Condimentul numărul 1 pentru creier, inimă și intestin. Nutriționiștii îl recomandă zilnic
Curcuma este considerată de nutriționiști condimentul numărul 1 pentru sănătatea creierului, inimii și intestinului. Compusul său activ, curcumina, are proprietăți antioxidante și antiinflamatorii puternice, dar modul în care îl consumi face toată diferența. Curcuma provine din rădăcina uscată a plantei Curcuma longa și aparține familiei ghimbirului. Compusul său bioactiv principal, curcumina, este responsabil pentru majoritatea efectelor studiate asupra sănătății, potrivit Real Simple. Cum protejează curcumina creierul, inima și intestinul? Curcumina combate inflamația cronică și stresul oxidativ, două mecanisme implicate în boli cardiovasculare, rezistență la insulină și afecțiuni neurodegenerative. Studiile sugerează beneficii modeste pentru memoria de lucru și viteza de procesare. La nivelul inimii, reduce acumularea plăcilor arteriale și inhibă oxidarea colesterolului LDL. În intestin, întărește bariera intestinală și susține diversitatea microbiomului. De ce nu este suficient să adaugi curcuma în mâncare? Curcuma conține doar aproximativ 2% curcumină. În plus, curcumina se absoarbe slab și este eliminată rapid din organism. Numai o cantitate mică ajunge efectiv în fluxul sanguin după consum. Cum crești biodisponibilitatea curcuminei? Cea mai simplă metodă este combinarea curcumei cu piper negru. Piperina din piperul negru crește absorbția curcuminei de până la 20 de ori. Curcumina este liposolubilă, deci se absoarbe mai bine alături de grăsimi sănătoase. Sursele de omega-3 – somon, sardine, semințe de in, nuci – acționează sinergic cu curcumina și amplifică efectul antiinflamator. Câtă curcumă este recomandat să consumi zilnic? Jumătate până la o linguriță pe zi reprezintă o cantitate rezonabilă și sigură pentru gătitul obișnuit. Aceasta înseamnă între unu și trei grame zilnic — similar cu dozele folosite în mod tradițional în bucătăriile unde curcuma este ingredient de bază. Dozele terapeutice din studii clinice sunt mult mai mari și se administrează în forme cu biodisponibilitate crescută. Un stil de viață antiinflamator complet – dietă variată, somn adecvat, activitate fizică, evitarea fumatului și a alcoolului – reduce inflamația semnificativ mai mult decât curcuma consumată izolat. Curcuma funcționează cel mai bine ca parte dintr-un ansamblu echilibrat.
Un singur fruct susține sănătatea inimii, creierului și intestinului. Nutriționiștii îl recomandă zilnic
Principalul avantaj al strugurilor vine din polifenoli: fitonutrienți cu proprietăți antioxidante puternice. Susțin sănătatea inimii, protejează creierul și reduc stresul oxidativ din organism. Nutriționista Avery Zenker spune că polifenolii din struguri includ acizi fenolici, antocianine, flavonoide și stilbeni. Toți contribuie la sănătatea cardiovasculară, cerebrală, imunitară și metabolică, scrie Real Simple. Strugurii purpurii, cei mai eficienți Nu toți strugurii sunt la fel. Cei purpurii conțin mai multe antocianine decât cei roșii și mult mai multe decât cei verzi. Au și o capacitate antioxidantă totală semnificativ mai mare. „Culoarea vibrantă a strugurilor violet indică un conținut puternic de antioxidanți”, spune Zenker. Antocianinele sunt cele care dau nuanța intensă, un indicator direct al valorii nutriționale. Cât trebuie să mănânci Nu este nevoie de cantități mari. Aproximativ 22 – 44 de boabe de struguri sunt suficiente pentru a beneficia de proprietățile lor. Matricea alimentară a strugurilor face ca nutrienții să interacționeze eficient între ei și să fie bine absorbiți de organism. Trei beneficii principale Nutriționista Michelle Routhenstein, specializată în cardiologie, afirmă că resveratrolul și proantocianidinele din struguri ajută vasele de sânge să se relaxeze, reduc tensiunea arterială și mențin niveluri sănătoase de colesterol. Pentru creier, antioxidanții din struguri protejează neuronii și pot reduce riscul bolilor neurodegenerative. Consumul regulat poate încetini declinul cognitiv legat de vârstă. La nivel intestinal, polifenolii îmbunătățesc echilibrul microbiomului digestiv. Sănătatea intestinului influențează, la rândul ei, inima și creierul – un cerc de beneficii care pornește de la un simplu fruct.
Mâini nespălate, mâncare de stradă și praf: rețeta unui medic pentru un sistem imunitar puternic
Nutriționistul Mihaela Bilic susține că unul dintre cele mai eficiente moduri de a-ți întări imunitatea este și cel mai contraintuitiv: să călătorești în țări mai puțin igienizate și să mănânci mâncare de stradă. Explicația ține de microbiom și de modul în care sistemul imunitar se dezvoltă prin expunere, nu prin protecție. Mihaela Bilic, medic specialist în nutriție, atrage atenția că obsesia pentru igienă a produs efectul opus față de cel dorit. Prea multă sterilizare slăbește organismul în loc să-l protejeze. „Paradoxul este că imunitatea are de câștigat când ne desfășurăm viața mai puțin igienic, cosmetizat și controlat”, a scris Bilic pe pagina sa de Facebook. Ce este microbiomul și de ce contează În intestinul uman trăiesc aproximativ 2 kilograme de bacterii. Aceste populații microbiene stau la baza rezistenței organismului față de boli, toxine și agenți patogeni. Medicina a acceptat importanța microbiomului abia în ultimii zece ani. Bacteriile benefice provin din alimentele vii și fermentate, fără conservanți, dar și din contact cu mediul înconjurător, cu persoane și obiecte – cu condiția ca totul să nu fie steril. Igiena excesivă, un risc real Sistemul imunitar se dezvoltă prin expunere: mâini nespălate, praf, contact cu animale, pământ, grajd. Măsurile de igienă au fost concepute pentru siguranță, dar aplicate excesiv produc intoleranțe, alergii și fragilitate imunitară, spune Bilic. „Prea multă igienă ne fragilizează, devenim intoleranți, alergici și bolnăvicioși”, a precizat medicul. Recomandarea neobișnuită: călătorește în țări mai puțin dezvoltate Cea mai surprinzătoare recomandare a Mihaelei Bilic vizează destinațiile de călătorie. India, Asia și Africa, cu mâncare gătită pe stradă și contact direct cu populația locală, reprezintă o oportunitate de a diversifica microbiota intestinală. Schimbul de bacterii și virusuri cu populații din medii diferite îmbogățește microbiomul și repopulează intestinul cu microorganisme benefice. Medicul recunoaște că există și riscuri – o toxiinfecție alimentară din fructe nespălate, de exemplu – dar consideră că organismul iese mai puternic și mai rezistent în urma unor astfel de experiențe.
Ce se întâmplă în corpul tău dacă mănânci orez alb în fiecare zi. Nutriționiștii au răspunsul
Orezul alb este unul dintre cele mai consumate alimente din lume. Este ieftin, versatil și ușor de preparat. Dar în comparație cu orezul brun sau quinoa, mulți îl consideră inferior din punct de vedere nutrițional. Lauren Manaker, dieteticiană autorizată, și Carlyne Remedios, dieteticiană și ea, spun ce se întâmplă cu adevărat dacă îl mănânci zilnic. Ce conține o cană de orez alb fiert Procesul de măcinare elimină tărâțele și germenii, reducând fibrele și proteinele. În schimb, orezul alb vândut în SUA și în multe alte țări este îmbogățit, nutrienții pierduți sunt adăugați înapoi artificial. O cană de orez alb fiert și îmbogățit conține 242 de calorii, 53,4 grame de carbohidrați, 4,39 grame de proteine și cantități semnificative de fier, folat, tiamină și niacină. Energie rapidă și suport intestinal Principalul efect al consumului zilnic de orez alb este furnizarea de energie rapidă. Carbohidrații sunt descompuși în glucoză, combustibilul preferat al creierului și al mușchilor. Există și un beneficiu mai puțin cunoscut: orezul alb gătit, răcit și reîncălzit formează amidon rezistent. Acesta ajunge intact în intestinul gros, unde este fermentat de bacteriile benefice și produce butirat, un acid gras care hrănește celulele colonului și susține bariera intestinală. „Acest lucru poate susține bacteriile benefice și poate îmbunătăți mediul intestinal în timp”, explică Remedios. Când devine o problemă Principalul risc al consumului zilnic este înlocuirea alimentelor mai bogate în fibre și creșterea rapidă a glicemiei, mai ales când orezul este consumat singur și în porții mari. Persoanele cu diabet de tip 2, prediabet sau rezistență la insulină trebuie să fie mai atente la frecvență și porție. Soluția este combinarea: orezul alb alături de proteine, legume bogate în fibre și grăsimi sănătoase produce un răspuns glicemic mai gradual. Un alt aspect de urmărit este arsenicul anorganic, pe care orezul îl poate absorbi din sol. Clătirea înainte de gătit și folosirea unei cantități mai mari de apă, cu scurgerea surplusului, reduc semnificativ expunerea. Concluzia nutriționiștilor Orezul alb poate face parte dintr-o dietă sănătoasă. „Este un aliment de bază important din punct de vedere cultural și versatil”, spune Manaker. Porția recomandată ca punct de plecare este între o jumătate și o cană de orez fiert per masă, ajustată în funcție de nevoile energetice și de nivelul de activitate fizică. „La fel ca majoritatea alimentelor, orezul alb funcționează cel mai bine ca parte a unei farfurii echilibrate”, concluzionează Remedios.
Noua obsesie pentru sănătatea intestinului are o capcană, avertizează experții
Conceptul de „fiber maxxing” câștigă teren rapid pe platformele sociale, la fel cum a făcut „protein maxxing” în anii anteriori. Influenceri din domeniul wellness flutură boluri cu semințe de chia și ovăz, promițând un tranzit intestinal mai bun și o senzație de sațietate prelungită. Marile companii au sesizat trendul: PepsiCo, Nestlé și firme mai noi precum Olipop evidențiază deja conținutul de fibre din produsele lor, notează Science Alert. Cât de răspândită este moda Un sondaj arată că aproape jumătate dintre consumatorii americani încearcă să mănânce mai multe proteine. Tendința este condusă în principal de generațiile Z și Millennial, potrivit aceluiași studiu. În ceea ce privește fibrele, 40% dintre tinerii din Generația Z și 45% dintre cei din generația Millennial au declarat că vor să-și îmbunătățească sănătatea intestinală, conform GlobalData Londra. Ce spun nutriționiștii Experții recunosc că există un sâmbure de adevăr în această modă. Samantha Snashall, dieteticiană la Universitatea de Stat din Ohio, spune că fibrele au fost „destul de subestimate” până acum. Andrea Glenn, profesor de nutriție la Universitatea din New York, numește mișcarea una „destul de blândă față de alte tendințe existente”. Însă ambele avertizează că excesul devine rapid o problemă. Arch Mainous, profesor la Universitatea din Florida, rezumă riscul simplu: „Dacă spui că una e bună, cinci sunt mai bune? Nu sunt chiar de acord cu asta”. Riscul schimbărilor bruște Dacă nu consumi în mod obișnuit multe fibre și treci brusc la cantități mari, „sistemul tău gastrointestinal va avea o reacție puternică”, avertizează Snashall. Recomandarea ei este clară: creștere graduală, nu radicală. Glenn indică și că pudrele și suplimentele nu pot înlocui alimentele integrale. Fasolea, fructele, legumele, nucile și cerealele integrale rămân cele mai bune surse. Obiectivul zilnic recomandat este de 25–38 de grame de fibre, în funcție de vârstă și sex. Niciun nutrient nu este o soluție miraculoasă Experții sunt unanim de acord pe acest punct: niciun aliment sau nutrient nu rezolvă totul. Acele chipsuri „bogate în fibre” nu îți vor schimba viața. Mainous atrage atenția și asupra unui risc mai larg: influențatorii rareori sunt oameni de știință cu pregătire, iar mulți au contracte de promovare sau produse proprii de vândut. Primul pas rămâne același, indiferent de tendința anului: discutați cu medicul dumneavoastră.
Un cunoscut medic nutriționist anunță ce trebuie să mâncăm pentru a ne asigura echilibrul intestinal. Ce aliment este în fruntea listei
Mihaela Bilic a publicat un mesaj pe Facebook prin care explică modul în care apar și se manifestă problemele la nivel intestinal. „Digestie dificilă, oboseală, infecții repetate…cauza ar putea fi disbioza, un dezechilibru la nivel intestinal. Microbiota sau flora intestinală reprezintă ansamblul de bacterii, virusuri și alte microorganisme prezente în tubul digestiv. Compusă din 100.000 de miliarde de microorganisme din specii diferite microbiota are o greutate de aproape 2 kg la un adult. Ea participă activ la digestie, are rol esențial în imunitate, influențează echilibrul sistemului nervos și endocrin. Stresul, alimentația dezechilibrată, tratamentul cu antibiotice, infecțiile virale sau bacteriene pot altera echilibrul intestinal și apare disbioza. Cum se manifestă? Tulburări digestive cu balonare diaree sau constipație, infecții recidivante sau cronice, oboseală persistentă, afecțiuni ale pielii, modificări de apetit”, a explicat Mihaela Bilic. Alimentația joacă un rol cheie Potrivit medicului, alimentația joacă un rol cheie, prea mult zahăr, grăsimi saturate și alimente ultra procesate afectând microbiota. Bilic a mai transmis că sunt trei categorii de nutrienți esențiali pentru microbiotă: probiotice, prebiotice și postbiotice. Primele sunt alimentele fermentate, care conțin bacterii vii, iar rolul lor este să completeze și să regenereze coloniile bacteriene din intestin. „De la iaurt și lapte bătut, la drojdie, bere, murături și borș, tot ce este obținut prin fermentație conține lactobacili și bifidobacterii, deci are efect probiotic. Kefirul este o băutură fermentată pe bază de lapte cu o concentrație de probiotice de 10 ori mai mare decât în iaurt: în iaurt avem 2-4 specii de bacterii și 1-5 miliarde fermenți activi, în timp ce Kefirul conține 20-40 specii de bacterii și 7-50 miliarde de fermenți activi. La capitolul legume lactato-fermentate varza murată este premiantă, alături de kimchi (varianta coreană de legume în saramură), miso (pasta de soia fermentată) și kombucha (ceai negru sau verde fermentat)”, a adăugat Mihaela Bilic. Prebioticele înseamnă hrana de care are nevoie flora intestinală, a mai arătat medicul nutriționist. Cele mai cunoscute prebiotice sunt fibrele și amidonul rezistent. Ele nu pot fi digerate, nu au rol nutritiv pentru organism, dar ajung în colon și hrănesc bacteriile benefice. „Pastele făinoase, cartofii și orezul consumate după ce s-au răcit. Conțin amidon recristalizat care nu mai poate fi absorbit din intestin, dar este fermentat în colon de către microbiotă. Lintea și fasolea boabe conțin o categorie specială de fibre solubile cu efect prebiotic și impact pozitiv pe nivelul glicemiei și colesterolului din sânge. Pectinele din piersici, mere și caise sunt tot o categorie de fibre solubile care hrănesc microbiota. Astfel de pectine găsim și în căpșuni, morcov, dovlecel și cartof dulce. Fibrele insolubile din sparanghel, anghinare, ceapă, praz și banane verzi se numesc FOS, adică fructo-oligo-saharide și au rolul de a hrăni bacteriile benefice din intestin”, a scris Mihaela Bilic pe rețeaua de socializare. Un trio inedit: Kefir, unt și banane verzi Ea a mai anunțat că postbiotice înseamnă compușii activi care iau naștere din fermentarea alimentelor prebiotice. „Este vorba de acizi grași cu lanț scurt care acționează la nivelul intestinului, cel mai cunoscut fiind acidul butiric. Acesta reglează permeabilitatea intestinului și reduce trecerea de toxine, poluanți și bacterii nocive în circulația sangvină. Unde găsim postbiotice? În unt și grăsimea din produsele lactate. Pe lângă vitaminele A și D, calciu, acid linoleic și acizi grași antiinflamatori, laptele este unul din puținele alimente care conține butirat în mod natural”, a precizat Mihaela Bilic. Concluzia medicului este următoarea: „Echilibru intestinal cu un trio inedit: Kefir, unt și banane verzi”.