Cuba, tot mai izolată: aliații tradiționali își retrag sprijinul în fața presiunilor SUA
De-a lungul istoriei sale recente, Cuba a depins constant de o serie de parteneri externi pentru a-și asigura resursele fundamentale, precum alimente, carburanți și alte produse indispensabile. În era Războiului Rece, ajutorul substanțial acordat de Uniunea Sovietică a fost determinant pentru menținerea sistemului comunist din capitala Havana. Prăbușirea URSS, survenită în 1991, a aruncat Cuba într-o perioadă de recesiune severă. Produsul Intern Brut a înregistrat un declin de 35% într-un interval de trei ani, volumul importurilor de țiței s-a micșorat drastic, iar cetățenii au fost afectați de lipsuri alimentare acute, arată Il Post. În deceniile ce au urmat, autoritățile cubaneze nu au reușit să diminueze vulnerabilitatea insulei față de importurile externe. Deși Cuba extrage aproximativ 40% din necesarul său de petrol, această cantitate este aproape în totalitate destinată generării de electricitate. Prin urmare, carburanții pentru transport, alături de o proporție semnificativă din produsele alimentare – estimată între 30% și 40%, ajungând la 80% în anumite sectoare – rămân dependente de aprovizionarea din străinătate. Venezuela: Un aliat energetic dispărut Până de curând, Venezuela, sub conducerea lui Nicolás Maduro, a reprezentat principalul pilon energetic al Cubei. Aceasta livra zilnic între 20.000 și 70.000 de barili de țiței, satisfăcând o parte considerabilă din cererea totală a Cubei, care se ridica la circa 100.000 de barili pe zi. Această situație a suferit o modificare drastică la începutul lunii ianuarie, ca urmare a intensificării acțiunilor Statelor Unite în Venezuela. Acțiunile SUA au vizat conducerea și, implicit, sectorul petrolier. Drept consecință, livrările de țiței către Cuba au fost complet sistate, lăsând insula fără cel mai important furnizor de combustibil. Mexicul, sub presiunea americană Mexicul, un alt partener tradițional, a continuat să ofere sprijin Cubei, chiar și în contextul embargoului american în vigoare din 1960. Acesta asigura un flux zilnic de aproximativ 20.000 de barili de petrol. Cu toate acestea, administrația Trump a notificat intenția de a impune tarife vamale statelor care aprovizionează Cuba cu petrol. În urma acestui avertisment, guvernul mexican a hotărât să sisteze livrările. În loc de combustibil, Mexicul a expediat ajutoare umanitare. Acestea se limitează la alimente și articole de igienă. Totodată, Mexicul depune eforturi diplomatice pentru a negocia cu Washingtonul o soluție care să permită transporturi limitate de combustibil. Se încearcă încadrarea lor drept asistență umanitară. China și Rusia: Un suport restrâns China și Rusia au păstrat legături diplomatice solide cu Havana și au condamnat public sancțiunile impuse de Statele Unite. Deși Beijingul a asigurat un sprijin „în funcție de capacități”, până la acest moment nu au fost concretizate acțiuni care să poată echilibra volumul de petrol pierdut, provenit anterior din Venezuela și Mexic. În trecut, Rusia a efectuat livrări sporadice de petrol, însă acestea au încetat odată cu introducerea noilor restricții americane. Reprezentanți ruși au menționat posibilitatea reluării acestor transporturi, dar fără a oferi detalii sau confirmări definitive. Criza energetică și amenințarea economică severă Întreruperea importurilor de țiței are un impact direct asupra generării de electricitate, a sistemului de transport și a întregii activități economice. Deficitul de carburant generează pene de curent frecvente. Se impun astfel restricții asupra circulației și se creează dificultăți majore în lanțul de distribuție a produselor alimentare. Dacă nu va beneficia de o intervenție externă substanțială, Cuba riscă să se confrunte din nou cu o situație comparabilă cu „perioada specială” de după 1991. În contextul actual, chiar dacă se mențin declarațiile de solidaritate la nivel diplomatic, capitala Havana pare mai izolată decât în ultimele decenii. Aceasta se confruntă cu o presiune economică crescândă și cu o rețea de aliați care se dovedește a fi fie neputincioasă, fie reticentă în a oferi un sprijin decisiv.
Prinsă între SUA și Gazprom, Serbia se confruntă cu întreruperea importurilor de petrol
Serbia se confruntă cu perspectiva întreruperii importurilor de petrol, deoarece discuțiile menite să împiedice impunerea de sancțiuni americane asupra singurei rafinării de petrol din țară nu au avut niciun rezultat, potrivit președintelui Serbiei Aleksandar Vucici. Departamentul Trezoreriei al Statelor Unite a cerut companiei de stat ruse Gazprom și subsidiarei sale Gazprom Neft să-și vândă participația majoritară la rafinăria sârbă NIS ca parte a eforturilor de a „viza sursa principală de venituri a Rusiei”, sau să se confrunte cu impunerea de sancțiuni, conform Financial Times. Termenul limită prelungit pentru ca proprietarii ruși să renunțe la NIS expiră vineri, iar Vucici a spus că nu se așteaptă la o înțelegere de ultim moment care ar permite evitarea crizei. Serbia are rezerve de petrol pentru aproximativ 80 de zile Majoritatea importurilor de țiței ale Serbiei sosesc printr-o conductă deținută de Janaf din Croația, care ar trebui să-și suspende afacerile cu NIS pentru a evita încălcarea restricțiilor americane. „Am vorbit cu americanii, cu rușii, cu toată lumea”, a declarat Vucic. „Nu am văzut nicio schimbare în atitudinea americană”. Vucici a recunoscut că „nu este sigur că Janaf va înceta să transfere petrolul” vineri și a recunoscut necesitatea ca Serbia – care are rezerve pentru aproximativ 80 de zile – să ajungă la un acord. Proprietarii ruși au refuzat să-și vândă participația cumulată de 56% la NIS, deși au schimbat structura de acționariat, astfel încât nici Gazprom, nici Gazprom Neft nu dețin o majoritate în rafinărie. „Atitudinea rusă este că vor să o păstreze cu orice preț”, a spus Vucici. Anterior, el spus că exclude naționalizarea NIS sau a pachetului de acțiuni deținut de ruși ca o modalitate de a evita sancțiunile. „În cele din urmă, trebuie să avem o piață de petrol pe deplin securizată în țara noastră, ceea ce înseamnă aprovizionarea completă cu petrol a rafinăriei noastre și a pieței noastre de benzină”, a spus Vucic. Președintele Serbiei a adăugat că prețul nu este o problemă și că problema ar putea fi rezolvată „cu ușurință” dacă s-ar ajunge la o înțelegere privind transferul de proprietate asupra NIS. MOL a refuzat să discute o achiziție a participației ruse la NIS O posibilă soluție ar fi ca grupul petrolier maghiar MOL să intervină și să cumpere participația rusească la NIS. MOL a refuzat să discute problema, iar Vucici a spus că problema nu a fost ridicată în timpul unei convorbiri telefonice cu premierul ungar Viktor Orban miercuri. Întrebat în ce măsură problema NIS face parte dintr-o discuție mai amplă ruso-americană în contextul încheierii războiului din Ucraina, Vucic a spus: „Cred că este o problemă minoră pentru ei”. El a adăugat: „Dacă sancțiunile vor intra în vigoare, va trebui să vedem reacția din partea rusă cât mai curând posibil și apoi va trebui să reacționăm și noi”. Foto: Profimedia CITIȚI ȘI: Financial Times: Un fost AGENT Stasi, prieten cu Putin, încearcă să coopteze oameni de afaceri AMERICANI pentru repornirea Nord Stream 2 Adrian Sabău, originar din București, a absolvit studiile de licență la Universitatea din București. Aflat la începutul carierei la “Gândul”, a mai lucrat anterior ca traducător. Este pasionat … vezi toate articolele