Ce mai face Corina Căprioriu, vicecampioană olimpică la judo în 2012
Corina Căprioriu, 40 de ani, este un nume care nu mai are nevoie de nici o prezentare la nivel mondial atunci când ne referim la performanțele ei obținute în lumea judo-ului. Dar cum e viața de polițist și de mamă pentru ea, astăzi? Extrem de combativă pe tatami, orgolioasă dar în egală măsură foarte corectă pentru a-și apăra drepturile de sportivă în fața antrenorilor și a altor factori de decizie, Corina Căprioriu a demonstrat de fiecare dată că are o personalitate uriașă pe care s-a sprijinit în toată cariera ei. Un dialog purtat cu ea, în exclusivitate pentru ProSport, reprezintă o reală plăcere dar și o deschidere a unei cărți de istorie sportivă, la care ea a contribuit indiscutabil de-a lungul anilor. De ceva timp ai ales să pleci din București, ai început practic viața de polițist în orașul Buziaș. Cum te-ai acomodat? Mulțumesc, sunt bine. Pot spune că, în sfârșit, lucrurile încep să se așeze. Dacă în octombrie anul trecut, când am revenit în Lugoj după mulți ani petrecuți în alte orașe, traversam o perioadă de readaptare, astăzi simt că am găsit echilibrul și că fiecare lucru începe să își găsească locul firesc. Țin să le mulțumesc colegilor de la Poliția Orașului Buziaș. M-au primit cu multă căldură încă din prima zi și m-au făcut să mă simt parte din echipă. În cele zece luni petrecute alături de ei am avut parte de sprijin, colegialitate și respect, iar pentru toate acestea le sunt profund recunoscătoare. Îi mulțumesc și domnului comisar-șef de poliție Ovidiu Mihoc, șeful Poliției Orașului Buziaș, pentru sprijinul, încrederea și deschiderea pe care mi le-a oferit pe parcursul acestei perioade. A contribuit la integrarea mea în colectiv și îi sunt recunoscătoare pentru colaborarea avută. În mod deosebit, îi mulțumesc domnului chestor de poliție Aurelian-Alin Petecel, inspectorul-șef al IPJ Timiș. Mi-a acordat încredere încă de la început, a susținut mutarea mea și a apreciat performanțele pe care le-am obținut pentru România. Corina Căprioriu, o fostă sportivă de nivel mondial. FOTO: Federația Internațională de Judo Începând cu data de 1 august, îmi desfășor activitatea în cadrul Serviciului Pregătire Profesională al IPJ Timiș. Mă bucur pentru această oportunitate și consider că este un domeniu în care experiența acumulată de-a lungul carierei mele poate fi valorificată cel mai bine. Îi mulțumesc și domnului comisar-șef de poliție Paul Lucian Seleșan, șeful Serviciului Pregătire Profesională, pentru încrederea și deschiderea cu care m-a primit în echipă. Îmi doresc să răsplătesc această încredere prin muncă, seriozitate și implicare. Îți este dor de București? Te-ai adaptat? Sincer, da. Îmi este foarte dor de București. Din 2016 și până anul trecut, Bucureștiul a fost locul în care am trăit, am muncit și am parcurs o etapă importantă a vieții mele. Acolo am activat în cadrul Clubului Sportiv Dinamo București și mi-am continuat cariera în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Am lăsat acolo oameni dragi și multe amintiri frumoase. Cu toate acestea, mutarea nu am făcut-o pentru mine. Eu și soțul meu am luat această decizie gândindu-ne, înainte de toate, la fiul nostru. Ne-am dorit să crească aproape de bunici și de familie. Poate că această alegere este influențată și de propria mea copilărie. Eu am fost crescută de bunici până aproape de vârsta de șase ani, deoarece părinții mei lucrau în schimburi. Am avut o copilărie extraordinar de frumoasă, la țară, iar acele amintiri m-au însoțit toată viața. Mi-am dorit ca și copilul nostru să aibă parte de aceeași apropiere de bunici și de familie. Le sunt recunoscătoare părinților mei pentru sprijinul pe care ni-l oferă și pentru dragostea cu care își cresc nepotul alături de noi. Cel mai mult mă liniștește faptul că și fiul nostru este fericit. Îmi spune de multe ori că nu mai vrea să plece în „orașul mare”, pentru că aici îi are pe buni, pe „Bebelu”, așa îi spune bunicului, pe unchii lui, pe verii și verișoarele lui. Corina Căprioriu și familia ei minunată. FOTO: arhiva personală Corina Căprioriu Când îl aud spunând asta, îmi dau seama că am luat decizia potrivită. Astăzi, aproape tot ceea ce fac se învârte în jurul lui. Înainte să devin mamă, de multe ori mă puneam pe mine pe primul loc. Acum, prioritatea mea este copilul meu și echilibrul lui. Ne gândim și la viitor. Pe măsură ce va crește, luăm în calcul să ne stabilim în Timișoara. Este aproape de părinții mei, astfel încât vom putea veni des la Lugoj, iar fiul nostru va rămâne aproape de bunici, de unchii lui și de verii și verișoarele lui. „Unul din cele mai grele momente a fost în 2011…” Cum a început povestea ta în judo și când ai realizat că poate deveni un drum spre performanță? Povestea mea în judo a început când eram copil. La început nu m-am gândit la medalii sau la rezultate, ci pur și simplu mi-a plăcut acest sport. Treptat, judo-ul a devenit parte din viața mea și m-a învățat cele mai importante lucruri: disciplina, respectul, răbdarea și puterea de a merge mai departe. La 12 ani au început plecările de acasă pentru perioade scurte, iar începând cu anul 2000, la 13 ani, am plecat pentru a-mi urma visul. Reveneam acasă doar de două-trei ori pe an, pentru perioade extrem de scurte. Nu a fost ușor fiind copil. Îți lipsește familia, casa, lucrurile simple de acasă, dar acea perioadă m-a format. M-a făcut să devin mai responsabilă și să înțeleg că pentru a ajunge acolo unde îți dorești trebuie să muncești și să faci “sacrificii”. Ce oameni și ce locuri au avut un rol important în formarea ta ca sportiv? Au fost multe persoane care au contribuit la drumul meu. Am avut parte de antrenori, colegi și oameni care au crezut în mine și m-au ajutat să cresc. Cluj-Napoca a devenit a doua mea casă. Acolo m-am format ca sportiv și ca om. Am avut dublă legitimare la CSS Lugoj și CSM Cluj, apoi am activat la CS Dinamo București și CSM Cluj. Fiecare etapă a avut importanța ei și fiecare
Violeta Beclea Szekely, fosta mare atletă, între 800 de judokani la Sala Agronomia! Multă lume m-a întrebat…. EXCLUSIV
Cea de-a doua ediție a Turneului Internațional de Judo „Motiuashi” a adunat la start, pe tot parcursul zile de sâmbătă, aproximativ 800 de sportivi cu vârste cuprinse între 9 și 18 ani, veniți din România, Republica Moldova, Italia și Turcia. Între ei, Violeta Beclea Szekely! Întrecerea, organizată de Asociația Clubul Sportiv Motiuashi, a devenit deja una dintre cele mai mari competiții de judo din România. Președintele acestui club este Violeta Beclea Szekely, vicecampioană olimpică și mondialăm dar și campioană europeană la atletism. Printre cei prezenți anul acesta s-au numărat și câteva dintre marile campioane ale atletismului românesc, Doina Melinte, Anișoara Cușmir și Ionela Târlea. Timp de o zi, tatami-ul a fost locul în care sute de copii și adolescenți și-au măsurat forțele, tehnica și, mai presus de toate, caracterul. Culorile a patru țări s-au întâlnit în același spațiu al competiției, într-o atmosferă care a îmbinat ambiția sportivă cu bucuria firească a vârstei. FOTO: captură video ProSport Cifrele confirmă ascensiunea turneului: numărul participanților a crescut cu aproximativ 100 față de ediția precedentă, ceea ce face din acest an una dintre cele mai bine reprezentate ediții de până acum. Pentru clubul organizator, creșterea nu este doar o statistică, ci dovada că proiectul sportiv construit în jurul judoului a câștigat încrederea sportivilor, a antrenorilor și a familiilor acestora. „Sunt extrem de mândră de ceea ce am reușit să construim prin această competiție. Față de anul trecut, am adus pe tatami cu aproximativ 100 de sportivi mai mult. Multă lume m-a întrebat dacă am abandonat atletismul pentru judo. Nu am abandonat atletismul; am transferat experiența acumulată într-un proiect nou, dedicat performanței și educației prin judo”, a declarat Violeta Beclea Szekely, președinta ACS Motiuashi, în exclusivitate pentru ProSport. Cine au fost invitați de onoare la eveniment Cuvintele sale au fost confirmate de cei care i-au fost alături la eveniment. Violeta Beclea Szekely a fost susținută de colegele și prietenele ei de o viață: Doina Melinte, Anișoara Cușmir și Ionela Târlea, campioane olimpice, mondiale și europene, nume care au scris istoria atletismului românesc. FOTO: facebook Asociația Motiuashi Prezența lor a transformat competiția de judo într-o rară întâlnire între generații sportive care au urcat pe cele mai înalte podiumuri ale lumii, venite să încurajeze copiii aflați la început de drum spre marea performanță. Dincolo de clasamente și de medalii, Turneul Internațional „Motiuashi” le-a oferit tinerilor sportivi ceva ce nu se poate obține la antrenamente: experiența confruntării cu adversari formați în alte școli de judo, în alte țări și în alte stiluri de pregătire. Pentru mulți dintre cei mai mici participanți, a fost primul contact cu un cadru internațional de competiție, o lecție de maturitate sportivă care rămâne cu ei mult după ce coboară de pe tatami. Pentru ACS Motiuashi, competiția este și o declarație de principii. Respectul față de adversar, disciplina, curajul și fair-play-ul nu sunt simple cuvinte așezate pe un afiș, ci valorile pe care clubul le transmite zi de zi, prin sport, unei generații care învață să câștige cu eleganță și să piardă cu demnitate, susțin organizatorii.
Turneu de top în judo! 700 de sportivi își dau întâlnire la Motiuashi” în Sala Agronomia
Peste 700 de sportivi din România, Republica Moldova, Turcia și Italia, cu vârste între 7 și 18 ani, se întrec sâmbătă pe tot parcursul zilei la Sala Agronomia a USAMV București. Aici va avea loc cea de-a doua ediție a Turneului Internațional de Judo „Motiuashi”. Competiția se desfășoară între orele 10.00 și 19.00, cu deschiderea oficială la 9.30, pe 5 categorii de vârstă și 10 categorii de greutate fiecare. Peste 400 de medalii personalizate și diplome îi așteaptă pe sportivii de pe locurile 1, 2 și 3, iar aproximativ 100 de cupe merg către câștigătorii locului I de la fiecare categorie de vârstă și greutate. Cupe și medalii se acordă și primelor trei echipe din clasamentul general. Niciun copil nu pleacă acasă cu mâna goală: toți participanții primesc medalie de participare. Denumirea întrecerii provine de la cel mai titrat antrenor din acest sport, profesorul Petre Moțiu, stabilit în Statele Unite ale Americii, fost antrenor de judo în România anilor ’80. Stabilit înainte de 1989 peste Ocean, fostul mare tehnician și-a continuat activitatea în sport ca expert în judo, antrenând inclusiv competitori de nivel olimpic. În paralel, a urmat o carieră de excepție în medicină. Evenimentul are loc în Sala Agronomia Turneul are loc cu susținerea Federației Române de Judo, a Fundației pentru Tineret a Municipiului București și a Direcției de Sport și Tineret a Municipiului București. Accesul publicului este liber, iar familiile și susținătorii sportivilor sunt așteptați în sală pe tot parcursul zilei. Evenimentul are loc în Sala Agronomia din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară, lângă Arcul de Triumf Pentru această ediție se vor afla la deschidere fostele glorii sportive Doina Melinte, Anișoara Cușmir, Ionela Târlea. Performanță pentru Marian Halas Marian Halas, arbitru internațional, a fost premiat de către Uniunea Europeană de Judo (EJU), fiind recompensat cu titlul de „Most Progressive European Male Referee of 2025”. Festivitatea a avut loc la Podgorica, Muntenegru, la data de 4 septembrie, la Gala „Family Dinner”. Evenimentul a fost organizat în cadrul Campionatelor Europene de Judo pentru Juniori 2026, turneu ce a avut loc în perioada 3 – 6 septembrie.
Fosta mare atletă Violeta Beclea s-a dedicat unei alte discipline sportive! Organizăm o competiție de top
Violeta Beclea-Szekeley, vicecampioană olimpică la Jocurile Olimpice de la Sydney în 2000, are de câțiva ani o altă preocupare. Se ocupă de judo. Alături de soțul ei, Adrian Szekeley, unul dintre numele de top ale sportului pe tatami românesc și internațional, legendara sportivă este implicată în organizarea unei competiții de top a sportului pe tatami: Cupa Motiuashi, ajunsă la cea de-a doua ediție. „Anul trecut am avut 760 de participanți. A fost o competiție de un real succes, mai ales că a avut și un caracter internațional. Au fost prezenți judoka atât din România dar și din Turcia și Republica Moldova. Pentru cea de-a doua ediție pe care o vom organiza în acest an, în luna septembrie, avem deja semnale că numărul competitorilor va fi cu mult mai mare”, a declarat Violeta Beclea pentru ProSport. Primul antrenor al lui Adrian Szekeley va fi și el prezent la competiție. Ca și în 2025, la această competiție organizată de familia Szekeley, va fi prezent și Petre Motiu, întâiul antrenor din cariera lui Adrian Szekeley, astăzi, un reputat chirurg în Statele Unite ale Americii. „Faptul că această competiție îi poartă numele, nu este un lucru întâmplător. Soțul meu îi poartă un respect deosebit. Datorită domnului Moțiu el a ajuns să devină un nume în judo-ul internațional”, a mai adăugat Violeta Beclea. A cucerit-o după o plimbare cu șareta și mulți trandafiri Povestea de dragoste dintre Violeta și Adrian Szekeley care alcătuiesc astăzi una dintre cele mai frumoase familii din sportul românesc, s-a înfiripat după o plimbare cu șareta. „Eram în Poiana Brașov și îmi aduc aminte cu multă emoție că Adrian a reușit să mă cucerească oferindu-mi foarte mulți trandifiri dar și un moment inedit: o plimbare cu șareta. Adrian este un om foarte tandru, atent, care știe să ofere tot timpul foarte multă dragoste”, a mai adăugat Violeta Beclea. Cine este Violeta Beclea A participat la două ediții ale Jocurilor Olimpice – la Barcelona (1992) și la Sydney (2000), fiind medaliata cu argint la Jocurile Olimpice de la Sydney (2000), în proba de 1500 m. „A fost de trei ori învingătoare în finala IAAF Grand Prix, iar în anul 2001 a învins în toate cele șapte etape de Golden League, împărțind cu alți cinci sportivi cele 50 kg de aur puse în joc de Federația Internațională de Atletism”, se arată pe site-ul COSR.
Antrenorul de campioni adevărați: Ei un exemplu pentru mine”. Ce poate oricine să învețe de la sportivii nevăzători care fac legea în judo
În sala de judo unde se cresc campioni, Tamas Gergely și-a încheiat încă un antrenament cu Alex Bologa și Daniel Vargoczki. Sunt sportivii nevăzători, cărora el le-a arătat calea către performanță. I-a ajutat să treacă peste frica de necunoscut și să devină nu doar sportivi, dar și oameni care să nu mai considere că au o problemă. Tamas Gergely reprezintă ochii acestor sportivi la Mondiale, Europene sau la Jocurile Paralimpice. I-a văzut dezvoltându-se și s-a bucurat alături de Alex Bologa la medaliile obținute. Antrenorul de campioni explică ce are el de învățat de la sportivi care, cu toate că nu pot vedea, sunt capabili de lucruri ce unora li s-ar părea incredibile. Tamas Gergely explică ce putem învăța cu toții, din exemplul sportivilor pe care îi antrenează. „De multe ori sunt ei un exemplu pentru mine. Ar trebuie să-i motiveze pe toți” Articol susținut de BETANO! Cum este să fii antrenor de campioni? În acest moment este un lucru extraordinar, dar asta a pornit de foarte mult timp, de circa 14 ani, de când sunt și eu parte din acest proiect pentru nevăzători și deficienți de vedere, pe care l-am început în 2012, la inițiativa Comitetului Paralimpic, împreună cu colegele mele Csokasi Eniko și Andreica Gianina. Cum a fost pentru tine să preiei sportivi cu deficiențe de vedere? A fost ceva inedit? Da, a fost un lucru chiar inedit. Am mai spus-o de multe ori, spre rușinea mea, a fost o chestie despre care nu am știut, la acel moment. Dar toată viața mea fiind în judo, fiind și sportiv și antrenor a fost un fel de „challenge” pentru mine și, fiind primii din țară, cred că ne-am adaptat destul de bine față de acest proiect. Am văzut ce îi înveți tu pe ei. Spune-ne ce te învață ei pe tine, în fiecare zi, prin felul în care reușesc să-și depășească obstacolele și chiar să ajungă campioni. Chiar asta, în primul rând… De multe ori, Alex sau Dan sunt un exemplu pentru mine. În ciuda deficiențelor pe care le au, continuă să meargă mai departe și chiar să ajungă la performanțe extraordinare. Și acest lucru mă motivează și pe mine și cred că ar trebui să motiveze o mare parte din tineri, cel puțin, dar nu numai. Pe oamenii absolut normali, care nu au aceste deficiențe și totuși poate rămân blocați undeva. Cred că tocmai energia aceasta m-a făcut și pe mine să continui și să trec mai ușor peste anumite lucruri, poate mai neplăcute, din viață. „Oamenii pot învăța de la ei că se poate să treci peste lucrurile care crezi că sunt imposibile” Ce calități vezi la ei, pe care nu le vezi la alți sportivi? În primul rând, determinarea și ambiția. Acum nu spun că ceilalți sportivi nu ar avea, dar parcă la ei se vede mult mai clară această ambiție, această dorință de a trece peste obstacolele pe care le au în viața de zi cu zi. Și cred că acest lucru se canalizează mai bine pe partea sportivă și de aici și rezultatele pe care le au. Care sunt cele mai mari probleme cu care se confruntă? Ce ar trebui să învețe lumea de la ei? Acest lucru, în primul rând. Cum să treacă, că se poate să treci peste lucrurile care crezi că la un moment dat sunt imposibile. La fel ca și ei, care trec și luptă în fiecare zi cu aceste deficiențe și problemele de zi cu zi pe care le au și totuși se poate. Uite că sunt un exemplu foarte pozitiv, că se pot depăși și poți trece peste aceste lucruri. Viața lor s-a schimbat radical de când sunt sportivi de performanță? Sportul i-a ajutat să devină și oameni care să se poată descurca mai bine în viață? Da, eu zic că da. Ei sunt un exemplu, clar, că le-a schimbat viața. Cred că, de exemplu în privința lui Alex, care a ajuns să aibă trei medalii la Olimpiadă, campion paralimpic. Cred că acest lucru vorbește de la sine. Și pentru noi a fost un lucru extraordinar să-i putem integra în antrenamentele noastre de zi cu zi. Ei s-au integrat foarte bine, ceilalți sportivi ne-au ajutat și aici chiar aș mulțumi colegilor de la club, care ne-au ajutat și au reușit să integreze acești sportivi, ca și cum ar fi oricare sportiv din această țară. „Trebuie să dau atenție” Cum e la concursuri? Ești mai mult decât un antrenor pentru ei, nu? Sunt un antrenor. Datoriile mele poate sunt un pic mai multe sau poate trebuie să am în vedere mai multe lucruri la un concurs, decât un antrenor de lot național, de exemplu. Dar face parte și din viața mea de zi cu zi. Până la urmă e același lucru, doar că un pic trebuie să dau atenție unor lucruri care aparent sunt absolut normale, trebuie să le dau mai mare atenție lor. CONTINUAREA INTERVIULUI SE POATE URMĂRI ÎN VIDEO-UL DIN ACEST ARTICOL Seria reunește sportivi legitimați ai Comitetului Național Paralimpic, organizație susținută de Betano
Când ochii sunt închiși, sclipește ambiția. Exemplul celui mai mare campion paralimpic al României: Eu cred că pot să fac orice
Alex Bologa (30 de ani) nu este un simplu om sau un simplu sportiv. Este un campion cum rar se întâlnește într-un sport individual. Din 2019 încoace este sportivul numărul unu în judo-ul paralimpic, la categoria 60 de kilograme. Un sportiv aproape imposibil de învins pe salteaua de judo, așa cum a fost imposibil de învins de către soartă. A fost desemnat sportivul paralimpic al anului, în România. A cucerit aurul la Jocurile Paralimpice de la Paris și are medalii de aur la Mondiale și Europene. Dar spune că nu se gândește la trecut, ci doar la prezent și viitor. Povestea lui de viață este impresionată. În general, Alex Bologa este un exemplu pentru orice om care îi cunoaște povestea. Un băiat care la vârsta de 6 ani și-a pierdut complet vederea. Dar a luat viața în piept și a trântit problemele la pământ, ca într-un procedeu „o-soto-gari”. Articol susținut de BETANO! A refuzat să se plângă și a învățat să se descurce în noua viață, pe nevăzute. A terminat o facultate și este total independent. Se deplasează singur la antrenamente și se bucură de viață, ca orice om normal. Merge la teatru sau în drumeții cu prietenii și, în special, oferă o lecție despre reușită. ProSport a stat de vorb[ cu Alex Bologa, la Cluj. Ce face sportivul paralimpic al anului, în România? Se antrenează și se pregătește pentru noi medalii. Nu este loc și de pauză după atâtea titluri? Deocamdată ne pregătim și pauza mai încolo. „Am mai pierdut așa câte un meci, dar lider mondial sunt din 2019” Ești al doilea sportiv paralimpic din istoria României. Care este sentimentul pe care îl trăiești, când faci istorie pentru România? Mă bucur de fiecare dată când pot să obțin o nouă medalie și încerc întotdeauna să-mi fac treaba cât mai bine. De câți ani ești numărul 1 în judo? Din 2019. Fără întrerupere. Nu te-a bătut nimeni? Am mai pierdut așa câte un meci, dar lider mondial sunt din 2019. Și ce te motivează, în fiecare zi, să vii la antrenamente, chiar și după atâtea medalii cucerite? Vreau să devin cel mai titrat sportiv paralimpic din istoria României și mai am un cuvânt de spus în judo și pentru asta mă pregătesc și încerc să dau totul în fiecare zi. Câte medalii ai, la Mondiale, Europene, la Olimpiade? Cinci titluri europene, două mondiale, un titlu paralimpic și două medalii de bronz la Jocurile Paralimpice. „Mă gândesc doar la prezent și viitor. Cred că pot să fac orice” Spune-mi ce înseamnă judo-ul pentru tine, astăzi, după ce ai ajuns să ai atâta succes? Este un mod de viață, este ceea ce știu să fac cel mai bine și ceea ce m-a făcut să ajung unde sunt acum. Tu cum ai ajuns să faci judo de performanță? Am fost selectat dintr-o grupă de copii, de către Eniko (n.r. Csokasi), la Liceul Special pentru Deficienți de Vedere, din Cluj, în 2012. Știu că ai povestit că ai început să-ți pierzi vederea la 6 ani… Da. Te-ai gândit cum ar fi fost viața ta fără judo? Nu mă gândesc, mă gândesc doar la prezent și viitor. Ești un optimist desăvârșit. De unde atâta optimism? Din încrederea că pot să fac orice și eu cred că pot să fac orice. Ți-a dat încredere în forțele tale acest sport? Da, clar. M-a făcut să am încredere în mine și să cred că pot să realizez orice. „În facultate, mă priveau ca pe un exemplu” Așa ai ajuns să faci și o facultate, nu? Cu încrederea din acest sport. Nu numai. Eu întotdeauna am fost optimist, dar clar, când îți ies lucrurile cum îți dorești îți dă încredere să continui și să faci totul cât mai bine, în continuare. Ce facultate ai făcut? Psihopedagogie specială. Și cum erai privit în facultate? Cred că erai deja campion. Da, aveam un bronz paralimpic în 2016 și titlul european. Eram privit foarte bine, am fost integrat foarte bine și de către profesori. Toată lumea încerca să-mi ofere materiale accesibilizate și nu numai. Mă priveau ca pe un exemplu, pentru restul colegilor. Clar ești un exemplu. Poți să-mi povestești o zi din viața ta? Da, o zi din viața mea e simplă. Este antrenament, recuperare, iarăși antrenament. Deci, în mare parte este legată de judo. „Îmi plac drumețiile, îmi place merg la teatru” Și în timpul liber ce faci? Îmi plac drumețiile, îmi place merg la teatru… Ca orice alt om. În principiu, îmi plac activitățile sportive de orice fel. Tu ești total independent. Te descurci singur peste tot, nu? Da. Sunt lucruri pe care nu poți să le faci, astăzi? Sau crezi că poți să faci orice? Păi nu pot să conduc, că nu am cum. Dar, în mare parte, cred că mă descurc să fac singur. Cum te simți când știi că ești un exemplu și pentru oamenii cu dizabilități și pentru oamenii care nu au dizabilități? Mă simt foarte bine. Când știu că sunt un exemplu am și o responsabilitate să continui și să încerc să fiu un model și pentru sportivii mai tineri. Care sunt obiectivele tale acum? Îmi doresc o nouă medalie la Jocurile Paralimpice, îmi doresc să mă bucur de judo și să încerc să îmi fac treaba cât mai bine. Repere 2013 – la vârsta de 18 ani a cucerit medalia de argint la Campionatul Mondial pentru juniori (sub 21 de ani) de la Eger 2016 – a câștigat Open-ul de la Heidelberg și Grand Prix-ul de la Birmingham. Și-a făcut debutul paralimpic la ediția din 2016 de la Rio de Janeiro, unde a trecut în turul întâi de sud-coreeanul Lee Min-jae, apoi de dublul campion mondial, algerianul Mouloud Noura. În semifinală a pierdut cu japonezul Hirose Makoto, care în cele din urmă a cucerit medalia de aur. În recalificări l-a învins pe Henry Borges din Uruguay, câștigând medalia de bronz. 2020 – a obținut din nou bronzul la Jocurile Paralimpice de la Tokyo 2020 2024 – a cucerit medalia de aur
A văzut perfect până la 8 ani și visa să devină fotbalist! Și-a pierdut vederea, iar noul său vis se leagă de judo: E mai bine așa
Daniel Vargoczki este un exemplu despre ambiție, curaj și determinare. Sunt sportivi care nu renunță, chiar și când imposibilul pare că este acolo. Iar exemplul lor nu are cum să nu-i motiveze și pe alții să meargă mai departe. Indiferent dacă sunt sportivi sau doar oameni de rând, indiferent dacă au sau nu o dizabilitate. Judo în loc de fotbal pentru Daniel Vargoczki! L-am întâlnit la sala de judo „Florin Bercean”, din Cluj Napoca, acolo unde își petrece majoritatea timpului. Este partenerul de antrenament al lui Alexandru Bologa și vrea să-și scrie propria pagină în istoria sportului paralimpic românesc. A fost la Jocurile Olimpice rezervate sportivilor cu dizabilități și este prezent mai tot timpul în fazele finale la campionatele europene sau mondiale de para-judo. Dar, mai presus de performanțele sportive, Daniel este un campion în viața de zi cu zi. Povestește șocul avut când a început să-și piardă vederea, la vârsta de 8 ani. A fost nevoit să renunțe la visul de a deveni fotbalist. Dar nu a renunțat și a schimbat sportul. Astăzi visează să devină campion la judo. Articol susținut de BETANO! Iar în lumea acestor sportivi visele chiar devin realitate. Pentru că și-au demonstrat deja că nimic nu este imposibil. Daniel spune astăzi, cu seninătate, că a fost mai bine că s-a întâmplat așa. Că viața lui s-a schimbat radical, la 8 ani. O putere uriașă venită din partea unui căruia sportul i-a oferit o nouă viață. „Încerc să-i ajut pe alții. De multe ori mă neglijez pe mine” Prosport: Daniel, ai fost motivat de performanțele lui Alex Bologa? Daniel Vargoczki: Sincer, într-un fel da și într-un fel nu. Pentru că aș vrea să pot să ajung și eu. Voi realizați că sunteți exemple pentru oamenii cu dizabilități? Da, întotdeauna m-am gândit să ajut și pe alții, dacă aș putea. Prin simplul fapt că putem continua cred că inspirăm multe generații de sportivi cu dizabilități. Cred că inspirați și sportivii fără dizabilități. Da, cu siguranță. De fel, sunt foarte pozitiv și încerc să ajut pe alții, dar de multe ori mă neglijez pe mine. Vrei să ne vorbești despre problemele tale de vedere? Ele sunt din naștere? Sunt din naștere, dar până la vârsta de 8 ani am văzut perfect și s-a manifestat de atunci. La 8 ani și jumătate a început să scadă. Direct 50% și după aceea, treptat, a scăzut până la 5%. Un șoc pentru un copil. Ți-ai dat seama atunci sau ai luat această problemă ca un copil. Cred că am luat-o ca un copil. A fost un șoc pentru că nu mai vedeam să citesc și am fost la școala de copii normali și îmi era greu să citesc din carte și nu știam de ce. Cu un an înainte puteam să citesc liniștit și vedeam și la tablă din ultima bancă și după aceea a trebuit să vin în a treia bancă, în prima bancă, după aceea lângă catedră, ca să pot să mă descurc să citesc scrisul foarte mare. „Nu am fost un copil chiar foarte cuminte” Iar pentru tine a început o nouă viață. Da! Sincer, cred că e mai bine așa. De ce spui asta? Pentru că nu am fost un copil chiar foarte cuminte. Îmi plăcea să mă distrez, să mă antrenez foarte mult. Deci tu făceai antrenament… Făceam… Am jucat și fotbal și încă mai joc, așa cum pot. Era visul tău să devii fotbalist? Da, sincer da. Am făcut de la 5 ani până la 8 ani și jumătate. După aceea am început cu judo, pentru că n-am mai putut să fac fotbal. Unde ai fi vrut să joci fotbal? Care era echipa ta preferată. Nu e din România. FC Barcelona. Erai fan Barcelona… Sunt fan și acum. „Judo-ul m-a ajutat să mă orientez. Îmi iau repere. Știu din minte drumurile” Îți place în continuare să citești. Ce citești? De obicei ascult, nu mai citesc. Audio. Ai rămas atașat de cărți, de lectură. Ce citești? De obicei, am citit romane. Mi-a plăcut istoria puțin. Dar îmi plăcea să citesc, la școala era un monitor care îmi făcea litera aproape cât ecranul și îmi plăcea să citesc. Doar pentru că vedeam să citesc. Îmi aducea aminte de când vedeam perfect. Cum ți-a schimbat viața acest sport, judo-ul? Mi-a schimbat foarte mult. Mi-a plăcut foarte mult și îmi place. Sincer, mi-a schimbat-o pentru că sunt multe lucruri pe care le pot face din cauza judo-ului. Sunt toate sporturile într-unul singur. La judo pot să zic că facem de toate. Că facem înot, alergare sau judo. Le cam facem pe toate. Și m-a ajutat foarte mult să mă descurc în viața de zi cu zi. Cu ce te-a ajutat, mai exact? Mă orientez foarte bine. Și dacă nu văd deja știu din minte lucrurile sau drumurile sau clădiri. Îmi iau puncte de reper, clădiri sau orice punct de reper mare, ca să mă descurc. Tu vii singur la antrenament, nu? Da. „Visez noaptea că aș avea medalia deja” Și ce faci în viața din afara sportului, când nu ești în sala de judo? Sunt maseur. Sunt terapeut. Și faci, în paralel cu sportul de performanță? Da, am făcut. Dar acum am luat o pauză, ca să pot să mă antrenez mai bine pentru europene și mondiale, ca să pot să mă antrenez. E greu să fi judoka profesionist? Sunt sacrificii pe care le fac și da, e foarte greu, dar fiind optimist merg mai departe. Sacrificii privind dieta sau la ce te referi când zici sacrificii? Nu țin dietă, doar când am de făcut categoria, cu maxim o lună înainte de concurs. Mai sunt accidentări și trebuie să treci peste. De multe ori lupți cu dureri și sunt mari sacrificii să poți să treci peste. Care e motivația ta? Cu ce gând vii în fiecare zi la antrenament? Să ajung campion, sincer. Campion european, mondial, poate olimpic. Asta mă duce mai departe. Visezi la acele momente, când o să primești o medalie? Sincer, visez noaptea că aș
Nadia Comăneci i-a încurajat pe micuții judoka prezenți la competiția patronată de Alina Dumitru
O mare de kimono-uri albe a pus stăpânire pe Sala Sporturilor din Chiajna la finalul săptămânii trecute. Peste 500 de copii, nu doar din România, s-au întrecut la competiția organizată de Alina Dumitru, singura campioană olimpică din judo-ul românesc. Ce mesaj a transmis Nadia Comăneci pentru micuții judoka Înainte de începerea concursului mesajul Nadiei Comăneci i-a ținut pe toți participanții cu privirile ațintite spre ecranul instalat special pentru acest eveniment. „Vă doresc să fiți cei mai buni. Judo-ul este un sport superb. Un sport al disciplinei, onoarei și al fair-play-ului”, le-a transmis „Zeița de la Montreal”, sportivilor judokani. Alina Dumitru a fost înconjurată și de alte nume mari din sport, unii campioni olimpici sau mondiali precum Marian Drăgulescu, Larisa Iordache sau Adrian Bumbescu. Pentru a-i atrage și mai mult pe sportivi către ideea de performanță, Alina a adus cu ea cele două medalii olimpice de aur și argint, cucerite la Jocurile Olimpice din 2008 respectiv 2012. „Vă dați seama că au fost foarte încântați atunci când au atins cele doua medalii. Toți au spus că vor să cucerească și ei o medalie olimpică. Eu mi-aș dori din suflet să ajungă la o astfel de performanță”, a precizat Alina Dumitru. Va avea o sală care-i va purta numele Edilul comunei Chiajna, Mircea Minea, care i-a fost de fiecare dată alături campioanei olimpice de la judo a promis în debutul concursului că în cel mai scurt timp Alina va avea o sală care-i va purta numele. „Alina este un nume extrem de respectat și iubit nu doar aici ci în întreaga Românie. Vă anunț că într-un timp foarte scurt o sală de sport îi va purta numele”, a precizat primarul. O croazieră de vis pe Mediterana Cu puțin timp înainte de organizarea competiției care-i poartă numele, Alina Dumitru, s-a întors dintr-o vacanță de vis pe care a petrecut-o alături de familie pe un luxos vas de croazieră. „Sinceră să fiu tot timpul spuneam că nu voi urca vreodată pe un vas de croazieră pentru că mă tem de apă. Dar într-un final am zis să încerc așa că i-am făcut soțului meu acest cadou. Evident că i-am luat și pe cei doi băieți ai noștri. Acum, pot spune că a fost una dintre cele mai frumoase vacanțe în care am fost până acum. Aș repeta-o în orice moment. Am avut parte de niște condiții de cazare, masă și distracție de cinci stele. A fost o zi, ce-i drept, în care am avut parte de un tangaj pe care l-am cam simțit, dar a fost o chestiune de doar câteva ore”, a încheiat Alina Dumitru.
Cea mai valoroasă judoka a României din toate timpurile va marca și ea Anul Nadia Comăneci! Ce competiție va organiza Alina Dumitru
Alina Dumitru, singura campioană olimpică din istoria judo-ului românesc, și-a propus să organizeze în luna aprilie un eveniment special – Cupa Alina Dumitru. Toată întrecerea va sta sub semnul „Anul Nadia Comăneci”. În 2026 se vor împlini 50 de ani de la marea performanță a Nadiei Comăneci la Montreal, în cadrul Jocurilor Olimpice de Vară. Atunci, cea mai mare gimnastă a României a obținut prima notă de 10 din istoria olimpică gimnasticii artistice. Alina Dumitru este implicată într-un eveniment care va omagia performanța de acum jumătate de veac. „Se știe că în acest an se împlinesc 50 de ani de la momentul în care Nadia Comăneci a reușite extraordinara performanță de la Montreal, în 1976, când a fost notată cu nota maximă, zece. La competiția de judo care-mi poartă numele vom marca, și noi, sportivii din judoka acest moment. Vor fi câteva surprize care sper să prindă foarte bine. Nadia a fost, este și va rămâne, un model pentru toți sportivii României și nu numai”, a explicat Alina Dumitru. Altfel, Alina Dumitru, în calitatea de antrenoare la CSA Steaua București se poate mândri cu o serie de sportivi valoroși care vor fi angrenați în diferite competiții importante. „Avem zece sportivi care vor fi prezenți la Campionatele Naționale, Under 18. Alți patru vor participa în Slovacia, la o competiție europeană iar alți doi vor merge la lot. Munca depusă în sală, la antrenamente, dă tot mai multe roade iar asta nu poate decât să mă bucure”, a mai spus Alina Dumitru. „Vârsta la care un copil poate veni să practice judo e mult mai mică. Adică 3 ani şi jumătate, 4 ani… deşi mie mi se pare cam prea mică vârsta. Însă e bine să vină să practice judo, un sport care îi ajută să se dezvolte atât psihic, cât şi fizic. Copiii care vin la judo învaţă să cadă fără să se rănească, învaţă să fie disciplinaţi… deci eu îi îndemn pe părinţi să îi aducă pe copii la judo”, a adăugat marea sportivă. Numele Alinei Dumitru se regăsește pe lista invitaților de top care vor fi prezenți la Onești în 30-31mai când autoritățile locale vor organiza mai multe evenimente legate de aniversarea celor 50 de ani de la Montreal. Foto: Alina Dumitru, facebook Cupa „Alina Dumitru” are caracter internațional De câtiva ani competiția organizată de către campioana olimpică la judo a depăsit granițele României, bucurându-se și de participare internațională. „Anul trecut am avut sportivi di Moldova, Marea Britanie sau Germania. Mă bucur că o astfel de competiție a devenit cunoscută și în alte locuri din lume, nu doar în România”, a mai spus Alina Dumitru.
Ion Țiriac, investiție de suflet în județul Bacău. În proiect s-a implicat și Marius Vizer
Miliardarul român Ion Țiriac îl are partener pe Marius Vizer la o investiție de suflet în județul Bacău, cu impact real asupra comunității. Datorită omului român de afaceri Ion Țiriac și a președintelui forului mondial d ejudo, Marius Vizer, orașul Bacău are un club de judo care atrage tot mai mulți copii. Ion Țiriac și Marius Vizer și-au unit forțele pentru ca orașul Bacău să aibă un proiect cu impact mare asupra comunității Orațul Bacău va deveni, în foarte scurt timp, un cnetru de temut pentru judoul românesc. Ion Țiriac și Marius Vizer și-au dat mâna pentru a construi nu doar o sală la standardele actuale, ci și o casă socială, în care vor locui copiii nevoiaşi înscrişi la clubul de judo „Bronx”. Aflat în localitatea Lilieci, clubul este patronat de Daniel Zodian. Acesta a fost invitat personal de Marius Vizer la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024, pentru a asista la competiţia de judo şi la gala oficială de după încheierea meciurilor. Pentru că s-a implicat personal în promovarea proiectelor clubului de box, una dintre casele din Satul Meşteşugăresc „Maria Bronx” din judeţul Bacău poartă numele lui Marius Vizer. „A fost o experienţă extraordinară. I-am prezentat proiectele şi rezultatele «Bronxului», iar reacţia sa a fost una de profundă apreciere. A văzut potenţialul şi a înţeles impactul pe care îl putem avea asupra comunităţii băcăuane”, a declarat Daniel Zodian, potrivit Orange Sport. Președintele clubului Bronz Maria vrea să implice în proiect și mediul de afaceri local De-a lungul timpului, Zodian a avut mai multe întâlniri cu miliardarul român Ion Țiriac, care, prin intermediul fundaţiei care îi poartă numele, a decis să amenajeze o sală de judo de ultimă generaţie în incinta Satului Meşteşugăresc al Copiilor „Maria Bronx”. Clădirea va purta numele omului de afaceri. „Ne dorim ca acest parteneriat să fie începutul unui proiect mai amplu, menit să aducă un beneficiu real comunităţii băcăuane. Vrem să implicăm şi mediul de afaceri local, să construim o reţea solidă care să susţină dezvoltarea economică şi socială a oraşului nostru. Există voinţă şi potenţial. Ceea ce ne dorim este ca la masa discuţiilor să avem şi reprezentanţii comunităţii băcăuane – autorităţi, antreprenori, oameni implicaţi social. Doar împreună putem transforma aceste iniţiative în realităţi durabile care să inspire şi alte comunităţi din ţară. Parteneriatul cu personalităţi marcante precum Ion Ţiriac şi Marius Vizer demonstrează că proiectele Bronx People nu sunt doar visuri ambiţioase, ci iniţiative solide, cu un impact real asupra comunităţii. Primii paşi au fost făcuţi, iar drumul spre un viitor mai bun pentru Bacău este deschis. Acest efort colectiv nu este doar despre sport sau educaţie, ci despre construirea unui model de dezvoltare comunitară bazat pe colaborare, respect şi investiţie în oameni. Iar Bacăul are şansa să devină un exemplu naţional”, a mai prrecizat Zodian.