Cum au reușit grecii antici să construiască un computer cu peste 2.000 de ani înaintea epocii moderne
Totul a început în 1901, când scafandri care căutau bureți de mare au descoperit, în apropierea insulei grecești Antikythera, epava unei corăbii romane. Printre statui și amfore se afla și un obiect aparent banal, un conglomerat de bronz și lemn deteriorat de apă. Potrivit Euronews, abia după ani de cercetări, oamenii de știință aveau să înțeleagă că în fața lor se afla una dintre cele mai impresionante realizări tehnologice ale Antichității. Un mecanism incredibil pentru vremea sa Datat între anii 150 și 100 î.Hr., mecanismul era alcătuit din peste 30 de roți dințate din bronz, acționate manual. Acestea reproduceau mișcările Soarelui, Lunii și ale planetelor cunoscute în acea perioadă. Folosea un sistem de angrenaje surprinzător de sofisticat, comparabil, în anumite privințe, cu mecanisme întâlnite în tehnologia modernă. Mecanismul Antikythera, Grecia – reconstituire. Sursa foto: X Pe partea frontală, o mică sferă împărțită în alb și negru indica fazele exacte ale Lunii. Pe spate, mai multe cadrane urmăreau ciclurile astronomice folosite pentru calcularea eclipselor, dar și calendarul jocurilor panelenice, competițiile sportive care precedau Jocurile Olimpice antice. Zeci de ani de cercetări pentru a-i descifra secretele Complexitatea mecanismului a devenit evidentă abia în a doua jumătate a secolului trecut. În 1959, istoricul științei Derek de Solla Price a început analiza celor 82 de fragmente recuperate, iar ulterior, împreună cu fizicianul grec Charalampos Karakalos, a folosit imagini cu raze X și raze gamma pentru a vedea interiorul dispozitivului. Cercetătorii au identificat 27 de roți dințate, unele având până la 127 sau chiar 235 de dinți, o precizie care a schimbat complet imaginea despre nivelul tehnologic atins de civilizația greacă antică. Importanța descoperirii a fost atât de mare încât, în 2017, Google i-a dedicat un Doodle, prezentând mecanismul drept primul computer mecanic din istorie. Nu toți cercetătorii sunt convinși că funcționa perfect Deși mecanismul impresionează prin complexitate, există încă dezbateri privind eficiența sa. Unele simulări realizate în ultimii ani au arătat că indicatorul poziției planetei Marte putea avea erori de până la 38 de grade. Cercetătorii consideră însă că acestea reflectă limitele cunoștințelor astronomice din Antichitate, nu neapărat defecte de construcție. Alte studii sugerează că și cele mai mici imperfecțiuni de fabricație ar fi putut bloca sau dereglă angrenajele, ridicând întrebarea dacă dispozitivul a fost folosit efectiv sau dacă a reprezentat mai degrabă un model experimental. O invenție care continuă să inspire lumea modernă Mecanismul Antikythera este păstrat astăzi la Muzeul Național de Arheologie din Atena și rămâne unul dintre cele mai studiate artefacte ale lumii antice. În mai multe țări au fost construite replici funcționale folosite în scop educațional, inclusiv în Mexic, unde proiectul „Monumental Antikythera Mechanism” îi ajută pe studenți să înțeleagă principiile mecanicii și astronomiei antice. La peste două milenii de la realizarea sa, mecanismul continuă să fascineze cercetătorii și publicul deopotrivă, demonstrând că nivelul de ingeniozitate atins de civilizațiile antice era mult mai avansat decât s-a crezut mult timp.
Cercetătorii ar fi descoperit secretul Misterelor de la Eleusis din Grecia Antică
Timp de peste o mie de ani, Misterele Eleusine au rămas cel mai bin epăstrat secret al Greciei Antice. Oricine dezvăluia detalii despre ritual risca pedeapsa cu moartea, scrie IFLScience. Organizate anual în apropiere de Atena, ceremoniile erau dedicate zeițelor Demetra și Persefona. Demetra era zeița grâului și a agriculturii, iar Persefona, fiica sa, simboliza vegetația primăverii și moartea iernii, întruchipând renașterea naturii. Ritualul simboliza moartea, renașterea și ciclul agricol. Participanții se adunau la Eleusis după o lungă procesiune pe Calea Sacră. În interiorul unei săli imense, numită telesterion, inițiații consumau o băutură sacră. Istoricii au dezbătut mult timp ce conținea această băutură. Un nou studiu ar putea oferi acum un răspuns convingător. Misterul băuturii sacre Textele antice menționează o băutură din orz și mentă. Totuși, cercetătorii au suspectat că ar fi fost implicată o substanță psihoactivă. Unele relatări istorice descriu experiențe asemănătoare cu „moartea ego-ului” și renașterea spirituală. Opiumul este considerat puțin probabil, deoarece era utilizat frecvent în medicina greacă. Ciupercile halucinogene sunt, de asemenea, improbabile, din cauza metodelor limitate de cultivare. Atenția s-a concentrat în schimb asupra ergotului, o ciupercă ce infectează orzul. Ergotul produce alcaloizi halucinogeni asociați cu stări alterate de conștiință. Urme ale acestor compuși au fost descoperite anterior în situri rituale similare. Ar fi putut fi folosit ergotul toxic în siguranță? Ergotul este periculos în forma sa brută și poate provoca intoxicații severe. Epidemiile istorice de contaminare cu ergot au dus la îmbolnăviri și decese în masă. Cercetătorii au vrut să afle dacă preoții antici ar fi putut elimina toxinele. Ei au înmuiat mase de ergot într-o soluție alcalină obținută din apă și cenușă. După două ore, compușii toxici au fost eliminați. Procesul a transformat ciuperca în substanțe psihoactive similare cu LSA (amida acidului lisergic), cunoscută și sub numele de ergină, un alcaloid natural cu efecte halucinogene. LSA produce efecte psihedelice, deși mai blânde decât LSD. Compusul a fost folosit și în ritualuri antice din Mesoamerica. Un posibil psihedelic antic Descoperirile sugerează că preotesele ar fi putut prepara ergotul în siguranță. Orzul infectat ar fi putut furniza ingredientul esențial. Studiul a fost publicat recent în revista Scientific Reports. Deși Misterele rămân parțial ascunse în istorie, știința începe să lumineze trecutul.