Eduard Novak, colecționar de cutii de bere goale imediat după 1989: Aveam foarte multe, era o mare plăcere când puteam face schimb
Fostul ministru Eduard Novak, campion olimpic paralimpic pentru România, a avut și alte pasiuni, nu numai sportul, când era adolescent. În anii 80, într-o Românie aflată în granițile roșii ale comunismului, una dintre preocupările perioadei respective era aceea de a colecționa timbre. Eduard Novak, colecționar de cutii de bere goale imediat după 1989! A cochetat și cu timbrele Era, într-un fel neințeles azi, modalitatea de a evada mental din acea zonă închisă și de a putea explora fără limite un univers fascinant din diferite domenii. Aceste pasiuni au fost îmbrățișate, la vremea respectivă, și de Eduard Novak, multiplu medaliat la Jocurile Paralimpice. „Îmi aduc aminte că aveam foarte multe clasoare. Cum făceam rost de niște bani, de la ai mei, mergeam la filatelie și cumpăram timbre. Căutam să-mi cumpăr timbre care consideram eu că în timp vor căpăta o anumită valoare pe piață. Chiar era o modă atunci că oamenii să investească bani în timbre pentru că se spunea la vremea respectivă că valoarea acestora va fi una foarte mare în timp. Odată cu trecerea timpului, mai ales după Revoluție, pasiunea pentru timbre s-a stins destul de repede. Multe dintre clasoare le-am oferit cadou prietenilor. Nu-mi pare rău de investiția făcută pentru că și datorită timbrelor am învățat foarte multe lucruri din diferite domenii. Poate dacă aș fi păstrat astăzi acea colecție, acum puteam vorbi despre investiție valoroasă”, a precizat Eduard Novak. Peste cinci sute de cutii de bere în colecție O altă modă a vremii, cel puțin în zona de Vest a României, era colecționarea de către adolescenți a cutiilor de bere, goale. Condiția era ca acestea să provină din străinătate. „Noi, ca și copii, obișnuiam să strângem aceste cutii de bere, goale. Era o victorie atunci când reușeai să pui mâna pe câteva cutii din Vest. Le primeam de la părinți, cunoscuți, care după ce consumau berea, în loc să arunce cutiile ni le dădeau nouă. Îmi aduc aminte și acum că era tare amuzante momentele când începeam să facem schimbul între noi pentru a ne putea completa colecția cu cutii pe care nu le aveam”, a mai precizat Novak. Jocurile Paralimpice reunite, o competiție națională De când a fost ales în calitate de președinte al Comitetului Național Paralimpic, Novak a reușit să promoveze puternic activitatea sportivilor paralimpici. Una dintre aceste acțiuni va avea loc în luna iulie când vor fi organizate Jocurile Naționale Paralimpice. „Va fi o întrecere la nivel național a tuturor disciplinelor paralimpice. Sunt sigur că va fi o competiție de succes”, a încheiat Novak.
S-a dus să învețe limba engleză și a ajuns campion la tenis de masă! Povestea lui Bobi Simion e una incredibilă: 8 ore pe zi asta fac
Bobi Simion (45 de ani) e una dintre acele persoane cu dizabilități dornică de cunoaștere. S-a deplasat la un club pentru a deprinde limba engleză și acum e as într-un sport foarte iubit. Tenisul de masă i-a marcat viața și acum nu poate da tipul înapoi. S-a îndrăgostit de disciplina sportivă și azi nu face niciun compromis. Bobi Simion s-a născut cu o malformație congenitală a membrelor superioare și inferioare. Din cauza acestor probleme, părinții l-au abandonat într-un orfelinat la vârsta de doar 3 ani. După majorat, a urmat o școală profesională, apoi a început să practice tenisul de masă la clubul Lamont. Povestea e una dureroasă, dar azi plină de sacrificii pentru sport și gândul „zboară” acum spre Mondialul din Thailanda. Articol susținut de BETANO! ProSport: Cum a venit pasiunea asta pentru tenis de masă, dintr-o dată așa? Aveam vârsta de 20 de ani în care am venit în Cluj. Tocmai ce terminasem școala profesională și îmi căutam un loc de muncă atunci și știam de un club care atunci s-a deschis în 2000, era atunci un club pentru persoanele cu dizabilități. Ideea mea era să mai învăț engleză, să-mi perfecționez engleza. Și în acel club se practica și tenis de masă. Neștiind, m-am dus acolo și m-au întrebat dacă, pe lângă ceea ce vreau să învăț engleză, dacă vreau să învăț și acest sport. Mi-am adus aminte din copilărie că am mai jucat și eu pe la școală și m-am zis să îmi dau o șansă să joc din nou. Dar nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să fac sport de performanță, adică să joc la un nivel foarte sus. Deci practic te-ai dus pentru engleză, ai descoperit tenisul de masă și apoi ai început să faci performanță în tenis de masă. Da, da, da. Asta a fost. Nu a fost asta ideea la început, ci s-a legat cumva. E vreo zi în care nu joci tenis de masă? Nu. Cum fiecare are un job, asta este un job pentru mine fiecare zi. De la 10 dimineață până la șase seara stau în sală. 8 ore stai în sală? Da. Nu mai mănânci, nu mai ieși? Dar am și pauză unde mă relaxez pentru prima serie de antrenament în care fac și după aceea iau pauză de prânz și după aceea continuăm mai departe. Bobi Simion: „Mă uit la multe meciuri, nu am neapărat putut să zic un idol” Deci practic din 8 ore vreo 6 ore cam așa dedici tenisul de masă. Ai un antrenor? Am un antrenor cu care lucrez din 2010, deci de 16 ani. Și el a fost din acel club în care am fost și eu. Noi doi am plecat de acolo, făcând clubul nostru separat. Și el cumva a înființat clubul care s-a deschis. Și atunci noi am început să lucrăm din 2010 până în prezent. Și antrenamentele se desfășoară venind în fiecare zi antrenorul. Mă pregătește pentru competițiile internaționale care vin în fiecare an. La sfârșit de an ne pregătim, adică vorbim despre strategii, despre concursuri, despre planuri, ce trebuie, unde trebuie să mergem, cum trebuie să ne antrenăm, cum să mă antrenez și cu ceilalți, și care sunt obiectivele pentru 2026. Există un idol pe care îl ai în sportul ăsta sau nu te uiți neapărat la alte meciuri? Mă uit la alte meciuri, nu am neapărat putut să zic un idol. Era un jucător care s-a retras din China, un jucător care mi-a plăcut extrem de mult. Și din Europa, da, este în Germania. Alte sporturi nu faci în paralel? Nu, mă dedic doar tenisul de masă, pentru că sunt foarte focusat pentru sportul pe care practic și nu vreau să cumva să fac, să zicem, un dublu sau triplu efort pentru ceva ce nu. Mă focusez atât de mult, nu pot să alerg după trei iepuri și să nu prind niciunul, mă focusez doar pe ceea ce îmi place și ceea ce fac. Se joacă și la dublu? Ești și în echipă de dublu sau doar simplu? Da, joc și la echipă de dublu, dar mai puțin joc la dublu, pentru că eu sunt mai mult focusat pe proba de simplu, pentru că pe aia mă antrenez ce mai mult. Proba de dublu nu prea, pentru că cumva sistemul care s-a schimbat de 2 ani de zile nu mă avantajează pe mine ca și să joc dublu. Pentru că jucând dublu, cum este la campionatele mondiale, europene sau olimpiade, trebuie să joci și cu aceleași jucători din aceeași țară. Cum jucătorii mei de dublu sunt în București și eu sunt în Cluj, deci e foarte greu să ne antrenăm împreună. Dar numai dacă eu vin la București să jucăm dublu, să învățăm, să practicăm dublu amândoi pentru o săptămână, două, dar nu e ca și cum antrenezi un an de zile cum antrenezi pentru proba de simplu. Urmează Campionatul Mondial din Thailanda În afară de tenis de masă mai există vreun hobby? Nu neapărat sport, să fie un altul? Da, îmi place tehnologia mult, îmi place să știu ce este nou, ce vine. Îmi place astronomia, îmi place foarte mult. Chiar îmi place să descopăr anumite, să zicem, când e vorba de galaxie sau de alte chestii. Chiar mă fascinează foarte mult. Și altfel când mai am timp liber sau în weekend, de fapt, mai mă duc la cinema. Îmi place să mă relaxez. Deci astea sunt dincolo de jobul pe care îl ai și asta e tenisul de masă. Ai vrea ca povestea ta să-i inspire și alți oameni? Mi-ar plăcea, sigur, sigur. Eu sunt sigur că povestea mea ar putea inspira mulți tineri care sunt poate la început de drum și nu știu așa sau poate nu au încredere, nu știu cum s-apuce. Și se pierd anumite oportunități, zic eu, pentru că sunt mulți tineri pe care ar putea să facă performanță și nu știu de unde s-apuce sau cum s-apuce. Și timpul trece și nu iartă, din păcate. Obiectivul pentru 2026 care este?
Octavian Ilina, singurul tetraplegic care face sport de performanță! Poveste despre muncă și disciplină dusă la extrem: Nu știu dacă aș inspira, dar un model aș putea fi
Viața s-a schimbat brusc pentru Octavian Ilina în urma unui accident pe care nu l-a anticipat și pe care l-a trăit într-un loc în care se distra cu prietenii. În anul al treilea de facultate, visând să devină procuror criminalist și având o traiectorie profesională clară, o săritură în apă executată „puțin atipic” i-a secționat coloana cervicală. A urmat o paralizie completă a celor patru membre. În primele luni după accident nu își putea mișca decât pleoapele. Ceea ce a urmat a fost o lecție de disciplină, reziliență și redefinire personală, un moment care trebuie scos în relief. După externarea din spital, în loc să își accepte limitările, Octavian a decis să lupte. A intrat într-un program de recuperare drastic, în care lucra opt ore pe zi – patru dimineața și patru seara – timp de ani întregi. A reînvățat gesturi fundamentale precum să mănânce, să se îmbrace sau să se bărbierească singur, iar cu o voință ieșită din comun a recuperat treptat mobilitatea membrelor superioare. Articol susținut de BETANO! Deși „minunea de mâine” nu s-a produs în ritmul sperat, realitatea dură nu l-a oprit. A ales să își continue viața într-un scaun rulant, dar cu aceeași energie combativă care îl caracteriza înainte de accident. Sportul a devenit nu doar terapie, ci o nouă direcție în viață. ProSport l-a interveviat și dialogul rămâne memorabil. Răspunde sigur la fiecare întrebare, nu e deloc indecis și pare că poate mișca munții din loc. De fapt, privind faptele, chiar i-a mișcat. ProSport: Cum a început povestea cu sportul? Octavian Ilina: Povestea mea începe cu triatlonul, adică înot, bicicletă și alegare. După care am trecut la înot și am ajuns la bicicletă. La mine trecerea a fost oarecum firească. A venit după mulți ani în care am practicat sportul la nivel de amatori. Mi-a plăcut chestia asta, îmi place să fac mult sport. Și a venit oarecum din dorința de a concura, pur și simplu. Și te-ai gândit că se poate face și performanță? Am vrut să fac și performanță, da. Ce te-a inspirat să faci performanță? Sunt o fire combativă. Să faci performanță adică să fii mai bun ca alții? Adică să mă întrec cu alții. Vreau să cred că eu încă mă bat doar cu mine. Și asta te inspiră? Faptul că pot să depășesc timpul pe care l-am avut ieri mă inspiră. Dar totuși e un consum psihic, e un consum fizic. „Noi ăștia profesioniștii nu ne permitem zile de-astea” Poți să le gestionezi? Încerc. Sau sunt momente în care zici ziua asta vreau să stau liniștit să n-au de nimic? Există și vreo zi din asta? Există, dar trebuie să o gestionez foarte bine. În general, noi ăștia profesioniștii nu ne permitem zile de-astea. Avem și zile de-astea, dar de-aia suntem antrenați. Ca să trecem peste ele. Motivația vine din tine? Motivația vine din disciplină, nu cred foarte mult în motivație, sincer. E scrisă undeva și o respecți sau e în capul tău și vine? În general, după cum ești croit, sincer vorbind. Cu cât ești mai educat, mai disciplinat, cu atât ești mai motivat Da, dar ești și conștient de faptul că dacă n-ai disciplină, nu poți face performanță? Poți face performanță în sens invers. Se poate face performanță fără disciplină? Nu cred. Ai inspirat până acum oameni sau de acum înainte ai vrea să inspiri oameni din povestea ta? Nu știu cât de mult aș inspira, dar cred că un model aș putea fi. Pentru că sunt singurul tetraplegic care face sport de performanță. A concurat deja la Rio 2016 pentru România Și ceilalți de ce n-ar face? Adică nu le-ai spus? Hai să-l faceți și voi. Încă nu m-am axat pe partea motivațională. Cred că mai am puțin de spus în sport. Și cred că o să vină și vremea motivațională puțin mai târziu. Puțin spus în sport înseamnă să participi la Jocurile Paralimrice? Și să obții ceva acolo? Asta este ce te împinge? Ăsta e idealul. Eu am concurat deja pentru România la Rio de Janiero. Și e o chestie extraordinară pe care o doresc tuturor sportivilor. Cu sau fără dizabilități. Adică e visul suprem al oricărui sportiv care face sport Los Angeles 2028 este ultima competiție la care vei participa? Nu știu. Nu m-am gândit atât de mult. Vreau să văd ce fac în sezonul competițional viitor. Și să le iau ușor, treaptă cu treaptă. Zi de zi câte ore te consumi? Depinde de perioada competițională. Acum depinde. Depinde. Minimum două ore și maximum patru-cinci ore de antrenament zilnic. Nu zilnic, șase zile pe săptămână. Că e și o zi liberă. Dar sunt condiții pentru ceea ce trebuie să faci tu? Nu sunt, dar condițiile le facem noi. Acum mi-a venit în cap elevatorul de la bazinul de înot. Care a apărut după ce am apărut eu la bazin. Până atunci nu s-a gândit nimeni? Până atunci nu s-a gândit nimeni. Pentru că nici nu au fost sportivi care să vină în mod regulat la bazin. Dar poate pentru că ai apărut tu și a venit ideea asta o să ajute pe alții. Am fost eu mai căpos și am venit în fiecare zi. Și ți-a fost greu, bănuiesc, fără elevator? Și am fost și foarte drăguț, pentru că am avut persoane care m-au ajutat să intru în apă, să ies din apă. Ani de zile. Dar a fost greu? Nimic nu e ușor. Sau nu te-ai gândit că e greu atunci? Nu, mi-a plăcut foarte mult să fac sport și asta mi-a dat imboldul de a continua. Octavian Ilina: „Îmi place mult să merg la teatru” Obiectivul la 2028 care e? O medalie, participarea, medalia de aur? Încă nu am. Vreau întâi să fiu un liniștit, să figurez încă în calcule. Dar nu te califici foarte ușor totuși, nu? Nu, nimeni nu se califică foarte ușor. Dar dacă era așa ușor, eram toți niște calificați. Spune-mi un alt hobby în afară de sporturile respective. Îmi place mult să merg la teatru. Și merg
Eduard Novak a stabilit obiectivul sportivilor români pentru Jocurile Paralimpice: Voi fi mulțumit oricum”
Abia ce s-a stins flacăra Jocurilor Olimpice de iarnă de la Milano că doar peste câteva zile vor debuta Jocurile Paralimpice de Iarnă (6-15 martie 2026). Dacă la Jocurile Olimpice de uarnă România a avut o delegație alcătuită din 28 de persoane, la disciplinele sportive paralimpice tricolorii vor avea doar doi sportivi. Aceștia vor concura la schi alpin și snowboard. Eduard Novak, președintele Comitetului Național Paralimpic Român, a vorbit despre obiectivul sportivilor noștri: „Eu voi fi foarte mulțumit dacă unul dintre ei se va clasa în primii zece. La condițiile inexistente de pregătire, ar fi o mare performanță o astfel de clasare”, a precizat Eduard Novak. Chiar și în condițiile în care România participă la Jocurile Olimpice de iarnă cât și la cele Paralimpice doar din respect pentru faptul că avem Munții Carpați și nu din ideea de a scoate vreo performanță, Novak rămâne, totuși, un optimist incurabil privind viitorul sportivilor paralimpici români la edițiile de iarnă ale Jocurilor. „Eu sunt ferm convins că dacă ne vom trezi la realitate și vom începe să investim în infrastructură, vom începe să avem și performanțe. Uitați, eu sunt gata să pun pariu cu oricine că dacă vom avea condiții de pregătire în țară, vom putea califica cel puțin 15 sportivi la viitoarele ediții paralimpice de iarnă”, a mai spus medaliatul cu aur la Jocurile Paralimpice de vară. I-a declarat pe cei de la bob, campioni olimpici După mai bine de treizeci de ani de așteptare echipajul de bob-2 persoane al României a reușit o performanță uluitoare la Jocurile Olimpice – clasarea pe locul cinci. „Este o performanță uluitoare în condițiile în care acești băieți nu au nici acele condiții minime de pregătire în România. Pentru mine ei sunt ca și campionii olimpici de valoroși”, a mai spus Novak. Fostul ministru al sportului nu a fost însă de acord cu faptul că ne tot fălim cu acel loc 17 la patinaj artistic. „Dacă am ajuns să ne bucurăm pentru un loc 17 nu este deloc bine”, a mai punctat Novak. Papară și Popa reprezintă România Comitetul Naţional Paralimpic a anunţat oficial participarea României la Jocurile Paralimpice de Iarnă Milano-Cortina 2026, competiţie care va reuni, în perioada 6-15 martie 2026, cei mai buni sportivi paralimpici ai lumii în disciplinele de iarnă. Aceștia sunt Mihăiţă Papară – para snowboard (clasa SB-LL1) și Andrei-Sorin Popa – para schi alpin (clasa LW9-2, Standing). Participarea celor doi sportivi a fost confirmată oficial la 16 februarie de Federaţia Internaţională de Schi şi Snowboard (FIS), prin aprobarea invitaţiilor bipartite, mecanismul prin care România a obţinut accesul în competiţie, în absenţa unor locuri cotă directe.
Reacție dură a ministrului din Ucraina: Se spală crimele Rusiei
Ministrul Tineretului și Sportului din Ucraina, Matvii Bidnyi, a declarat că decizia Comitetului Paralimpic Internațional de a permite Rusiei și Belarusului să participe la viitoarele Jocuri Paralimpice folosind propriul imn și steag încalcă normele internaționale, constituția Comitetului Paralimpic Internațional (CPI) și Cartea Olimpică. Bidnyi a subliniat că Rusia a fost condamnată pe plan internațional pentru crimele sale, iar permiterea participării sportivilor ruși riscă să fie interpretată ca o formă de legitimare simbolică a acțiunilor țării pe scena mondială. Ministrul Tineretului și Sportului din Ucraina: „Se spală crimele Rusiei” Matvii Bidnyi a subliniat că, într-un moment în care comunitatea internațională exercită presiuni asupra țării conduse de Vladimir Putin pentru a restabili pacea, decizia de a permite Rusiei și Belarusului să participe la viitoarele Jocuri Paralimpice ar putea slăbi unitatea țărilor democratice și eforturile globale de sancționare. Ministrul Tineretului și Sportului din Ucraina a adăugat că menținerea presiunii asupra Federației Ruse rămâne esențială și că sportul nu ar trebui folosit pentru a masca sau a justifica crimele internaționale. Bidnyi a calificat decizia CPI drept „o crimă” prin subminarea responsabilității internaționale și a reiterat poziția Ucrainei, potrivit căreia implicarea Rusiei în competițiile sportive internaționale nu trebuie să diminueze consecințele acțiunilor sale. „(n.r. – Acum apare un alt conflict în discuție: permisiunea Comitetului Paralimpic Internațional pentru Rusia și Belarus de a participa cu imnul și steagul lor la următoarele Jocuri). Este o încălcare a tuturor normelor internaționale. Aceasta este o încălcare a constituției CPI, o încălcare a Cartei Olimpice și a dreptului internațional. Rusia a fost condamnată în întreaga lume pentru crimele sale. Iar acum, Comitetul Paralimpic Internațional încearcă să le ofere oportunitatea de a-și spăla crimele și de a le legitima prin sport. Nu cred că are dreptul să facă acest lucru. Mai ales acum, într-un moment în care întreaga lume este unită în presiunea exercitată asupra Federației Ruse pentru a instaura pacea. Toată lumea a îmbrățișat puterea noastră în realizarea acestui acord de pace. Și cred că acum este crucial să menținem această presiune la cel mai înalt nivel, deoarece Rusia simte că are nevoie de acest acord. Dacă începem să le oferim o platformă pentru a-și desfășura propaganda și să subliniem că sunt membri onorabili ai comunităților internaționale, cum ar fi comunitatea paralimpică în acest caz, slăbim poziția întregii lumi democratice. Și aceasta, cred eu, este o crimă”, a spus Matvii Bidnyi, notează Marca. • Ucraina a luat decizia după ce a aflat că Rusia și Belarus au fost iertate!
Boicot! Ucraina a luat decizia după ce a aflat că Rusia și Belarus au fost iertate!
Echipa Ucrainei pentru Jocurile Paralimpice de Iarnă va boicota ceremonia de deschidere a evenimentului de luna viitoare. Decizia vine după ce sportivii din Rusia și din Belarus au fost invitați să concureze la această competiție sub steagurile naționale. Ucrainenii boicotează ceremonia de deschidere a Jocurilor Paralimpice după ce au aflat decizia în cazul Rusiei și a Belarusului Echipa Ucrainei a hotărât să nu se prezinte ceremonia de deschidere a Jocurilor Paralimpice de Iarnă, evenimentului care va debuta pe 6 martie. Decizia vine după ce sportivii din Rusia și din Belarus, țări cu care Ucraina este în război, au fost iertați și vor putea astfel lua startul la competiție sub steagurile naționale, scrie bbc.com. Ambele țări fuseseră suspendate anterior din competițiile paralimpice, după invazia Rusiei în Ucraina în urmă cu patru ani, Belarusul fiind un aliat al armatei lui Vladimir Putin. În luna septembrie 2025, Comitetul Internațional Paralimpic (IPC) a ridicat interdicția impusă sportivilor din cele două țări. Cu toate acestea, IPC nu guvernează cele șase sporturi de la Jocurile Paralimpice și, în ciuda faptului că organismele individuale, inclusiv Federația Internațională de Schi și Snowboard (FIS), au refuzat să își ridice propriile interdicții, Rusia și Belarus au câștigat un apel la Curtea de Arbitraj Sportiv împotriva FIS. Drept urmare, sportivii au putut reveni la competițiile FIS, iar cei 10 paralimpici au primit invitații să concureze în Italia. Cei șase sportivi ruși și patru belaruși vor participa la schi alpin, schi fond și snowboarding la Jocurile Olimpice Milano-Cortina. În urma acestui anunț, Comitetul Național Paralimpic al Ucrainei transmite că membrii echipelor nu vor participa la ceremonia de deschidere. Mai mult decât atât, s-a făcut o „cerere ca steagul ucrainean să nu fie folosit”. Echipa va continua însă să concureze la Jocuri și „va lupta pentru victoriile sportive ale sportivilor ucraineni”. Foto: FacebookParalympics Games Cum se apără Comitetul Internațional Paralimpic Ca răspuns, IPC a declarat pentru BBC Sport: „Suntem în dialog regulat cu NPC Ucraina și discutăm declarația în cadrul IPC”. O conferință de presă a forului, la care urma să participe președintele Andrew Parsons, urma să aibă loc vineri la Milano, dar întâlnirea cu jurnaliștii a fost anulată. La începutul acestei săptămâni, ca răspuns la criticile privind decizia de a permite sportivilor ruși și belaruși să concureze, IPC a declarat că este o „organizație democratică, iar decizia de a ridica suspendarea parțială a NPC-urilor din Belarus și Rusia a fost luată de organizațiile membre IPC la Adunarea Generală din 2025. La această întâlnire, aproape 180 dintre cei 211 membri ai IPC au fost prezenți și au votat pe această temă. Trebuie să respectăm decizia membrilor noștri care vin din întreaga lume”. În declarația sa prin care anunța boicotul, Comitetul Național Paralimpic al Ucrainei a descris decizia IPC drept „rușinoasă” și că aceasta „contrazice complet principiile” Jocurilor Olimpice. Invitațiile comisiei sunt acordate sportivilor individuali, mai degrabă decât federațiilor internaționale, și permit participarea sportivilor de top „care este posibil să nu fi avut oportunitatea de a se califica prin alte metode din cauza unor circumstanțe extraordinare”. IPC, cu sprijinul federațiilor internaționale, în acest caz FIS, decide cine are parte de locuri după ce primește recomandări din partea federației. Ucrainei i s-au acordat, de asemenea, locuri pentru trei sporturi.
Poveste și performanță! Cine este Darius Dumitru, sportivul care a renăscut în apă: Depășesc orice obstacol care-mi stă în cale
Darius Dumitru (18 ani) este un exemplu care poate fi urmat când e vorba de ambiție și putere în sport. A primit diagnosticul de paraplegic (totul petrecându-se din primele zile de viață; intervenție pe coloană imediat după naștere). A intrat în apă și recuperarea s-a transformat într-o pasiune. Azi este recunoscut drept unul dintre cei mai buni sportivi paralimpici. A început recuperarea la 2 luni, iar la 7 luni a intrat pentru prima dată în apă. Tot parcursul său a fost construit prin disciplină, recuperare și performanță. Înotul l-a împins mereu în față, triatlonul i-a dat adrenalina, iar rezultatele sale internaționale îl poziționează deja între cei mai buni sportivi juniori ai Europei. Are un discurs matur despre motivație, depășirea limitelor și asumarea obiectivelor. Darius Dumitru a acordat un interviu pentru ProSport în care a vorbit despre obiectivele pe termen lung. „O poveste destul de interesantă. Eu m-am născut cu un diagnostic destul de nefericit și întâmplarea a fost ca părinții mei să ajungă cu mine la un medic și la recomandarea acelei doamne, când aveam mai puțin de un an chiar, am intrat prima dată în apă, am luat prima dată contactul cu apa. Se întâmpla într-un bazin destul de mic și în primii trei ani am luat-o ca mod de bălăceală și de distracție. Am văzut că îmi place, că mă distrez, că îmi consum energia într-un mod destul de fericit și am continuat până la 11 ani să înot destul de mult. Articol susținut de BETANO! „Însă vreau să depășesc orice obstacol care-mi stă în cale” Și acum șase ani, aproximativ, am zis să fac pasul către înotul de performanță. Am vrut să încerc ceva mai intens, ceva care să-mi consum energia și mai mult. Mi-am asumat riscuri și de șase ani pot să spun că fac ceea ce îmi place și cred cu tărie că mă voi descurca mai departe și în îndeplinirea obiectivelor Este greu să câștigi, evident. Pentru nimeni și nimic este ușor. Însă vreau să depășesc orice obstacol care-mi stă în cale. Vreau să îmi îndeplinesc visul pe care îl am și să mă calific la Jocurile Paralimpice de la Los Angeles unde îmi doresc să și câștig o medalie. Sunt convins că este foarte greu. Însă cu toată ambiția pe care o am și curajul pe care îl am zilnic, la antrenamentele pe care le practic și la concursuri, sunt convins că voi ajunge sus”, admite sportivul de 18 ani. Discuția curge firesc spre oameni care-l inspiră, dacă există într-adevăr și idoli, mari sportivi de urmat. „De multe ori vreau să inspir oameni prin povestea pe care o am” „Nu pot să zic că am neapărat un idol. La triatlon într-adevăr am cunoscut un sportiv, este un olandez, este în categorie cu mine și la triatlon pe el îl am așa ca țintă. La natație sunt mulți pe care urmăresc și mulți de la care mai fur anumite tehnici și modalități de antrenamente. David Popovici normal că mă inspiră și chiar m-a inspirat de fiecare dată când m-am întâlnit cu el pe la bazin. Am apucat să stau de vorbă cu el și chiar m-a lăsat șocat de cât de modest este și de ce caracter frumos are și se vede asta în orice face. De multe ori vreau să inspir oameni prin povestea pe care o am și prin activitățile pe care le desfășor zilnic. Nu știu dacă îmi iese foarte mult, dar mi-aș dori să ajungă mulți să practice ceea ce practic și eu și să ajungă mulți oameni cu dizabilități în primul rând să facă sport Îmi place să fac Lego. Da, puzzle-uri, când mă plictisesc sau când n-am ce face. Mă uit la o grămadă de sporturi. Am o echipă favorită la fotbal: FC Barcelona. Anul acesta este chiar cel mai important pentru că sunt clasa a 12-a, o să dau bacalaureatul. În ceea ce privește facultatea sunt într-o dilemă, dar o pas cu pas și mă descurc. Îmi doresc să ajung la cel mai înalt nivel și pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, de cele mai multe ori. Într-adevăr îmi doresc asta și e chiar cel mai mare obiectiv pe care îl am. Aș vrea să câștig cât mai mult. Sacrificii, într-adevăr există. Fără ele n-avem cum să reușim, Sunt conștient de ele, sunt conștient că am și o familie care mă ajută. Antrenorul meu mă ajută și am o echipă formată în spatele meu. Și împreună cu această echipă sunt convins că o să reușesc”, a declarat Darius Dumitru pentru ProSport. Prima gală din istorie pentru Comitetul Național Paralimpic Român! Când va avea loc evenimentul la care este invitat un oaspete de seamă Sport: Para înot și para triatlon Clasa: S7 (înot) Data nașterii: 11.08.2007 Vârsta: 18 ani Club: ACS Paralimpic Salvia 2000 Antrenor: Daniel Nistoroiu Dizabilitate: Paraplegie (diagnostic din primele zile de viață; intervenție pe coloană imediat după naștere) Palmares internațional Campion Mondial de Paraduatlon – Ibiza 2024 Campion Național de Paratriatlon Aur la 200 m liber, bronz la fluture – Berlin 2022 Locul 2 – World Cup Triathlon Tata 2024 Locul 5 – World Cup Samarkand (2024 și 2025) Locul 5 – Yenişehir și Alhandra 2024 Recorduri personale 50 m liber: 00:33.58 100 m liber: 01:12.51 5.000 m ape deschise: 00:53:36 Rezultate 2025 EPYG Istanbul 2025 (50m, 100m, 400m liber) Locul 9 – 100m liber Locul 12 general / 9 seniori – 400m liber Locul 10 general / 8 seniori – 50m liber Campionatele Mondiale Toyota – Singapore 2025 calificat cu barem la ambele probe (premieră pentru România) 100 m liber S7 – finalist mondial, timp 1:07.10 (PB 1:07.09 în serii) Seria reunește sportivi legitimați ai Comitetului Național Paralimpic, organizație susținută de Betano.