Rebelii Houthi din Yemen susțin că au încetat atacurile asupra Israelului și a navelor din Marea Roșie
Într-o scrisoare fără dată adresată Brigăzilor Qassam ale Hamas, rebelii Houthi au oferit cel mai clar semnal că atacurile lor au încetat. Scrisoarea a fost publicată online de membrii Hamas. Totuși, rebelii amenință cu reluarea atacurilor în cazul în care armistițiul nu va rezista. „Monitorizăm îndeaproape evoluțiile și declarăm că, dacă inamicul își reia agresiunea împotriva Gazei, vom reveni la operațiunile noastre militare în interiorul entității sioniste și vom reinstaura interdicția navigației israeliene în Marea Roșie și Marea Arabiei”, se arată în scrisoarea semnată de generalul-maior Yusuf Hassan al-Madani, șeful statului major al armatei Houthi. Rebelii din Yemen nu au oferit nicio confirmare oficială privind campania lor din regiune. Armata israeliană, care a lansat atacuri în care au fost uciși lideri Houthi de rang înalt, a refuzat să comenteze marți, când a fost contactată de AP. Pagube uriașe făcute de Houthi Rebelii Houthii au ajuns în atenția generală în timpul războiului Israel-Hamas, ca urmare a atacurilor lor asupra navelor civile și asupra Israelului. Ei au spus că atacurile au avut ca scop forțarea Israelului să înceteze luptele. De la începutul armistițiului din Gaza, pe 10 octombrie, gruparea rebelă nu a revendicat niciun atac. Deși rebelii au subliniat că au vizat doar navele afiliate Israelului, numeroase vapoare atacate nu au nicio legătură cu statul și firmele israeliene au cu războiul din Gaza. Cel puțin nouă marinari au murit și patru nave s-au scufundat în timpul atacurilor. Aceste agresiuni au dat peste cap transportul maritim în Marea Roșie, prin care treceau mărfuri în valoare de aproximativ 1 trilion de dolari în fiecare an înainte de război. Atacurile au perturbat grav comerțul prin Canalul Suez din Egipt, care leagă Marea Roșie de Marea Mediterană. Canalul este unul dintre principalii furnizori de valută pentru Egipt, oferindu-i 10 miliarde de dolari în 2023. Fondul Monetar Internațional a calculat în iulie că atacurile Houthi „au redus intrările de valută străină din Canalul Suez cu 6 miliarde de dolari în 2024”. Deși traficul a crescut recent, mulți transportatori continuă să ocolească Africa prin Capul Bunei Speranțe pentru a evita Marea Roșie și Golful Aden.
Analiză | Axa Rezistenței s-a îndoit, dar nu s-a rupt. Caracatița e încă periculoasă, chiar dacă unele dintre tentaculele sale au fost amputate
„Șocurile frontului de rezistență împotriva regimului sionist vor continua până când această «tumoră canceroasă» va fi eradicată de pe harta lumii”, a declarat Ali Fadavi, comandant adjunct al Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), în data de 17 octombrie 2023, la zece zile după ce teroriștii palestinieni au trecut din Gaza în Israel. La acea vreme, experții elaborau scenarii în care mii de luptători din „Axa Rezistenței” a Iranului ar lansa incursiuni pe mai multe fronturi în Israel. Hezbollah în Liban, mișcarea Houthi Ansar Allah din Yemen și milițiile șiite din Irak au vizat Israelul prin atacuri cu rachete și drone. Rebelii Houthi au reușit chiar să perturbe transportul maritim prin Marea Roșie. Iranul și Israelul s-au atacat reciproc cu rachete. Dar, în cele din urmă, zvonurile privind o invazie la scară largă nu au avut o acoperire în realitate. „La mijlocul lunii iunie 2025, atunci când Israelul a anunțat începerea unei operațiuni militare menite să paralizeze programele nucleare și de rachete ale Iranului, niciunul dintre membrii «Axei Rezistenței» nu a intervenit pentru a sprijini Teheranul. Deși Houthi au făcut mai multe încercări de a ataca Israelul, lansările lor sporadice de una sau două rachete deveniseră de mult timp o rutină pentru apărarea aeriană a statului evreu și nu ofereau niciun ajutor real regimului iranian”, amintește Marianna Belenkaya, expertă în Orientul Mijlociu, într-o analiză publicată de The Insider. Strategia pe termen lung a Iranului Strategia Iranului de construire a unor aliați proxy este în curs de elaborare încă de când există Republica Islamică. Inițial, această strategie a implicat doar grupuri și mișcări șiite. „Primul a fost «Frontul Islamic pentru Eliberarea Bahrainului», care a încercat să organizeze o lovitură de stat în regat, în 1981. Gruparea a avut sediul în Iran timp de mulți ani și s-a bucurat de sprijinul financiar al Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Scopul său era de a declanșa o «revoltă a tuturor musulmanilor sub conducerea Imamului Khomeini» – ideologul Revoluției Islamice din Iran și primul Lider Suprem al republicii. Dar lovitura de stat din Bahrain a eșuat, iar Frontul a fost desființat în 2002. Totuși, până în ziua de azi, autoritățile din Bahrain acuză periodic Teheranul că încearcă să destabilizeze țara lor, unde o familie regală sunnită conduce o populație majoritar șiită. Următoarea inițiativă – și, în mod notabil, mult mai reușită – a fost Hezbollah, care s-a format la începutul anilor `80, în timpul războiului civil din Liban. Liderii șiiți libanezi ai grupării au primit patronaj din partea Teheranului și, în timp, gruparea a evoluat în principala forță de atac în confruntarea continuă a Iranului cu Israelul. Aceste eforturi s-au extins la sfârșitul anilor `90, când Qassem Soleimani a fost numit comandantul Forței Quds a IRGC, unitatea responsabilă de desfășurarea operațiunilor în afara Iranului. Soleimani este creditat cu transformarea strategiei de intermediere – nu doar ca mijloc de exportare a Revoluției Islamice, ci ca instrument central al influenței geopolitice iraniene. Strategia a implicat crearea de noi organizații străine, sprijinind în același timp pe cele existente. Cu ajutorul lui Soleimani, mișcarea Hezbollah și-a extins rapid influența în Liban, devenind în cele din urmă un stat în stat. Deși Hezbollah a suferit pierderi semnificative în războiul său din 2006 cu Israelul, sprijinul iranian a ajutat grupul să se redreseze relativ repede. În 2011, la cererea Iranului, mișcarea șiită libaneză și-a trimis luptătorii în Siria vecină pentru a ajuta regimul lui Bashar al-Assad să lupte împotriva forțelor rebele în primele zile ale războiului civil din țară. În plus, lui Soleimani i se atribuie pe scară largă rolul decisiv jucat în convingerea președintelui rus Vladimir Putin de a desfășura trupe rusești în Siria, în 2015”, explică Marianna Belenkaya. „Legăturile Iranului cu milițiile irakiene datează din anii `80” Timp de peste un deceniu, Hezbollah și alte grupări șiite din Irak, Afganistan și Pakistan, nu numai că au servit ca apărători ai guvernului sirian, ci și ca instrument cheie al influenței iraniene în țară. IRGC și-a trimis propriii consilieri și specialiști militari în Siria, dar reprezentanții Iranului au efectuat majoritatea operațiunilor de luptă propriu-zise. „Legăturile Iranului cu milițiile irakiene datează din anii `80, când Republica Islamică s-a aflat în război cu regimul lui Saddam Hussein. Chiar și după încheierea luptelor în 1988, multe grupuri de opoziție irakiene – în special cele șiite, precum Corpul Badr – au continuat să caute refugiu în Iran. Abia după căderea regimului lui Saddam Hussein în 2003, aceste grupuri s-au întors în Irak, unde s-au alăturat activ luptei pentru putere – unele concentrându-se pe alungarea Statelor Unite din țară. Sprijinul politic, financiar și militar pentru aceste forțe a venit din Iran. Noile autorități de la Bagdad au avut nevoie de ani de zile pentru a stabili un echilibru chiar și fragil între dominația americană, influența iraniană și interesele statelor arabe vecine. Aceste grupuri de interese divergente s-au unit pentru scurt timp în lupta împotriva Statului Islamic, care a prins teren în Irak și Siria începând cu 2013. În 2014, au fost formate Forțele de Mobilizare Populară (FMP), o organizație umbrelă care cuprinde zeci de grupări armate, majoritatea șiite. Totuși, odată ce amenințarea din partea Statului Islamic s-a diminuat, principalele facțiuni ale PMF și-au reluat confruntarea cu Statele Unite pe teritoriul irakian și sirian, ajutând în același timp guvernele ambelor țări să reprime disidența. Practic, PMF a început să joace un rol în Irak similar cu cel al Hezbollah în Siria – mai ales că statutul său a fost recunoscut oficial de Bagdad. Luptătorii din grupările armate au început să primească salarii guvernamentale și au fost recunoscuți oficial ca făcând parte din armata irakiană”, continuă Marianna Belenkaya. „Hezbollah s-a alăturat Hamas pe 8 octombrie 2023” Între timp, în Yemen, mișcarea Houthi – în mare parte independentă – își consolida controlul asupra capitalei Sana’a, precum și asupra unor zone întinse din întreaga țară. Cu toate acestea, Teheranul le-a furnizat Houthilor arme, oferindu-le totodată tehnologia și materialele necesare pentru a produce rachete și drone. „În plus, luptătorii Ansar Allah au fost antrenați în taberele Hezbollah din Liban. În prezent,
Incident violent în Marea Roșie. Atac armat nerevendicat asupra unei nave în largul Yemenului
O navă comercială a fost atacată duminică în Marea Roșie de bărbați înarmați care au tras cu arme automate și grenade propulsate. Incidentul a avut loc la circa 100 km de coasta orașului Hodeida, controlat de rebelii Houthi. Autoritățile britanice citate de Associated Press au anunțat că incidentul s-a produs duminică, în timp ce nava se deplasa spre nord, fiind abordată de opt ambarcațiuni rapide. Echipajul de securitate aflat la bord a ripostat, iar atacul era încă în desfășurare la momentul raportării. Deși nimeni nu a revendicat oficial atacul, incidentul survine în contextul tensiunilor regionale provocate de conflictul Israel-Hamas, războiul Iran-Israel și recentele atacuri aeriene americane asupra unor ținte iraniene. Postul de televiziune al rebelilor Houthi a confirmat producerea atacului, dar nu a oferit alte detalii. Între noiembrie 2023 și ianuarie 2025, rebelii Houthi au vizat peste 100 de nave comerciale, scufundând două dintre ele și provocând moartea a patru marinari. Atacurile au redus semnificativ traficul comercial prin Marea Roșie, o rută prin care trec anual bunuri în valoare de aproximativ 1.000 de miliarde de dolari.