Keir Starmer respinge apelurile la demisie și spune că guvernul său este un proiect de 10 ani
Premierul britanic Keir Starmer a declarat că va continua să conducă guvernul și a descris mandatul său drept un „proiect de 10 ani”, în ciuda presiunilor tot mai mari venite după rezultatele slabe ale Partidului Laburist în alegerile locale desfășurate la începutul săptămânii. Formațiunea condusă de Starmer a suferit cele mai mari pierderi înregistrate de un partid aflat la guvernare în alegerile locale din ultimele peste 30 de ani, scrie Reuters. Mulți parlamentari au început să îi ceară retragerea din funcție. Un fost ministru din cabinetul lui Starmer a anunțat că va încerca să obțină sprijinul colegilor parlamentari pentru declanșarea unei competiții interne pentru conducerea partidului, dacă executivul nu va lua măsuri pentru înlăturarea premierului până luni. Într-un interviu acordat publicației Observer și publicat duminică, Starmer a fost întrebat dacă intenționează să conducă Partidul Laburist și la următoarele alegeri generale și să îndeplinească un al doilea mandat complet. „Da, o voi face. Nu voi renunța la funcția pentru care am fost ales în iulie 2024. Nu voi arunca țara în haos.”, a răspuns premierul britanic. În cazul în care Keir Starmer ar fi înlăturat în următoarele săptămâni, Marea Britanie ar ajunge la al șaptelea prim-ministru din ultimii zece ani. „O adevărată lovitură” Până în prezent, membrii cabinetului și-au menținut sprijinul pentru premierul Keir Starmer, în ciuda eșecului electoral de joi. Ministrul educației, Bridget Phillipson, a declarat că are încredere că Starmer poate redresa situația și a afirmat pentru Sky News că premierul va prezenta luni o „direcție nouă” pentru Marea Britanie. „Am fost foarte mulțumiți de alegători, nu există scăpare de asta”, a spus ea despre rezultatul Partidului Laburist. „Trebuie să reflectăm serios asupra acestui lucru.” La rândul său, Catherine West, care a fost demisă anul trecut de Starmer, a afirmat că va aștepta discursul de luni al premierului înainte de a decide dacă va susține sau nu inițierea unei competiții pentru conducerea partidului. Pentru declanșarea unei astfel de proceduri este nevoie de sprijinul a 81 de parlamentari laburiști. Întrebată de BBC dacă este posibil să fie atins acest prag, Catherine West a răspuns: „Vom afla”. Regatul Unit trebuie să organizeze următoarele alegeri generale cel târziu în 2029. Dacă va rămâne în funcție și după un al doilea mandat complet de cinci ani, Keir Starmer ar deveni al treilea cel mai longeviv lider al Marii Britanii din ultimele două secole, după Margaret Thatcher și Tony Blair.
Demisii în lanț în guvernul britanic condus de Keir Starmer: Vicepremierul și ministrul investițiilor își părăsesc funcțiile
Guvernul laburist condus de Keir Starmer este pus în dificultate după două demisii majore într-o singură zi. Vicepremierul Angela Rayner și ministrul investițiilor Poppy Gustafsson și-au anunțat plecările, pe fondul unor controverse și tensiuni interne. Evenimentele vin cu doar câteva săptămâni înaintea unui summit internațional, unde lideri de afaceri și investitori din întreaga lume sunt așteptați la Londra pentru a asculta oferta economică a Marii Britanii, potrivit Politico. Nereguli fiscale: vicepremierul și-a asumat greșeala și a demisionat Angela Rayner, una dintre cele mai proeminente figuri din Partidul Laburist, care ocupa și funcția de secretar de stat pentru Locuințe și Comunități, a fost nevoită să demisioneze în urma unei anchete etice care a constatat nereguli fiscale legate de o proprietate achiziționată în Hove. Potrivit anchetei, Rayner a declarat că acea proprietate era reședința sa principală, ceea ce i-a permis să plătească un impozit redus la momentul achiziției. Ulterior, au apărut dovezi că nu a locuit acolo în mod permanent, ceea ce ar fi schimbat regimul fiscal aplicabil. Diferența de impozit estimată a fost de aproximativ 40.000 de lire. Deși a cooperat cu anchetatorii, iar ancheta nu a concluzionat că a acționat cu rea-credință, s-a considerat că a încălcat codul ministerial prin faptul că nu a cerut consiliere fiscală specializată într-o situație complexă. Decizia ei de a pleca a fost considerată inevitabilă: „Ea și-a recunoscut greșeala de a nu solicita consultanță fiscală specializată și și-a asumat întreaga responsabilitate”, a notat Reuters. Ministrul investițiilor pleacă din cauza birocrației La doar câteva ore distanță și la mai puțin de un an de la numirea sa, ministrul britanic al investițiilor, Poppy Gustafsson, și-a anunțat demisia. Cofondatoare a companiei de cybersecurity Darktrace (specializată în utilizarea inteligenței artificiale pentru a detecta și răspunde atacurilor informatice în timp real), Gustafsson a fost adusă în guvern ca parte a unei strategii de atragere a investitorilor globali în Regatul Unit. Surse apropiate poziției sale au declarat că „a fost mai degrabă decizia ei, decât o demitere”, sugerând că plecarea a fost voluntară, nu impusă. Potrivit Financial Times, ea întâmpinase dificultăți în adaptarea la mediul guvernamental, perceput ca fiind birocratic și lent, ceea ce i-a limitat influența reală asupra procesului decizional. Cabinetul Starmer, tot mai instabil Șefa investițiilor britanice a fost vizibil absentă la summitul Great Futures, desfășurat joi la Londra, în prezența unei delegații importante din Arabia Saudită, unde miniștrii au anunțat o nouă serie de investiții. Absența sa a venit pe fondul unor semnale tot mai clare ale retragerii, confirmate și de un lobbyist britanic, care a declarat că echipa ei încetase să mai răspundă de peste o săptămână la inițiative legate de relația cu investitori majori. Politico notează și că numirea rapidă a lui Gustafsson în Camera Lorzilor, necesară pentru a-i permite ocuparea postului ministerial, a fost criticată din cauza implicării sale anterioare în două cazuri complexe de fraudă, deși ea nu a fost acuzată direct în niciunul dintre ele. În ultimele zece luni, cabinetul condus de Keir Starmer a înregistrat mai multe plecări controversate, iar criza de personal de la vârful guvernului ridică semne de întrebare cu privire la capacitatea de a livra promisiunile din campania electorală.