Visul „casă, dulce casă”, transformat în chirie pe viață „Orice se poate întâmpla în piața imobiliară. Nu toți dezvoltatorii sunt rechini”
Probleme imobiliare noi, la vremuri noi! Cam așa s-ar putea rezuma soarta domeniului imobiliar în România lui 2025, când visul de a avea o locuință proprie începe să rămână și mai mult o dorință neîmplinită. Sau, în cazul în care reușești să-ți achiziționezi un spațiu al tău, asta te transformă într-un datornic pe viață băncilor și statului. În timp ce ”ordonanța austerității” i-a dus pe români la următorul nivel de disperare, expresia „casă, dulce casă” devine încet, dar sigur, ”casă, chirie pe viață”. Antoanela Comșa, expert imobiliar, a declarat, într-un interviu pentru Gândul, că anul 2025 va fi unul dificil și provocator și din punct de vedere imobiliar, iar românii vor opta din ce în ce mai mult pentru apartamentele vechi sau se vor orienta spre zona chiriilor, o decizie considerată a fi mai practică în actuala conjunctură. La Primăria Capitalei continuă „tradiția rechinilor imobiliari” lăsată de Nicușor Dan Cât despre Bucureștiul administrat până de curând de Nicușor Dan, actualul președinte al României, expertul imobiliar mărturisește că Stelian Bujduveanu, primarul general interimar, continuă tradiția lăsată de predecesorul său, aceea de a nu semna pentru PUZ-uri. Antoanela Comșa susține că aceste blocaje de construcție impuse în București nu au dus, în toți acești ani, la nimic bun, în Capitală construindu-se în continuare într-un ritm haotic. „Din păcate, Bucureștiul nu s-a schimbat față de ultima noastră discuție, în sensul în care domnul primar interimar continuă politica domnului președinte Nicușor Dan. Mai exact, tot nu se semnează, tot nu avem PUZ-uri puse pe ordinea de zi. Chiar citeam un comentariu al domnului primar de la Sectorul 6 care spunea că va intra la vot Codul Urbanismului, pentru că el este, de altfel, un jalon în PNRR și ar fi trebuit să fie, atenție, aprobat încă din primul trimestru al anului 2024. Suntem în curând la finalul anului 2025, deci oricum trebuie să intre la vot. Poate că prin acest Cod al Urbanismului se vor mai lămuri câteva din lucruri, cine, cum, ce aprobă, vom vedea. Mulți dezvoltatori insistaseră ca PUZ-urile să treacă la sector. Acest blocaj nu aduce nimic bun, iar eu nu sunt de acord ca acest lucru să depindă total de un singur om. Trebuie să ne gândim la următorul lucru, și anume că nu vrem să lăsăm toată puterea în mâna unei singure entități, pentru că niciodată nu știi cine va fi acea persoană. Lucrurile trebuie să fie cumva făcute, astfel încât să poată să decidă o majoritate. Eu sunt prima care spune că Bucureștiul s-a dezvoltat haotic. Partea proastă este că acest blocaj face, din păcate, să se dezvolte în continuare haotic. Adică, nu s-a întâmplat nimic bun, în ciuda acestui blocaj în București. Cred că trebuie să mergem în direcția în care să avem o legislație foarte clară care să ne spună «domnule, ai voie să construiești de la A până la B în culoarea C, atâtea etaje etc». Nu s-a schimbat nimic. Avem poate Sectorul 6, unde domnul Ciucu (n.r. – primarul Ciprian Ciucu) este, din punctul meu de vedere, un om care știe să găsească calea de mijloc, pentru că nu vă închipuiți că în Sectorul 6 se autorizează ușor. Pe de altă parte, vă spun că sunt sectoare, și nu vreau acuma să dau nume neapărat, în care s-a depus documentația în vederea obținerii unei edificări anul trecut și s-a obținut anul acesta. Cred că trebuie să înțelegem că, totuși, nu toți dezvoltatorii imobiliari sunt «rechini». Din păcate, astăzi, cei care sunt corecți stau și așteaptă, și bat pe la uși, tocmai pentru că sunt corecți și doresc să facă lucrurile cum trebuie. Pe când, cei care ocolesc legea în continuare găsesc chichițe și găsesc portițe, și fac în așa fel încât să nu respecte legislația„, a spus Antoanela Comșa. „Este vorba de strategia fiecăruia și de decizia fiecăruia ce face cu banii proprii” Expertul imobiliar susține că 2025-2026 vor fi ani austeri, cu taxe și cu impozite noi, ceea ce va impacta direct și zona imobiliară. Antoanela Comșa mărturisește că vom vedea o presiune pe chirii, pentru că orașele mari totuși atrag clienți ai imobiliarelor și ei vor decide să stea în chirie. Cu toate acestea, expertul în imobiliare a explicat că nevoia de locuire există și că în luna iulie a acestui an au fost înregistrate tranzacții record pe piața imobiliară. „Dobânzile nu vor scădea, pentru că avem o inflație mare. Vedem o inflație în creștere, ceea ce împiedică scăderea dobânzilor și atunci lumea va avea o problemă și în a accesa un credit ipotecar. Pentru că piața imobiliară ne spune că 60% din tranzacții se fac cu fonduri proprii, dar cei 40% erau tocmai acești clienți care nu au niște venituri foarte mari și care cumpărau proprietăți situate cumva mai la periferie. Pe de altă parte, există totuși un paradox, deoarece anul acesta am văzut în luna iulie tranzacții-record. De ce? Pentru că, pe de o parte, mai avem ceva bani în piață anul acesta și probabil în prima lună a lui 2026, în sensul în care impozitul pe dividende crește de la 10 la 16%, ceea ce înseamnă 60%. Companiile își vor distribui dividende destul de mult pentru primele nouă luni. Tot ce va fi la septembrie 2025 se va distribui clar pentru a economisi o diferență de 60%. Și atunci banii aceștia probabil nu toată lumea îi va duce pe bursă sau nu toată lumea îi va duce pe titluri de stat, ci vom vedea și achiziții de imobile, investiții în piața imobiliară. Nevoia de locuire există. Partea proastă este că, probabil, mulți se vor mai duce și pe piața de apartamente vechi, care au problemele pe care le au cu pierderile de căldură, cu faptul încălzesc de la sistemul centralizat. Și, cel puțin în București, tot citim avarie, avarie, la nu știu câte sute de apartamente din sectorul X, Y sau Z, care rămân fără apă caldă sau fără căldură. Și atunci nu este neapărat un lucru bun să achiziționezi în grabă ca și investiție un apartament într-un
Cristian Doiu vrea reforma in digitalizare, pentru a ajunge la standardul USA. A creat Chatter, prima rețea 100% românească, alternativa la Twitter / X sau TruthSocial
Tehnologia și digitalizarea. Sunt două cuvinte pe care le auzim din ce în ce mai des și în România. Primul gând – atunci când vorbim despre acest subiect – ne zboară la Musk și Zuckerberg, doi dintre marii giganți digitali și la imperiile pe care le-au creat aceștia. De multe ori, tehnologia – ești la un click distanță de orice informație – pare o adevărată binecuvântare. Alteori, trăiești periculos și ajungi să cunoști și reversul medaliei, venit din “tenebrele” lumii digitale pe care dacă nu o decriptezi suficient se poate întoarce împotriva ta. Nu de puține ori te înfioară doar gândul că un robot bine optimizat și “ferchezuit” digital îți poate lua locul de muncă. Mituri, adevăruri sau scenarii elucubrante? Rămâne de văzut cum va arăta peste 10-20 de ani viitorul digital. Antreprenorul Cristian Doiu vrea să-și pună amprenta în digitalizarea românească România de astăzi are o piață digitală – subjugată însă companiilor cu monopol – deși, paradoxal, românii sunt mari consumatori de internet. Ne-o spune Cristian Doiu, unul dintre numele de rezonanță de pe piața tehnologiei din țara noastră. La 12 ani, a avut cel mai vizitat site din România. Prin prisma vârstei și pentru că nu avea expertiza necesară, nu a conștietizat atunci pe deplin amploarea succesului său digital. A fost însă „scânteia” prin care a devenit conștient și pasionat de potențialul industriei de antreprenoriat, dar și de cea de dezvoltare digitală de software și de aplicații web. Cristian Doiu poate fi, la o scară mai mică, păstrând proporțiile pe tărâmurile noastre, un “Elon Musk de România.” Antreprenorul român – care și-a focalizat cunoștințele și spiritul inovativ pentru a dezvolta mai multe aplicații pe piața locală digitală – a vorbit, într-un interviu pentru Gândul despre lansarea rețelei Chatter, o alternativă la Twitter / X sau TruthSocial. Digitalizarea în România, o ecuație cu multe necunoscute Antreprenorul Cristian Doiu recunoaște că ecuația digitală nu este deloc una simplă. Este nevoie de perseverență, de timp, de lucru într-o echipă competitivă și solidară, dar și de cunoștințe și profesionalism. De-a lungul timpului, a înțeles – uitându-ne la magnații digitali, de la Elon Musk, Mark Zuckerberg, Jeff Bezos până la Larry Ellison – că este greu să reinventezi roata și să ții pasul cu giganții lumii tehnologice. Mărturisește, însă, că are multe motive să fie optimist. Prin prisma expertizei sale, susține că piața digitală din România este una ofertantă, pentru a duce tehnologia la un alt nivel, atât în ceea ce privește educarea consumatorului, dar și prin calitatea informației, care poate face diferența între corectitudine și manipulare. „Este foarte greu de pătruns în lumea digitală și mai mult este greu de a crea o comunitate” Absolvent al Facultății de Automatică și Calculatoare, cu o experiență vastă în programare (UI/UX/Web design), Cristian Doiu a conceput și a lansat Chatter.al – prima rețea de socializare 100% românească, disponibilă și pe Android, punând în centrul său utilizatorii, libertatea de exprimare și siguranța datelor. Aplicația este gratuită și poate fi descărcată din Google Play Store. În curând, va apărea și varianta pentru iOS. Creat de un antreprenor român, pentru români și europeni, Chatter.al este un proiect cu un accent puternic pe suveranitatea digitală și pe nevoile reale ale utilizatorilor locali. Cristian Doiu nu pierde deloc timpul și lucrează deja la varianta integrării unui asistent AI, care să ofere sugestii și să răspundă la întrebările utilizatorilor. „Noi avem mai multe aplicații dezvoltate, sunt șase la număr. Este al doilea produs mediatizat, cu ajutorul căruia vrem să penetrăm puțin piața digitală, deoarece considerăm că are foarte mare potențial, atât de dezvoltare internă, cât și de dezvoltare globală internațională. Chatter este prima rețea de socializare 100% românească. M-am documentat, știu că au mai existat câteva tentative, dar nicio persoană nu se implică atât de vehement pe cât o fac eu în fiecare zi în dezvoltarea unei astfel de aplicații. Motivele sunt multiple, iar una dintre ele o reprezintă faptul că aplicațiile de socializare – cum ar fi Facebook, Instagram, Twitter și mai nou TikTok – au deja monopol. Este foarte greu de pătruns în lumea digitală și mai mult este greu de a crea o comunitate. Chatter vrea să fie alternativa românească pentru orice rețea de socializare globală și este la început de drum. Cred că se fac doi ani de când lucrăm la această aplicație și este gata de vreo jumătate de an. Momentan, comunitatea se formează, suntem în plină dezvoltare și în plin proces de promovare”, povestește Cristian Doiu. „Încercăm să îmbunătățim piața digitală, aici, local, cu resursele pe care le avem” Alternativa locală la rețelele globale – Chatter.al oferă o experiență familiară și modernă, în stilul Twitter sau TruthSocial, unde utilizatorii pot posta texte scurte, imagini, videoclipuri, pot interacționa prin comentarii, aprecieri și distribuiri. Platforma își propune însă să mențină un echilibru între libertatea de exprimare și un discurs responsabil, oferind un sistem de moderare adaptat cadrului legal românesc și nu impus de politici internaționale, de multe ori nepotrivite și neadaptate pentru realitatea locală. „Referitor la aceste aplicații proprii – de cele mai multe ori, nu încercăm să reinventăm roata – ci să ne adaptăm la piața globală. Adică, ne uităm la – Elon Musk, la Mark Zuckerberg, la Jeff Bezos – fondatorul Amazon și Larry Ellison – cofondatorul Oracle – și vedem cum își dezvoltă fiecare piața digitală. Încercăm și noi să o îmbunătățim atât cât putem aici, local, cu resursele pe care le avem. Eu sunt un pionier în ceea ce privește dezvoltarea digitală. La 12 ani, spre exemplu, am avut cel mai vizitat site din România. Ulterior s-a renunțat, am devenit mult mai profesionist, dar dacă atunci știam și aveam creierul de acum – se putea monetiza la nivel de milioane de euro proiectul acela. Atunci, a fost însă momentul în care am devenit pasionat de industria de antreprenoriat și respectiv dezvoltare digitală de software și aplicații web”, a povestit Cristian Doiu, într-un interviu acordat Gândul. „Aplicațiile pe care le dezvoltăm, cel puțin mai mult de jumătate dintre ele, pot fi interdependente” Cristian Doiu
Adrian Vasilescu: Creșterea TVA este inflaționistă. România are nevoie de un Guvern care să reziste. Reducerea deficitului bugetar este obligatorie
Contextul internațional extrem de tensionat din ultima perioadă, peste care se suprapune și situația actuală incertă, cu un nou Guvern a cărui naștere s-a dovedit a fi complicată și dureroasă, are nevoie mai mult ca oricând de specialiști care să ia decizii sănătoase pentru economie și finanțele țării, pentru cetățenii care așteaptă îngrijorați planul de măsuri care să scoată țara din actualul complex al dezechilibrelor. Inflație, dezinflație și din nou inflație, chiar dacă fără amenințarea cu deflația prin care au trecut 15 țări din UE în septembrie 2024, și ce ar mai putea să urmeze dacă prețurile vor crește și mai mult la bunuri – îndeosebi la alimente, la medicamente – și la servicii, dobânzile la credite, plus ce ar putea să aducă eliminarea plafonării prețurilor energiei sunt subiecte disecate la Gândul Exclusiv, într-un amplu interviu realizat cu Adrian Vasilescu, consultant de strategie în cadrul Băncii Naționale a României (BNR). Sunt teme nu doar de extremă importanță, ci și de extremă dificultate. Iar analiza lui Adrian Vasilescu, de două decenii în serviciul Băncii Naționale, poate fi un bun reper pentru opinia publică, pentru toți cei dornici să înțeleagă fenomenele economice și financiare cu care se confruntă țara în acest timp dominat de riscuri, de incertitudini și de vulnerabilități. Banca centrală a României – având între principalele obiective și atribuții asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor, stabilitatea financiară, stabilirea și aplicarea politicii monetare și a politicii valutare, administrarea rezervelor internaționale – este deosebit de activă în acest context intern și internațional, mai ales că legea o plasează în linia întâi a confruntării cu inflația, care se manifestă la nivel global. Adrian Vasilescu a declarat, în interviul la Gândul Exclusiv, că în actualele împrejurări, riscul geopolitic este cel mai periculos, inclusiv ca fenomen inflaționist. Și s-a manifestat periculos pentru că, în iarna lui 2022, riscului energetic, care a aprins focul inflației globale în 2021, i s-a adăugat riscul geopolitic. Fără aceste înlănțuiri, dezordinea prețurilor n-ar fi avut resurse să toace nervii și banii lumii întregi atâția ani. Criza prețurilor a ajuns la jumătatea celui de-al cincilea an și abia în 2026 va fi posibil să i se pună punct. “Banca Națională a României «desenează» o hartă a riscurilor. O hartă pe care o schimbă în fiecare an pentru că, în timpuri grele, ordinea riscurilor, în raport cu gradul lor de pericol, se schimbă anual. Riscul geopolitic este acum pe primul loc. Banca Națională e atentă clipă de clipă la efectele nocive pe care acest risc le produce în sfera ei de atribuții. Și cum lovite sunt întâi și întâi stabilitatea prețurilor și stabilitatea financiară, BNR întărește apărarea în aceste sectoare”, a spus Adrian Vasilescu. “Ar trebui să ajungem în șapte ani cu deficitul bugetar la 3% din PIB” În cazul în care măsurile luate de noul Guvern vor afecta stabilitatea prețurilor, am vrut să aflăm de la Adrian Vasilescu ce s-ar putea face pentru a nu ajunge în impas major, mai ales că în această perioadă politicienii consultați au avansat soluții inflaționiste. Iar cea mai vehiculată, cea mai disputată măsură între reprezentanții partidelor și președintele Nicușor Dan a fost aceea a creșterii TVA-ului cu cel puțin două procente. “Complicată problemă! Dacă, de pildă, iei o decizie, la ora asta, să nu crească TVA-ul, ar însemna că pe partea stabilității prețurilor ai făcut un lucru bun. Ai îndepărtat un pericol inflaționist! Dar numai să nu fie reversul mai rău! Partidele de guvernământ, dacă vor scăpa de un pericol inflaționist pentru că nu vor urca TVA-ul, vor fi obligate să găsească noii soluții de echilibrare a veniturilor și cheltuielilor bugetare. Pentru că la reducerea deficitului bugetar nu există alternativă. La acest capitol nu vom avea nicio păsuire din partea agențiilor de rating suveran. În câțiva ani trebuie să ajungem la un deficit bugetar de 3% din PIB. Și nu va fi posibil s-o facem numai tăind cheltuieli”, afirmă Adrian Vasilescu. Ce ar însemna șapte ani pentru România? Pentru că în șapte ani va trebui să reducem deficitul la 3% din PIB. Răspunsul lui Adrian Vasilescu este categoric: “Politică fiscală strânsă”. “Aici sunt în joc doi termeni. Unul care este fluturat în dezbateri publice de mai mulți formatori de opinie, care spun că austeritatea ne așteaptă! Pentru că austeritatea este și un cuvânt care face rating. Atrage mai mulți cititori, mai mulți telespectatori. Și mai este termenul preferat de Guvernatorul BNR. Dieta! De dietă e nevoie și în viața de zi cu zi. Va fi nevoie de dietă și în ajustarea deficitului bugetar. Adică de un regim de viață sănătoasă! “Cu austeritatea, strângi cureaua mult și te sufoci, cu dieta, strângi cureaua atât cât trebuie să îți asigure o viață sănătoasă” Adrian Vasilescu a subliniat faptul că noul Guvern va trebui să fie un “foarte bun nutriționist”, ceea ce ar însemna – în opinia sa – o abordare sănătoasă și totodată mai puțin periculoasă decât austeritatea. “Există o sintagmă pe care n-o agreez, dar recurg la ea pentru că e folosită frecvent și e ușor de înțeles: Strângem cureaua! În condiții de austeritate, strângi cureaua mult și te sufoci; cu dieta, strângi cureaua atât cât trebuie să îți asigure o viață sănătoasă. Adică o economie sănătoasă, finanțe sănătoase, un deficit bugetar care să nu sară calul, dar să rămână un deficit bugetar activ. Deficitul bugetar activ, în traducere, înseamnă o marjă de 3% din PIB, un prag pe care îl acceptă și Comisia Europeană, și FMI-ul și ești împăcat cu toată lumea. Iar «3%» înseamnă că peste ce s-a stabilit prin legea bugetului – adică peste veniturile obținute din impozitele pe pensii, din impozitele pe salarii, din impozitele pe profitul întreprinderilor, taxe și altele, inclusiv din colectarea TVA-ului, taxă pe care o plătește absolut toată suflarea dintr-o țară, de la copii la veterani – mai poți activa din împrumuturi, la nivel de 3% din PIB-ul țării, o sumă pentru investiții și alte cheltuieli. Vrei ca suma asta să fie mai mare? Nu îngroși deficitul, ci faci un PIB mai mare”. Radiografia intervenției BNR din luna
Andrei Dulgheru, premiat cu medalia de aur în Indonezia, vrea să revoluționeze industria petrolieră: „Hidrogenul, energia viitorului”
Un student la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești și-a propus să revoluționeze industria energiei. Drumul nu este deloc ușor, domeniul fiind unul care necesită mult studiu și cercetare aplicată, dar Andrei Ștefan Oprișescu Dulgheru este, la doar 23 de ani, pe drumul cel bun. Andrei Dulgheru a vorbit, într-un interviu pentru Gândul, despre ce înseamnă cercetarea în România lui 2025, dar și ce așteptări are de la proiectul său, în care a investit multă muncă, timp și studiu. Tânărul a fost distins cu medalia de aur la competiția internațională World Youth Invention and Innovation Award, organizată în Indonezia. După muncă și răsplată, iar la acest capitol, Andrei are în palmares 12 premii, câștigate în ultimii trei ani la competiții naționale și internaționale din domeniul științei și ingineriei. Bursier Magna Cum Laude la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești, Andrei a fost remarcat prin prezentarea unor proiecte de excepție la competiții și evenimente naționale și internaționale, ideile sale promovând eficiența energetică, sustenabilitatea globală și implementarea unor strategii comerciale în industria energetică. „Nu avem infrastructura necesară să facem totul verde peste noapte” Proiectul său„HydroShift” propune o soluție inovatoare pentru reducerea emisiilor din industria petrolieră, prin folosirea apelor reziduale pentru a produce hidrogen verde, transformat ulterior în energie electrică. Povestea lui Andrei este despre a crede cu adevărat în visul tău și a-l face să devină realitate, spărgând multe bariere și rămânând optimist într-un domeniu în care succesul înseamnă implicare maximă și resurse de toate felurile, inclusiv financiare. „În privința proiectului meu și ce face concret, la momentul de față sunt două poziții mari când vine vorba despre industria de petrol și gaze. Există o opoziție care, după părerea mea, este utopică. Adică salvăm planeta, oprim brusc tot ce înseamnă combustibil fosil și trecem pe electric de mâine. Chestia asta, din păcate, nu se poate întâmpla, deoarece sunt miliarde și miliarde de dolari investiți deja în această infrastructură. Și dacă am face chestia asta, am zgudui mult prea puternic economia unor țări și ar avea efecte dezastruoase. Așa că, schimbarea în sine nu poate să vină peste noapte. Nu avem infrastructura necesară să facem totul verde peste noapte și, mai mult decât atât, energia verde este greu de produs la flux constant. Adică nu poți să ai o întreagă economie globală care depinde de cum bate soarele sau cât de repede curge apa. Proiectul meu constă în propunerea unui procedeu tehnic, dacă doriți, o cuplare a sectoarelor din industria de petrol și gaze – și anume rafinare și extracție propriu-zis – care urmărește reducerea amprentei de carbon în acestea prin folosirea hidrogenului ca element liant. Mai exact, ne putem folosi de această apă din rafinării care rămâne practic ca rezid al procesului și să producem curent electric. Și aici povestea pornește cu o stație de electroliză care poate să obțină hidrogen verde din apa de proces”, își descrie Andrei proiectul cu care vrea să facă istorie. „Folosim hidrogen și suntem neutri din punct de vedere climatic” Andrei a explicat în ce constă și cum funcționează proiectul său, unul în care elementul liant este hidrogenul verde, tranformat, în urma unor procedee, în curent electric. „Acest hidrogen poate fi transformat electric prin folosirea unei pile de combustie. Hidrogenul devine curent electric prin tranferul său în pila de combustie și ce ne iese ca și deșeu, ca și rezid, este apă distilată, prietenoasă cu mediu și nu ai niciun fel de problemă în a o folosi pentru ce vrei tu. O poți folosi și pentru mașina de călcat, în scopuri medicale sau pur și simplu să o arunci pe jos, deoarece nu face nimic rău naturii. Foarte pe scurt. De la rafinărie luăm apa de proces, care în prezent era aruncată în emisar și făcea rău la mediu, o punem într-o stație de electroliză, scoatem hidrogen verde. Hidrogenul verde intră într-o pilă de combustie, iese curent electric, cade, adică elimină reziduu și iese apă distilată. În felul ăsta, ce facem este că, unu la mână, apa de proces din rafinării, care nu era cel mai bun lucru pentru mediu, este folosită și o scoatem din circuitul apelor naturale. Doi la mână, în loc să mai folosim grupuri electrogene sau tot felul de motoare pe diesel ca să producem curentul electric, folosim hidrogen și suntem neutri din punct de vedere climatic. Despre asta este vorba în proiect”, a explicat Andrei Dulgheru, în interviul pentru Gândul. „La finalul zilei, economia merge pe ideea de a face bani” Andrei recunoaște că proiectul său este fezabil din punct de vedere tehnic, doar că se lovește de anumite provocări pe care vrea să le îmbunătățească, pentru a-l face performant și sigur. Studentul care revoluționează industria energiei recunoaște că își dorește să acumuleze cât mai multe informații, pentru a face cu adevărat performanță în domeniul său. Este conștient că, deși acest domeniu nu este încă unul „bătătorit” în țara noastră, fiind la început de drum, sunt șanse mari ca el să prindă contur într-un viitor apropiat. Până atunci, așteaptă cu răbdare și se pregătește să devină printre cei mai buni în domeniul energiei, unul care poate revoluționa situația economică a unei țări. „Momentan, vreau să acumulez cât mai multe informații în acest domeniu, pentru că proiectul în sine este destul de scump. Adică, o stație de electroliză costă în jurul sumei de 1.000.000 de euro. Mai ai nevoie și de un parc de panouri fotovoltaice ca să alimentezi acea stație de electroliză. Pilele de combustie pot avea și ele un cost destul de mare. Deci, la momentul de față, vorbim de un proiect care se folosește de niște dispozitive-pionier, de niște dispozitive de-abia apărute pe piață și evident că nu mi-l imaginez implementat mâine. Evident că probabilitatea proiectului de a fi implementat în mod real este contingentă pe cum va evolua piața hidrogenului în general. Va continua Uniunea Europeană să ne pună la dispoziție fonduri europene și programe de tip PNRR pentru hidrogen? În cazul ăsta cresc șansele. Vor continua cercetările în domeniul pilelor de combustie, care în momentul de față sunt pionierizate de Israel și
Pe cine afectează TARIFELE SUA? Prof. Cristian Păun: E un fel de pușcă întoarsă invers cu care administrația Trump crede că trage în lumea întreagă
Decizia președintelui Donald Trump de a impune tarife majorate partenerilor comerciali internaționali va avea consecințe negative în primul rând asupra americanilor de rând și asupra companiilor de peste ocean, în timp ce producătorii din România care au relații comerciale cu SUA , direct sau prin parteneri europeni, ar putea să se reorienteze și să transforme acest moment tensionat într-o oportunitate, a spus, într-un interviu pentru Gândul, Cristian Păun, profesor universitar doctor la Academia de Studii Economice (ASE) din București, în cadrul Facultății de Relații Economice Internaționale, și director executiv al Societății Române de Economie (SOREC). Prin decizia lui Donald Trump, SUA vor impune un tarif minim de 10% tuturor partenerilor comerciali, iar în cazurile în care țările impun, drept răspuns, tarife deosebit de ridicate SUA, Washingtonul va riposta cu noi taxe, care se vor ridica la jumătate din nivelul acestora. În plus, Trump a anunțat un tarif de 20% pentru importurile din Uniunea Europeană și de 34% pentru produsele chinezești. Taiwanul – un centru global de export pentru semiconductori – a fost lovit cu un tarif de 32%, Japonia, unul dintre cei mai apropiați aliați ai SUA, a primit un tarif de 24%, iar India, 26%. În replică, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat joi că Uniunea Europeană „pregătește noi contramăsuri” pentru a-și proteja interesele, după ce președintele Statelor Unite a anunțat taxe vamale de 20% asupra mărfurilor europene. La nivel național, premierul Marcel Ciolacu a anunțat că firmele românești vor fi protejate de „efectele noului război comercial”. Premierul a precizat că este vorba despre tarifele vamale dintre Statele Unite ale Americii și Europa, pentru care Executivul pregătește scheme de ajutor de stat. Profesorul universitar doctor Cristian Păun a detaliat, pentru Gândul, teoriile economice din spatele deciziei președintelui american, implicațiile pentru economia americană, dar și pentru toți partenerii comerciali, inclusiv pentru economia românească. Reporter: Care ar fi impactul deciziei președintelui Donald Trump pentru economie, care este contextul istoric și dacă ar putea aceasta să fie „a blessing in disguise” (”o binecuvântare deghizată”) pentru unele companii. Profesor Cristian Păun: Protecționismul este o o boală grea care vine din istorie. Din primele abordări economice consistente cu privire la dezvoltare s-a creat un curent de gândire numit mercantilism. A fost primul curent de gândire care a fost considerat foarte rapid rudimentar și falimentar, pe argumente care sunt valabile și astăzi. Mercantilismul presupunea, pe scurt, o balanță comercială excedentară, adică exporturi mai mari decât importurile, de preferabil protecție față de importuri și pe cât posibil cât mai multe exporturi pentru acumulare de aur. Asta duce la dezvoltare. Era o iluzie cu care s-au creat primele scrieri economice, de vreo 200-300 de ani. Foarte repede însă, economiștii au combătut semnificativ, radical, cu vehemență această teorie economică, arătând până la urmă problemele din spatele mercantilismului. ”Vor ajunge să scumpească foarte mult bunurile pe care le produc americanii” Care sunt aceste probleme? Ca să le explicăm pe scurt: în momentul de față vedem administrația americană că impune taxe tuturor țărilor, în speranța că o să-și protejeze economia americană de importurile altor țări și că o să ajungă la un excedent sau un echilibru pe balanța comercială cu restul lumii. Problema mare este că aceste importuri pe care le face astăzi Statele Unite, multe dintre ele sunt importuri de completare, care se regăsesc apoi în bunurile vândute pe piața americană de către companiile care aduc aceste importuri de completare – materii prime, subansamble, piese – de pe alte piețe, mai ieftin, astfel încât produsul finit să fie unul competitiv și acceptabil ca preț pentru cetățenii americani. Or, în momentul de față, prin aceste taxe vamale, aceste importuri de completare vor ajunge să scumpească foarte mult bunurile pe care le produc americanii pentru piața lor și pentru piețele externe. Produse pe care le cumpără până la urmă consumatorii americani. Exact, exact. Iar în momentul în care tu te trezești, ca stat, că alții îți răspund ție la protecționismul pe care îl aplici, tu te vei trezi cu taxe vamale pe care, de exemplu, Uniunea Europeană le va aplica la importul de la tine de produse care deja includ în ele materii prime scumpite ca urmare a propriilor tale tarife. Și o să te trezești că de fapt, pe produsele pe care vrei să le vinzi în lumea întreagă, tu plătești taxe vamale pe importurile de completare, pe acele materii prime, și ele vor fi apoi scumpite prin taxele vamale de retorsiune pe care le vor aplica țările cu care tu te războiești. Un fel de dublă tarifare. Da, o să fie o dublă tarifare, una a ta și una a celor care vor cumpăra de la tine produsele finite, dacă tu vrei să le vinzi către ei. Și așa ajung produsele americane să fie ineficiente și necompetitive pe toate piețele globale, ca urmare a acestor taxe vamale pe care le aplică și alții, și tu. Și, în final, această măsură este ca un fel de pușcă întoarsă invers cu care administrația Trump crede că trage în lumea întreagă. Problema deficitului comercial cu restul lumii se va agrava Și credeți că o va menține? Eu zic că nu, pentru că ele își vor arăta foarte rapid ineficiența și foarte rapid efectele negative asupra economiei americane, în primul rând. În momentul în care te trezești că produsele tale se scumpesc – să luăm de exemplu produsele din industria automotiv, adică tot ce înseamnă auto – pe ruta Statele Unite – Uniunea Europeană, în Germania. În momentul în care tu vii pe piese de schimb, cum suntem noi, românii, care vindem cauciucuri și piese de schimb Statelor Unite, ni se va aplica o taxă vamală de 20%. Deci, din start, toate materiile prime înglobate în aceste mașini care vin din import vor fi mai scumpe cu 20% cu taxa respectivă. Se face mașina, se asamblează, vrea americanul acum să ne-o vândă nouă, în Uniunea Europeană, înapoi, cu piese, subansamble scumpite cu 20%. În momentul în care vrea să ne-o vândă, se trezește că noi am crescut taxa de
Haosul urbanismului și lanțul slăbiciunilor în emiterea avizelor au înmulțit litigiile în construcții. Avocat: În România s-a construit mult și prost
V-ați gândit vreodată câte probleme juridice pot exista în domeniul construcțiilor și al achizițiilor publice? Câte litigii pot fi generate de contractele realizate în aceste domenii și ajung pe masa judecătorilor în România sau în străinătate? Toți ne întrebăm de ce unii constructori nu respectă termenele, de ce anumite lucrări au vicii ascunse, greu de depistat la finalizarea lor, de ce multe proiecte legate de infrastructură nu respectă termenele sau punerea lor în execuție durează ani de-a rândul și ajung chiar la reziliere. Unul dintre avocații specializați în dreptul construcțiilor este Eugen Sârbu, care a reprezentat cu succes, în cei zece ani de experiență, o serie de companii și clienți importanți din România și în fața Curților de arbitraj din diverse jurisdicții, precum Elveția, Anglia, Austria, Spania, Franța. Fiind specializări juridice rar dezbătute în spațiul public, iar problematica la zi necesită o abordare mai profundă, avocatul Eugen Sârbu a oferit detalii importante legate de aceste litigii care privesc domeniul construcțiilor și al achizițiilor publice, într-un interviu la Gândul Exclusiv. Avocatul Eugen Sârbu dezvăluie cauzele majore care generează toate aceste probleme litigioase, dar și ce se întâmplă cu deșeurile din construcții și care va fi soluția în viitor. De ce ne lovim, zi de zi, de construcții ridicate anapoda care produc o supraaglomerare a traficului imposibil de controlat, de proceduri de avizare greoaie acolo unde nu este cazul, de lucrări de apă-canal făcute de mântuială, de ce am ajuns să trăim într-o Capitală dezvoltată haotic din punct de vedere arhitectural, care sunt implicațiile politice în aceste domenii ? Care sunt soluțiile și cât de mult ține rezolvarea acestor probleme litigioase de simplificarea legislației? Răspunsurile specialistului sunt extrem de importante pentru că devoalează partea nevăzută a acestor cauze litigioase care ar putea fi îmbunătățită cu ajutorul legiuitorului. Lanțul slăbiciunilor creat de întârzierea avizelor și necesitatea apariției Codului Urbanismului Urbanismul modern este o disciplină complexă, care presupune integrarea unor concepte de sustenabilitate bine gândite. Schimbările demografice au și ele un puternic impact asupra dezvoltării urbane, iar infrastructura urbană influențează calitatea vieții cetățenilor, ceea ce aduce în discuție teme precum cultura socială în construcții și etica profesională în arhitectura unui oraș. “Într-adevăr, în România s-a construit mult, s-a construit prost, s-a creat o densitate foarte mare în marile orașe și probleme au apărut, litigii sunt destule și probabil că vor mai fi… Sperăm că lucrurile se vor și îmbunătăți pe parcurs. Marea majoritate a problemelor au privit acest haos al urbanismului, probleme referitoare la autorizațiile de construire, la emiterea cu întârziere a avizelor, pe urmă la conformarea constructorilor la solicitările din aceste avize, ceea ce a creat, în lanț cumva, niște probleme pentru că întârzierea avizării duce mai departe la întârzieri în proiectare, mai departe duce la întârzierea întregului proiect. Între timp s-au tot modificat prevederi legislative, pentru că noi avem și această manie de a face legi fără număr. Acum există un proiect în Parlament care se pare că va intra în vigoare destul de curând, al unui Cod al urbanismului care să aducă laolaltă toată legislația aceasta din domeniul construcțiilor, pentru că legislația este extrem de stufoasă, avem legi principale, secundare, terțiare și așa mai departe, normative privind rețetele de construire a prețurilor, norme privind devizele și cred că e un lucru bun că toată această legislație se aduce laolaltă într-un Cod al urbanismului. Acum, să vedem și cum va funcționa el”, a spus Eugen Sârbu, care timp de 10 ani a lucrat și ca avocat specializat în proiecte de infrastructură, de căi ferate, autostrăzi, inclusiv, proiecte de instalații. “În Finlanda, Codul obligațiilor are opt pagini” Este de notorietate faptul că România a devenit o “fabrică de legi” pe bandă rulantă, reglementări, norme, modificări, amendamente și abrogări care fac ca și numărul litigiilor în aceste domenii ce țin de dezvoltarea urbană să crească, iar instanțele să caute soluțiile cele mai corecte într-un hățis toxic legislativ. Cu ce diferă sistemele juridice din alte țări de România, în vasta materie a litigiilor? „În România, sistemul nostru normativ, legile, funcționează pe modelul francez și avem codificări nenumărate în toate domeniile. Din experiența mea în arbitrajul internațional, unde am lucrat pe legislație străină, pe legislația anglo-saxonă, pe legislație nordică, am putut să observ cât de bine funcționează aceste sisteme și cât de bine funcționează piața în sistemele astea pe o legislație foarte suplă, foarte restrânsă, dar care are niște principii clare, niște principii care se aplică constant de zeci, chiar și sute de ani, dacă vorbim de sistemul anglo-saxon, și în care toată lumea înțelege ce are de făcut. Vă dau un exemplu – Codul obligațiilor în Finlanda are opt pagini. Este foarte suplu, trasează niște principii generale pentru oamenii care fac business pe teritoriul acelei țări. Toată lumea l-a înțeles, toată lumea a înțeles acele principii și știe cum să se comporte când apar probleme. Îi este mai ușor și judecătorului, iar acest tip de legislație merge în mână în mână cu aplicarea precedentului. Adică s-a dat o decizie pe o anumită situație, aceea rămâne Constituția pentru astfel de situații. În toate situațiile următoare se va aplica unitar aceeași prevedere legală, se va da aceeași dezlegare și atunci oamenii din piață știu ce au de făcut, știu la ce să se conformeze. În opinia mea, da, avem o bubă pe domeniul ăsta, pentru că oamenii sunt obligați să cunoască legea. (…) Au fost nenumărate situații în care s-a apelat la noi ca specialiști în procesul acesta legislativ. Am oferit opinii și ce a ieșit într-un final era destul de diferit. În zona asta politică există cumva o hărnicie să facem legi cât mai multe și dacă nu facem, măcar să le modificăm pe alea. Și de multe ori le modificăm pe alea care funcționează”, a explicat avocatul. În zona achizițiilor, ”au fost unele decizii ale Curții Constituționale care mai mult au încurcat decât au descurcat” Întrebat dacă judecata Curții Constituționale a adus un suflu pozitiv în problematica litigiilor din domeniul achiziților publice, avocatul Eugen Sârbu confirmă că au existat decizii care mai mult au încurcat