Etichetă: italia

Elena s-a sinucis într-o închisoare din Italia și a fost înmormântată fără familia din România. Ce a scris pe pereții celulei înainte de gestul extrem

La numai 14 ani, Elena Gurgu a fugit de acasă, din România, pentru o viață mai bună. 12 ani mai târziu, aceasta și-a pus capăt zilelor spânzurându-se într-o închisoare din Italia. Ambasada ar fi contactat familia, însă nimeni nu ar fi vrut să audă de ea. Miercuri, în cimitirul Trespiano din Florența, opt oameni au condus-o pe Elena, pe ultimul drum. Elena Gurgu s-a născut în România și a fugit de acasă la vârsta de 14 ani. Ea a trait apoi pe străzile Europei, din Ungaria și până în Italia. A dus apoi o viață de suferiță la Florența, forțată să se prostitueze, prizonieră a drogurilor pe trotuarele din jurul gării. Ea a ajuns de două ori la închisoare, prima dată la penitenciarul pentru minori din Pontremoli, apoi la Sllicciano, acolo unde, pe 7 septembrie, și-a pus capăt zilelor, spânzurându-se în celulă. De altfel, aceasta a fost cea de-a 60-a sinucidere din închisorile italiene în 2025. La Sollicciano ajunsese după agresarea lui Ezio, un bătrân de 91 de an, din via Maso Finiguerra, care a ajuns în comă la spital. Elena a fost condusă pe ultimul drum miercuri dimineață. Ea a fost înmormântată într-un sicriu alb, la cimitirul Trespiano din Florența. Cu câteva zile în urmă, ambasada i-ar fi contactat familia din România, însă nimeni nu a vrut să audă de ea. Chiar și așa, au existat oameni care au iubit-o. Sunt cei care s-au strâns în jurul sicriului, rugându-se alături de preotul don Stefano Casamassima, capelanul penitenciarului Sollocciano. foto ilustrativa: sursa foto: Envato Avocata Elenei: „Era o copilă care căuta cu disperare afecțiune” La 17 ani, Elena a fost arestată pentru șantaj. Mai întâi, a ajuns într-o comunitate din Arezzo, apoi la penitenciarul pentru minori din Pontremoli. Acolo, ea a întâlnit-o pe prima ei avocată, Chiara Bandini. A venit și ea la Trespiano, copleșită de emoție. „Elena a fost exploatată în prostituție”, povestește Chiara. „Aducea bărbații sub podurile Arno-ului, uneori mergea la Cascine. Era o copilă care căuta cu disperare afecțiune. A avut un copil care, imediat după naștere, i-a fost luat și dat spre adopție. Își dorea nespus să știe unde este, iar durerea asta o măcina. La Pontremoli învățase să facă testaroli. În 2018 m-a invitat la un spectacol de teatru în închisoare. M-am dus, iar ea era fericită”. Cu o zi înainte să se sinucidă, Elena părea liniștită, își amintesc voluntarele de la asociația Pantagruel. „Poate că deja luase decizia”, spune Lucia, care a venit la Trespiano cu o plantă de erică. „Îi spusese colegei de celulă «ce frumoasă ești» și i-a împletit o coadă”. De asemenea, pe peretele celulei a fost găsit un mesaj simplu: „Elena vă salută”. După Franța (124) și Regatul Unit (96), Italia este pe locul al treilea în Europa în ce privește rata sinuciderilor din închisori: în 2024 s-au înregistrat 91 de decese, cel mai mare număr din istorie. Datele pentru 2025 arată că până la 11 octombrie 2025 s-au produs deja 66 de sinucideri, iar alte 117 persoane private de libertate au murit din alte cauze (boli, omoruri, supradoze sau motive încă neelucidate). Autorul recomandă: Bonele care vor 5.000 de euro salariu în Italia trebuie să îndeplinească aceste două condiții neobișnuite Povestea românului aflat în Italia de 25 de ani, care a ajuns să trăiască sub un pod. „Nu mai am încredere în nimeni”

În 2007, Gheorghe a plecat în Italia cu doar 50 în portofel. Ideea genială prin care a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din Liguria

În 2007, Gheorghe a plecat în Italia cu doar 50€ în portofel. Ideea genială prin care a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din Liguria. Povestea lui Gheorghe Balașa cuprinde toate elementele unui scenariu de succes: perseverență, muncă și învățare fără oprire, pentru a-ți transforma viața, scrie rotalianul.com. A plecat din România în anul 2007, cu numai 50 de euro în buzunar, fără să cunoască limba italiană. În 20 de ani, Gheorghe a creat o afacere de succes pe coasta Liguriei, unde se află la cârma unei companii specializate în proiectarea & întreținerea grădinilor între provincia Imperia și Coasta de Azur. La 39 de ani, Gheorghe este astăzi un antreprenor de succes, cu cinci angajați și numeroși colaboratori. „Am crescut într-o familie de arboricultori. Bunicul meu a fost cel care a deschis prima pepineră în satul nostru”, a povestit Balașa pentru publicația Novella 2000. Gheorghe a lucrat o vreme în sere și într-o pensiune, iar în 2017 a făcut marele pas spre antreprenoriat. „La început nu voiam să am angajați. Dar când am intrat pe șantiere și am văzut oportunitățile care treceau pe lângă mine, mi-am spus că trebuie să-mi schimb mentalitatea. Așa am început cu primul angajat, apoi al doilea și tot așa”, a spus antreprenorul român. A învățat singur mai multe limbi străine Gheorghe vorbește astăzi fluent româna, italiana, spaniola, franceza și engleza, lucru care l-a ajutat foarte mult în afaceri. După un drum greu, cu vremuri în care muncea pentru 30 de euro pe zi, acum toată truda este răsplătită. Spune că nu a cerut niciodată ajutor și dezbate cu lejeritate tema imigrației. Firma sa se ocupă de lucrări mici de construcții și colaborează cu compania de curățenie a soției sale, originară din Peru. „Astăzi clientul ne poate lăsa cheile pentru că facem totul. Avem circa 30 de clienți pentru care ne ocupăm de absolut tot”, a mai explicat omul de afaceri de origine română. Reușitele sunt pe măsura muncii și Gheorghe rămâne modest: spune că firma ar merge și fără el, în prezent, dar anumite lucruri trebuie ținute sub control. Pentru Gheorghe Balașa, succesul vine prin muncă, nu pe baza norocului. SURSA FOTO: facebook @ Gheorghe Balasa Autorul recomandă:

Meciul de calificare la Cupa Mondială între Italia și Israel aduce preocupări de securitate. Protestatarii cer amânarea jocului

Antrenorul Italiei, Gennaro Gattuso, a declarat marți că situația nu va fi una calmă, anticipând prezența a aproximativ 10.000 de protestatari în afară stadionului și doar 5–6.000 de spectatori în interiorul arenei, potrivit AP. Până luni, numărul biletelor vândute era de 4.000, ceea ce reflectă temerile privind securitatea și controversele legate de conflictul din Gaza. Protestatarii au vizat deja centrul de antrenament al Italiei din Florența săptămâna trecută, cerând amânarea meciului. Primarul orașului Udine, Alberto Felice De Toni, solicitase anterior suspendarea jocului. UEFA a luat în considerare această variantă, însă Federația Italiană de Fotbal, pentru a nu risca pierderea meciului cu 3-0 conform regulamentului, a decis ca partida să se dispute conform programului. Italia și Israelul se află la șase puncte în spatele liderului grupei, Norvegia, și doar echipa clasată pe primul loc se califică direct la Cupa Mondială din America de Nord. Locul doi duce în playoff, unde Italia a fost eliminată în edițiile anterioare. Meciul are loc la doi ani de la atacul Hamas asupra Israelului, iar tensiunile regionale și protestele internaționale au intensificat măsurile de securitate. În Norvegia, Israelul se va confrunta cu alte proteste, iar Federația Norvegiană de Fotbal a anunțat că va dona profiturile din vânzarea biletelor pentru ajutor umanitar în Gaza.

Povestea tragică a Mariei Cojocaru, o badantă româncă din Italia care a murit în singurătate și a ajuns să fie îngropată din mila comunității

Maria Cojocaru, o badantă româncă de 65 de ani, care era stabilită în Italia, a murit în singurătate și a ajuns să fie îngropată din mila comunității. Femeia a fost condusă pe ultimul drum de mai mulți cetățeni italieni din provincia Caserta. A fost o mobilizare înduioșătoare pentru ca femeia să fie înmormântată creștinește, la Villa Literno. Povestea tragică o puteți afla mai jos. Comunitatea din Villa Literno, provincia italiană Caserta din regiunea Campania, a fost învăluită de o durere fără margini, după ce Maria Cojocaru, o badantă româncă, s-a stins din viață. Românca în vârstă de 65 de ani a murit în singurătate. Decesul a survenit pe 23 ianuarie 2025, însă abia acum s-a aflat povestea tragică a femeii. De mulți ani, aceasta trăia în Italia, acolo unde muncea atât ca badantă, cât și drept babysitter. Povestea tragică a Mariei Cojocaru, badanta româncă de 65 de ani Cu dorința de a avea un trai mai bun, a părăsit România și și-a îndreptat pașii către Italia. Se stabilise în orașul Villa Literno, acolo unde comunitatea a primit-o cu brațele descise. Badanta româncă era cunoscută drept o fire blândă și respectuoasă, chiar discretă. La începutul acestui an, comunitatea din Villa Literno avea să primească o veste neagră. Badanta româncă murea fulgerător la vârsta de 65 de ani, în toiul iernii. După decesul femeii, autoritățile italiene au pornit procedurile în vederea găsirii rudelor în România. La nouă luni de la tragedie, însă, nimeni nu s-a prezentat să preia trupul neînsuflețit al femeii. Cu o mobilizare emoționantă și în semn de solidaritate, comunitatea din Villa Literno a strâns fonduri pentru funeraliile Mariei Cojocaru, încă de la începutul lunii aprilie 2025. Pentru ca femeia să fie înmormântată demn, preotul, primarul, carabinierii și localnicii au strâns bani, pentru a o conduce pe ultimul drum. „Ceea ce ați făcut pentru această femeie, care poate părea neînsemnată în ochii oamenilor, l-ați făcut, de fapt, pentru Dumnezeu”, a subliniat preotul, arată Rotalianul.com. Autorul recomandă: Tragedie fără margini în Arad. Iulia, o tânără de 20 de ani, a murit în urma accidentului de la Șimand. Sora ei a decedat în urmă cu 10 zile Cum a salvat o badantă viața unei bătrâne din Italia. Dormitorul acesteia a fost invadat de mii de viespi Bănuindu-și badanta tinerică de „rele”, un pensionar de 90 de ani a instalat camere în casă. Ce făcea femeia în sufragerie, crezând că nimeni n-o vede Sursă foto: Shutterstock / Rotalianul

Vizită la Vatican, sub pontificatul Papei Leon al XIV-lea: Regulile de respectat și prețurile pe care orice turist trebuie să le cunoască

Vaticanul, cel mai mic stat din lume, o enclavă din Roma, este sediul Bisericii Romano-Catolice și este guvernat de Papa (în prezent, Papa Leon al XIV-lea, care și-a început pontificatul din acest an, pe 8 mai 2025). Turiștii care vin în  acest oraș al Sfântului Scaun pot vizita Muzeele Vaticanului, Bazilica Sfântului Petru și Capela Sixtină.  Spre Vatican se poate circula ușor din Roma cu orice mijloc de transport – tren, metrou sau autobuz, fie cu automobilul sau cu taxi. Iată regulile și sfaturile date de site-ul Rome Colosseum Tickets pe care trebuie să le cunoască orice turist. La Vatican există un cod vestimentar care trebuie respectat. Femeile trebuie să aibă umerii acoperiți, să-și acopere capul sau umerii cu o eșarfă dacă poară ținute de vară, să nu poarte fuste scurte și nici bluze, maieuri sau tricouri cu decolteu sau orice fel de haină transparentă. De asemenea, nu este permisă purtarea de jachete sau tricouri cu mesaje extremiste sau vulgare. Bărbații nu au voie să intre în Muzeele Vaticanului îmbrăcați în maieu și în pantaloni scurți. De asemenea, când intră în clădirile din Vatican, trebuie să-și dea pălăria sau șapca jos din cap. Nu le este permis vizitatorilor să se prezinte cu mâncare, instrumente metalice tăioase sau contondente. Judecata de Apoi, pictură din Capela Sixtină realizată de Michelangelo între 1508 și 1512 – Sursa Foto: Profimedia Când intrați în Capela Sixtină a Palatului Apostolic, consacrată din 1483,  de unde puteți admira faimoasele picturi pe tavan ale lui Michelangelo cu crearea lui Adam și Judecata de Apoi, trebuie să țineți cont de trei reguli: Păstrați liniștea; Nu fotografiați; Îmbrăcați-vă adecvat. Motivul pentru care le este interzis turiștilor să fotografieze (chiar și fără bliț) sau să filmeze capodopera renascentistă este desacralizare. Autoritățile Vaticanului consideră Capela Sixtină ca fiind un loc sacru, de meditare spirituală. În anii 1980-1999, era interzisă fotografierea din motiv  de drepturi de autor ale unui post de televiziune japonez Nipon TV, care s-a implicat în restaurarea picturilor. Drepturile de autor au expirat din 1999, dar interdicția a rămas. Turiștii care intenționează să facă fotografii pe ascuns trebuie să știe că în Capela Sixtină sunt câte 5 sau 7 agenți de securitate care asigură liniștea și ordinea, plus semne ilustrative prin care turiștilor le e indicată să nu fotografieze, să păstreze liniștea și să aibă o ținută vestimentară regulamentară. Agenți de securitate pot escorta orice turist în afara Capelei dacă încalcă regulamentul. Turiștii care vor să aibă o amintire pot cumpăra vederi sau fotografii profesioniste de la magazinul de suveniruri ale muzeului (ca aceste exemplare de pe Profimedia). Exceptând Capela Sixtină, turiștii sunt liberi să fotografieze orice exponat din incinta Muzeului Vaticanului. Crearea lui Adam, pictură din Capela Sixtină realizată de Michelangelo între 1508 și 1512 – Sursa Foto: Profimedia Sfaturi de urmat Rome Colosseum Tickets îi sfătuiește pe turiști să evite să viziteze Vaticanul la prânz, în zilele de duminică sau luni. De asemenea, biletele trebuie cumpărate în avans pentru a scăpa de stresul de la cozile lungi. Ghidul nu este obligatoriu, dar este necesar pentru a înțelege pe deplin istoria și cultura Bisericii Catolice. Muzeele Vaticanului se pot vizita de luni până sâmbătă, de la ora 9 la 18. Nu sunt deschise duminica, exceptând ultima duminică din lună, când intrarea este gratuită. Turiștilor le este recomandat să vină cât mai devreme dimineața, fiindcă cozile la Muzeul Vaticanului se formează de la ora 7:30. „Școala de la Atena” – pictură realizată de Rafaelo între anii 1509 și 1511 Prețurile din Vatican, în 2025 Tariful de intrare pentru un adult este de 58,50 de euro, fiind un permis pentru o zi. Vizitatorii vor putea intra în Muzeele Vaticanului, unde pot admira exponate, statuete, sarcofage și mumii din Egiptul Antic și Dinastia Ptolemeică în Muzeul Gregorian, precum și statui greco-romane din Grecia clasică și din Roma imperială în „Noua Aripă”. Turiștii vor putea admira scara în spirală care are forma unui dublu helix, capodopera lui Rafael – „Transfigurarea” în Pinacoteca, Sala de Tapiserie, Galeria de Hărți și Curtea cu Conuri de Pin. Vizitarea Bazilicii Sfântului Petru este gratuită, însă cozile pot fi foarte lungi, deci trebuie multă răbdare până la intrarea în interior. Bazilica este deschisă vizitatorilor între orele 7 și 18 (1 octombrie – 31 martie) sau între 7 și 19 (1 aprilie – 30 septembrie). Fiind An Jubilar, în 2025, Bazilica a fost deseori inaccesibilă vizitatorilor. Pentru a admira cupola Sfântului Petru, va trebui să plătiți o taxă de intrare: 10 euro, dacă decideți să luați liftul și să mergeți doar puțin mai puțin de jumătate din drum. Turiștii care vor să parcurgă 551 de trepte în plus față de ultimele 320, trebuie să plătească taxa de intrare de 8 euro. Programul de vizită al Cupolei Sfântului Petru: 1 octombrie – 31 martie (8:00 – 17:00)/ 1 aprilie – 30 septembrie (8:00 – 18:00). Bazilica Sfântului Petru, construită între anii 1506 și 1626 – Sursa Foto: Profimedia Audiența Papală Vizitatorii îl pot întâlni pe Papa Leon al XIV-lea și să primească o binecuvântare printr-o audiență. Audiența papală are loc numai miercurea, când Papa se află la Vatican. Audiența papală constă în lecturi și mici lecții rostite de Papă, de obicei ținute în italiană, dar și în engleză și în multe alte limbi. Audiența Papei se încheie cu o rugăciune comună ținută în limba latină. Audiența papală este gratuită, însă necesită bilete, potrivit site-ului oficial.  Acestea pot fi ridicate fără rezervare de la Gărzile Elvețiene, la „Ușile de Bronz”. Biletele pot fi ridicate și în ziua audienței, între orele 7:00 și 8:30. Papa Leon al XIV-lea – Sursa Foto: Profimedia Pentru publicul general, este recomandat să solicitați bilete cu o lună până la o săptămână înainte de publicul căruia doriți să vă alăturați. Audiențele generale încep la ora 9:00, însă Sfântul Părinte va vizita Piața Sfântul Petru la ora 8:45, așa că se recomandă sosirea cel târziu la ora 8:30. La intrarea în Piața Sfântul Petru, toată lumea va trebui să treacă prin controlul de securitate, care include detectoare de

Câți bani a dat un turist pe un cannolo în Veneția, o gustare dulce de origine siciliană pe care nu prea o găsești în cofetăriile din București

Veneția, supramumită  „La Serenissima”, este un oraș pe apă unic în Europa. Splendoarea sa monumentală și culturală, canalele navigabile și atmosfera sa romantică fac ca orașul să atragă anual milioane de turiști. În 2023, Veneția a atras 5,7 milioane de vizitatori. Orașul se confruntă cu fenomenul post-pandemic cunoscut sub numele de „supraturism”, determinând autoritățile locale să impună o taxă de intrare turiștilor timp de 60 de zile pe an.  Prețurile din oraș nu sunt tocmai accesibile buzunarului turistului de condiție medie. Biletul de o zi pentru deplasarea cu un „vaporetto” în Marele Canal este 25 de euro.    Închirierea unei gondole poate să fie și mai mult: între 80 și 100 de euro pentru o călătorie de 30 de minute. Dacă cea mai ieftină masă, care include o pizza și spaghete, costă 37 de euro (cu taxa de servire inclusă) la un restaurant ieftin, fără orchestră muzicală ca-n centrul Pieței San Marco, și suvenirurile sunt foarte scumpe. În fotografia de mai jos făcută de un turist, prețurile unor mini-măști de carnaval venețian nu costă mai jos de 12 euro. Un magnet tematic costă între 3 și 6 euro, iar o simplă șapcă poate să ducă și la 15 euro. Însă, trebuie să recunoaștem, kitch-uri sau nu, sunt de o frumusețe aparte! Prețul unui cannoli în Veneția După ce s-a plimbat cu „vaporetto” și a admirat Catedrala Sfântului Evanghelist Marcu și Palatul Dogelui, turistul român a poposit la un mic restaurant cu terasă pentru o gustare. A comandat o șaormă cu pui, o doză cu un suc Coca Cola și un „cannolo” (sau cannoli) cu cremă de ciocolată. Când chelnerul i-a adus nota de plată, turistul a fost uimit: 17,50 de euro avea de plată în total! 7,50 de euro a fost șaorma, 5  euro a fost doza de Cola și 5 euro a fost „cannoli”. Ce este „cannolo”? Cannoli sicilieni (sau „cannolo) este unul dintre marile deserturi italiene care s-a răspândit în toată lumea, deși prin București nu prea sunt cofetării care să vândă astfel de gustări. Cannoli sunt forme cilindrice din făină, unt, zahăr, ouă, preparate cu sare, vin și ulei, precum și cu scorțișoară, lămâie și cacao după preferințe. Acestea se întind în fâșii subțiri, decupate cu un pahar pentru a rezulta formele cilindrice. Potrivit unor experți culinari, acest desert a fost inventat între anii 827 și 1091, în Caltanissetta, pe insula Sicilia,   de către concubinele prinților, fiind numit ulterior așa după stuful de râu pe care se rula cannolo-ul în secolul al XVII-lea.  S-a răspândit ulterior și în Veneția, fiind un desert preparat cu ocazia Carnavalului. În vitrinele restaurantelor și cofetăriilor venețiene se pot găsi o varietate mare de cannoli: cu cremă de ciocolată, vanilie, cremă de fistic, frișcă. Îl găsești alături de sandvișurile italiene cu salam mortadella, caprese cu roșii și brânză mozzarella, renumitele „pincho”, gustări din Țara Bascilor cu somon afumat,  precum și sandvișurile cu prosciutto și brânză de brie. Autorul recomandă:  Prețul plătit de un turist român pentru a mânca o PIZZA lângă Colosseumul din Roma: „Nu e ca la Pizza Hut sau ca-n Centrul Vechi al Bucureștiului”

Mai ieftin de atât nu se poate la Veneția. Cât costă o pizza și o porție de spaghete în preajma Bazilicii Sfântului Marcu, pe lângă taxa Servizio

Veneția  (”La Serenissima”), un oraș pe ape,  este unul dintre cele mai mari atracții din Italia. Însă, este și o destinație foarte costisitoare. În funcție de sezon, o cazare de o noapte poate să coste peste 100 de euro. Pentru a lua un mic dejun la un restaurant venețian, turiștii trebuie să scoată din buzunar în jur de 20 de euro doar pentru o omletă. Închirierea unei gondole pentru 30 de minute duce și la 30 de euro de persoană. Localnicii duc cu totul alt stil de viață în acest oraș inundat. Elevii pleacă la școală cu „vaporetto”, un tip de navă cu aburi care este aidoma unui autobuz pe apă. Alături de ei și alți zeci de turiști veniți din toată lumea, urcă la bord chelneri sau magazioneri care transportă mărfuri pentru magazinele și restaurantele la care nu se poate ajunge decât dacă traversează coridoarele navale ale orașului.  În Veneția, considerat unul dintre cele mai „verzi” orașe europene, mașinile nu există. Transportul se desfășoară strict cu bărci, gondole și nave de dimensiuni medii.  Ornamentul și gradul de confort al fiecărei gondole depinde în funcție de statutul social al fiecărui localnic sau turist. În preajma Pieței Sfântului Marcu și a minunatei Bazilici,  restaurantele oferă răsfățuri culinare de lux, dar la prețuri foarte mari. Atmosfera festivă este asigurată de orchestre. Spre străzile înguste din spatele catedralei, turiștii pot descoperi restaurante cu meniuri la prețuri acceptabile pentru toate buzunarele. De exemplu, într-un restaurant venețian cu meniuri modeste, se servește pizza, paste și alte preparate delicioase, specifice bucătăriei italiene. Un cititor ne-a trimis fotografii din vacanță, prin care ne-a dezvăluit costul unui prânz „ieftin” în orașul gondolelor. Meniul comandat: Pizza Diavola cu salam iute;  Spaghete cu brânză carbonara; Doză cu Coca Cola;  Suc de ananas.  Costul total Cititorul a fotografiat nu doar preparatele, dar și bonul fiscal pentru a arăta cât l-a costat o masă în Veneția: O porție de spaghete carbonara: 13 euro Pizza Diavola: 10 euro Sucul de ananas: 5 euro O doză de Coca Cola: 5,50 euro Taxa Servizio de 12%: 4,10 euro Total: 37,60 de euro Taxa „servizio” Se poate observa că turistul a plătit în plus o taxă surpriză de  4,10 euro. I se spune taxa „Servizio”.  În Italia, există două tipuri de taxe adăugate în multe restaurante: „Servizio” și „Coperto”.  Indiferent de calitatea preparatelor și a serviciilor, majoritatea restaurantelor le impun. Taxa „coperto” este percepută pentru acoperirea costurilor legate de utilizarea mesei, a tacâmurilor, a feței de masă, șervețelelor și feliilor de pâine oferite la începutul mesei (indiferent că sunt sau nu consumate), potrivit „My Corner of Italy”. Nu este un bacșiș, ci o taxă obligatorie pe care fiecare client trebuie să o plătească, indiferent dacă a comandat sau nu mâncare. Valoarea taxei „coperto” variază între 1 și 5 euro de persoană, în funcție de restaurant și oraș. „Servizio” este taxa de serviciu impusă în restaurantele din orașe cu multiple obiective turistice. Banii din această taxă reprezintă 12% din veniturile chelnerilor pentru serviciile de servire.  Dacă restaurantul este amplasat într-un loc elegant și sofisticat, toți clienții plătesc această taxă adăugată. „Mancia” sau bacșișul nu este un obicei foarte comun în Italia, fiind mai degrabă solicitat în alte țări, însă, depinde în totalitate de client. Piazza San Marco și Bazilica: Scurt istoric Piața Sfântului Marco (sau Piazza San Marco) este una dintre punctele cele mai aglomerate ale Veneției. Cei mai mulți turiști se deplasează în această piață pentru a admira turnul cu clopot „Campanile di San Marco” (construit între secolul al 9-lea și anul 1513, reconstruit între 1902 și 1912), Turnul cu Ceas sau Torre dell’Orologio  (construit din 1499), grupul de clădiri impunătoare ale Procurației și Bazilica Sfântului Evanghelist Marcu. În piață se poate observa leul emblematic al Sfântului Evanghelist Marcu sculptat pe mai multe monumente. Napoleon Bonaparte a catalogat Piața Sfântului Marcu a Veneției drept „salonul Europei”. Basilica Cattedrale Patriarcale di San Marco sau Catedrala Sfântului Marcu a fost construită din 1063 și finalizată abia în 1617.  Aceasta adăpostește moaștele Sfântului Evanghelist Marcu, care este considerat patronul sfânt al orașului. Catedrala este situată la capătul estic al Pieței Sfântul Marcu, fiind atașată Palatului Dogilor, motiv pentru care era cândva cunoscută drept Capela Dogilor. Pe plan arhitectural, aceasta are elemente și influențe bizantine, romanice și islamice, precum și elemente gotice ulterior încorporate.  Interiorul cupolelor, bolțile și pereții superiori sunt acoperiți cu mozaicuri care înfățișează sfinți, profeți și scene biblice, fiind retușate sau refăcute de-a lungul a 800 de ani. Autorul recomandă: Turiștii sunt revoltați de nota de plată primită la un bar din Italia / „Am fost suprataxați pentru MUZICĂ!”

Mai ieftin de atât nu se poate la Veneția. Cât costă o pizza și o porție de spaghete în preajma Bazilicii Sfântului Marcu, pe lângă taxa Servizio

Veneția – ”La Serenissima” – orașul pe ape este unul dintre cele mai mari atracții din Italia. Însă, este și foarte costisitor. În funcție de sezon, o noapte de cazare poate să coste și 100 de euro. O masă de dimineață luată la un restaurant venețian,  cu un meniu care constă dintr-o omletă cu șuncă, poate să ajungă și la 20 de euro. În medie, o pizza costă și 20 de euro! Închirierea unei gondole pentru 30 de minute duce și la 30 de euro/persoană. Localnicii duc cu totul alt stil de viață. Elevii pleacă la școală cu „vaporetto”, un tip de „navă-autobuz cu aburi” pe apă. Alături de zecile de turiști veniți din toată lumea pot să urce și chelneri sau magazonieri care transportă mărfuri la bordul unui vaporetto. Mașinile nu există, ci doar bărci și gondole. În funcție de statutul social al fiecărui localnic, gondolele pot fi mai frumos ornamentate și mai confortabile. Asta face din Veneția să fie un oraș unic în Europa. În preajma Pieței Sfântului Marcu și a minunatei Bazilici,  restaurantele au meniuri cu prețuri enorme, unele cu orchestră cu muzică simfonică. Însă, dacă turiștii de condiție medie se deplasează spre străzile înguste din spatele catedralei, pot descoperi restaurante la care își pot potoli foamea după o zi lungă de deplasări, la prețuri cât de cât acceptabile pentru buzunarele lor. La un restaurant tematic, se servește pizza, paste și alte preparate delicioase din bucătăria italiană. Un turist ne-a trimis fotografii din vacanță, prin care ne-a dezvăluit costul unui prânz „ieftin” în orașul gondolelor. El a comandat: Pizza Diavola cu salam  Spaghete cu carbonara Cola  Suc de ananas  Costul total În bonul fiscal se observă cât a costat fiecare preparat: O porție de spaghete carbonara: 13 euro Pizza Diavola: 10 euro Sucul de ananas: 5 euro O doză de Coca Cola: 5,50 euro Taxa Servizio: 4,10 euro Total: 37,60 de euro Ce este taxa „Servizio” Se poate observa că turistul a plătit în plus 4,10 euro pentru o taxă Servizio de 12%. De ce? În Italia, există două tipuri de taxe adăugate în multe restaurante, și în cele de lux, și în cele ieftine. Indiferent de calitatea preparatelor și a serviciilor, restaurantele sofisticate care au atmosferă  impun taxa „coperto”. Taxa „coperto” din restaurantele din Italia este percepută pentru acoperirea costurilor legate de utilizarea mesei, tacâmurilor, feței de masă, șervețelelor și pâinii oferite la începutul mesei, potrivit „My Corner of Italy”. Nu este un bacșiș, ci o taxă obligatorie pe care fiecare client trebuie să o plătească, indiferent dacă a comandat sau nu mâncare.Valoarea taxei „coperto” variază între 1 și 5 euro de persoană, în funcție de restaurant și oraș. În cazul unui cuplu de turiști care a mâncat la o pizzerie, nota de plată a inclus și taxa „coperto” de 4 euro. „Servizio” este taxa de serviciu, pe care o poți găsi în principalele obiective turistice și care, din păcate, nu poate fi evitată dacă iei masa într-un oraș turistic cu multiple atracții turistice. Dacă este un loc elegant, sofisticat,  toți clienții plătesc această taxă adăugată. „Mancia” sau bacșișul nu este un obicei foarte comun în Italia, dar este utilizat pe scară largă în străinătate, căci depinde în totalitate de tine (chiar și să nu dai bacșiș deloc). Autorul recomandă: Turiștii sunt revoltați de nota de plată primită la un bar din Italia / „Am fost suprataxați pentru MUZICĂ!”

Povestea unui român care a muncit timp de 15 ani în ITALIA: A dormit în gară, a lucrat pe șantier și în fabrici, până când soarta i-a surâs

Un ieșean în vârstă de 39 de ani, pe nume Mihai, a învățat nu doar că „meseria e o brățară de aur”, dar și că „nicăieri nu e ca acasă”. A trăit și a muncit timp de 15 ani în Italia, la Torino. A plecat pentru o viață mai bună de la vârsta de 24 de ani. A dormit multe nopți în gară și în săli de așteptare, aplicând pentru mai multe poziții, și de multe ori, fără succes. Din dorința de a învăța, cu gândul că într-o zi se va întoarce acasă mai împlinit, l-a făcut să nu se dea bătut. Așadar, a lucrat pe șantiere, în fabrici și în patiserii. Foto: Shutterstock „Am lucrat pe şantiere, în fabrici, dar simţeam că nu acolo mi-e locul. Am plecat acolo fără să cunosc foarte multe lucruri, la îndemnul altor prieteni. Am avut tot felul de promisiuni care nu s-au concretizat, de la oameni care au spus că îmi vor oferi locuri de muncă bine plătite. Am dormit multe nopţi în gări, în săli de aşteptare şi încercam să îmi găsesc de muncă. Eram toată ziua atent la anunţuri şi aplicam la orice poziţie. Aşa am ajuns să lucrez pe şantier, unde eram mai mult salahor, în fabrici, în patiserii, dar nu acolo îmi era locul, simţeam că este doar o perioadă de tranziţie în viaţa mea până când voi reuşi să mă stabilizez pe o activitate care îmi place şi mă ajută să-mi asigur un trai decent”, a povestit ieşeanul. Într-o zi, când lucra la patiserie, un client l-a întrebat dacă nu ar dori să fie angajat într-un salon de tip barber shop, adică, într-o frizerie. „Nu aveam pregătirea necesară, nu am tuns niciodată pe nimeni până atunci, dar am zis să încerc. Am reuşit să obţin, cu ajutorul acestui italian, care acum îmi e prieten, şcolarizare gratuită, iar după finalizarea studiilor m-a angajat la salonul lui. Acolo am muncit aproximativ 10 ani şi se câştiga destul de bine”, a mai povestit Mihai pentru Adevărul. După 15 ani petrecuți în Italia, ieșeanul a reușit să strângă  banii necesari şi să îşi deschidă propria afacere, în Iaşi. „Chiar dacă duceam o viaţă bună, mereu mi-am dorit să mă întorc acasă, unde aveam familia şi prietenii. Cu banii pe care i-am strâns, m-am decis să risc şi să încerc să îmi deschid propriul salon, în care să le ofer clienţilor cele mai bune servicii. Astfel, mi-am deschis un barber shop, în care lucrez atât eu, cât şi alte două persoane, iar afacerea merge destul de bine. Românii sunt interesaţi de serviciile de calitate, chiar dacă sunt puţin mai costisitoare. Nu am de gând să mă opresc aici. În viitor îmi doresc să deschid şi alte astfel de locaţii în oraş”, a relatat Mihai. Sursa Foto: Shutterstock Autorul recomandă: Experiența unei românce care s-a angajat ca „badantă” în Italia: „Pe zi lucrez 15 ore, 6 zile pe săptămână, NIMIC nu am primit în plus…”

Prețul plătit de un turist român pentru a mânca o Pizza lângă Colosseumul din Roma: Nu e ca la Pizza Hut sau ca-n Centrul Vechi al Bucureștiului

Colosseumul din Roma, imensul amfiteatru care este pe jumătate ruinat, este vizitat anual de 6 milioane de turiști, potrivit Civitatis Rome. Construcția a fost începută de împăratul roman Vespasian în anul 72 d.Hr. și a fost finalizată în anul 80 d.Hr., de către fiul și succesorul său, Titus.  Numit inițial drept „Amfiteatrul Flavian” (după dinastia Flavienilor), a fost redenumit „Colosseum” fiindcă în preajma sa era Colosul lui Nero (37-68 d.Hr.), o statuie din bronz de 30 de metri a infamului împărat care a fost distrusă în totalitate în urma jafului vizigot din anul 410. Cu toate că era splendoarea ingeniozității romanilor, Colosseumul era un loc al morții și al brutalității. Gladiatori profesioniști luptau între ei până la moarte sub privirile a 60.000 de spectatori. Aveau loc parade cu animale exotice (girafe, elefanți), spectacole de muzică și teatru. Când podeaua amfiteatrului era inundată cu apă, se desfășurau spectacole nocturne cu înotători dezbrăcați la lumina torțelor, precum și bătălii navale cu bărci (cu lungimi de 7-15 metri). Podeaua amfiteatrului era inundată cu 4 milioane de apă prin ecluze, creând o adâncime de 1,5 metri.  Potrivit lui Dio Cassius, circa 2.000 de gladiatori și 9.000 de animale sălbatice au murit la primele spectacole care au ținut 100 de zile. Mii de prizonieri, printre care tâlhari, dar și creștini, erau executați sau forțați să lupte cu mâinile goale împotriva leilor și tigrilor.   După ce împăratul Teodosiu a proclamat creștinismul ca religia oficială a Imperiului Roman, luptele dintre gladiatori au fost interzise, iar Colosseumul a fost abandonat, neglijat de-a lungul evului mediu și grav avariat de o serie de cutremure. A devenit cimitir, fortăreață, depozit și chiar ca scenă de teatru. Pietrele structurii au fost furate de orășeni pentru a-și construi locuințele. Astăzi, Colosseumul este unul dintre cele mai mari muzee și monumente UNESCO.  Și de asemenea, a devenit unul dintre cele mari atracții ale Italiei pentru fotografii și selfie-uri, mai ales pentru turiștii care vor să mănânce o veritabilă pizza italiană. Prețul unei pizza într-un restaurant de lângă Colosseum Un turist român a plecat în Roma să viziteze Colosseumul. După ce a admirat splendoarea monumentală a amfiteatrului flavian, a mers la cel mai apropiat restaurant pentru a-și potoli foamea cu o pizza apetisantă. Până la urmă, e un pic obositor să explorezi întregul cele două nivele ale amfiteatrului.  Și forma circulară a amfiteatrului chiar îți dă poftă de o pizza italiană. Turistul a făcut un popas la cel mai apropiat restaurant. A primit meniul și când l-a deschis, ce să vezi?  Prețuri destul de „măricele” în euro. „Nu e ca la Pizza Hut sau ca-n Centrul Vechi al Bucureștiului. Dar cel puțin, nu e la fel de scump ca pe litoralul românesc”, a exclamat turistul. O pizza de la un oarecare restaurant de lângă Colosseumul roman costă mai mult decât la orice restaurant Pizza Hut și decât în restaurantele din Centrul Vechi al Bucureștiului. Însă, tot este mai ieftin să mănânci la Roma, lângă Colosseum, decât pe litoralul românesc, nu? Iată cât costă fiecare sortiment de pizza Pizza Margherita (cu roșii și brânză mozzarella) : 14,90 euro Pizza con salame (cu salam): 14,90 euro Pizza con verdure (vegetariană): 14,90 euro Pizza con prosciutto (cu brânză mozzarella și șuncă): 14,90 euro Pizza confunghi (cu ciuperci):14,90 euro Prețul unor paste Carbonara Cum bucătăria italiană nu presupune numai pizza, turistul s-a uitat și la celelalte preparate: Bruschetta: 9,90 euro Lasagna allabolognese: 15,90 euro Tortellini: 15,90 euro Paste Carbonara: 15,90 euro Penne pomodoro e basilico: 15,90 euro Spaghetti cu sos de roșii și chiftele: 17,90 euro Tortellini alla bolognese: 15,90 euro Una dintre specialitățile restaurantului, o cafea de gladiator, costă 8,90 de euro, în timp ce un Cappuccino XXXL este 12,90 de euro. Deserturi: Gogoașă Ciambella: 6,80 de euro Ciabatta al cioccolato (pâine cu ciocolată): 6,80 de euro Napoletano: 6,80 de euro Crostata (tartă cu marmeladă): 6,80 de euro Nutellotto (biscuite cu cremă de ciocolată): 6,80 de euro Ciambella gelato e cioccolato (desert cu înghețată și ciocolată): 8,90 de euro Suc de portocale: 8,80 de euro Ciocolată caldă: 9,90 de euro Cât costă un suc lângă Colosseum? După o zi călduroasă în Roma, turistul a comandat și o sticlă cu băutură răcoritoare carbogazoasă. Prețul? 6,90 de euro o sticlă de 490 ml, indiferent de marcă(Coca-cola, Fanta, Sprite). O halbă mică de bere face 6,90 de euro, iar una medie 8,90 de euro. Cu această ocazie, el a fotografiat și prețul celorlalte băuturi. O ceașcă cu cafea cappuccino face 6,90 de euro. Nu mai menționăm băuturile alcoolice, precum un pahar cu cocktail care este 12,90 de euro sau o sticlă de vin de 0,75 litri, care costă 32 de euro. Astfel, turistul român și-a comandat o pizza cu salam și o sticlă de Coca-Cola, cu vedere la Colosseumul din Roma. Plata consumației în total: Coca-Cola: 6,90 euro Pizza con salame: 14,90 euro TOTAL: 21,8 EURO (110 RON) Autorul recomandă: Prețul „UIMITOR” plătit de un turist român pentru a lua o masă cu preparate tradiționale grecești lângă Acropola din Atena