Plimbările lungi, mai benefice pentru inimă decât cele scurte, arată un studiu
Cercetarea arată că este ideal să mergeți pe jos cel puțin 15 minute fără oprire – aproximativ 1.500 de pași consecutivi – pentru a oferi inimii un antrenament eficient. Studiul, citat de BBC, a analizat 33.560 de adulți cu vârste cuprinse între 40 și 79 de ani din Marea Britanie, care parcurg mai puțin de 8.000 de pași pe zi, monitorizându-i timp de opt ani. Participanții au fost grupați în funcție de durata plimbărilor lor: mai puțin de 5 minute (43%), 5-10 minute (33,5%), 10-15 minute (15,5%) și 15 minute sau mai mult (8%). Cercetătorii de la Universitatea din Sydney și Universidad Europea din Spania au descoperit că persoanele care au mers pe jos pe distanțe mai lungi au prezentat un risc mai mic de probleme cardiace decât cele care au făcut plimbări scurte. Chiar și în rândul celor mai puțin activi – cei care parcurg mai puțin de 5.000 de pași pe zi – plimbările mai lungi au făcut o diferență semnificativă, reducând riscul de boli cardiace și deces. „Tindem să punem accentul pe numărul de pași sau pe distanța totală parcursă, dar neglijăm rolul crucial al tiparelor, de exemplu modul în care se merge”, a declarat profesorul Emmanuel Stamatakis, co-cercetător principal. „Acest studiu arată că chiar și persoanele foarte inactive fizic pot maximiza beneficiile pentru sănătatea inimii prin modificarea tiparelor de mers, pentru a merge mai mult timp, ideal cel puțin 10-15 minute, atunci când este posibil”. 10.000 de pași pe zi – un mit Mulți oameni își propun să facă 10.000 de pași pe zi, deși acest număr provine dintr-o reclamă japoneză la pedometre, nu din cercetare științifică. Cu toate acestea, experții confirmă că, în general, mai mulți pași sunt benefici pentru sănătate. Autoritățile medicale britanice recomandă 150 de minute de activitate moderată pe săptămână, cum ar fi mersul pe jos în ritm alert, distribuit uniform pe parcursul săptămânii. Persoanele peste 65 de ani ar trebui să facă mișcare zilnic, chiar dacă este vorba de activități ușoare.
Cât timp trăiește o persoană după ce inima încetează să mai bată? Răspunsul profesorului Horațiu Moldovan
Ediția din 20 septembrie a podcastului „Altceva cu Adrian Artene” l-a avut ca invitat pe profesorul doctor Horațiu Moldovan, președinte al Societății Române de Chirurgie Cardiovasculară și al Romtransplant, dar și șef al Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară de la Spitalul de Urgență din Capitală. În cadrul dialogului acestuia cu jurnalistul Adrian Artene, el a vorbit și despre transplantul de inimă și percepțiile publice legate de viață și moarte. În acest sens, profesorul Moldovan a subliniat că sfârșitul vieții nu este reprezentat de oprirea activității cardiace, ci a celei cerebrale. „Leziunea ireversibilă a creierului definește moartea individului, pierderea dimensiunii lui umane. Atunci, celelalte organe sunt încă funcționale și pot fi prelevate pentru transplant. Acesta este conceptul care stă la baza medicinei moderne”, a explicat profesorul Moldovan. Acesta a vorbit și despre existența unor concepte mai moderne în care inima poate fi preluată chiar într-o situație în care ea nu funcționează și să fie resuscitată”, fiind un „domeniu nou care este în curs de evaluare”. Cât timp mai trăiește un om după ce inima a încetat să bată Un aspect interesant în cadrul discuției a fost momentul în care profesorul doctor Horațiu Moldovan a fost întrebat cât timp mai trăiește o persoană după ce inima încetează să mai bată. „Dacă nu se intervine medical asupra ei, trei minute. Trei minute de viață în care inima nu bate. Din punct de vedere cultural, în mentalul colectiv, uneori ultima respirație este considerată simbolul morții”. Cu toate acestea, profesorul Moldovan subliniază că „nu oprirea activității cardiace definește asta (moartea – n.r.). El mai trăiește trei minute după, dar dacă este resuscitat. Cât timp pacientul este resuscitat, nu are activitate cardiacă, dar este viu. Este viu și biologic, este viu și juridic. Este evident că nu oprirea activității cardiace definește sfârșitul vieții, ci oprirea activității cerebrale”. Întreaga discuție poate fi urmărită mai jos:
Medicamentele pentru slăbit reduc la jumătate riscul de deces prematur la pacienții cardiaci
Conform The Guardian, medicamentele pentru slăbit, precum semaglutida și tirzepatida, ar putea deveni o nouă opțiune terapeutică pentru milioane de pacienți cardiaci, după ce un studiu realizat în SUA a demonstrat beneficii „remarcabile” asupra speranței de viață și calității vieții. Cercetarea, realizată de rețeaua medicală nonprofit Mass General Brigham din Boston și publicată în revista JAMA, a analizat date de la peste 90.000 de pacienți cu insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție păstrată (HFpEF), obezitate și diabet de tip 2. Rezultatele au arătat că semaglutida a redus riscul de spitalizare sau deces prematur cu 42%, iar tirzepatida cu până la 58%. „Opțiunile de tratament pentru pacienții cu HFpEF sunt limitate. Studiul nostru sugerează că aceste medicamente, cunoscute pentru controlul greutății și al glicemiei, oferă beneficii semnificative și în reducerea riscului de complicații cardiace”, a declarat dr. Nils Kruger, co-autor al cercetării. Specialiștii reuniți la Madrid au salutat rezultatele. Doctorul Carlos Aguiar, vicepreședinte al Societății Europene de Cardiologie, a subliniat că descoperirea ar putea schimba modul de tratare al insuficienței cardiace: „E o veste bună. Aceste medicamente nu doar reduc greutatea, ci par să aibă efecte suplimentare care scad mortalitatea și spitalizările.”
Două tehnici revoluționare permit repornirea inimilor donate în afara corpului
În primul studiu, realizat de echipa coordonată de chirurgul cardiovascular pediatric Joseph Turek de la Universitatea Duke, SUA, medicii au folosit o metodă de perfuzie extracorporală care repornește inima donatorului după prelevare. Tehnica presupune pomparea sângelui oxigenat în inimă printr-un tub conectat la aortă, sângele fiind apoi recirculat într-un sistem închis. Procedura a fost aplicată cu succes în cazul unui bebeluș de o lună, al cărui cord a fost reactivat după deces și transplantat cu succes unui copil de trei luni. La trei luni post-transplant, inima funcționa normal, fără semne de respingere. Metoda s-a dovedit a fi nu doar eficientă, ci și accesibilă financiar, evitând echipamentele complexe care pot costa zeci de mii de dolari. „Această tehnică ar putea adăuga aproximativ 100 de transplanturi pediatrice suplimentare pe an doar în Statele Unite”, a declarat Turek. În paralel, o echipă de la Universitatea Vanderbilt, condusă de chirurgul cardiac John Trahanas, a dezvoltat o metodă prin care inima este răcită și conservată în interiorul corpului donatorului, fără a fi repornită. Inima este umplută cu un lichid special oxigenat, bogat în nutrienți, menținându-se într-o stare de repaus controlat, după care este prelevată și transplantată. În primele trei cazuri la adulți, inimile transplantate au funcționat excelent timp de șase luni, fără semne de respingere. Cele două tehnici ar putea debloca accesul la o nouă categorie de donatori — persoane decedate prin oprire cardiacă — oferind o soluție sigură și eficientă pentru pacienții care altfel ar muri așteptând un organ compatibil. Robert Montgomery, specialist în transplanturi la NYU, afirmă că aceste rezultate sunt promițătoare, dar că este nevoie de studii extinse pentru validarea completă a procedurilor.
Moartea subită în rândul sportivilor profesioniști ridică multe semne de întrebare
Lumea culturismului a fost zdruncinată în 2021, când peste douăzeci de sportivi profesioniști au murit subit într-un interval de doar 12 luni. Cea mai tânără victimă avea doar 27 de ani. Fenomenul a declanșat un val de întrebări privind siguranța acestei discipline, cunoscută pentru exigențele fizice extreme și recursul frecvent la substanțe de creștere a performanței. Un nou studiu condus de cercetători de la Universitatea din Padova (Italia), publicat în European Heart Journal, este primul care analizează riscul de moarte subită în rândul unui eșantion mare de culturiști de sex masculin. Rezultate îngrijorătoare în rândul profesioniștilor de top Analiza a urmărit peste 20.000 de culturiști, pe o durată medie de 8 ani, perioadă în care au fost înregistrate 73 de decese subite, la o vârstă medie de 42 de ani. Dintre acestea, 46 au fost cauzate de insuficiență cardiacă acută – principala cauză a morții în rândul culturiștilor de elită. Deși riscul absolut de deces subit este redus la nivel general, în cazul sportivilor de top acesta este semnificativ crescut. În rândul culturiștilor care au participat la celebra competiție Mr. Olympia (categoria „open”), cercetătorii au descoperit o rată a mortalității „alarmant de mare”: din 100 de participanți, 7 au murit din cauze subite, iar 5 dintre aceștia aveau vârsta medie de doar 36 de ani și au suferit, cel mai probabil, moarte cardiacă subită. Steroizi, antrenamente extreme și riscuri tăcute Studiul semnalează că factorii precum utilizarea frecventă a steroizilor, regimurile alimentare stricte și antrenamentele excesive pot afecta grav sănătatea cardiovasculară. Autopsiile disponibile au relevat hipertrofie a ventriculului stâng și inimi mărite, în linie cu alte studii care arată că masa inimii la culturiști este cu aproape 74% mai mare decât valorile normale. „Aceste practici pun o presiune semnificativă asupra sistemului cardiovascular, cresc riscul de aritmii și pot produce modificări structurale ale inimii”, a explicat Marco Vecchiato, cercetător în medicină sportivă și coordonatorul studiului. Avertisment pentru sportivi, federații și medici Autorii studiului solicită dezvoltarea unor recomandări specifice pentru prevenirea deceselor subite în rândul culturiștilor și instalarea sistematică a defibrilatoarelor externe în sălile de antrenament și competiții. „Urmărirea excelenței fizice este admirabilă, dar transformările corporale extreme, cu orice preț, pot aduce riscuri semnificative pentru inimă”, avertizează Vecchiato. Acesta subliniază că este timpul ca asociațiile medicale și federațiile sportive să colaboreze pentru a asigura o participare mai sigură la culturism.
Trei nopți de somn prost afectează deja inima
Studiul a analizat 16 bărbați tineri și sănătoși care au petrecut mai multe zile într-un laborator controlat. Participanții au urmat două regimuri: trei nopți cu somn normal de 8,5 ore și trei nopți cu somn restricționat la 4,25 ore. După fiecare fază, bărbații au făcut un antrenament scurt și intens pe bicicletă, iar cercetătorii au testat aproape 90 de proteine diferite din sângele lor, înainte și după exerciții. Rezultatele au fost clare: privarea de somn a provocat o creștere a markerilor inflamatori asociați cu bolile cardiovasculare. Aceste proteine inflamatorii, când rămân la un nivel ridicat pe termen lung, pot afecta vasele de sânge și pot crește riscul de insuficiență cardiacă, boli coronariene și fibrilație atrială. Mai îngrijorător, exercițiile fizice – care stimulează în mod normal proteinele sănătoase precum interleukina-6 și BDNF, benefice pentru creier și inimă – au avut un efect redus după somnul deficitar. Cercetătorii au observat că momentul zilei când a fost prelevat sângele era important, nivelurile de proteine variind între dimineață și seară, mai ales când somnul era redus. Studiul este îngrijorător având în vedere că una din patru persoane lucrează în ture care perturbă somnul, iar adulții au frecvent un somn prost din când în când.
Vaccinul împotriva herpesului zoster reduce riscul de boli cardiovasculare cu 23%
Un amplu studiu desfășurat în Coreea de Sud, publicat recent în European Heart Journal, arată o reducere cu 23% a evenimentelor cardiovasculare în general și cu 26% a evenimentelor majore, precum accidentele vasculare cerebrale, atacurile de cord sau decesele cauzate de boli de inimă. Echipa de cercetători condusă de Dr. Sooji Lee de la Centrul pentru Sănătate Digitală din cadrul Institutului de Cercetări Medicale al Centrului Medical Universitar Kyung Hee a analizat datele medicale a peste 1,2 milioane de adulți cu vârsta peste 50 de ani. Studiul a urmărit participanții pe o perioadă de până la 12 ani, începând din 2012. Rezultatele indică beneficii substanțiale pentru sănătatea cardiovasculară, inclusiv o reducere cu 26% a riscului de insuficiență cardiacă și cu 22% a riscului de boli coronariene. Efectele protectoare ale vaccinului durează până la opt ani, cu cea mai puternică protecție în primii doi-trei ani după vaccinare. Dr. Lee explică mecanismul potențial: „Herpesul zoster poate declanșa inflamații ale vaselor de sânge, ceea ce poate duce la evenimente cardiovasculare. Prin prevenirea infecției, vaccinul reduce probabil această reacție inflamatorie, scăzând astfel riscul de boli cardiace”. Specialiștii consideră rezultatele remarcabile, deși menționează că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma aplicabilitatea acestora la alte populații, studiul fiind realizat pe o cohortă asiatică. De asemenea, cercetătorii subliniază că, deși analiza a fost riguroasă, nu stabilește o relație cauzală directă. Vaccinul împotriva herpesului zoster este recomandat adulților cu vârsta peste 50 de ani, oferind o protecție de peste 90% împotriva dezvoltării bolii, care afectează unul din trei adulți la nivel mondial.