Sursa neașteptată de sare care ar putea crește tensiunea arterială a milioane de oameni
Cercetările recente arată că un factor de mediu mai puțin discutat ar putea contribui semnificativ la creșterea tensiunii arteriale în rândul populației globale, în special în zonele de coastă afectate de schimbările climatice, scrie Science Alert. Pe măsură ce nivelul mărilor crește, apa sărată pătrunde tot mai mult în sursele de apă dulce, contaminând acviferele subterane utilizate pentru consumul uman. Peste trei miliarde de oameni trăiesc în regiuni de coastă sau apropiate de coastă, multe dintre acestea situate în țări cu venituri mici și medii, unde apa subterană reprezintă principala sursă de băut. În aceste comunități, apa sărată și hipertensiunea arterială pot deveni o problemă majoră de sănătate publică, deoarece sodiul din apă este dificil de detectat gustativ. O echipă internațională de cercetători, coordonată de Rajiv Chowdhury, profesor de sănătate globală la Florida International University, a realizat o analiză sistematică și o meta-analiză care a inclus 27 de studii populaționale din mai multe țări, însumând peste 74.000 de participanți. Rezultatele arată că persoanele expuse la apă sărată au, în medie, o creștere de 3,22 mmHg a tensiunii sistolice și de 2,82 mmHg a tensiunii diastolice. Mai mult, riscul de a dezvolta hipertensiune este cu 26% mai mare, efectele fiind cele mai pronunțate în comunitățile de coastă. Apa sărată, comparabilă cu sedentarismul Deși creșterile de tensiune pot părea modeste la nivel individual, la scară largă acestea pot duce la un număr semnificativ de cazuri suplimentare de boli cardiovasculare. Cercetătorii subliniază că riscul asociat cu apa sărată este comparabil cu cel al sedentarismului, un factor de risc bine cunoscut. În prezent, Organizația Mondială a Sănătății nu stabilește un prag de siguranță pentru sodiul din apa potabilă.
Oamenii de știință avertizează: captarea carbonului nu ne va salva
La începutul anilor 2000, doi oameni de știință, suedezul Kenneth Möllersten și austriacul Michael Obersteiner, au venit cu o idee revoluționară: captarea carbonului. Ei au imaginat o metodă prin care dioxidul de carbon eliberat în atmosferă ar putea fi recuperat și stocat, pentru a ajuta la limitarea încălzirii globale. Inițial, conceptul părea o soluție salvatoare. Într-o perioadă în care sursele regenerabile abia prindeau contur, tehnologia promitea o cale rapidă de a compensa emisiile. Cu timpul, ideea a fost preluată de guverne și inclusă în planurile oficiale pentru atingerea obiectivului „net zero”. Marea Britanie, Brazilia, Australia și multe alte state au integrat astfel captarea carbonului în strategiile lor climatice. De la soluție de rezervă la scuză pentru inacțiune La mai bine de 20 de ani de la primele propuneri, Möllersten și Obersteiner privesc cu îngrijorare cum viziunea lor este folosită greșit. „Am subliniat mereu că potențialul viitor al emisiilor negative nu ar trebui folosit ca scuză pentru a amâna reducerea emisiilor”, a declarat cercetătorul austriac – în prezent director al Environmental Change Institute de la Universitatea Oxford, pentru Bloomberg. Concepută inițial ca o completare a reducerilor de emisii, tehnologia de captare a devenit o justificare pentru a evita măsurile dificile, precum renunțarea la combustibilii fosili, spun cei doi oameni de știință. Potrivit organizației Climate Action Tracker, majoritatea țărilor care au anunțat obiective „net zero” (echilibru între emisiile de gaze cu efect de seră și eliminarea lor din atmosferă) se bazează masiv pe captarea carbonului pentru a-și atinge țintele. Problema este că tehnologia se află încă în faze incipiente și nu are capacitatea necesară pentru a compensa emisiile globale actuale. Joc periculos cu clima planetei Conceptul de „overshoot” presupune că lumea poate depăși temporar țintele de temperatură stabilite prin Acordul de la Paris – adică limitarea încălzirii globale la cel mult 1,5°C peste nivelul din perioada preindustrială – cu promisiunea că mai târziu va „repara” situația prin captarea carbonului. Însă această abordare este riscantă, spun cercetătorii. O creștere chiar și temporară a temperaturii globale poate declanșa efecte climatice ireversibile, precum topirea accelerată a ghețarilor, valuri de căldură extreme sau perturbarea curenților oceanici care mențin clima stabilă în Europa. „În fiecare zi aruncăm zarurile și riscăm să atingem un punct de cotitură. Depășirea pragului de 1,5°C ne duce într-o zonă de pericol din care trebuie să ieșim cât mai repede”, spun experții climatici. Limitele captării carbonului Captarea carbonului nu este o tehnologie magică. Variantele bazate pe natură – cum sunt plantarea masivă de copaci sau refacerea turbăriilor – sunt limitate de suprafețele disponibile de teren. Cele industriale, care extrag CO₂ direct din aer sau din arderea biocombustibililor, sunt costisitoare, consumă multă energie și sunt departe de a funcționa la scară mondială. Mai mult, depozitarea carbonului captat presupune existența unor spații sigure subterane, iar acestea sunt puține, iar întreținerea lor costisitoare. În multe cazuri, energia necesară pentru captare depășește beneficiile obținute. Nu e o soluție miraculoasă Captarea carbonului este un instrument valoros, dar nicidecum soluția miraculoasă la care mulți sperau, iar, după două decenii de la lansarea ideii, cercetorii cărora li se datorează recunosc că se simt dezamăgiți: „Nu sunt surprins. Dar este descurajant și confirmă cât de greu îi este omenirii să acționeze decisiv împotriva unei amenințări care pare abstractă și care va afecta mai ales generațiile viitoare”, a declarat suedezul Möllersten, menționând că „fără reduceri rapide ale emisiilor, nicio tehnologie nu ne va salva de efectele schimbărilor climatice”.
Încălzirea globală crește turbulențele în aviație. O companie aeriană folosește AI pentru a le prezice
Experții avertizează că încălzirea globală afectează curenții de aer și crește riscul de turbulențe severe pe rutele internaționale. Conform unui studiu realizat de meteorologii Universității Reading din Marea Britanie, cerul de deasupra Atlanticului de Nord, una dintre cele mai aglomerate rute aeriene, este cu până la 55% mai turbulent decât acum patru decenii. Fenomenul, denumit „turbulență în aer curat”, este exacerbat de aerul mai cald generat de emisiile de dioxid de carbon, ceea ce face ca zborurile să fie mai incomode și, în cazuri rare, periculoase. Turbulențele rămân principala cauză a rănilor non-fatale în rândul pasagerilor și echipajului, iar accidentele severe sunt rare, dar nu inexistente. În 2024, un pasager a decedat în urma unei turbulențe pe un zbor Singapore Airlines de la Londra, iar mai mulți pasageri au fost răniți pe un zbor Qatar Airways spre Dublin. Între 2009 și 2021, FAA a raportat 146 de persoane grav rănite în incidente de turbulență. Pentru a face față acestor riscuri crescânde, Emirates a introdus un sistem bazat pe inteligență artificială, care analizează date în timp real despre turbulențe, folosind machine learning, informații colectate de la piloți și date crowdsourced. Sistemul oferă vizualizări live în cockpit, permițând piloților să evite zonele cu turbulențe severe. „Deși nu putem garanta zboruri fără turbulențe, tehnologia a redus semnificativ întâlnirile neașteptate cu vreme severă în ultimul an”, a declarat Captain Hassan Alhammadi, vicepreședinte divizional Emirates pentru operațiuni de zbor. Pe măsură ce schimbările climatice intensifică turbulențele, companiile aeriene vor trebui să investească tot mai mult în soluții tehnologice pentru a proteja pasagerii, a reduce riscurile și a diminua costurile asociate cu deteriorarea aeronavelor și incidentele cauzate de turbulențe.
Schimbările climatice rescriu harta vinului. Suedia devine o patrie a podgoriilor
La Kullabergs Vingård, o podgorie din sud-vestul Suediei, se apropie vârful recoltei anuale. La peste 1.600 de kilometri distanță de Provence sau Toscana, afacerile merg excelent în regiunea suedeză, scrie Bloomberg. Vinul suedez câștigă teren Cum podgoriile au obținut recent dreptul de a vinde direct consumatorilor, directorul executiv al Kullabergs, Victor Dahl, afirmă că vânzările au crescut cu 15–20% față de vara trecută. Industria suedeză se dezvoltă în pofida problemelor globale ale vinificatorilor, consumul în scădere, costurile tot mai mari de producție și, desigur, impactul schimbărilor climatice. Iar cum regiunile tradiționale suferă, Suedia devine cel mai nou punct de pe harta așa-numitelor „vinuri de climat rece”, alături de Oregon, Germania și Noua Zeelandă. „Este ușor să privești de sus vinurile din Suedia, dar producătorii au mult de muncă pentru a arăta că se pot crea vinuri interesante și complexe, cu un profil gustativ diferit”, spune Helena Lindberg, care a produs vinuri în Italia, Franța și Noua Zeelandă timp de trei decenii. „Poate că e timpul să ne deschidem ochii și să ne lărgim orizonturile. Nu totul trebuie să aibă gust de Bourgogne sau Bordeaux”, a subliniat Lindberg. De la vodcă la vin Suedia face parte din „centura vodcii” a Europei, unde cartofii rezistenți și nu strugurii fragili au fost baza băuturilor tradiționale. Vinurile locale, în special cele albe, cu gust proaspăt, nu vor concura probabil cu Absolut, brandul suedez de vodcă celebru la nivel mondial. Totuși, ele pot deveni o industrie profitabilă, prin vânzări interne, exporturi și prin integrarea în oferta hotelurilor boutique și a restaurantelor rafinate. Tina Berthelsen, fondatoarea cramei Lottenlund, la 30 de minute de Kullabergs, mizează și pe un plus de turiști străini care fug de canicula mediteraneană. Conform Institutului de Statistică din Suedia, exporturile au crescut cu aproape 30% din 2020, ajungând la circa 322 de milioane de coroane suedeze (34 milioane de dolari) anul trecut. Principalele piețe sunt Europa, SUA și Japonia. Numărul podgoriilor comerciale din Suedia s-a dublat în ultimul deceniu, ajungând la aproximativ 40. Suprafața totală cultivată este de 200 de hectare, dar potențialul este estimat la 3.000–4.000 de hectare, potrivit cercetătoarei Lotta Nordmark de la Universitatea de Științe Agricole.