Analiză | Domul de Aur al lui Trump, costisitor și ineficient? Dacă va fi implementat, va fi dezavantajos pentru SUA, atât economic, cât și strategic
În data de 20 mai a acestui an, Donald Trump a anunțat planul de creare a „Domului de Aur” (Golden Dome), un sistem de apărare antirachetă care, conform predicțiilor președintelui SUA, va costa 200 de miliarde de dolari și ar putea fi implementat până la sfârșitul mandatului său. Proiectul prevede crearea unei rețele de sateliți pentru interceptarea rachetelor balistice, hipersonice și de croazieră. Dar nu totul este atât de simplu pe cât a lăsat Trump să se înțeleagă. Fabian Hoffmann, cercetător în politici de apărare la Universitatea din Oslo, susține că – dacă va fi implementat – Domul de Aur „schițat” de Trump va fi dezavantajos pentru SUA, atât economic, cât și strategic. Numele „Golden Dome” este inspirat de sistemul de apărare antirachetă „Iron Dome” (Domul de Fier) al Israelului – care protejează teritoriul israelian împotriva rachetelor și proiectilelor cu rază scurtă de acțiune, inclusiv a proiectilelor de mortiere și de artilerie. (mai multe informații AICI) Spre deosebire de programul Iron Dome, cerințele președintelui Trump pentru programul american sunt mult mai ambițioase. În teorie, va avea capacitatea să apere Statele Unite continentale de o gamă diversă de amenințări cu rachete, inclusiv sisteme de rachete hipersonice, rachete de croazieră și rachete balistice cu arme nucleare. Congresului SUA i se solicită să ofere un „avans” inițial de 25 de miliarde de dolari, urmat de încă 175 de miliarde de dolari în următorii trei ani. Trump a declarat că proiectul va fi finalizat în mandatul său actual și a susținut că va proteja teritoriul SUA cu o rată de succes „foarte apropiată de 100%”. Donald Trump, proiect ambițios | Foto – Profimedia Images „Interceptoarele spațiale nu există în arsenalul SUA și ar trebui dezvoltate de la zero” Schița de bază a planurilor de apărare antirachetă ale lui Trump, notează Fabian Hoffmann pentru The Insider, a fost furnizată în Ordinul Executiv 14186 din 27 ianuarie 2025. Ordinul a instruit Secretarul Apărării să prezinte, în termen de 60 de zile, un plan pentru un sistem de apărare antirachetă de generație următoare care să acopere protecția împotriva rachetelor balistice, hipersonice, de croazieră avansate și a altor amenințări aeriene. „Prioritățile includ accelerarea capacităților de apărare antirachetă spațială, stabilirea unor apărări de tip substrat și de fază terminală și integrarea sistemelor non-cinetice. De departe, cea mai ambițioasă componentă a programului Golden Dome este capacitatea sa planificată de interceptare spațială. Conceptul în sine nu este nou. Apărarea antirachetă spațială a fost implementată pentru prima dată de administrația Reagan în urmă cu aproape 40 de ani, dar efortul a fost în cele din urmă abandonat, în principal din cauza unor provocări tehnice majore, a costurilor prohibitive și a schimbărilor politice – în special sfârșitul Războiului Rece. Din anii `90, și mai ales în ultimul deceniu, tehnologiile de apărare antirachetă au avansat considerabil, așa cum demonstrează evoluțiile actuale din Ucraina. Cu toate acestea, amploarea prevăzută de Trump, împreună cu costurile proiectate, este aproape sigur nerealistă, iar proiectul este puțin probabil să fie realizat în termenul propus. În primul rând, mai multe dintre capacitățile de apărare antirachetă prezentate de Trump – interceptoarele spațiale fiind principalele dintre ele – nu există în prezent în arsenalul SUA și ar trebui dezvoltate de la zero. Deși Statele Unite pot probabil să utilizeze tehnologiile existente pentru a accelera procesul, validarea proiectelor de sisteme, construirea de prototipuri și desfășurarea de resurse complet operaționale în spațiu vor dura ani, dacă nu chiar decenii. Costul va fi, de asemenea, un obstacol major. Un studiu independent realizat de Biroul de Buget al Congresului a estimat că implementarea unui sistem de interceptare eficient, bazat pe spațiu, capabil să se apere în mod fiabil împotriva unei amenințări limitate cu rachete nucleare nord-coreene ar costa între 160 și 540 de miliarde de dolari pe o perioadă de 20 de ani. Iar acest tip de amenințare presupune doar un număr relativ mic de rachete balistice intercontinentale (ICBM) brute, cu contramăsuri limitate disponibile. Un sistem conceput pentru a se apăra împotriva arsenalelor mult mai mari și mai avansate ale Chinei și Rusiei — care cuprinde câteva sute de rachete balistice intercontinentale cu sute de focoase nucleare și este echipat cu contramăsuri sofisticate pentru a îmbunătăți supraviețuirea — ar costa de câteva ori mai mult. Ar depăși aproape sigur cele 200 de miliarde de dolari pe care Congresul este rugat să le aloce. Cel mai probabil, prețul final s-ar ridica la trilioane. Deși prețul pentru lansarea sistemelor militare în spațiu a scăzut dramatic de la sfârșitul Războiului Rece, costurile sistemelor de interceptare și de sprijin rămân ridicate”, explică Fabian Hoffmann. „Costul va fi, de asemenea, un obstacol major” | Foto – Profimedia Images „Patriot are, se pare, o rată de succes de 70-80%” Estimările conservatoare sugerează că fiecare interceptor spațial ar putea costa între 100 și 300 de milioane de dolari pe durata ciclului său de viață. Întrucât acești interceptori ar trebui să mențină o acoperire orbitală persistentă, asigurarea capacității de a ataca ținte de rachete în timpul fazei de propulsie în anumite locații geografice, cu preaviz scurt, ar necesita probabil o constelație de interceptori care să se numere în mii. „Statele Unite ar trebui, de asemenea, să își extindă drastic capacitățile de supraveghere spațială și de avertizare timpurie pentru a susține un astfel de sistem. Acest lucru ar implica probabil finanțare suplimentară de zeci de miliarde pentru sateliți capabili să detecteze și să urmărească amenințările cu rachete care se apropie și să semnalizeze interceptoarele. În plus, sistemul de apărare antirachetă bazat în spațiu aproape sigur nu ar oferi rata de succes foarte apropiată de 100%, preconizată de Trump. Putem face cu încredere această predicție pe baza ratelor de interceptare a rachetelor observate în Ucraina, unde nici măcar sistemele de apărare antirachetă precum IRIS-T sau NASAMS, care se apără împotriva amenințărilor semnificativ mai puțin complexe (în principal rachete de croazieră subsonice și drone cu rază lungă de acțiune) nu ating rate de succes de 100%. Patriot, care este însărcinat să se apere împotriva rachetelor balistice cu rază scurtă de acțiune, are, se pare, o rată de succes de
Analiză | Donald Trump accesează nivelul Star Wars. Ce va însemna apărarea antirachetă Golden Dome a SUA pentru Rusia lui Putin?
Golden Dome va împinge Rusia într-o nouă cursă a înarmărilor, forțând-o să aloce și mai multe resurse forțelor sale strategice, într-un moment în care țara și le poate permite cel mai puțin. La doar o săptămână după învestirea președintelui american Donald Trump, în luna ianuarie, acesta a folosit un ordin executiv pentru a solicita un nou scut antirachetă, sub titlul provizoriu de „Iron Dome pentru America”. Ulterior, în data de 4 martie, adresându-se Congresului SUA, Trump a anunțat: „Cer Congresului să finanțeze un scut antirachetă de ultimă generație, Domul de Aur (n.red. – Golden Dome), pentru a ne proteja patria, fabricat în SUA”. „Ce presupune proiectul, va avea succes? Ce înseamnă acest proiect american pentru Rusia?”, se întreabă James D.J. Brown într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace. Potrivit generalului B. Chance Saltzman, șeful operațiunilor spațiale ale Forțelor Spațiale SUA, Domul de Aur nu este o singură inițiativă, ci „un sistem de sisteme”. Sistemul va reuni elementele existente ale apărării antirachetă a SUA și le va completa cu o nouă structură ambițioasă care, conform ordinului executiv, va asigura „apărarea Statelor Unite împotriva rachetelor balistice, hipersonice, de croazieră avansate și a altor atacuri aeriene de generație următoare din partea adversarilor”. Rezultatul va fi un scut antirachetă stratificat care depășește cu mult tot ceea ce presupune apărarea Statelor Unite, la acest nivel, la momentul actual. „Interceptoarele terestre oferă o protecție limitată împotriva armelor hipersonice” Deși se află într-un stadiu incipient, planul este ca noul sistem să fie bazat pe… spațiu. Sistemul Golden Dome va consta dintr-o constelație de sute de sateliți-detectori însărcinați cu localizarea rachetelor și a infrastructurii-gazdă pe uscat, mare și aer, precum și cu urmărirea precisă a rachetelor după lansare, explică James D.J. Brown, profesor de științe politice la Universitatea Temple, Japan Campus, cea mai veche și mai mare universitate străină din Japonia, fondată în 1982. O flotă separată de sateliți de atac va intercepta rachetele în timpul fazei lor de propulsie prin mijloace cinetice (respectiv interceptoare de rachete) sau non-cinetice (respectiv lasere). „Scopul principal al Golden Dome este de a oferi o protecție completă teritoriului Statelor Unite. Cu toate acestea, ordinul executiv al lui Trump sugerează că sistemul ar putea acoperi și apărarea antirachetă în teatre de operațiuni. Cu alte cuvinte, ar putea fi extins pentru a proteja trupele desfășurate în avans și aliații SUA în Europa și Asia. O altă caracteristică a Golden Dome este viteza de dezvoltare preconizată. După cum a spus generalul Saltzman, «dacă acesta ar fi un program tradițional de dezvoltare al Pentagonului, ar putea dura doisprezece până la șaptesprezece ani». În schimb, planul este de a vedea rezultate înainte de sfârșitul mandatului lui Trump, în ianuarie 2029. Pentru a realiza acest lucru, proiectul se va baza nu doar pe contractori de apărare consacrați, cum ar fi Lockheed Martin, ci și pe jucători mai noi, cum ar fi SpaceX, Anduril și Palantir. Există motive practice pentru dezvoltarea Golden Dome. Sistemul existent de apărare împotriva rachetelor balistice al Statelor Unite se concentrează pe patruzeci de interceptoare terestre la Fort Greely, Alaska, plus alte patru la Baza Forțelor Spațiale Vandenburg din California. Acest sistem are peste douăzeci de ani vechime și a fost conceput pentru a oferi protecție împotriva unei lansări accidentale sau necinstite de rachete, nu arsenalele strategice ale Rusiei sau Chinei. În plus, interceptoarele terestre oferă o protecție limitată împotriva armelor hipersonice”, continuă James D.J. Brown. Donald Trump, „pace prin putere” Totuși, entuziasmul lui Donald Trump pentru Domul de Aur se datorează mai mult politicii decât aspectelor practice, continuă James D.J. Brown, pentru că președintele american „înțelege valoarea proiectelor simbolice mari”. Promisiunea sa de a construi un zid la granița cu Mexicul l-a propulsat la președinție în 2016. Acum face presiuni pentru ca Alcatraz, celebra închisoare din Golful San Francisco, să fie redeschisă, ca simbol al angajamentului său față de lege și ordine. „Același lucru este valabil și pentru Domul de Aur. Trump își dorește ca proiectul să fie o manifestare grandioasă a agendei sale „pace prin putere”. Mai mult, proiectul spune multe despre sursele de inspirație ale lui Trump. Ca sistem spațial, Domul de Aur are multe în comun cu Inițiativa Strategică de Apărare (SDI), sistemul de apărare antirachetă propus de președintele Ronald Reagan în 1983. Denumirea proiectului arată clar, de asemenea, că Trump a fost influențat de sistemul Domului de Fier (n.red. – Iron Dome) al Israelului. Aceste paralele nu sunt în întregime încurajatoare. SDI, pe care criticii l-au ridiculizat drept «Războiul Stelelor», s-a dovedit a fi prea solicitant din punct de vedere tehnologic și a fost încheiat în 1993. Apărarea antirachetă a Israelului, din care Domul de Fier este doar un strat, este eficientă, dar Israelul este mult mai ușor de protejat decât Statele Unite. Israelul este mai mic decât Hawaii și se confruntă în principal cu rachete cu rază scurtă de acțiune nesofisticată, mai degrabă decât cu rachete balistice sau hipersonice avansate. Acest lucru ridică întrebarea dacă Domul de Aur este fezabil. Primul obstacol este unul tehnic. Chiar dacă tehnologia a avansat enorm din anii `80, provocarea dezvoltării unui scut antirachetă spațial rămâne formidabilă. Cronologia este, de asemenea, optimistă. Susținătorii indică succesul Proiectului Manhattan, dar a fost o perioadă de război, atunci când Statele Unite erau mult mai unite în jurul unui scop comun decât sunt astăzi”, mai scrie James D.J. Brown în analiza sa. Sateliții ar putea avea o funcție comercială? Un alt obstacol sunt costurile, avertizează Brown. La sfârșitul lunii aprilie, republicanii din Camera Reprezentanților au înaintat un proiect de lege de reconciliere care alocă 24,7 miliarde de dolari pentru Golden Dome. „Acesta este doar un început. Un studiu al Consiliului Național de Cercetare din 2012 a estimat că un sistem de apărare antirachetă cu fază de propulsie, plasat în spațiu, ar putea ajunge la 831 de miliarde de dolari (în dolari din 2025). Susținătorii Golden Dome susțin acum că proiectul poate fi realizat mai ieftin. Costurile de lansare au scăzut dramatic în ultimul deceniu. SpaceX, cu cei 7.000 de sateliți Starlink ai săi, și-a demonstrat,