Incursiuni în sociologia artelor la Opera Națională București
Este aproape miraculos faptul că prima parte a titlului – Incursiuni în sociologia artelor – va reprezenta, din această toamnă, denumirea unui curs opțional pe care l-am propus studenților din anul III de la Facultatea de Științe Politice (SNSPA). Această perspectivă (oarecum scolastică) este capătul de drum al unor experiențe teoretice și practice îndelung exersate în România și Europa. Despre această călătorie a mea – influențată puternic și benefic de Opera Națională București – vreau să vă vorbesc în continuare, iar nu neapărat despre stația terminus. Chiar dacă poate părea un demers plictisitor, cred că sunt necesare, în deschidere, câteva lămuriri suplimentare. Din punct de vedere teoretic, am discutat frecvent – mai ales în dialogurile recente purtate, în ultimii câțiva ani, cu două jurnaliste excepționale (Gilda Popa de la Gândul și Laura Macavei de la Adevărul) – despre relația de reciprocitate triadică existentă între educația românească, civilizația europeană și cultura politică democratică. Este de la sine evident, sper, că civilizația europeană incumbă cultura autohtonă. Mai apoi, o bună educație nu înseamnă doar transmiterea informațiilor științifice, deși aceasta este sarcina primordială a oricărui sistem de învățământ. Cunoașterea trebuie dublată de o transmitere adecvată a standardelor culturale considerate clasice pentru sistemul civilizațional de referință (occidental în cazul nostru). În al treilea rând, școala trebuie să livreze cetățeni care acționează cu responsabilitate în societatea contemporană după principii democratice și în acord cu valorile culturale specifice omului educat și cultivat. Ultimele două sintagme nu sunt deloc sinonime, deși pot părea interșanjabile: există multe persoane bine educate și inculte, însă nu cunosc nicio persoană cultă, dar prost educată. Așadar, am considerat întotdeauna că în relația dintre educație – cultură – democrație, accentul trebuie să cadă pe virtutea din partea mediană (cultură românească și civilizație europeană). Pregătirea tinerilor pentru piața forței de muncă este, în opinia mea, un obiectiv cu totul adiacent în raport cu primele trei – de o importanță capitală –, care trebuie considerate întotdeauna prioritare. Nu cred că are rost să mă apuc acum să reiau sau să rezum ceea ce am spus în zeci de interviuri publice și care poate fi regăsit cu ușurință în arhiva celor două ziare sau pe pagina mea de Facebook. Dar, dacă există neclarități le pot lămuri oricând cu ușurință. Din punct de vedere practic, din experiența mea didactică desfășurată într-o universitate de științe sociale și politice (SNSPA), am observat că studenții sunt deficitari, în general, la capitolul dezvoltare și înțelegere culturală. Cât despre reperele standard ale civilizației europene, acestea le lipsesc adesea cu desăvârșire. Desigur, nu înțelegem cultura ca pe ceva separat sau disparat vieții sociale, ci, din contră, ca pe o componentă perfect integrată în viața complexă pe care omul inteligent o trăiește împlinit în societatea contemporană. Pornesc de la asumpția că este de-a dreptul înfricoșătoare ideea de a trăi într-o societate în care populația este lipsită de reperele clasice care au edificat-o. Legătura directă sau indirectă, imediată sau mediată, dintre societatea contemporană și societatea trecută, dintre omul prezent și omul istoric, dintre generația tânără și generația vârstnică, este întotdeauna de natură culturală și civilizațională. Căci, cultura reprezintă combustibilul care face posibilă solidaritatea inter-generațională, intra-generațională și trans-generațională. Fără cultură, omul devine asemenea deșeului spațial care plutește într-o derivă controlată pe orbita pământului. Atunci când audiem Balada lui Porumbescu, când admirăm Coloana infinitului de Brâncuși, când privim un Ciobănaș de Grigorescu sau când urmărim Oedipe de Enescu – ca să ofer câteva exemple clasice ale culturii române – nu doar că interacționăm cu straturile cele mai profunde ale poporului român, dar redescoperim folclorul (care a fost liantul nostru muzical principal de-a lungul timpului), înțelegem istoria (mă refer la viețile oamenilor trăite în contexte sociale pline de semnificație culturală), admirăm personalitățile remarcabile (și astfel ne sunt influențate pozitiv propriile noastre alegeri și opțiuni de viață), reînviem o lume trecută și aproape dispărută (chiar dacă oamenii timpurilor din urmă nu mai sunt efectiv alături de noi). Și este important ca această lume veche să nu moară definitiv, iar valorile și simbolurile trecutului să ajungă până la noi. La fel cum patrimoniul material al părinților este firesc să ajungă prin moștenire la descendenți. Astfel, noi devenim mai bogați, mai puternici, mai înțelepți. Dacă simbolurile culturale și reprezentările artistice ale societăților trecute dispar în irelevanță socială, atunci rămânem precum cactușii plimbăreți din nesfârșirea deșertului care sunt duși de vânturile puternice în toate zările. Devenim stingheri și singuratici, fără rădăcini, ușor de înlocuit sau de dărâmat de valurile vieții, precum un castel de nisip construit la mare pe plajă (care este spulberat de îndată). Există, prin urmare, mai multe instituții culturale – muzee, teatre lirice și dramatice, biblioteci, filarmonici – care funcționează în toate statele civilizate pentru a împiedica posibilitatea ca omul contemporan să devină asemenea gunoiului cosmic: adică, ceva irelevant care plutește și trăiește în derivă. O astfel de instituție, esențială pentru identitatea culturală românească, europeană și universală, este Opera Națională București. Și pentru că am avut ocazia și privilegiul de a o urmări îndeaproape timp de mulți ani sunt fericit să constat astăzi – inclusiv prin comparație cu alte exemple internaționale pe care am ajuns între timp să le cunosc mai bine – că prima scenă lirică a României începe să își ducă misiunea la îndeplinire aproape într-un stil care o apropie de ceea ce s-ar putea numi o mare operă europeană. Aduc în discuție numai câteva argumente de dată foarte recentă: o să încerc o privire subiectivă asupra ultimelor 3 luni la Opera Națională București. Să începem din luna aprilie 2025, când am admirat Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni, atât la București în Săptămâna Mare, cât și la Budapesta în Săptămâna Luminată. Nu exagerez cu nimic când spun că interpretarea lirică din capitala României mi s-a părut mai potrivită decât versiunea concertată maghiară. Cu mențiunea că Messa di Gloria (tot de Mascagni), care a deschis la Budapesta concertul pascal despre care am făcut vorbire anterior, mi s-a părut o alegere extrem de inspirată și poate dezirabilă pe viitor și la București. Cu numai câteva zile înainte, sâmbătă,
Mircea Fechet despre potopul din București: „Nu vom fi nevoiți să așteptăm 100 de ani pentru ca un astfel de eveniment să se întâmple din nou”
Mircea Fechet a explicat la Digi24 că potopul recent din București este repetabil. Nu va trebui să așteptăm altă sută de ani pentru un nou eveniment natural extrem. Mai rău, conform informațiilor primite de la meteorologi, și alte fenomene fără precedent amenință, nu numai Capitala, vijelii devastatoare, caniculă, tornade. Nu vom fi nevoiți să așteptăm 100 de ani pentru ca un astfel de eveniment să se întâmple din nou” intensitatea fenomenelor meteo extreme și nu, nu mă refer doar la precipitații însemnate în intervale scurte de timp, dar ne putem referi la grindină, la caniculă, la absolut orice fel de vijelii, la vijelii, la orice fel de fenomen meteo extrem afirmă ministrul Mediului. În ultima sută de ani au fost și alte situații mai complicate, exemplifică Fechet. Putem constata că în Capitală, spre exemplu, a plouat în 30 de minute sau într-o oră, în funcție de de locul în care am măsurat, la Filaret sau la Băneasa, cât aproape într-o lună obișnuită de iunie. Dacă media lunii e pe la 80l/m² am avut 55l într-o oră la Băneasa. E adevărat că, dacă ne întoarcem puțin la comunicatul celor de la Apa Nova, au mai fost în ultima 100 de ani niște situații mult mai complicate. Dacă citez din memorie, în 1910, spre exemplu, am avut 130 și ceva de litri în mai puțin de o oră, în București, la stația de la Băneasa, pentru că acolo monitorizăm de peste 100 de ani. Nu va trebui să așteptăm încă un veac dezastrul, afirmă Fechet. Însă, fără îndoială, dincolo de aceste statistici, probabilitatea de de 1% la fel cum folosim și în dimensionarea liniilor de apărare sau a acumulărilor, la fel cum probabilitatea de 5% sau de 10% înseamnă, practic, dacă o dată la 100 de ani se întâmplă acel eveniment sau nu, dacă am înțeles eu bine comunicatul celor de la Apanova, ei spun că ceea ce s-a întâmplat ieri în București ar trebui, statistic, să se întâmple o dată la 100, de peste încă 100 de an. Trebuie să ne așteptăm și la grindină, la caniculă, la absolut orice fel de vijelii, la orice fel de fenomen meteo extrem Da, eu aș putea să pariez, nu că mă aș pricepe la așa ceva, dar sunt convins că nu vom fi nevoiți să așteptăm 100 de ani pentru ca un astfel de eveniment să se întâmple din nou, pentru că frecvența și mai ales intensitatea fenomenelor meteo extreme și nu, nu mă refer doar la precipitații însemnate în intervale scurte de timp, dar ne putem referi la grindină, la caniculă, la absolut orice fel de vijelii, la vijelii, la orice fel de fenomen meteo extrem. Frecvența și intensitatea a crescut mult în ultimii ani. Eu îmi amintesc cel puțin 10-15 conversații cu directorul general al ANM-ului, doamna Elena Mateescu, în care am fost din nou și din nou anunțat că avem un nou record fie cea mai lungă perioadă de caniculă, fie cea mai ploioasă lună, fie cea mai caldă dimineață, încheie ministrul Mediului. Citiți și: O dată la 100 de ani. Codul portocaliu a făcut ravagii în București – IMAGINI INCREDIBILE Rene Pârșan a debutat în presă în 1992, reporter și redactor la Evenimentul Zilei. Între 1994 și 2010 a fost senior editor, editorialist, reporter și fotoreporter la ZIUA. A mai colaborat ca … vezi toate articolele
Votul masiv din diaspora prevestește un RECORD ISTORIC la Prezidențialele 2025
Raportul de prezență la vot în diaspora la turul doi se menține la peste 86% față de turul unu, același de la deschiderea primelor secții de votare din stăinătate. La ora 18.00, AEP a raportat peste 550.000 de voturi, peste 3% din totalul românilor cu drept de vot. Iar trendul rămâne constant. Peste 550.000 de români au votat, până sâmbătă după-amiază, la secţiile de votare deschise în străinătate în cadrul celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale. Astfel, până sâmbătă la ora 18.00, pe listele suplimentare au votat 512.342 de persoane, faţă de circa 270.000 până la aceeaşi oră, în primul tur. Cele mai ridicate prezenţe la vot se înregistrează în Marea Britanie, Germania şi Italia. Cele mai ridicate prezenţe la vot se înregistrează în Marea Britanie – 82.988 de votanţi, Germania – 81.732, Italia – 78.172, Republica Moldova – 63.542 de persoane şi Spania – 54.431. În primul tur al alegerilor prezidenţiale, sâmbăta la ora 17.00, erau 270.625 de persoane care votaseră la secţiile din străinătate. Lor li se adăugau 4.106 de voturi prin corespondenţă, deci totalul era de 274.731. ”Ministerul Afacerilor Externe (MAE) informează că votarea în străinătate în turul al doilea al alegerilor pentru Preşedintele României din anul 2025 s-a reluat sâmbătă, 17 mai 2025, şi decurge în condiţii bune în toate cele 965 de secţii de vot din afara ţării. Nu s-au înregistrat disfuncţionalităţi în cadrul secţiilor de vot, nici aglomerări sau incidente, iar procesul electoral se desfăşoară în deplină legalitate şi transparenţă”, a transmis MAE, sâmbătă după-amiază. Conform Legii nr. 370/2004 şi Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2025, MAE a luat măsurile logistice necesare astfel încât alegătorii români din străinătate să îşi poată exercita neîngrădit dreptul la vot, expresie fundamentală a democraţiei şi a dreptului constituţional de a alege. Ministerul Afacerilor Externe reaminteşte că la alegerile prezidenţiale pot vota la secţiile organizate în afara ţării străinătate toţi cetăţenii români cu drept de vot care se află în străinătate, pe baza unui act de identitate emis de autorităţile române şi aflat în perioada de valabilitate. Totodată, Ministerul Afacerilor Externe reaminteşte importanţa respectării tuturor prevederilor legale cu privire la participarea la procesul de vot. Citiți și: Maneaua lui Dani Mocanu, distribuită de scriitorul Mircea Cărtărescu, a „încins” rețele de socializare. De ce a fost ștearsă postarea Rene Pârșan a debutat în presă în 1992, reporter și redactor la Evenimentul Zilei. Între 1994 și 2010 a fost senior editor, editorialist, reporter și fotoreporter la ZIUA. A mai colaborat ca … vezi toate articolele