Fabuloasa Fantoma de la operă a Operei din București, sold-out în câteva ore / Biletele pentru septembrie au dispărut la fel de fantomatic cum au apărut
Devine deja ritual ca minunata reprezentație a „Fantomei de la operă” să fie sold-out la doar câteva ore de la punerea în vânzare a biletelor. Opera Națională București anunțase ieri seară punerea în vânzare a biletelor pentru noile spectacole din septembrie. Asta după ce cele 14 reprezentații din ianuarie, spectacolul în regia lui Răzvan Ioan Dincă, în scenografia lui Gary McCan au fost, de asemenea, sold-out. Fantomaticele bilete ale „Fantomei…”. Aproape ca un blestem E foarte greu să găsești bilete la „Fantoma de la operă”, iar asta te obligă la disciplină și o adevărată strategie (dacă nu vrei să pierzi bilete și pentru următoarele spectacole). Dar de ce această reprezentație este atât de vânată de public? Pentru intensitatea interpretării, pentru maturitatea viziunii unei producții clasice, pentru că nu are briz-brizuri inutile, pentru că, la un moment dat, după cum spunea și protagonista, soprana Irina Baianț, „publicul nu te privește, te urmărește”. Succesul colosal al „Fantomei de la operă” nu este marketing și nu este nici de departe noroc. Este o emoție pe care publicul o „vânează” avid în această lume a artificialității și banalului ridicat la rang de senzațional, în această lume în care sensul se pierde dacă nu ții cu dinții de el. Oameni, nu personaje Soprana Irina Baianț și Adi Nour conturează nu neapărat personaje puternice, cât oameni. Oameni întregi, vii, profunzi, vulnerabili, fragili, capabili să exprime emoții ce te iau pe sus. „Fantoma de la operă” nu este un spectacol care se urmărește abstras, din fotoliu, ci cu tot ce are ființa umană mai profund și mai nebun. La toată intensitatea de pe scenă se adaugă eleganța costumelor și scenografia fără amețeli inutile. O viziune care nu-și dă ochii peste cap, ba dimpotrivă, te cucerește fără să te anunțe: aproape ca un atac cu drone noaptea. Maestrul Jinga – la butoane Orchestra impresionantă, de 70 de membri, este condusă de maestrul Daniel Jinga, directorul ONB. Ce să faci ca să nu mai pierzi bilete data viitoare Cine a pierdut momentul să-și cumpere bilete pentru reprezentațiile din septembrie are o singură soluție, singura viabilă, singura care îl protejează de „țepe” – semnul pervers, dar cert că până și hoții apreciază o producție de calitate: setarea unei alerte pe telefon. Setarea se face la acest link: thephantomoftheopera.ro/alerta. Pentru că „Fantoma…” va reveni, iar biletele se vor epuiza repede. Precedentul a fost creat, deja.
Soprana Irina Baianț, despre prestația Alexandrei Căpitănescu: Se simte studiu, disciplină și o relație autentică cu vocea ei
„Nu este un artist “ambalat” într-o singură rețetă. Ea are un tip de voce care nu trece pur și simplu pe lângă tine. Are metal, are dramatism, dar și fragilitate în același timp, iar combinația asta este foarte rară la un artist atât de tânăr”, a se arată în mesajul publicat, duminică, pe Facebook, de soprana Irina Baianț. Irina Baianț spune că și-a dat seama, încă de când lucra cu Alexandra Căpitănescu la Vocea României, că „are instinct scenic și o curiozitate reală pentru nuanță, nu doar pentru a cânta bine”. „Se simte că are studiu, disciplină și o relație autentică cu vocea ei. Iar asta, pe o scenă ca Eurovision Song Contest, unde totul e foarte expus și foarte rapid consumat, face diferența”, a scris Baianț. Soprana a precizat că, vocal, Alexandra Căpitănescu „are unul dintre acele timbre pe care le recunoști după câteva fraze. Nu doar o voce puternică, ci o voce cu identitate”. Baianț mai scrie că „partea lirică și teatrală” adusă de cântăreață în piesă i-a amintit sopranei că „vocea nu trebuie să fie doar entertainmnet, precizând că „poate să creeze tensiune, atmosferă, poveste”. „Cred că ea are exact tipul acesta de expresie, mai cinematică, mai dramatică, foarte europeană ca estetică”, a scris soprana. Baianț mai scrie că „genul acesta de amestec între forță contemporană și inflexiuni clasice poate deveni o semnătură foarte puternică pentru ea, dacă o dezvoltă inteligent în timp”. Alexandra nu și-a subțiat personalitatea artistică Soprana a mai precizat că Alexandra Căpitănescu „nu și-a subțiat personalitatea artistică doar ca să fie mai ușor de înțeles” și precizează că a avut curajul să participe la concurs cu propria identitate, fără să se „autocenzureze”, afirmând că a „avut un curaj pe care nu mulți îl au la început de drum”. „Eurovisionul este un spațiu foarte greu, unde presiunea poate să înghită un artist foarte repede. Iar ea a ales să fie intensă, diferită și foarte prezentă emoțional. Și cred că exact asta a făcut lumea să vorbească despre ea: nu faptul că a încercat să copieze ceva ce există deja, ci că a avut curajul să aducă într-un concurs atât de expus o parte din identitatea ei vocală reală”, a scris soprana. Reamintim că Alexandra Căpitănescu a avut o prestație foarte apreciată la Eurovision de artiștii autohtoni români, dar și din străinătate. Ea a venit acasă cu un scor deosebit de bun, clasându-se pe locul al 3-lea. Cu toate acestea, ediția Eurovision de anul acesta a concursului a fost una controversată, în urma celor trei puncte acordate de juriul din Republica Moldova, decizie care a stârnit critici din partea artiștilor români, dar și a unor personalități din Moldova, deopotrivă.
Irina Baianț transformă 8 Martie într-o declarație de iubire. Un spectacol despre curajul de a simți
Evenimentul începe la ora 19.00 și este gândit ca o experiență, nu doar ca un concert. Artista propune tuturor o seară despre emoția sinceră, despre vulnerabilitate și despre acel curaj rar de a simți fără plasă de siguranță. „Pe 8 martie, la Sala Palatului, vom celebra femeia. Forța ei. Fragilitatea ei. Puterea de a iubi. Letters to Juliet este despre voi. Despre curajul de a simți. Despre poveștile pe care le purtați în inimă. Despre iubirea care ne transformă. Vă aștept cu drag”, a transmis Irina Baianț. Trei stări, o poveste Spectacolul este construit ca un parcurs emoțional în trei capitole, iar cele trei ipostaze prezentate nu țin de vârstă, ci de trăiri și transformări interioare. Primul capitol vorbește despre „femeia început” – ingenuă, visătoare, deschisă către iubire. Urmează „femeia mamă” – creatoare și hrănitoare, cea care adesea își pune propriile dorințe pe pauză pentru liniștea celor din jur. În final, publicul o întâlnește pe „femeia de după furtună” – cea care a trecut prin pierderi, prin dor și prin alegeri dificile, dar care a ajuns la echilibru și claritate. Confesiuni prin muzică Potrivit descrierii concertului, „fiecare piesă muzicală este o scrisoare. Unele sunt adresate cuiva. Altele sunt adresate propriei inimi. Scrisori despre dor, pierdere, alegere și liniștea care vine după. Poate acolo unde nimic nu este reparat, dar va fi cu siguranță recunoscut”. Irina Baianț este cunoscută pentru spectacolele sale care depășesc granița unui simplu recital. De-a lungul carierei, a construit proiecte în care muzica devine poveste, iar povestea devine oglindă pentru public. „Letters to Juliet” continuă această direcție, punând în centru iubirea de sine — considerată de artistă cea mai matură formă de prețuire. La Sala Palatului, „8 Martie va fi o seară în care femeia din public nu trebuie să demonstreze nimic. Doar să fie prezentă. Să asculte. Să își recunoască propria poveste în muzică”, spun organizatorii. „Doar prezență și bucuria de a fi femeie … sau a avea alături una demnă de cea mai frumoasă poveste!” Dress code Atmosfera va fi completată de un cod vestimentar „elegant romantic”, în ton cu conceptul spectacolului. Artista i-a invitat pe cei care vor fi prezenți să aleagă ținute în nuanțe deschise și materiale fluide, care să reflecte delicatețea și feminitatea temei. Sunt recomandate culorile alb, crem, bej, nude, roz pudrat, piersică și bordo, iar materialele propuse – mătase, satin, voal și dantelă – întregesc imaginea unei seri dedicate sensibilității și eleganței. Mai mult decât un concert În acest fel, „Letters to Juliet” propune, de Ziua Femeii, mai mult decât un concert. O invitație la sinceritate și la curaj, care amintește că, dincolo de toate formele iubirii, cea mai importantă rămâne iubirea de sine.