Rușii au încercat să-și creeze propriul lor premiu Nobel. Istoric rus: Adevăratul premiu Nobel și-a pierdut relevanța
Kremlinul încearcă să-și creeze propriul „premiu Nobel” de când relațiile dintre Rusia și Occident s-au răcit în urma războiului din Ucraina. În Rusia s-a reluat preocuparea pentru înlocuirea importurilor din Vest. Propunerea vine după ce Rusia s-a retras permanent de la „Eurovision” și și-a reluat propriul concurs muzical din timpul epocii sovietice: Intervision . Ideea de a crea un echivalent rusesc al premiului Nobel este promovată de politicianul, romancierul și liderul paramilitar Zahar Prilepin și a istoricului și diplomatului Vladimir Medinski, consilier al președintelui rus Vladimir Putin. Rusia vrea să formeze o coaliție internațională împotriva monopolului occidental asupra culturii Rușii propun să li se alăture inițiativei lor China, India, state din America de Sud și din Africa cu scopul de a combate monopolul Occidentului asupra literaturii, fizicii, economiei și medicinei. Vladimir Medinski a susținut ideea și a declarat că adevăratul premiu Nobel „își pierde pozițiile” și deja „concurează cu premiul Nobel pentru pace în marginalitate”, potrivit Mezha. Totodată, în Rusia aproape nu au mai rămas oameni de știință și scriitori care să nu fi cedat în fața Kremlinului. Pe cei pe care nu i-au reușit să-i elimine, îi încarcerează. Lista laureaților Nobel din Rusia Din 1895 până în prezent, 28 de ruși au primit premii Nobel. Printre aceștia s-au enumerat savanți, medici, scriitori și un conducător de stat. Ivan Pavlov – fiziolog și medic rus, premiat în 1904 penru cetcetările aspra sistemului digestiv; Henryk Sienkiewicz – romancier și nuvelist polonez născut în satul Wola în timpul dominației Imperiului Rus, autor al romanelor „Quo Vadis”, „Prin foc și sabie”, „Potopul” și „Pan Wołodyjowski”, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905 Ilia Ilici Mecinikov – microbiolog, anatomist și zoologrus de origine moldovenească, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină datorită contribuției sale la cercetări asupra sistemului imunitar; Ivan Bunin- priul scriitor de origine rusă care a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1933; Nikolai Seminonov -fizician și chimist rus, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1956 pentru contribuția sa la înțelegerea mecanismului reacțiilor chimice; Boris Pasternak – laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958, autor al romanului „Doctor Jivago”; Igor Tamm – fizician care a explicat efectul radiației Cerenkov, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1958; Sursa Foto: Wikipedia Commons/Kremlin.ru Autorul recomandă: Rusia trimite pe front soldați „de unică folosință”: fără căști și fără protecție elementară. Mulți mor înainte să ajungă în tranșee
Orban: Ungaria continuă cooperarea cu Moscova / Putin nu exclude un summit cu Trump la Budapesta
Prim-ministrul ungar Viktor Orban s-a întâlnit vineri la Moscova cu președintele rus Vladimir Putin, subliniind că țara sa continuă să dezvolte cooperarea cu Rusia, în ciuda presiunilor externe, scrie baha. Orban și-a exprimat, de asemenea, speranța că relațiile bilaterale dintre cele două națiuni se vor îmbunătăți în continuare, reiterând în același timp poziția Budapestei cu privire la necesitatea de a pune capăt conflictului ucrainean. Mai mult, Orban și-a reiterat disponibilitatea de a găzdui summitul dintre Putin și omologul său american, Donald Trump. Întâlnirea urma inițial să aibă loc la Budapesta, dar a fost ulterior anulată de Trump. Președintele rus Vladimir Putin a declarat, în timpul întâlnirii sale cu premierul ungar Viktor Orban, vineri, la Kremlin, că un summit între țara sa și Statele Unite ar putea avea loc în continuare la Budapesta. „Dacă în timpul negocierilor noastre vom decide să folosim amplasamentul de la Budapesta, voi fi foarte bucuros și aș dori să vă mulțumesc pentru disponibilitatea dumneavoastră de a mă ajuta”, i-a spus Putin lui Orban la Kremlin. Mai mult, Putin a dezvăluit că colegul său din Statele Unite, Donald Trump, a fost cel care a propus Budapesta ca loc de desfășurare a summitului lor. „El a spus imediat: «Avem relații bune cu Ungaria, voi aveți relații bune cu Viktor și eu am, așa că propun această opțiune». Desigur, am fi bucuroși să fim de acord”, a declarat liderul rus.
Lux și opulență de lângă Moscova: Un „Versailles” secret pentru oligarhii Kremlinului
Situată pe „Dealul Păsărilor”, această fostă proprietate sovietică, acum sub controlul administrației prezidențiale (FSO), găzduiește figuri proeminente precum Roman Abramovich, Valery Gerasimov și Sergei Shoigu. Aceștia beneficiază de reședințe somptuoase, un stil de viață similar celui de la curtea imperială, completat de o securitate strictă și reguli absolutiste, scrie La Stampa. Chiriașii și costurile palatelor Printre rezidenții notabili se numără și Suleiman Kerimov, Gennady Timchenko și Dmitry Mazepin. Fiecare dintre aceștia plătește aproximativ 3,1 milioane de ruble (aproximativ 33.000 de euro) lunar pentru a locui în aceste proprietăți. Serviciile speciale ruse asigură atât protecția, cât și un mijloc de control asupra loialității interne a oligarhilor și generalilor. Lux sovietic transformat în avere personală Multe dintre aceste palate, construite inițial în anii ’50 pentru oficiali de rang înalt ai Partidului Comunist și care au găzduit anterior lideri precum Fidel Castro sau Nikita Hrușciov, au fost acum transformate în reședințe private pentru apropiații lui Putin. Acest fapt subliniază paradoxul dintre fosta retorică egalitaristă a Uniunii Sovietice și opulența de care se bucură elita rusă de astăzi. Pe măsură ce Rusia continuă conflictul din Ucraina, iar economia internă se confruntă cu presiunea sancțiunilor, oligarhii și generalii trăiesc într-un lux protejat, devenind un simbol al discrepanței imense între suferința populației și beneficiile acordate elitei de la Kremlin. „Dealul Păsărilor” transcende rolul de simplă reședință, devenind un monument al puterii absolute și al favoritisului politic în Rusia contemporană.
E urcat pe YouTube trailerul filmului Vrăjitorul de la Kremlin, cu Jude Law în rolul lui Putin / Propaganda rusă spune Pas!
Studiourile franceze de film, Gaumont, lansează primul trailer al filmului „Vrăjitorul Kremlinului”, bazat pe romanul cu același nume al lui Giuliano da Empoli – un film despre cine este cel din spatele ascensiunii lui Putin la putere, imediat după căderea Cortinei de Fier, avându-l printre protagoniști pe Jude Law, în competitivul rol al unui dictator lipsit de empatie. Producția a mai circulat pe la festivaluri importante, inclusiv cel de la Veneția, din vară, dar și la Toronto, San Sebastian, Busan și Zurich. Filmul va fi lansat în cinematografe în 2026 și arată un Jude Law neobișnuit, remarcabil de asemănător cu „originalul” de la Kremlin, încruntat, palid și blond. „E un film despre o grămadă de bărbați care vorbesc în camere” Primul gând, atunci când vorbim despre „Vrăjitorul din Kremlin”, duce spre tristul înger căzut, Vladimir Putin, însă nu despre el e vorba în propoziție, ci despre cel care-l ajută pe acesta să acceadă în cercul de Putere de la Moscova, Vladimir Baranov, interpretat de Paul Dano. El devine consilierul lui Putin la începutul carierei sale, adică atunci când pleacă din KGB. Filmul marchează debutul în engleză a regizorului francez cunoscut pentru „Personal Shopper” sau miniseria „Carlos”. În distribuție mai apare și Alicia Vikander, cu care regizorul Olivier Assayas a mai lucrat în „Irma Vep”. Ea joacă rolul iubitei cu întreruperi a lui Baranov și simbolizează libertatea. „E un film despre o grămadă de bărbați care vorbesc în camere”, spune Vikander, „Dar Olivier mi-a spus că avem nevoie de o lume care arată că și femeile o locuiesc. O contrapartidă feminine și morală, în același timp”. Producția a fost filmată în Letonia și va fi tradusă în 30 de limbi. Filmul promite să iște controverse, pentru că nici n-a fost bine urcat pe YouTube, că au și apărut comentarii care incriminează „propaganda occidentală”.
Analiză | Mărirea și decăderea reprezentantului lui Putin. După 35 de ani de colaborare, Dmitri Kozak a fost trecut pe linie moartă prin demisie
Timp de peste trei decenii, Dmitri Kozak a fost unul dintre cei mai de încredere mediatori ai lui Putin în relațiile cu țările post-sovietice. Dar războiul din Ucraina i-a făcut serviciile inutile. Dar războiul din Ucraina a făcut ca serviciile sale să devină redundante. Pe 18 septembrie, Vladimir Putin a acceptat demisia adjunctului șefului de cabinet al Kremlinului, Dmitri Kozak, care fusese alături de el încă de la începutul carierei politice a președintelui la Sankt Petersburg, în anii `90. Ani întregi, Kozak a supravegheat relațiile Rusiei cu țările post-sovietice și a fost responsabil de negocierile cu Ucraina înainte de invazia declanșată în data de 24 februarie 2022. Aparent, decizia de a demisiona a fost a lui Kozak, numai că zvonurile despre plecarea sa circulau de ceva vreme, notează jurnalistul Vladimir Solovyov – specializat în relațiile Rusiei cu statele post-sovietice – într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace. „Kozak a devenit cunoscut pentru aparenta sa opoziție față de invadarea Ucrainei de către Rusia. La infama reuniune a Consiliului de Securitate al Rusiei din 21 februarie 2022 – cu trei zile înainte ca tancurile rusești să treacă granița – se presupune că el s-a opus acțiunii militare”, continuă Solovyov. Vladimir Putin și Dmitri Kozak | Foto – Profimedia Images „Kozak l-a întâlnit pe Putin când lucrau amândoi la Sankt Petersburg, în anii `90” Discursul anti-război al lui Kozak nu a fost niciodată publicat. Conform unor scurgeri de informații din presă, acesta a vorbit timp de aproximativ patruzeci de minute, deși cuvintele sale au fost decupate din versiunea televizată. Cu toate acestea, transcrierea întâlnirii de pe site-ul Kremlinului sugerează că opinia sa a mers împotriva curentului: a fost singura persoană prezentă care nu a spus că Rusia ar trebui să recunoască independența așa-numitelor Republici Populare Donețk și Republici Populare Luhansk sau să anexeze estul Ucrainei. „De la începutul războiului la scară largă, Kozak nu a apărut în public și nici nu a făcut vreo declarație. Nu a fost inclus în delegația rusă pentru discuțiile cu Ucraina în Belarus sau ulterior la Istanbul. Dacă e să dăm crezare presei occidentale, Kozak consideră invazia la scară largă o greșeală și a încercat să-l convingă pe Putin să pună capăt luptelor. Deși se pare că decizia de a demisiona a fost chiar a lui Kozak, nu știm acest lucru cu siguranță. Dacă este adevărat, poate că a fost pentru că și-a dat seama că războiul însemna că nu mai era nevoie de abilitățile sale de negociere. Avocat de profesie, Kozak l-a întâlnit pe Putin când lucrau amândoi la Sankt Petersburg, în anii `90. Când Putin a fost ales președinte, Kozak s-a mutat la Kremlin. Prima sa misiune majoră de politică externă a venit la scurt timp după aceea: să încerce să găsească o soluție la conflictul dintre Moldova și provincia sa separatistă Transnistria. Când președintele moldovean de atunci, Vladimir Voronin, i-a cerut lui Putin să ajute la reluarea negocierilor în 2003, Putin l-a pus la conducere pe Kozak, preferându-l diplomaților ruși”, mai scrie Vladimir Solovyov. 2020 – Vladimir Putin și Dmitri Kozak | Foto – Profimedia Images De ce a aruncat Kozak cu pachetul de țigări în Smirnov Între iulie și noiembrie 2023, Kozak s-a angajat într-o diplomație intensă, călătorind între Moscova, Chișinău, Kiev și Tiraspol. Cel mai mare obstacol în calea unificării s-au dovedit a fi autoritățile transnistrene, iar Igor Smirnov, liderul de la Tiraspol, nu s-a temut să se opună Moscovei. „În timpul uneia dintre vizitele lui Kozak, Smirnov a spus că Transnistria există de treisprezece ani – și va exista cel puțin tot atât de mult timp. Reacția lui Kozak a fost să arunce un pachet de țigări în el. Cu toate acestea, până la sfârșitul acelui an, a apărut un plan pentru rezolvarea conflictului. Planul respectiv era cunoscut sub numele de Memorandumul Kozak. Acesta prevedea ca Moldova să devină o federație care să includă Transnistria ca regiune autonomă cu drepturi suplimentare. De asemenea, Moldova trebuia să fie neutră și complet demilitarizată. În cele din urmă, atât rusa, cât și limba moldovenească urmau să fie limbi de stat, iar noua țară unificată urma să aibă o prezență militară rusă până în 2020. Putin plănuia să zboare în Moldova pentru semnarea documentului, când Voronin s-a retras în ultimul moment. Conform versiunii evenimentelor larg acceptate la Moscova, liderul moldovean și-a schimbat părerea sub presiunea țărilor occidentale. Voronin însuși spune că Moscova a încercat să impună condiții de ultim moment. Acest eșec, însă, nu a avut un impact asupra poziției interne a lui Kozak. Ulterior, a fost numit trimisul lui Putin în Districtul Federal de Sud, care includea și Caucazul de Nord, o zonă problematică. În acest rol, Kozak a supravegheat pregătirile pentru Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 de la Soci și a fost responsabil de integrarea Crimeei după anexarea acesteia de la Ucraina. În timpul perioadei «Crimeea» a lui Kozak, el a sugerat organizarea unui al doilea referendum în peninsula disputată – și invitarea unor observatori internaționali de data aceasta pentru a încerca să obțină recunoașterea internațională a dominației ruse. Putin nu i-a dat undă verde”, mai scrie Vladimir Solovyov. August 2021 – Dmitri Kozak și Serghei Lavrov „Nu fusese planul lui Kozak să deschidă calea pentru alegerea Maiei Sandu” În 2018, Kozak a fost din nou numit la conducerea supravegherii spațiului post-sovietic și i s-a oferit o nouă oportunitate de a aborda problema Transnistriei. De data aceasta, el a contribuit la sfârșitul regimului oligarhic al lui Vladimir Plahotniuc, presând partidul socialist pro-Moscova din Republica Moldova să intre într-o coaliție cu partidele pro-occidentale. „Nu fusese planul lui Kozak să deschidă calea pentru alegerea Maiei Sandu, pro-occidentale, ca președinte al Republicii Moldova, ceea ce s-a și întâmplat ulterior. În schimb, el încerca să reseteze guvernul din Republica Moldova ca prim pas către un nou proces de pace. Cu alte cuvinte, a avut un succes pe jumătate. Kozak a fost, de asemenea, profund implicat în negocierile cu Ucraina. El s-a certat cu consilierul prezidențial Vladislav Surkov, care a fost însărcinat cu supravegherea negocierilor
Cât este de vulnerabilă Republica Moldova în fața Rusiei? / Care sunt mizele Rusiei în ecuația cu Moldova? / Poate ajunge Moldova o nouă Georgia?
Invazia rusă în Ucraina în 2022 a repus pe agenda discuțiilor un subiect la fel de fierbinte: liderii pro-europeni ai Republicii Moldova sunt conștienți de eforturile Moscovei de a recompune fostul spațiu sovietic, anexând fostele republici sovietice. Având în vedere alegerile parlamentare de duminică, toată lumea se așteaptă ca aceste eforturi să se intensifice. Se nasc, prin urmare, întrebări-cheie: cât este Moldova de vulnerabilă în fața Rusiei și ce tactici implementează Moscova, deja, în această țară? Faptul că Moldova nu are graniță directă cu Rusia îl obligă pe Putin să acceseze constant narativul transnistrean pentru a-și justifica ambițiile neo-imperiale din regiune. Pentru el, Moldova este „un teritoriu istoric rus” și punct! Ce ar însemna pentru Rusia aderarea Moldovei la UE? Ne amintim, de altfel, și de definiția dată de Putin, la sfârșitul anului 2023, potrivit căreia Moldova se încadrează în mod special în definiția Lumii Ruse (Russkiy Mir), care cuprinde teritoriile Rusiei Antice, Marele Ducat al Moscovei, Imperiul Rus, Uniunea Sovietică și Federația Rusă contemporană. Dacă Moldova ar adera la UE, aceasta ar fi o lovitură masivă pentru eforturile Kremlinului de destabilizare a țării și de preluare a controlului. De asemenea, ar zgudui din temelii stabilitatea regimului lui Putin, pentru că acest lucru ar fi un exemplu de cum poate arăta un fost stat sovietic care beneficiază de aderarea la valorile Occidentului – reformat și prosper. După Moldova, ar urma Ucraina și Armenia, ceea ce, pentru reputația Moscovei în calitate de garant de securitate în zonă, ar fi zdrobitor. Dar care sunt vulnerabilitățile Moldovei? Potrivit unei analize Chathamhouse.org, cea mai importantă este interferența electorală malignă a Rusiei, urmată de presiunea economică, operațiunile informaționale, atacurile cibernetice, destabilizarea internă, corupția și utilizarea grupurilor de intermediari. Acestea fac parte din așa-numitele „măsuri-hibride”, foarte iubite de Moscova și în a căror competență, de altfel, excelează. Așa se face că miza mizelor în dinamica Rusiei cu Moldova este împiedicarea cu orice preț a aderării acesteia la UE – o extindere a UE în acest spațiu și o orientare pro-NATO a țării sunt respinse categoric de Moscova. O altă miză extrem de importantă a Rusiei în ecuația cu Moldova este menținerea Transnistriei ca punct vital de presiune. Potrivit understandingwar.org, Kremlinul valorifică foarte bine exclava sa militară de 30 de ani din Transnistria, prin adâncirea, în timp, a legăturilor politice și economice în Republica Moldova, în efortul de prevenire a aderării la Vest. Și nu se va opri! Folosirea oligarhilor pentru amestecul în treburile interne e un exercițiu vechi, dar eficient Ne amintim de rolul extrem de important jucat de opozantul moldovean pro-Kremlin, Ilan Șor, în extinderea operațiunilor de influență malignă ale Rusiei în Moldova și în special în Găgăuzia. Deși partidul lui Șor a fost declarat neconstituțional, multiplele sale influențe continuă să se facă simțite în Moldova și oferă Kremlinului instrumente variate de influență în societatea și politica moldovenească, in extenso, europeană. Serviciul Național de Securitate al Republicii Moldova l-a acuzat pe Ilan Șor și pe alți oligarhi pro-ruși că plătește milioane de euro pentru a organiza proteste antiguvernamentale și compromite desfășurarea alegerilor. O altă miză extrem de importantă este demonstrativ-politică. Prin menținerea constantă a influenței asupra Moldovei, Rusia demonstrează putere, influență și transmite mesajul țărilor dimprejur (Georgia, Ucraina, România) că nu doarme. Dar există pericolul ca Moldova să devină o a doua Georgia? Ar exista două variante de scenariu: Moscova alege varianta militară, întreprinde o incursiune rapidă, după modelul din 2008 în Georgia, lucru costisitor și riscant, pentru că ar putea să implice o reacție locală mai largă, iar războiul din Ucraina a uzat suficient armata rusă. Scenariu al doilea, descris mai sus – politic hibrid, pe termen scurt – manipularea alegerilor, sprijinirea candidaților pro-ruși, dezinformare, coerciție economică, ample campanii media, lucruri la care, cum spuneam, Moscova e premiantă.
Rusia a vizat peste 1,3 milioane de români în campania de manipulare electorală. Procurorul general: Principalul beneficiar a fost candidatul pro-Kremlin
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Alex Florența, a prezentat marți concluziile unei anchete extinse, potrivit căreia Federația Rusă a derulat o operațiune de mare influență în România, înaintea alegerilor prezidențiale din 2024. Campania, desfășurată prin companii cu legături la Moscova, ar vizat direct peste 1,3 milioane de alegători români, potrivit Bloomberg. „Este clar că principalul beneficiar al acestei campanii a fost candidatul independent”, a precizat procurorul general, făcând referire la Călin Georgescu, fost inginer agronom, care a câștigat în mod surprinzător primul tur al alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024. Detaliile apar într-un rechizitoriu care îl vizează pe Georgescu și alți 21 de inculpați, acuzați, printre altele, de tentativă de răsturnare a ordinii constituționale. Procurorii susțin că acțiunile acestora au fost parte a unei operațiuni hibride coordonate de entități rusești, cu scopul de a destabiliza statul român din interior. Atac digital sofisticat: algoritmii au scăpat monitorizărilor clasice Potrivit rechizitoriului, patru companii cu legături directe în Rusia au orchestrat o rețea de peste 2.000 de conturi false de Facebook și aproximativ 20.000 de boți AI, care au răspândit dezinformare, conținut generat automat și mesaje menite să submineze încrederea publicului în instituțiile democratice. Rusia nu a folosit metode de manipulare ostentative, ci s-a infiltrat subtil în algoritmii rețelelor sociale, astfel că atacul a fost „invizibil” o bună perioadă de timp: „Tipul de campanie desfășurat a trecut neobservat, algoritmii rețelelor sociale fiind dificil de urmărit cu metodele clasice de investigație”, a explicat șeful Parchetului General. După victoria lui Georgescu, Curtea Constituțională a invalidat scrutinul, ceea ce a generat proteste stradale și a amplificat sprijinul pentru partide de extremă dreapta. Între timp, ancheta a scos la iveală legăturile fostului candidat cu grupări radicale și mercenari, precum și mesaje publice în care acesta l-a elogiat pe Vladimir Putin și a criticat NATO. În luna februarie, Georgescu a fost pus sub acuzare pentru apartenență la o organizație extremistă și fals în declarații privind finanțarea campaniei electorale. Acesta respinge acuzațiile și susține că este nevinovat. De asemenea, Kremlinul neagă acuzațiile, catalogându-le drept „nefondate”.
Maia Sandu, la Strasbourg: Obiectivul Kremlinului – să pună mâna pe Moldova prin ingerință electorală
În fața europarlamentarilor, șefa statului moldovean a afirmat: „Obiectivul Kremlinului este clar. Să pună mâna pe Moldova prin ingerință electorală. Să o folosească împotriva Ucrainei și să facă din noi o platformă de lansare pentru atacuri hibride împotriva Uniunii Europene. De aceea aceste alegeri sunt deosebit de importante”. Acesta a avertizat că autoritățile ruse au coordonat o amplă campanie de influențare a alegerilor, începută „cu luni înainte de alegeri”. „Ne-au tăiat gazul, ne-au interzis exporturile de vin și fructe. Au creat zăzanie cu regiunea transnistreană. În ianuarie ne-am trezit cu o criza energetică artificial creată, menită să crească prețurile, să lase Transnistria în beznă și frig și să divizeze cetățenii de pe cele două maluri ale Nistrului”, a adăugat Maia Sandu. „Democrația însăși a devenit o țintă. Marionetele Rusiei finanțează și proteste organizate pe Telegram, cu transporturi aranjate și cu oameni momiți de promisiunea a mii de euro. Minciunile se răspândesc, e-mail-uri false, chipurile venind de la instituții de stat, filme deepfake cu politicieni, site-uri internaționale, chipurile care se prezintă ca surse imparțiale de știri, dar care de fapt transmit propaganda Kremlinului”, a mai exemplificat Sandu. Maia Sandu a descris cum sunt cumpărate voturile Președinta de la Chișinău a mai descris și mecanisme de cumpărare a voturilor, prin bănci sancționate internațional care au deschis zeci de mii de conturi pentru plăți directe, precum și utilizarea criptomonedelor, a cardurilor preplătite și a companiilor fictive. „Instituțiile noastre estimează că, în cursul anului, Rusia a cheltuit echivalentul a 1% din PIB-ul Moldovei pentru a influența alegerile din 2024”, a mai menționat președinta.
Kremlinul susține că Ucraina nu poate primi garanții de securitate prin forțe militare străine
Kremlinul a anunțat vineri că securitatea Ucrainei nu poate fi garantată prin trupe străine și că mai există pași importanți de făcut înainte ca Moscova și Kiev să ajungă la o întâlnire pentru a discuta despre încheierea conflictului, relatează agenția de presă Reuters. Joi, douăzeci și șase de state au convenit să ofere Ucrainei garanții de securitate după încheierea războiului, inclusiv printr-o forță internațională terestră, navală și aeriană, a anunțat președintele Franței, la finalul întâlnirii „Coaliției de Voință”. „Pot fi asigurate și furnizate garanții de securitate pentru Ucraina de către contingente militare străine, în special europene și americane? Cu siguranță nu, nu pot. Acest lucru nu poate servi drept garanție de securitate pentru Ucraina care să fie acceptabilă pentru țara noastră.”, a spus purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, pentru agenția rusă RIA. Dmitri Peskov a mai precizat pentru RIA că toate elementele necesare pentru securitatea Ucrainei există deja în acordurile rezultate din negocierile de pace de la Istanbul, desfășurate în 2022. Documentul respectiv prevedea ca Ucraina să renunțe la aderarea la NATO și să adopte un statut neutru, fără arme nucleare. În schimb, ar fi urmat să primească garanții de securitate din partea Statelor Unite, Rusiei, Chinei, Marii Britanii și Franței. „Înainte de întâlnirile la nivel înalt sau la cel mai înalt nivel, trebuie să se depună eforturi considerabile pentru a rezolva problemele minore, aspectele tehnice minore, care împreună constituie întregul proces de soluționare”, a declarat Peskov.
Analiză | Temă de reflecție pentru Trump. Putin nu va căuta pacea până nu se va confrunta cu o înfrângere militară
Recentele summit-uri din Alaska și Washington DC au reușit să readucă războiul din Ucraina în atenția publicului. Cu toate acestea, avalanșa de activități diplomatice nu a reușit să producă progrese semnificative în efortul de pace – șovăitor – condus de SUA. Sfârșitul celui mai mare război din Europa, de la al Doilea Război Mondial încoace, este încă departe. Președintele rus Vladimir Putin și președintele ucrainean Volodimir Zelenski au atins, amândoi, o serie de obiective specifice în timpul întâlnirilor lor cu președintele american Donald Trump. Tratamentul „covor roșu”, de care a beneficiat Putin la Anchorage, a fost o victorie simbolică și a pus capăt izolării internaționale a liderului de la Kremlin. Între timp, Zelenski a asigurat angajamentul provizoriu al lui Trump de a participa la garanțiile de securitate pentru Ucraina și a reușit să evite orice concesii teritoriale periculoase. Întâlnirea de la Casa Albă i-a oferit liderului ucrainean oportunitatea de a demonstra că relația sa cu Trump s-a îmbunătățit considerabil de la episodul „ceartă în Biroul Oval”, care a avut loc cu șase luni în urmă, notează Elena Davlikanova și Yevhen Malik într-o analiză publicată de Atlantic Council. „Oprirea armatei lui Putin este cheia succesului” Aceste progrese limitate au fost binevenite la Moscova și Kiev, dar nu au putut masca lipsa generală de progres către pace. Oficialii Casei Albe au indicat inițial că Trump a ajuns la un acord preliminar cu Putin privind garanțiile de securitate pentru Ucraina și o întâlnire bilaterală cu Zelenski, dar Kremlinul a contrazis, ulterior, aceste afirmații. Într-un discurs din data de 20 august, ministrul rus de externe – Serghei Lavrov – a minimalizat perspectiva oricăror discuții directe între Putin și omologul său ucrainean, cerând în același timp ca Rusia să joace un rol cheie în orice garanții de securitate pentru Ucraina. „Insistența absurdă a lui Lavrov asupra unui veto rus în ceea ce privește viitoarea securitate a Ucrainei vorbește de la sine despre lipsa de interes a Moscovei față de o soluționare durabilă. Rusia și-a subliniat poziția intransigentă lansând un bombardament masiv asupra Ucrainei, în dimineața zilei de 21 august, care a inclus un atac cu rachete asupra unei fabrici deținute de americani în vestul țării. Ar trebui să fie acum extrem de clar că Rusia va continua să respingă propunerile de pace ale lui Trump până când Putin se va confrunta cu presiuni semnificativ mai mari pentru a pune capăt războiului. În prezent, liderul rus crede că poate câștiga timp și, în cele din urmă, poate rezista mai mult decât Occidentul în Ucraina, în timp ce îi va împinge încet, dar sigur, pe ucraineni până la supunere. Măsurile economice, inclusiv creșterea sancțiunilor și tarifele secundare, îi pot influența cu siguranță gândirea, dar este puțin probabil ca poziția lui Putin să sufere schimbări fundamentale, cu excepția cazului în care pierde inițiativa pe câmpul de luptă și este forțat să se confrunte cu posibilitatea unei înfrângeri militare. În timp ce alții își pun încrederea în diplomație, Ucraina pare să fie pe deplin conștientă de faptul că oprirea armatei lui Putin este cheia succesului. Având în vedere acest lucru, Kievul depune eforturi mari pentru a contracara percepțiile înșelătoare ale aliaților țării, conform cărora victoria militară rusă este cumva inevitabilă. În timpul întâlnirii de la Casa Albă cu Trump, Zelenski a subliniat că, în ultimele o mie de zile de război la scară largă, Rusia a reușit să ocupe mai puțin de unu la sută din teritoriul ucrainean suplimentar. Aceste informații au fost o noutate pentru Trump și i-au schimbat starea de spirit, potrivit BBC”, continuă Elena Davlikanova și Yevhen Malik. Motivul pentru care Putin cere Ucrainei să predea Donbasul fără luptă Bătălia de la Pokrovsk, aflată în desfășurare în estul Ucrainei, oferă perspective importante asupra potențialului ofensiv în scădere al armatei ruse. „Din vara anului 2024, Putin a sacrificat zeci de mii de soldați și mii de vehicule blindate în încercarea de a cuceri micul, dar importantul oraș strategic Pokrovsk din regiunea Donbas. În ciuda acestor pierderi mari din partea Rusiei, orașul rămâne sub control ucrainean. Dincolo de Pokrovsk se află zona cea mai fortificată a Ucrainei, o centură de fortărețe formată din orașe industriale, pe care mulți o consideră cheia apărării estului Ucrainei. Spre deosebire de terenul preponderent rural din apropierea Pokrovskului, zona nordică a Donbasului, din jurul orașelor Sloviansk și Kramatorsk, zona aceasta este presărată cu rețele de fortificații din beton și linii defensive stratificate, care sunt în construcție de la începutul invaziei Rusiei, acum mai bine de un deceniu, în anul 2014. În cazul în care comandanții ruși vor încerca să reproducă tacticile lor de «mașinărie de tocat carne» împotriva apărării Ucrainei din nordul Donbasului, rezultatul va fi, probabil, catastrofal pentru Moscova. Într-adevăr, mulți analiști ucraineni cred că o ofensivă rusească pentru a cuceri regiunea ar duce la cele mai sângeroase bătălii din întregul război și ar provoca sute de mii de victime rusești. Acest lucru ajută la explicarea motivului pentru care Putin cere acum Ucrainei să predea regiunea fără luptă, ca parte a oricărui acord de pace”, mai scriu Elena Davlikanova și Yevhen Malik. „Putin ar putea fi forțat să-și regândească invazia” Rusia rămâne, pe bună dreptate, dornică să prezinte invazia Ucrainei ca pe un succes militar răsunător. Oficialii Kremlinului, inclusiv Putin însuși, se laudă, deseori, cu progrese militare și victorii pe câmpul de luptă. „Cu toate acestea, astfel de reprezentări triumfătoare sunt contrazise de realitate. O actualizare recentă a informațiilor de la Ministerul Apărării din Marea Britanie a estimat că, în ritmul actual, Rusiei i-ar lua aproape patru ani și jumătate pentru a cuceri complet cele patru provincii ucrainene parțial ocupate și revendicate de Kremlin. Incapacitatea Rusiei de a realiza o mutare decisivă pe câmpul de luptă ar trebui să încurajeze partenerii Kievului să devină mai ambițioși în sprijinul militar acordat Ucrainei. Putin poate că în prezent nu are niciun interes să pună capăt războiului, dar armata sa a fost deja demascată ca fiind orice altceva decât invincibilă și este mult mai vulnerabilă decât ar vrea să ne facă să credem. Statele