Mai ieftin de atât nu se poate la Veneția. Cât costă o pizza și o porție de spaghete în preajma Bazilicii Sfântului Marcu, pe lângă taxa Servizio
Veneția (”La Serenissima”), un oraș pe ape, este unul dintre cele mai mari atracții din Italia. Însă, este și o destinație foarte costisitoare. În funcție de sezon, o cazare de o noapte poate să coste peste 100 de euro. Pentru a lua un mic dejun la un restaurant venețian, turiștii trebuie să scoată din buzunar în jur de 20 de euro doar pentru o omletă. Închirierea unei gondole pentru 30 de minute duce și la 30 de euro de persoană. Localnicii duc cu totul alt stil de viață în acest oraș inundat. Elevii pleacă la școală cu „vaporetto”, un tip de navă cu aburi care este aidoma unui autobuz pe apă. Alături de ei și alți zeci de turiști veniți din toată lumea, urcă la bord chelneri sau magazioneri care transportă mărfuri pentru magazinele și restaurantele la care nu se poate ajunge decât dacă traversează coridoarele navale ale orașului. În Veneția, considerat unul dintre cele mai „verzi” orașe europene, mașinile nu există. Transportul se desfășoară strict cu bărci, gondole și nave de dimensiuni medii. Ornamentul și gradul de confort al fiecărei gondole depinde în funcție de statutul social al fiecărui localnic sau turist. În preajma Pieței Sfântului Marcu și a minunatei Bazilici, restaurantele oferă răsfățuri culinare de lux, dar la prețuri foarte mari. Atmosfera festivă este asigurată de orchestre. Spre străzile înguste din spatele catedralei, turiștii pot descoperi restaurante cu meniuri la prețuri acceptabile pentru toate buzunarele. De exemplu, într-un restaurant venețian cu meniuri modeste, se servește pizza, paste și alte preparate delicioase, specifice bucătăriei italiene. Un cititor ne-a trimis fotografii din vacanță, prin care ne-a dezvăluit costul unui prânz „ieftin” în orașul gondolelor. Meniul comandat: Pizza Diavola cu salam iute; Spaghete cu brânză carbonara; Doză cu Coca Cola; Suc de ananas. Costul total Cititorul a fotografiat nu doar preparatele, dar și bonul fiscal pentru a arăta cât l-a costat o masă în Veneția: O porție de spaghete carbonara: 13 euro Pizza Diavola: 10 euro Sucul de ananas: 5 euro O doză de Coca Cola: 5,50 euro Taxa Servizio de 12%: 4,10 euro Total: 37,60 de euro Taxa „servizio” Se poate observa că turistul a plătit în plus o taxă surpriză de 4,10 euro. I se spune taxa „Servizio”. În Italia, există două tipuri de taxe adăugate în multe restaurante: „Servizio” și „Coperto”. Indiferent de calitatea preparatelor și a serviciilor, majoritatea restaurantelor le impun. Taxa „coperto” este percepută pentru acoperirea costurilor legate de utilizarea mesei, a tacâmurilor, a feței de masă, șervețelelor și feliilor de pâine oferite la începutul mesei (indiferent că sunt sau nu consumate), potrivit „My Corner of Italy”. Nu este un bacșiș, ci o taxă obligatorie pe care fiecare client trebuie să o plătească, indiferent dacă a comandat sau nu mâncare. Valoarea taxei „coperto” variază între 1 și 5 euro de persoană, în funcție de restaurant și oraș. „Servizio” este taxa de serviciu impusă în restaurantele din orașe cu multiple obiective turistice. Banii din această taxă reprezintă 12% din veniturile chelnerilor pentru serviciile de servire. Dacă restaurantul este amplasat într-un loc elegant și sofisticat, toți clienții plătesc această taxă adăugată. „Mancia” sau bacșișul nu este un obicei foarte comun în Italia, fiind mai degrabă solicitat în alte țări, însă, depinde în totalitate de client. Piazza San Marco și Bazilica: Scurt istoric Piața Sfântului Marco (sau Piazza San Marco) este una dintre punctele cele mai aglomerate ale Veneției. Cei mai mulți turiști se deplasează în această piață pentru a admira turnul cu clopot „Campanile di San Marco” (construit între secolul al 9-lea și anul 1513, reconstruit între 1902 și 1912), Turnul cu Ceas sau Torre dell’Orologio (construit din 1499), grupul de clădiri impunătoare ale Procurației și Bazilica Sfântului Evanghelist Marcu. În piață se poate observa leul emblematic al Sfântului Evanghelist Marcu sculptat pe mai multe monumente. Napoleon Bonaparte a catalogat Piața Sfântului Marcu a Veneției drept „salonul Europei”. Basilica Cattedrale Patriarcale di San Marco sau Catedrala Sfântului Marcu a fost construită din 1063 și finalizată abia în 1617. Aceasta adăpostește moaștele Sfântului Evanghelist Marcu, care este considerat patronul sfânt al orașului. Catedrala este situată la capătul estic al Pieței Sfântul Marcu, fiind atașată Palatului Dogilor, motiv pentru care era cândva cunoscută drept Capela Dogilor. Pe plan arhitectural, aceasta are elemente și influențe bizantine, romanice și islamice, precum și elemente gotice ulterior încorporate. Interiorul cupolelor, bolțile și pereții superiori sunt acoperiți cu mozaicuri care înfățișează sfinți, profeți și scene biblice, fiind retușate sau refăcute de-a lungul a 800 de ani. Autorul recomandă: Turiștii sunt revoltați de nota de plată primită la un bar din Italia / „Am fost suprataxați pentru MUZICĂ!”
Mai ieftin de atât nu se poate la Veneția. Cât costă o pizza și o porție de spaghete în preajma Bazilicii Sfântului Marcu, pe lângă taxa Servizio
Veneția – ”La Serenissima” – orașul pe ape este unul dintre cele mai mari atracții din Italia. Însă, este și foarte costisitor. În funcție de sezon, o noapte de cazare poate să coste și 100 de euro. O masă de dimineață luată la un restaurant venețian, cu un meniu care constă dintr-o omletă cu șuncă, poate să ajungă și la 20 de euro. În medie, o pizza costă și 20 de euro! Închirierea unei gondole pentru 30 de minute duce și la 30 de euro/persoană. Localnicii duc cu totul alt stil de viață. Elevii pleacă la școală cu „vaporetto”, un tip de „navă-autobuz cu aburi” pe apă. Alături de zecile de turiști veniți din toată lumea pot să urce și chelneri sau magazonieri care transportă mărfuri la bordul unui vaporetto. Mașinile nu există, ci doar bărci și gondole. În funcție de statutul social al fiecărui localnic, gondolele pot fi mai frumos ornamentate și mai confortabile. Asta face din Veneția să fie un oraș unic în Europa. În preajma Pieței Sfântului Marcu și a minunatei Bazilici, restaurantele au meniuri cu prețuri enorme, unele cu orchestră cu muzică simfonică. Însă, dacă turiștii de condiție medie se deplasează spre străzile înguste din spatele catedralei, pot descoperi restaurante la care își pot potoli foamea după o zi lungă de deplasări, la prețuri cât de cât acceptabile pentru buzunarele lor. La un restaurant tematic, se servește pizza, paste și alte preparate delicioase din bucătăria italiană. Un turist ne-a trimis fotografii din vacanță, prin care ne-a dezvăluit costul unui prânz „ieftin” în orașul gondolelor. El a comandat: Pizza Diavola cu salam Spaghete cu carbonara Cola Suc de ananas Costul total În bonul fiscal se observă cât a costat fiecare preparat: O porție de spaghete carbonara: 13 euro Pizza Diavola: 10 euro Sucul de ananas: 5 euro O doză de Coca Cola: 5,50 euro Taxa Servizio: 4,10 euro Total: 37,60 de euro Ce este taxa „Servizio” Se poate observa că turistul a plătit în plus 4,10 euro pentru o taxă Servizio de 12%. De ce? În Italia, există două tipuri de taxe adăugate în multe restaurante, și în cele de lux, și în cele ieftine. Indiferent de calitatea preparatelor și a serviciilor, restaurantele sofisticate care au atmosferă impun taxa „coperto”. Taxa „coperto” din restaurantele din Italia este percepută pentru acoperirea costurilor legate de utilizarea mesei, tacâmurilor, feței de masă, șervețelelor și pâinii oferite la începutul mesei, potrivit „My Corner of Italy”. Nu este un bacșiș, ci o taxă obligatorie pe care fiecare client trebuie să o plătească, indiferent dacă a comandat sau nu mâncare.Valoarea taxei „coperto” variază între 1 și 5 euro de persoană, în funcție de restaurant și oraș. În cazul unui cuplu de turiști care a mâncat la o pizzerie, nota de plată a inclus și taxa „coperto” de 4 euro. „Servizio” este taxa de serviciu, pe care o poți găsi în principalele obiective turistice și care, din păcate, nu poate fi evitată dacă iei masa într-un oraș turistic cu multiple atracții turistice. Dacă este un loc elegant, sofisticat, toți clienții plătesc această taxă adăugată. „Mancia” sau bacșișul nu este un obicei foarte comun în Italia, dar este utilizat pe scară largă în străinătate, căci depinde în totalitate de tine (chiar și să nu dai bacșiș deloc). Autorul recomandă: Turiștii sunt revoltați de nota de plată primită la un bar din Italia / „Am fost suprataxați pentru MUZICĂ!”