Cum și-a construit Rusia propriul internet, s-a izolat de restul planetei, iar rușii au ajuns să trăiască într-o bulă informațională
În ultimul deceniu, autoritățile ruse au implementat treptat un “internet suveran” – o rețea națională menită să funcționeze independent de restul lumii și să fie strict controlată de stat. Motivațiile oficiale invocate au fost protejarea securității naționale și prevenirea influențelor străine ostile, însă rezultatul a fost izolarea informațională a populației. Pas cu pas, Rusia a instalat infrastructura tehnologică și cadrul legal pentru a putea filtra sau chiar întrerupe conexiunile cu internetul global, asemănător Marelui Firewall chinezesc. Această evoluție a transformat spațiul online rusesc într-o bulă informațională în care majoritatea cetățenilor primesc doar narațiunea aprobată de regim, contactul cu surse externe fiind sever limitat sau monitorizat. Cauzele: de ce a dorit Rusia un Internet izolat? Oficial, planul de a construi un internet propriu, suveran, a fost justificat ca o măsură de apărare. Conducerea rusă susține că Statele Unite și alte puteri occidentale dețin controlul unor infrastructuri critice ale internetului global – de la servere DNS până la platforme online – și că, în eventualitatea unui conflict major, Rusia ar putea fi deconectată forțat de către adversari. În 2019, președintele Vladimir Putin afirma că Rusia trebuie să se asigure că „RuNet” (internetul rusesc) poate funcționa fiabil, pentru a se proteja de riscul ca servere aflate în afara controlului rus să fie oprite sau compromise. În aceeași logică, a fost invocat caracterul „agresiv” al strategiei de securitate cibernetică a SUA – un pretext pentru a justifica necesitatea unei rețele naționale reziliente. Pe lângă aceste motive defensive, există și cauze interne politice. Internetul liber reprezenta o amenințare la adresa regimului, facilitând organizarea protestelor și răspândirea mesajelor critice la adresa puterii. Liderii ruși au văzut în evenimente precum Primăvara Arabă sau protestele anti-corupție de la Moscova dovada că rețelele sociale și site-urile independente pot mobiliza opoziția. Astfel, controlul informației a devenit esențial pentru menținerea regimului. Un internet domestic izolat oferă statului capacitatea de a cenzura conținutul „periculos” (de la criticile politice catalogate drept extremism, până la știrile din surse occidentale) fără a depinde de companii străine. De altfel, încă din 2008 Rusia a creat un registru centralizat de site-uri interzise, gestionat de Roskomnadzor (agenția federală de supraveghere a comunicațiilor). Inițial conceput pentru a bloca pagini cu pornografie infantilă, droguri sau instigare la sinucidere, acest registru a fost rapid extins și folosit abuziv pentru a cenzura criticile la adresa autorităților sub pretextul combaterii „extremismului”. În esență, Rusia a dorit un internet suveran din același motiv pentru care controlează presa tradițională: pentru a crea o „zonă sigură” informațională, în care narativa statului nu poate fi contrazisă sau subminată de surse externe. Iar argumentul suveranității digitale – acela că orice stat are dreptul să-și protejeze spațiul virtual la fel cum își apără frontierele fizice – a fost folosit intens de Kremlin pentru a legitima aceste măsuri. Cenzura internetului în Rusia a început în urmă cu câteva decenii, la începutul dictaturii lui Putin Primii pași spre cenzură online (2008–2014) Primele elemente ale „marelui firewall” rusesc au fost puse în funcțiune în anii 2010, cu mult înaintea legii internetului suveran din 2019. Încă din 2012, autoritățile de la Moscova au introdus legislație care permitea blocarea site-urilor fără ordin judecătoresc, sub pretextul protejării minorilor de conținut nociv. La 1 noiembrie 2012, Roskomnadzor a publicat prima „listă neagră” de site-uri interzise, vizând inițial pagini web cu pornografie infantilă, propagandă pro-suicid sau droguri. Acesta a fost începutul cenzurii instituționalizate pe Internetul rus. Ulterior, definiția conținutului interzis s-a lărgit: în martie 2014, în contextul tensiunilor legate de Ucraina, Roskomnadzor a blocat deja primele portaluri de știri independente (precum Grani.ru, Kasparov.ru) pe motiv că ar fi promovat „chemări la protest”, de fapt încercând să reducă la tăcere vocile critice în preajma anexării Crimeei. Tot în 2014, Rusia a adoptat o lege care impunea ca toate companiile de internet să stocheze datele utilizatorilor ruși pe servere din Rusia. Refuzul companiilor occidentale de a localiza datele a dus la blocarea unora dintre ele – de pildă, rețeaua profesională LinkedIn a devenit inaccesibilă în Rusia în 2016, neconformându-se noilor cerințe. Aceasta a fost o măsură importantă de fragmentare a internetului, forțând datele să fie menținute în interiorul granițelor digitale ale țării. În anii următori, regimul a continuat să își consolideze cadrul legal de supraveghere și control. Un moment definitoriu a fost adoptarea pachetului de legi „Yarovaya” în 2016 (intrat în vigoare în 2018), care obliga furnizorii de telecom și platformele de internet să stocheze timp de 6 luni comunicările utilizatorilor (inclusiv traficul online) și să furnizeze serviciilor secrete cheile de criptare la cerere. Aceste prevederi au sporit capacitatea de supraveghere în masă a statului și au crescut costurile pentru companiile tech (multe plângându-se că noile cerințe sunt tehnic și financiar împovărătoare). În paralel, puterea a început exercițiile de cenzură tehnică. În 2018, Roskomnadzor a încercat blocarea aplicației de mesagerie Telegram (care refuzase să predea Serviciului Federal de Securitate cheile de criptare). În încercarea sa, autoritatea a blocat milioane de adrese IP asociate serviciilor cloud folosite de Telegram – însă rezultatul a fost haotic: numeroase site-uri și servicii nevinovate au fost afectate colateral, în vreme ce utilizatorii ruși au continuat să acceseze Telegram prin diverse mijloace. Acest eșec răsunător a demonstrat limitele tehnice ale cenzurii ruse la acel moment. Drept consecință, în 2020 RKN a renunțat tacit la blocarea Telegram, admițând implicit că vechile metode brute (blocarea IP în masă) nu funcționau eficient. Această lecție a impulsionat Kremlinul să investească în tehnologii mai avansate de filtrare și control – punând bazele noii infrastructuri DPI (Deep Packet Inspection) prevăzute de legea internetului suveran. Cronologia restricțiilor internetului în Rusia (2008–2025) Pentru a înțelege modul în care Rusia și-a construit treptat propriul internet izolat, iată principalele repere cronologice ale restricțiilor și măsurilor adoptate: 2008: Crearea registrului centralizat de site-uri interzise (Roskomnadzor devine cenzorul internetului rus). 2012: Legea pentru protecția copiilor de informații dăunătoare – permite blocarea fără hotărâre judecătorească a site-urilor considerate periculoase. Se publică prima „listă neagră” de site-uri blocate (ex. enciclopedia satirică Lurkmore este printre primele ținte). 2014: Lege care obligă stocarea datelor cetățenilor ruși pe servere locale (devine
Roboții AI de la Google care nu au nevoie de internet. Cum funcționează, de fapt, te-ar putea ajuta la sarcinile casnice
Google DeepMind a prezentat recent o inovație importantă în domeniul roboticii: modelul Gemini Robotics On-Device AI, care permite roboților să funcționeze complet offline, fără a fi conectați la internet. Tehnologia revoluționară oferă roboților abilitatea de a înțelege mediul înconjurător, de a interpreta comenzi și de a acționa în consecință, fără să aibă nevoie să acceseze resurse online sau cloud, scrie TechRadar. Principala provocare a roboților inteligenți a fost până acum dependența lor de conexiunea la internet, ceea ce îi făcea vulnerabili în situații cu acces limitat sau absent la rețea, precum zonele rurale, spitalele izolate sau în cazuri de dezastre naturale. Gemini On-Device rezolvă această problemă printr-un model de inteligență artificială care combină capacități avansate de vizualizare, procesare a limbajului natural și luarea deciziilor în timp real. Ce se întâmplă cu învățare rapidă, dar și cu adaptabilitate extinsă Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale acestui AI este capacitatea sa de a învăța noi sarcini după doar 50-100 de demonstrații, un progres semnificativ comparativ cu metodele tradiționale de antrenare a roboților. Abilitatea cu pricina face ca roboții să poată învăța rapid și să se adapteze la situații sau obiecte noi fără a avea nevoie de instruiri îndelungate sau conectare la baze de date externe. Mai mult, modelul Gemini este extrem de flexibil din punct de vedere hardware. Deși inițial a fost dezvoltat pentru brațele robotizate ALOHA create de Google, acesta s-a dovedit eficient și pe roboți humanoizi complexi, precum Apollo, produs de Apptronik. Această versatilitate deschide calea spre o gamă largă de aplicații, de la asistență casnică și industrială până la intervenții în medii dificile. Siguranță și autonomie pentru o lume mai conectată? Google spune că, deși roboții autonomi ridică unele îngrijorări privind controlul și securitatea, modelul Gemini vine echipat cu măsuri de siguranță atât la nivel software, cât și hardware. Acestea previn utilizarea abuzivă și asigură că roboții vor efectua doar sarcinile pentru care sunt programați, eliminând riscurile unor comportamente neprevăzute. În prezent, roboții echipați cu această tehnologie nu sunt disponibili comercial, însă viitorul pare clar: dispozitive inteligente care nu vor depinde de conexiunile la internet, fiind capabile să funcționeze constant și independent, indiferent de condițiile externe. Imaginează-ți, practic un robot asistent care poate face treburile casnice, fără să fie afectat de o pană de curent sau de un router dezactivat. Se poate spune că, prin Gemini Robotics On-Device, Google deschide drumul către o nouă generație de roboți cu inteligență artificială care nu doar că își extind funcționalitatea, dar devin și mult mai fiabili și rezistenți în fața provocărilor lumii reale.
Copiii din România, dependenți de internet: 1 din 6 elevi consideră importante provocările periculoase de pe rețelele sociale
Internetul face parte din viața de zi cu zi a copiilor din România, fiind accesat constant, arată cel mai recent studiu realizat de Poliția Română, prin Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității. Potrivit datelor oficiale, majoritatea elevilor folosesc mediul online pentru comunicare, divertisment sau informare, însă cercetarea scoate la iveală și aspecte îngrijorătoare legate de comportamentele riscante, în special în raport cu rețelele sociale, notează News.ro. Unul dintre cele mai alarmante rezultate arată că 1 din 6 elevi consideră importante provocările periculoase lansate online, iar 1 din 7 apreciază postările video cu acțiuni riscante. În paralel, o treime dintre elevi spun că este foarte important ca postările lor să fie apreciate cu like-uri, ceea ce denotă o presiune socială tot mai mare în mediul virtual. Copiii se simt în siguranță online, dar realitatea este mai complexă Studiul relevă că aproximativ 75% dintre elevi percep internetul ca un spațiu sigur, iar 9 din 10 se consideră bine informați cu privire la riscurile din online. De asemenea, mulți afirmă că știu să se protejeze, blocând persoane incomode, schimbând parole sau folosind setările de confidențialitate. Cu toate acestea, experiențele reale contrazic adesea percepția de siguranță. Elevii au declarat că s-au confruntat cu situații negative, precum accesarea accidentală de materiale pornografice, infectarea dispozitivelor, primirea de mesaje agresive sau chiar avansuri sexuale. În fața acestor situații, mulți au apelat la părinți sau prieteni, dar un sfert dintre ei nu au spus nimănui, fie de rușine, fie considerând că pot rezolva singuri problemele apărute. Rețelele sociale și provocările periculoase, o sursă de presiune Studiul atrage atenția asupra modului în care copiii se raportează la rețelele sociale. O treime dintre elevi consideră că este important să aibă postări apreciate, iar un sfert cred că este esențial să posteze frecvent. În mod și mai îngrijorător, 1 din 6 consideră importante provocările periculoase, iar 1 din 7 susțin că este important să posteze materiale video cu astfel de acțiuni. Motivațiile din spatele acestor comportamente includ dorința de validare, teama de a fi desconsiderați, presiunea grupului sau pur și simplu curiozitatea. Aceste tendințe pot duce la expunerea copiilor la riscuri reale, inclusiv la accidente sau interacțiuni dăunătoare în spațiul virtual. Pe fondul acestor date, s-a remarcat o creștere a autonomiei digitale a copiilor: mai mulți elevi descoperă singuri cum să navigheze internetul (+11 puncte procentuale față de 2020), iar tot mai puțini sunt ghidați de un adult din familie. A crescut și utilizarea internetului pentru jocuri, cumpărături, apeluri video și vizionarea de conținut online. Un semnal de alarmă pentru părinți, școli și autorități Rezultatele studiului, realizat între 11 februarie și 14 martie 2024 pe un eșantion de 1.351 de elevi cu vârste între 10 și 18 ani, indică necesitatea intensificării eforturilor de educație digitală și de prevenire a riscurilor online. Deși copiii afirmă că sunt informați, comportamentele lor demonstrează că presiunile din mediul virtual pot influența semnificativ deciziile și percepțiile de zi cu zi. Rețelele sociale rămân o parte integrantă a vieții tinerilor, dar și o zonă vulnerabilă, unde dorința de afirmare și imitarea comportamentelor riscante pot avea consecințe serioase. Părinții, profesorii și instituțiile trebuie să coopereze mai eficient pentru a le oferi copiilor un sprijin real în construirea unui comportament online responsabil și sigur.
Internetul ne supraveghează: Camerele web care te pot spiona din propriul dormitor
Ce ar fi trebuit să fie un simplu experiment de securitate s-a transformat rapid într-o radiografie sumbră a vulnerabilităților digitale din jurul nostru. O echipă de cercetători americani a demonstrat cât de ușor pot fi accesate zeci de mii de camere de supraveghere conectate la internet, fără parole, fără criptare, fără niciun nivel real de protecție. Dintr-un simplu browser web, au fost vizualizate imagini live din casele oamenilor, spitale, fabrici și chiar locații guvernamentale. Într-o lume în care conectivitatea e la ordinea zilei, iar tehnologia „smart” promite confort și siguranță, această realitate ar trebui să te îngrijoreze profund. Cei care ar trebui să vegheze asupra noastră – camerele de securitate – se transformă, ironic, în canale prin care poți fi urmărit fără să știi. Conform raportului realizat de firma de securitate cibernetică Bitsight, citat de presa străină, peste 40.000 de camere de supraveghere din întreaga lume pot fi accesate cu o simplă conexiune la internet și un browser. Și nu vorbim despre echipamente sofisticate sau atacuri hacker de tip Hollywood. În cele mai multe cazuri, nici măcar nu a fost necesară utilizarea unor tehnici speciale – doar navigarea către adresa IP a camerei și vizualizarea fluxului live. Cercetătorii au descoperit că 14.000 dintre aceste camere se aflau în locații sensibile din SUA, inclusiv spitale, fabrici, centre de date și sedii guvernamentale. Este exact genul de infrastructură vizat de campaniile de spionaj sponsorizate de state, precum cele din China, conform avertismentelor oficiale lansate de Departamentul pentru Securitate Internă al SUA. Camerele nu sunt vulnerabile doar la atacuri sofisticate, ci și la acțiuni banale, cum ar fi lăsarea parolelor implicite sau conectarea la internet fără restricții. Rezultatul? O sursă continuă de informații sensibile, utile atât spionajului industrial, cât și criminalității organizate. Imaginează-ți doar ce pot face niște infractori cu acces la camere dintr-un magazin, hotel sau o locuință privată. Se pot identifica orele în care nu e nimeni acasă, se pot monitoriza rutine și… se pot plănui jafuri perfect cronometrate. Dormitorul tău, posibil conținut pentru site-uri de pornografie Un alt aspect cutremurător al raportului este dimensiunea invazivă și abuzivă a acestor camere expuse. Imagini din dormitoare, băi sau alte spații intime pot fi captate fără acordul persoanelor filmate și redistribuite pe internet, inclusiv pe site-uri pornografice ilegale. În acest caz, riscul nu mai este doar de ordin tehnic sau economic, ci devine o problemă gravă de etica digitală și drepturi fundamentale ale omului. Expunerea involuntară a intimității personale este echivalentă cu o agresiune virtuală – și poate avea consecințe devastatoare. Și nu trebuie să ai o cameră IP scumpă pentru a fi vulnerabil. Camerele bazate pe protocol HTTP – adică cele mai simple – au reprezentat aproape 80% din eșantionul total de 40.000 de dispozitive vulnerabile, conform datelor Bitsight. Asta înseamnă că cele mai comune modele, folosite în apartamente sau firme mici, sunt exact cele mai ușor de accesat. Cum te protejezi de supravegherea neintenționată Poate că ai deja o cameră de supraveghere acasă, poate că folosești una pentru a monitoriza copilul sau animalul de companie. Dar ai verificat vreodată dacă este sigură? Bitsight oferă o serie de măsuri esențiale de protecție, pe care ar trebui să le implementezi imediat dacă ai o cameră conectată la internet: Schimbă parola implicită a dispozitivului. Nu lăsa niciodată setările din fabrică neschimbate. Dezactivează accesul de la distanță dacă nu ai nevoie de el. Cu cât o cameră e mai „deschisă”, cu atât riscurile cresc. Actualizează firmware-ul. Producătorii oferă constant patch-uri de securitate care trebuie instalate. Folosește un VPN sau firewall pentru a limita accesul din exterior la rețeaua ta internă. Monitorizează conexiunile active și raportează activitățile suspecte. În final, trebuie să conștientizezi că internetul nu este un loc complet sigur. Fiecare dispozitiv conectat poate deveni o fereastră deschisă spre intimitatea ta. Nu aștepta să devii tu următoarea victimă a unui atac de tip „live voyeurism”. Ai grijă la ochii invizibili care te privesc – uneori, chiar de la doar câteva clickuri distanță.
Soarele furios distruge sateliții Starlink: Viitorul constelației lui Elon Musk
Ceva neașteptat și spectaculos se întâmplă pe orbita Pământului: sateliții Starlink ai lui Elon Musk, considerați până recent un simbol al progresului tehnologic și al internetului global, sunt atacați de o forță imposibil de controlat — activitatea solară. În loc să cadă pradă unor defecțiuni tehnice sau unor coliziuni spațiale, sute de sateliți Starlink sunt împinși prematur spre atmosfera Pământului de către particulele încărcate energetic provenite din exploziile solare. Acest fenomen, documentat recent de cercetători de la NASA și analizat de publicații de specialitate precum New Scientist, scoate la iveală cât de vulnerabili pot fi acești sateliți în fața forțelor cosmice. Iar odată cu apropierea maximului solar — cel mai activ punct al ciclului solar de 11 ani — riscurile cresc considerabil. Cu peste 7.000 de sateliți Starlink deja plasați pe orbită, avem acum ocazia unică de a observa în detaliu impactul pe care activitatea solară îl are asupra acestor constelații tehnologice minimaliste. Conform cercetătorului Denny Oliveira de la NASA Goddard Space Flight Center, în timpul furtunilor geomagnetice sateliții revin în atmosferă mai repede decât ar face-o în absența acestor evenimente solare. Aceasta este o problemă reală pentru SpaceX. În timpul maximului solar, durata de viață a unui satelit Starlink poate fi redusă cu până la zece zile. Deși pare puțin, efectul cumulativ asupra unei constelații de mii de unități poate fi dezastruos. În doar patru ani, între 2020 și 2024, au fost înregistrate 523 de reintrări ale sateliților în atmosferă, o cifră fără precedent în istoria spațială. Fenomenul este accentuat de faptul că aceasta este prima perioadă de maxim solar care are loc în „era megaconstelațiilor”, cum o numește astrofiziciana Samantha Lawler de la Universitatea din Regina. Astfel, învățăm pentru prima dată la scară largă cât de grav poate afecta Soarele aceste structuri spațiale artificiale. Ce se întâmplă cu sateliții când cad? Sateliții Starlink sunt proiectați să se autodistrugă la finalul duratei lor de viață, fie printr-o coborâre controlată, fie natural, atunci când apar defecțiuni. Totuși, furtunile solare accelerează acest proces necontrolat, iar acest lucru vine cu riscuri serioase. Denny Oliveira avertizează că, odată cu accelerarea reintrărilor, cresc și șansele ca fragmente din sateliți să supraviețuiască arderii atmosferice și să ajungă pe sol. În vara anului trecut, o bucată de satelit Starlink a fost găsită pe o fermă din Canada — un incident recunoscut oficial de SpaceX. Dar dacă s-a găsit un fragment, câte altele nu au fost observate? Este întrebarea pe care și-o pun tot mai mulți cercetători. Pe măsură ce numărul sateliților crește, iar intensitatea activității solare atinge cote maxime, pericolul ca fragmente din acești sateliți să ajungă necontrolat pe Pământ devine o realitate tot mai probabilă. Viitorul constelației Starlink: între inovație și fragilitate Când Elon Musk a anunțat Starlink, ideea părea revoluționară: internet de mare viteză oriunde pe glob, chiar și în cele mai izolate regiuni. Tehnologia funcționează, iar în multe zone serviciile Starlink s-au dovedit salvatoare. Totuși, pe măsură ce constelația crește — SpaceX plănuiește să lanseze alte mii de sateliți în anii următori — devine tot mai clar că spațiul apropiat Pământului este un ecosistem sensibil, iar soluțiile tehnice actuale nu iau întotdeauna în calcul capriciile naturii cosmice. Activitatea solară nu este un fenomen nou, dar intensitatea și frecvența reintrărilor sateliților sugerează că trebuie regândită rezistența acestora. În plus, lipsa unor standarde globale clare privind gestionarea deșeurilor spațiale adaugă o presiune suplimentară. Ce se întâmplă dacă fragmentele devin un pericol pentru siguranța pe Pământ? Cum vor răspunde companiile precum SpaceX dacă astfel de incidente devin mai dese? În acest moment, sateliții Starlink „cad ca muștele”, iar de vină este un Soare agitat, aflat în vârful puterii sale. Pentru omenire, e o lecție de umilință tehnologică: oricât de sofisticată ar fi o constelație artificială, ea rămâne vulnerabilă în fața forțelor naturale pe care nu le putem controla. Și poate e momentul să învățăm cum să construim mai bine — nu doar mai mult.
Recuperează-ți intimitatea – Cum ștergi datele personale de pe internet mai simplu decât credeai că este posibil
În era digitală, amprenta noastră online a devenit la fel de importantă ca identitatea fizică. Fiecare click, fiecare formular completat și fiecare serviciu la care ne abonăm lasă în urmă o dâră de informații personale. Mulți dintre noi am ajuns să acceptăm, cu o oarecare resemnare, că datele noastre sunt o monedă de schimb în vastul ecosistem al internetului. Adevărul este, însă, că această expunere nu este o fatalitate, iar controlul asupra informațiilor personale poate fi recâștigat. Protejarea intimității online nu mai este un lux rezervat experților în tehnologie, ci o necesitate accesibilă oricui dorește să își securizeze viața digitală. Realitatea este că o cantitate surprinzătoare de date personale circulă liber pe internet, adesea fără consimțământul nostru explicit. Brokerii de date, entități specializate în colectarea și vânzarea de informații, tranzacționează pachete de date care conțin detalii sensibile despre noi. Acestea nu se limitează doar la nume și prenume, ci includ adrese de domiciliu, numere de telefon, adrese de e-mail, adrese IP și chiar istoricul locațiilor. Companiile cumpără aceste date pentru a ne bombarda cu reclame personalizate, transformându-ne în ținte precise pentru campaniile lor de marketing. Însă, consecințele pot fi mult mai grave și mai periculoase decât niște simple anunțuri publicitare, scrie publicația 9to5Google. Riscurile ascunse ale expunerii datelor personale Dincolo de disconfortul creat de publicitatea agresivă, expunerea datelor personale deschide poarta către amenințări mult mai serioase. Informațiile noastre pot ajunge pe mâinile escrocilor și ale infractorilor cibernetici, care le folosesc pentru a orchestra tentative de phishing (înșelăciune online), fraude bancare și furt de identitate. Un e-mail sau un SMS care pare legitim, dar care conține detalii personale corecte, are șanse mult mai mari să convingă o victimă să divulge parole sau informații financiare. Mai mult, datele pot fi publicate pe site-uri de tip „people search”, unde oricine poate căuta și găsi detalii intime despre viața noastră, creând un risc real de hărțuire sau urmărire în viața reală. Impactul se poate extinde chiar și asupra stabilității financiare. Scurgerile de informații pot include detalii despre venituri sau tranzacții, date care, odată ajunse în posesia cui nu trebuie, pot afecta eligibilitatea pentru un credit bancar sau pot fi folosite pentru a evalua în mod eronat sănătatea noastră financiară. Eliminarea acestor date de la sursă este, așadar, cel mai eficient mod de a anihila aceste riscuri și de a ne proteja viitorul. Soluția eficientă: automatizarea procesului de ștergere Teoretic, legislația actuală, precum GDPR în Europa, oferă oricărui cetățean dreptul de a solicita companiilor ștergerea datelor personale. Practic, însă, acest proces este extrem de anevoios și cronofag. Există sute, dacă nu mii de brokeri de date și site-uri care dețin informațiile noastre. A trimite cereri de renunțare (opt-out) către fiecare dintre aceștia, respectând procedurile specifice fiecărei platforme, este o muncă titanică, aproape imposibil de realizat pentru o singură persoană. Aici intervin serviciile specializate de protecție a confidențialității, precum Incogni. Aceste platforme funcționează ca un avocat digital personal, preluând complet povara acestui proces. În loc să contactezi manual fiecare entitate, un astfel de serviciu trimite solicitări de ștergere în masă, în numele tău, către o bază de date extinsă de companii și brokeri. Procesul este automatizat și, cel mai important, continuu. Serviciul nu se oprește după prima „curățenie”, ci monitorizează constant și retrimite cereri ori de câte ori datele tale reapar. Practic, pentru costul unui abonament lunar modic, poți delega complet sarcina de a-ți păstra datele private, asigurându-ți liniștea că informațiile tale nu mai sunt la vânzare pe piața liberă a internetului. Confidențialitatea online a devenit, astfel, nu doar posibilă, ci și surprinzător de simplă.
O tânără trăiește live pe internet, fără oprire, de 3 ani, se filmează chiar și când doarme. Nu iubește, nu pleacă de acasă. Oprește camera într-un singur moment
De aproape trei ani, o tânără din Texas a transformat viața ei într-un spectacol continuu pe internet. Cu camera pornită zi și noapte, inclusiv în timp ce doarme sau mănâncă, singurele momente în care întrerupe transmisia sunt rare și strict legate de intimitate. Pentru mulți, pare o distopie desprinsă dintr-un film precum The Circle. Pentru ea, este realitatea de zi cu zi. Această formă extremă de expunere online, cunoscută sub numele de „streaming 24/7”, a devenit un fenomen tot mai prezent pe platforma Twitch. Tânăra, cunoscută online cu pseudonimul Emily, a început maratonul de streaming în noiembrie 2021 și de atunci nu a mai oprit cu adevărat camera — nici măcar în somn. Singura pauză reală? Când merge la baie. Și chiar și atunci, revine rapid în direct de pe telefon, dacă se întrerupe curentul, notează Corriere.it. Fără pauze, fără vacanțe, fără viață personală Emily spune că nu a avut vacanțe, nu a fost la nunți, nu s-a întâlnit cu nimeni și nu a avut relații intime de când a început această experiență radicală. Totul este sacrificat pentru continuitatea transmisiei, pe care o consideră cheia carierei sale. „Dacă aș opri acum, ar fi un fel de sinucidere profesională”, a declarat într-un interviu. Cu toate acestea, recunoaște că stilul de viață i-a afectat profund relațiile personale. Părinții ei nu înțeleg această alegere, iar singurătatea a devenit un companion constant. Deși încearcă să păstreze o imagine pozitivă în fața publicului, presiunea de a fi mereu „pe scenă” își lasă amprenta: „Dacă aș fi mereu live, n-aș mai avea timp să gândesc.” În ciuda sacrificiilor, munca sa aduce și beneficii materiale: are mii de abonați care plătesc lunar și donează constant, generând venituri estimate la circa 5.000 de dolari pe lună. Obiectivul ei este să-și cumpere o casă și să se căsătorească până la 30 de ani — deși, deocamdată, nu pare să se apropie de niciuna dintre aceste dorințe. Nu iese din casă, nu are viață amoroasă, iar singurul moment când Emily oprește camera este atunci când merge la toaletă. (Foto: Instagram) Un fenomen riscant: când viața devine conținut Streamingul neîntrerupt aduce cu sine nu doar epuizare psihică, ci și riscuri de securitate. Unele creatoare de conținut au fost urmărite sau amenințate în timpul unor sesiuni de „subathon” — transmisii-maraton în care timpul de live crește în funcție de donațiile publicului. Pericolul e real: oricine poate vedea în timp real unde se află streamerul. Fenomenul este alimentat de publicul avid de intimitate digitală și de promisiunile unei cariere lucrative online. Însă costurile — de la izolare la vulnerabilitate emoțională și fizică — pot fi devastatoare. Cu mai puțin de 50 de zile rămase din maratonul pe care și l-a impus, tânăra nu a dezvăluit ce va urma după. Va apăsa în sfârșit butonul de pauză?
Unde să nu ții routerul niciodată. Obiectele de care să-l ferești ca să te bucuri de internet la viteză maximă
Amplasarea routerului Wi-Fi în locuință nu este doar o chestiune de estetică, este un factor esențial pentru performanța conexiunii tale la internet. Experții atrag atenția că alegerea unui loc greșit poate duce la viteze reduse, semnal slab sau chiar la defectarea dispozitivului. Iată patru locuri de evitat și un spațiu surprinzător unde routerul funcționează excelent, scrie publicația The Dun. În dulapuri, sertare sau cutii? Una dintre cele mai mari greșeli este să ascunzi routerul într-un dulap, sertar sau alt compartiment închis. Deși poate părea tentant să îl „camuflezi” din motive estetice, aceste spații împiedică propagarea semnalului Wi-Fi și pot cauza supraîncălzirea aparatului. Routerul are nevoie de ventilație bună și spațiu deschis pentru a funcționa eficient. Potrivit PC World, performanța transmisiei scade semnificativ în astfel de condiții. În spatele unei biblioteci pline? Un alt loc de evitat este spatele unei biblioteci încărcate. Cărțile acționează ca bariere pentru undele radio, absorb și reflectă semnalul, reducând eficiența rețelei tale. Poate părea un loc practic din punct de vedere al cablării, dar performanța va avea de suferit. Ideal este ca semnalul să se poată răspândi liber în toate direcțiile. La nivelul podelei? Poziționarea routerului direct pe podea este o altă alegere neinspirată. Obiectele din jur și structura podelei pot bloca semnalul, iar undele radio se vor propaga cu dificultate către dispozitivele situate mai sus. Este recomandat să montezi routerul la o înălțime de cel puțin un metru față de sol, preferabil pe o masă sau pe un raft. În colțuri sau spații înguste? Colțurile camerelor sau spațiile înguste reduc acoperirea rețelei, deoarece semnalul este limitat într-o singură direcție. Evită colțurile înguste sau pozițiile apropiate de pereți exteriori. Alege, în schimb, o zonă centrală și deschisă a casei. Locul ideal la care puțini se gândesc, pe perete Dacă nu ai o masă potrivită într-o zonă centrală, montează routerul pe perete. Este o soluție eficientă și estetică, mai ales pentru apartamentele mici. Unele modele de routere pot fi montate vertical, cu ajutorul unui suport special. Așezat astfel, semnalul are șanse mai mari să se răspândească uniform în întreaga locuință. Excepția, dacă locuiești la etaj Într-o locuință cu două nivele, poți amplasa routerul pe podeaua de la etaj pentru a direcționa semnalul și către parter. Important este ca routerul să fie mereu într-un loc aerisit, deschis și cât mai liber de obstacole pentru a asigura o acoperire Wi-Fi eficientă în toată casa.
Tinerii regretă internetul? Semnalul de alarmă care nu mai poate fi ignorat
Internetul, cândva promisiunea unei lumi conectate și informate, pare să fi devenit sursa unei crize tot mai profunde pentru generațiile tinere. Un sondaj recent realizat în Marea Britanie arată că aproape jumătate dintre tinerii cu vârste între 16 și 21 de ani și-ar fi dorit ca internetul să nu fi fost inventat niciodată. Este o afirmație șocantă, dar care scoate la suprafață o realitate pe care mulți o ignoră: mediul digital nu mai este doar o unealtă, ci un spațiu în care tinerii se pierd și suferă. Peste 1.300 de participanți au răspuns la acest sondaj realizat de British Standards Institution, iar cifrele nu sunt deloc încurajatoare. 68% dintre aceștia au declarat că se simt mai rău după ce petrec timp pe rețelele de socializare, în timp ce 50% ar susține o „stare de asediu digital” – o limitare strictă a timpului petrecut online. 47% spun chiar că preferau o viață fără internet. Nu este vorba doar de nostalgie pentru vremuri mai simple, ci de o problemă profundă de sănătate mintală și echilibru psihologic. Rețelele sociale, între fascinație și autodistrugere Tinerii de azi trăiesc într-un paradox: deși tehnologia este omniprezentă și pare indispensabilă, ea le produce suferință. Rețelele sociale sunt principalul vinovat în ochii multora dintre ei. Petrec mai bine de două ore pe zi în aceste spații digitale, iar rezultatul este, adesea, o stare de anxietate, depresie sau devalorizare personală. Tinerii spun că se simt mai triști și mai nesiguri după ce compară viețile lor reale cu imaginile perfect editate de pe Instagram sau TikTok. Fetele sunt în mod special afectate: 37% dintre participantele la sondaj au spus că s-au confruntat cu hărțuire online, în comparație cu 28% dintre băieți. Atacurile la adresa imaginii de sine, bullyingul digital sau presiunea de a arăta și a trăi într-un anumit fel contribuie la degradarea stării psihice. Problema este accentuată de lipsa unor limite clare. Deși adolescenții încep să ceară singuri reguli – cum ar fi verificări de vârstă, limite de timp sau filtre mai stricte –, aceste măsuri sunt rareori aplicate eficient. „Am construit o lume în care este normal ca un copil să petreacă ore întregi într-un spațiu digital gândit să creeze dependență”, a spus Daisy Greenwell, cofondatoare a inițiativei Smart Phone Free Childhood. Problemele încep devreme. Copiii sunt expuși la tehnologie de la vârste tot mai fragede, iar utilizarea excesivă a tabletelor în primii ani de viață a fost corelată cu dificultăți emoționale și sociale în adolescență. Iar când ajung la vârsta la care explorează mai mult internetul, riscurile se diversifică: de la grooming în jocuri video până la algoritmi care îi ghidează spre conținut extremist sau dăunător. Un caz revoltător este cel al unui băiat de 14 ani care a dezvoltat o relație nesănătoasă cu un chatbot AI de pe platforma Character.AI, înainte de a-și pune capăt vieții. Părinții lui au dat în judecată compania, acuzând-o că nu a implementat măsuri eficiente de protecție pentru minori. Aceste situații nu sunt izolate. Studiile longitudinale arată o corelație directă între utilizarea intensă a rețelelor sociale și simptomele depresive. Un studiu pe 12.000 de preadolescenți a arătat că, pe măsură ce aceștia au crescut și au petrecut mai mult timp online, starea lor emoțională s-a deteriorat. Soluții căutate, dar greu de implementat Tinerii cer schimbări. Vor limite, reguli, mai mult control. Dar simpla impunere a unei „stingeri digitale” nu este suficientă. „Este nevoie de o abordare complexă. Riscurile nu dispar doar pentru că reduci timpul petrecut online”, a explicat Rani Govender, manager de politici pentru protecția copiilor online la National Society for the Prevention of Cruelty to Children. O soluție reală ar presupune colaborare între părinți, școli, guverne și companii de tehnologie. Educația digitală trebuie să devină prioritate, iar platformele sociale trebuie să-și asume un rol activ în protejarea utilizatorilor tineri. Până atunci, este important să îți analizezi propriul raport cu tehnologia. Cât timp petreci online? Cum te simți după o oră de scrollat? Ce influențe are acest obicei asupra stării tale de spirit? Este poate momentul să iei o pauză, să te reconectezi cu realitatea offline și să încurajezi și pe cei din jur să facă același lucru.
Cum desparte Trump internetul în două ca Moise apele – Consecințele războiului tarifar purtat de președintele Statelor Unite
În contextul relansării războiului comercial global sub administrația Trump, specialiștii atrag atenția asupra unei amenințări subevaluate: impactul potențial devastator asupra exporturilor digitale ale Statelor Unite. Deși aceste servicii, precum publicitatea online, streamingul video, platformele cloud și plățile digitale, generează un excedent de peste 600 de miliarde de dolari anual pentru economia americană, ele nu sunt incluse în statisticile comerciale tradiționale și nu beneficiază de protecția corespunzătoare în actualele negocieri comerciale, scrie publicația ArsTechnica. Riscurile sunt mari, dar războiul tarifar purtat de Donald Trump continuă Un raport publicat de Allianz Trade, firmă de analiză a riscurilor comerciale globale, semnalează că SUA riscă să piardă un avantaj strategic major într-un moment în care economia digitală mondială se dezvoltă rapid. Exporturile „invizibile” din sectorul digital reprezintă deja aproximativ 3,6% din comerțul global și au crescut mult mai accelerat decât exporturile de bunuri în ultimele două decenii. Cu toate acestea, administrația Trump continuă să se concentreze aproape exclusiv pe dezechilibrul comerțului de bunuri, fără să ia în calcul aceste noi realități economice. „Centrele de date și routerele sunt astăzi la fel de importante din punct de vedere strategic ca porturile și fabricile”, notează raportul. Neglijarea acestui domeniu ar putea eroda poziția de lider a SUA ca principal furnizor global de servicii digitale și conținut tehnologic. Reacții internaționale și posibile consecințe pentru economia globală Strategia administrației Trump de a impune tarife vamale reciproce tuturor partenerilor comerciali riscă să provoace reacții dure. Uniunea Europeană, spre exemplu, ia în calcul introducerea de taxe pe serviciile digitale, o măsură care ar afecta direct companii precum Google, Amazon sau Meta. Aceste taxe ar putea include atât impozitarea veniturilor din publicitatea online, cât și tarife generalizate aplicate serviciilor digitale transatlantice. Jovan Kurbalija, expert în diplomație digitală, avertizează că astfel de măsuri ar putea conduce la fragmentarea internetului global, pe măsură ce companiile vor fi nevoite să-și adapteze serviciile în funcție de regiunile în care operează. Acest scenariu ar presupune „universuri digitale paralele” cu standarde incompatibile, funcționalități diferite și costuri sporite de conformare pentru firmele tehnologice. În special pentru startup-uri, o astfel de fragmentare ar însemna acces redus la piețele globale, costuri mai mari și o scădere a atractivității pentru investitori. Într-un articol de opinie, Neal K. Shah, CEO-ul unei companii de tehnologie medicală, avertizează că aceste tensiuni comerciale digitale ar putea reduce cu până la 5% PIB-ul global în următorul deceniu, în timp ce supremația tehnologică a SUA ar fi pusă sub semnul întrebării, inclusiv în domenii esențiale precum inteligența artificială. Deși Trump continuă să amenințe cu noi tarife drept contramăsură la eventualele taxe digitale europene, experții consideră că această abordare este depășită. Allianz Trade arată că multe firme americane își reorientează deja lanțurile de aprovizionare spre zone cu regimuri tarifare mai favorabile, iar un procent semnificativ intenționează să crească investițiile în China, contrar obiectivelor administrației de a repatria producția. În lipsa unei schimbări de strategie, SUA riscă nu doar pierderea unui avantaj economic structural, ci și destrămarea ecosistemului digital global pe care l-a modelat timp de decenii.