Șeful CNAS, despre lipsa citostaticelor: Sunt discontinuități, nu o problemă de finanțare a Casei
El a avertizat, în același timp, că actualul sistem de stabilire a prețurilor și de decontare a medicamentelor trebuie regândit pentru a evita o situație nesustenabilă financiar. Horațiu Moldovan a afirmat, într-o conferință de presă, că problemele de aprovizionare cu anumite medicamente sunt generate în principal de producție sau de lanțurile de distribuție. „Am recunoscut în mod foarte clar și transparent că există anumite discontinuități pentru anumite medicamente, inclusiv pentru medicamentele citostatice. Astfel de discontinuități există nu doar în România, există în toate țările din Uniunea Europeană și din lume”, a declarat președintele CNAS. El a respins ideea că aceste situații ar fi determinate de activitatea Casei Naționale. „Sub nicio formă nu există astfel de discontinuități în România din motive imputabile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Casa Națională fiind instituția care se ocupă cu finanțarea și decontarea acestor medicamente.” Moldovan a precizat că monitorizarea stocurilor revine Ministerului Sănătății și Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, iar în unele situații intervine și Unifarm. Potrivit acestuia, sistemul de alertă pentru stocuri a fost modificat astfel încât procedurile pentru nevoi speciale să poată fi declanșate mai devreme. CNAS: Nu vorbim despre tăieri la medicamente Șeful CNAS a susținut că discuțiile privind costurile medicamentelor nu vizează reduceri de acces, ci eficientizarea utilizării fondurilor. „Desigur că am făcut această analiză și vreau să clarific acest lucru în spațiu public, că nu vorbim despre tăieri la medicamente, ci vorbim despre cheltuirea mai eficientă a banilor pe care îi avem, inclusiv pe medicamente, dar nu doar pentru medicamente, în tot sistemul sanitar.” Potrivit datelor prezentate de Moldovan, cheltuielile cu medicamentele au crescut în ultimii trei ani cu aproximativ 5 miliarde de lei anual, echivalentul a peste un miliard de euro pe an. El a avertizat că, dacă ritmul se menține, bugetul pentru medicamente ar putea ajunge la 40 de miliarde de lei în 2028, față de aproximativ 25 de miliarde de lei anul trecut. „Vom ajunge, nu mai departe de anul următor, într-un colaps” Președintele CNAS a susținut că România trebuie să modifice mecanismul prin care sunt stabilite prețurile și nivelurile de decontare. „Și am tras un semnal de alarmă că dacă nu vom regândi mecanismul legislativ de stabilire a prețurilor și reimbursarea medicamentelor, vom ajunge, nu mai departe de anul următor, într-un colaps, pentru că ceea ce trebuie să facă România este să decupleze prețul oficial al medicamentului de prețul de decontare în sistemul de asigurări sociale de sănătate.” Moldovan a arătat că o asemenea abordare există și în alte state și ar putea permite României să introducă mai rapid medicamente inovative pe lista celor compensate. Potrivit acestuia, bugetele pentru medicamente cresc în medie cu aproximativ 4% în Uniunea Europeană, în timp ce în România creșterea din ultimii ani a fost de circa 20%. „Se pune problema pe viitor de susținere financiară dacă România va fi capabilă, ca persistând aceste mecanisme de pricing și reimbursare, să mai facă față.” „Nu pentru că nu avem bani destui, dar pentru că nu îi cheltuim eficient” Întrebat cum se explică faptul că bugetele cresc, în timp ce pacienții reclamă lipsa unor tratamente și consumabile, Moldovan a indicat actualul sistem de stabilire și decontare a prețurilor. „Mai departe, noi conectăm mecanismul de reimbursare a medicamentelor de prețul de catalog iar chestiunea aceasta ne situează într-o poziție în care sunt pacienți pe care nu putem să îi tratăm, nu pentru că nu avem bani destui, dar pentru că nu îi cheltuim eficient.” Președintele CNAS a spus că obiectivul modificărilor este tratarea unui număr mai mare de bolnavi. „Dar ideea este să putem să tratăm cât mai mulți pacienți, respectiv toți pacienții bolnavi pe care îi avem în România. Fiecare are dreptul la viață, fiecare are dreptul la un tratament.” Schimbări și în finanțarea spitalelor Moldovan a criticat și actualul sistem de finanțare a spitalelor, afirmând că acesta a fost prea mult legat de numărul de paturi. „Noi, până anul acesta, am contractat paturi. Noi tratam paturi, nu tratam pacienți.” El a precizat că noul contract-cadru propune finanțarea în funcție de numărul de cazuri tratate, nu de simpla existență a paturilor.
Alternativele moderne ale transplantului de inimă de la donatori umani. Horațiu Moldovan: Nu suntem în domeniul ficțiunii. Suntem în domeniul acțiunii medicale concrete
Deși transplantul cardiac cu cord artificial implantat unei persoane pare de domeniul SF, în prezent, este o realitate medicală, experimentală, în pragul unei realități clinice, după cum susține prof. Horațiu Moldovan în emisiunea „Altceva cu Adrian Artene”. „Nu suntem în domeniul ficțiunii. Suntem în domeniul acțiunii medicale concrete”. Aceasta este o alternativă realizabilă care a căpătat o aplicație clinică extinsă. Dispozitivele de asistență ventriculară mecanică Elvan sunt niște inimi parțiale care suplinesc „complet funcția unei cavități cardiace, cele mai importante, a ventricului stâng, și parțial funcția cordului cu totul”. „Implantarea de ventriculi mecanici se realizează pe larg în lume. Sunt mii de oameni care trăiesc cu asemenea inimi mecanice parțiale, cu succes, într-o stare de confort. Există și în România așa ceva, și noi avem trei pacienți implantați, și alte centre din România au o experiență importantă. Centrul de la Târgu Mureș și Centrul de la Fundeni au o experiență în acest domeniu. Dar alternativa de a folosi un cord mecanic complet, care să elimine inima cu totul, s-a realizat la nivel mondial. Au fost câteva implantări. Pacienții însă au supraviețuit un timp limitat. Să zicem aproximativ o lună, trei săptămâni unii, șase săptămâni alții”. Substituția cu cord artificial total nu este încă într-o zonă de aplicație clinică Înlocuirea completă a inmii cu una artificială nu este încă într-o zonă de aplicație clinică cu siguranță, dar este într-o zonă experimentală la pragul aplicației clinice, a afirmat profesorul Horațiu Moldovan. „Un cord artificial total este, evident, ușor de obținut pentru că este un produs artificial, îl putem fabrica într-o uzină și îl putem cumpăra de la farmacie întreg. Adică are disponibilitate oricând, în timp ce un cord trebuie să vină de la un donator. Un donator reprezintă eșecul unui probleme medicale. Un organism trebuie să dispară pentru ca altul să trăiască. Deci, succesul în operație de transplant presupune insucesul medicinei de politraumă, în general, asupra donatorului. În timp ce utilizarea cordului artificial nu are acest compromis și poate fi utilizat oricând, dar are anumite limitări. În timp ce cordul de transplant este compatibil biologic, dacă e compatibil biologic, e foarte bine tolerat”. Xenotransplantul, soluția modernă O altă soluție de actualitate este xenotransplantul, alternativa de a utiliza un cord de animal, adică de a implanta unui om un cord de la un porc. „Este vorba de a crește un animal, în cazul cordului de porc modificat genetic prin tehnologii de inginerie genetică, astfel încât să fie compatibil cu organismul căruia vrem să-i transplantăm cordul. Deci îi creștem un cord în trupul unui porc, în laborator, care să fie compatibil cu pacientul nostru. Este așa numitul cord custom-made”. Astfel, se poate genera un organ în laborator, care să fie perfect gândit, desenat genetic pentru pacient, după care se realizează o operație de transplant aproape perfectă, din punct de vedere imunologic, potrivit spuselor profesorului Horațiu Moldovan. „S-au făcut mai multe xenotransplanturi, în special de rinichi, cu succes, dar s-au făcut și două cardiace. Ele au supraviețuit, însă limitat. Din păcate, aproximativ două luni, fiecare. Sunt două echipe din Statele Unite care au realizat aceste intervenții. Dar astăzi, în 2025, ne găsim la pragul dezvoltării xenotransplantului pe scară largă”. Profesorul Horațiu Moldovan susține că xenotransplantul este o opțiune deosebită. „Este o mică distanță până când acest lucru se va generaliza și medicina paleativă și regenerativă se va transforma într-o medicină substitutivă. Nu vom mai repara, nu vom mai palea, ci vom înlocui piese de schimb. Pentru că, inițial, noi nu am fost născuți cu piese de schimb”.
Cât timp trăiește o persoană după ce inima încetează să mai bată? Răspunsul profesorului Horațiu Moldovan
Ediția din 20 septembrie a podcastului „Altceva cu Adrian Artene” l-a avut ca invitat pe profesorul doctor Horațiu Moldovan, președinte al Societății Române de Chirurgie Cardiovasculară și al Romtransplant, dar și șef al Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară de la Spitalul de Urgență din Capitală. În cadrul dialogului acestuia cu jurnalistul Adrian Artene, el a vorbit și despre transplantul de inimă și percepțiile publice legate de viață și moarte. În acest sens, profesorul Moldovan a subliniat că sfârșitul vieții nu este reprezentat de oprirea activității cardiace, ci a celei cerebrale. „Leziunea ireversibilă a creierului definește moartea individului, pierderea dimensiunii lui umane. Atunci, celelalte organe sunt încă funcționale și pot fi prelevate pentru transplant. Acesta este conceptul care stă la baza medicinei moderne”, a explicat profesorul Moldovan. Acesta a vorbit și despre existența unor concepte mai moderne în care inima poate fi preluată chiar într-o situație în care ea nu funcționează și să fie resuscitată”, fiind un „domeniu nou care este în curs de evaluare”. Cât timp mai trăiește un om după ce inima a încetat să bată Un aspect interesant în cadrul discuției a fost momentul în care profesorul doctor Horațiu Moldovan a fost întrebat cât timp mai trăiește o persoană după ce inima încetează să mai bată. „Dacă nu se intervine medical asupra ei, trei minute. Trei minute de viață în care inima nu bate. Din punct de vedere cultural, în mentalul colectiv, uneori ultima respirație este considerată simbolul morții”. Cu toate acestea, profesorul Moldovan subliniază că „nu oprirea activității cardiace definește asta (moartea – n.r.). El mai trăiește trei minute după, dar dacă este resuscitat. Cât timp pacientul este resuscitat, nu are activitate cardiacă, dar este viu. Este viu și biologic, este viu și juridic. Este evident că nu oprirea activității cardiace definește sfârșitul vieții, ci oprirea activității cerebrale”. Întreaga discuție poate fi urmărită mai jos: