Analiză | Temă de reflecție pentru Trump. Putin nu va căuta pacea până nu se va confrunta cu o înfrângere militară
Recentele summit-uri din Alaska și Washington DC au reușit să readucă războiul din Ucraina în atenția publicului. Cu toate acestea, avalanșa de activități diplomatice nu a reușit să producă progrese semnificative în efortul de pace – șovăitor – condus de SUA. Sfârșitul celui mai mare război din Europa, de la al Doilea Război Mondial încoace, este încă departe. Președintele rus Vladimir Putin și președintele ucrainean Volodimir Zelenski au atins, amândoi, o serie de obiective specifice în timpul întâlnirilor lor cu președintele american Donald Trump. Tratamentul „covor roșu”, de care a beneficiat Putin la Anchorage, a fost o victorie simbolică și a pus capăt izolării internaționale a liderului de la Kremlin. Între timp, Zelenski a asigurat angajamentul provizoriu al lui Trump de a participa la garanțiile de securitate pentru Ucraina și a reușit să evite orice concesii teritoriale periculoase. Întâlnirea de la Casa Albă i-a oferit liderului ucrainean oportunitatea de a demonstra că relația sa cu Trump s-a îmbunătățit considerabil de la episodul „ceartă în Biroul Oval”, care a avut loc cu șase luni în urmă, notează Elena Davlikanova și Yevhen Malik într-o analiză publicată de Atlantic Council. „Oprirea armatei lui Putin este cheia succesului” Aceste progrese limitate au fost binevenite la Moscova și Kiev, dar nu au putut masca lipsa generală de progres către pace. Oficialii Casei Albe au indicat inițial că Trump a ajuns la un acord preliminar cu Putin privind garanțiile de securitate pentru Ucraina și o întâlnire bilaterală cu Zelenski, dar Kremlinul a contrazis, ulterior, aceste afirmații. Într-un discurs din data de 20 august, ministrul rus de externe – Serghei Lavrov – a minimalizat perspectiva oricăror discuții directe între Putin și omologul său ucrainean, cerând în același timp ca Rusia să joace un rol cheie în orice garanții de securitate pentru Ucraina. „Insistența absurdă a lui Lavrov asupra unui veto rus în ceea ce privește viitoarea securitate a Ucrainei vorbește de la sine despre lipsa de interes a Moscovei față de o soluționare durabilă. Rusia și-a subliniat poziția intransigentă lansând un bombardament masiv asupra Ucrainei, în dimineața zilei de 21 august, care a inclus un atac cu rachete asupra unei fabrici deținute de americani în vestul țării. Ar trebui să fie acum extrem de clar că Rusia va continua să respingă propunerile de pace ale lui Trump până când Putin se va confrunta cu presiuni semnificativ mai mari pentru a pune capăt războiului. În prezent, liderul rus crede că poate câștiga timp și, în cele din urmă, poate rezista mai mult decât Occidentul în Ucraina, în timp ce îi va împinge încet, dar sigur, pe ucraineni până la supunere. Măsurile economice, inclusiv creșterea sancțiunilor și tarifele secundare, îi pot influența cu siguranță gândirea, dar este puțin probabil ca poziția lui Putin să sufere schimbări fundamentale, cu excepția cazului în care pierde inițiativa pe câmpul de luptă și este forțat să se confrunte cu posibilitatea unei înfrângeri militare. În timp ce alții își pun încrederea în diplomație, Ucraina pare să fie pe deplin conștientă de faptul că oprirea armatei lui Putin este cheia succesului. Având în vedere acest lucru, Kievul depune eforturi mari pentru a contracara percepțiile înșelătoare ale aliaților țării, conform cărora victoria militară rusă este cumva inevitabilă. În timpul întâlnirii de la Casa Albă cu Trump, Zelenski a subliniat că, în ultimele o mie de zile de război la scară largă, Rusia a reușit să ocupe mai puțin de unu la sută din teritoriul ucrainean suplimentar. Aceste informații au fost o noutate pentru Trump și i-au schimbat starea de spirit, potrivit BBC”, continuă Elena Davlikanova și Yevhen Malik. Motivul pentru care Putin cere Ucrainei să predea Donbasul fără luptă Bătălia de la Pokrovsk, aflată în desfășurare în estul Ucrainei, oferă perspective importante asupra potențialului ofensiv în scădere al armatei ruse. „Din vara anului 2024, Putin a sacrificat zeci de mii de soldați și mii de vehicule blindate în încercarea de a cuceri micul, dar importantul oraș strategic Pokrovsk din regiunea Donbas. În ciuda acestor pierderi mari din partea Rusiei, orașul rămâne sub control ucrainean. Dincolo de Pokrovsk se află zona cea mai fortificată a Ucrainei, o centură de fortărețe formată din orașe industriale, pe care mulți o consideră cheia apărării estului Ucrainei. Spre deosebire de terenul preponderent rural din apropierea Pokrovskului, zona nordică a Donbasului, din jurul orașelor Sloviansk și Kramatorsk, zona aceasta este presărată cu rețele de fortificații din beton și linii defensive stratificate, care sunt în construcție de la începutul invaziei Rusiei, acum mai bine de un deceniu, în anul 2014. În cazul în care comandanții ruși vor încerca să reproducă tacticile lor de «mașinărie de tocat carne» împotriva apărării Ucrainei din nordul Donbasului, rezultatul va fi, probabil, catastrofal pentru Moscova. Într-adevăr, mulți analiști ucraineni cred că o ofensivă rusească pentru a cuceri regiunea ar duce la cele mai sângeroase bătălii din întregul război și ar provoca sute de mii de victime rusești. Acest lucru ajută la explicarea motivului pentru care Putin cere acum Ucrainei să predea regiunea fără luptă, ca parte a oricărui acord de pace”, mai scriu Elena Davlikanova și Yevhen Malik. „Putin ar putea fi forțat să-și regândească invazia” Rusia rămâne, pe bună dreptate, dornică să prezinte invazia Ucrainei ca pe un succes militar răsunător. Oficialii Kremlinului, inclusiv Putin însuși, se laudă, deseori, cu progrese militare și victorii pe câmpul de luptă. „Cu toate acestea, astfel de reprezentări triumfătoare sunt contrazise de realitate. O actualizare recentă a informațiilor de la Ministerul Apărării din Marea Britanie a estimat că, în ritmul actual, Rusiei i-ar lua aproape patru ani și jumătate pentru a cuceri complet cele patru provincii ucrainene parțial ocupate și revendicate de Kremlin. Incapacitatea Rusiei de a realiza o mutare decisivă pe câmpul de luptă ar trebui să încurajeze partenerii Kievului să devină mai ambițioși în sprijinul militar acordat Ucrainei. Putin poate că în prezent nu are niciun interes să pună capăt războiului, dar armata sa a fost deja demascată ca fiind orice altceva decât invincibilă și este mult mai vulnerabilă decât ar vrea să ne facă să credem. Statele
Kremlinul nu este pregătit pentru summitul Putin-Zelenski. Declarațiile date de Serghei Lavrov
Declarațiile lui Lavrov creează din nou confuzie din partea Kremlinului, fiind un duș rece pentru eforturile lui Donald Trump de a organiza un summit pentru negocieri directe în vederea încheierii Războiului din Ucraina, potrivit Politico. Dacă la începutul săptămânii, oficialul de la Casa Albă a anunțat pe social media organizarea unui summit bilateral între Zelenski și Putin, anunțul fiind urmat de întâlniri decisive alături de reprezentații Coaliției de Voință, oficialul nu a oferit foarte multe detalii despre această chestiune. Totuși, oficialii de la Kremlin s-au arătat reticenți în a purta negocieri propriu – zise cu Ucraina. Marți, ministrul de Externe Serghei Lavrov a precizat că o astfel de întâlnire „ar trebui pregătită pas cu pas, gradual, de la nivel de experți și parcurgând toate stadiile necesare”. Ce a declarat Lavrov? Vineri, declarațiile ministrului rus de Externe au semănat chiar mai multe semințe de îndoială, Lavrov acuzând că Zelenski este cel care nu este dispus să negocieze. Lavrov susține că președintele ucrainean refuză să excludă o posibilă aderare la NATO, dar și să dea curs solicitărilor de extindere a teritoriilor ale Kremlinului. „Putin este pregătit să se întâlnească cu Zelenskyy atunci când agenda summitului va fi pregătită, iar această agendă nu este deloc gata”, a declarat ministrul rus de Externe Serghei Lavrov pentru NBC News. „Zelenski a spus nu la orice (n.r. – solicitări). Cum ne putem întâlni cu o persoană care se pretinde a fi lider?”, a adăugat diplomatul rus. În timp ce Secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, a precizat, în prima parte a săptămânii, că Rusia a fost de acord cu o întrevedere între Putin și Zelenski, prezentând presupusa deschidere spre negocieri ca un progres, liderii europeni s-au declarat sceptici cu privire la faptul că Moscova este cu adevărat interesată de încheierea războiului și că va participa la negocieri „de bună credință”, precizează Politico. „Uităm că Rusia nu a făcut nicio concesie și că ei sunt agresorii în această situație”, a declarat vineri Kaja Kallas, înalt diplomat european în Afaceri Externe și Politici de Securitate. Vineri, președinte ucrainean Volodimir Zelenski a acuzat Moscova că trage de timp în negocierile de pace cu scopul de a amâna intenționat sancțiunile impuse de SUA. Trump a anunțat că va supune scțiuni comerciale asupra partenerilor comerciali ai Rusiei, dacă Kremlinul refuză să participe la un summit trilateral.
Trump condiționează întâlnirea cu Putin. Fără Zelenski, nu se discută!
Potrivit unor surse de la Washington, Casa Albă condiționează întâlnirea dintre Donald Trump și Vladimir Putin de un dialog prealabil între Putin și Zelenski, ceea ce liderul rus a respins public. În timp ce Trump încearcă să medieze un armistițiu în războiul din Ucraina, Kremlinul pare reticent la ideea unei discuții directe cu Kievul. Putin a declarat că nu exclude complet o întâlnire cu Zelenski, dar a subliniat că „nu sunt îndeplinite condițiile” pentru o astfel de discuție. Kremlinul evită summitul trilateral Trump Putin Zelenski Deși oficiali de la Kremlin au confirmat că pregătirile pentru un summit bilateral Trump Putin sunt în curs, ei au negat că formatul trilateral care include și pe Zelenski ar fi fost serios discutat. „Aceasta a fost doar o mențiune a părții americane”, a declarat consilierul Iuri Ușakov. În schimb, Rusia preferă ideea unui „summit al marilor puteri” cu Trump, excluzând reprezentarea directă a Ucrainei, ceea ce provoacă îngrijorări la Kiev și în capitalele europene. Președintele Zelenski a reiterat că orice discuție privind viitorul țării sale trebuie să includă participarea Ucrainei. Incertitudine asupra locației și formatului Până în prezent, nu a fost stabilit locul desfășurării summitului Trump Putin, însă liderul rus a sugerat Emiratele Arabe Unite ca posibilă gazdă. Între timp, Trump a transmis mesaje contradictorii: criticând atacurile Rusiei asupra civililor din Ucraina, dar și exprimând optimism în privința viitorului relațiilor bilaterale. Zelenski, de partea sa, a avut convorbiri telefonice cu lideri europeni, subliniind importanța unei viziuni comune în negocierile pentru securitatea regională. Președintele ucrainean a transmis clar că este dispus la dialog, dar așteaptă o deschidere reală din partea Kremlinului. Soarta summitului Trump Putin Zelenski rămâne incertă Dacă va avea loc, întâlnirea ar marca primul summit SUA-Rusia de la discuțiile dintre Joe Biden și Vladimir Putin în 2021. Totuși, fără o întâlnire între Putin și Zelenski, summitul riscă să fie amânat sau chiar anulat, afectând eforturile diplomatice de oprire a războiului din Ucraina.
Kremlinul temperează retorica nucleară a lui Trump: Toată lumea ar trebui să fie foarte atentă
Kremlinul a transmis luni că „toată lumea ar trebui să fie foarte, foarte atentă” când vine vorba de retorica nucleară, ca reacție la declarația președintelui Donald Trump, care a spus că a ordonat mutarea a două submarine nucleare americane „în regiunile potrivite”, după ce fostul președinte rus Dmitri Medvedev a vorbit despre riscul unui război între marile puteri nucleare. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a minimalizat însă importanța acțiunii lui Trump: „Este evident că submarinele americane se află deja în misiuni de luptă. Este un proces continuu.” El a adăugat că Rusia nu dorește să se angajeze într-o polemică publică pe acest subiect și a insistat că este esențială prudența în comunicarea pe teme nucleare. Tensiunile apar într-un moment delicat: Trump a anunțat că va impune noi sancțiuni Rusiei și statelor care îi cumpără petrolul, precum India și China, dacă președintele Vladimir Putin nu acceptă un acord de pace până vineri, punând presiune pe Moscova la trei ani și jumătate de la începutul războiului din Ucraina. Putin a declarat recent că negocierile de pace au făcut „câțiva pași pozitivi”, dar a reafirmat că Rusia deține inițiativa pe front. Între timp, emisarul lui Trump, Steve Witkoff, este așteptat în Rusia în această săptămână, însă Kremlinul nu a confirmat dacă vizita a fost solicitată de partea rusă. Peskov a subliniat că Rusia apreciază dialogul cu Witkoff: „Întotdeauna suntem bucuroși să îl primim la Moscova. Îl considerăm un interlocutor util și relevant.” Disputa verbală dintre Trump și Medvedev Conflictul verbal dintre Trump și Medvedev, cunoscut pentru declarațiile sale provocatoare, a stârnit îngrijorări în rândul unor analiști occidentali și ruși, care au criticat escaladarea tensiunilor prin discuții publice despre desfășurări nucleare. Totuși, Kremlinul nu vede în declarațiile recente un semnal clar de escaladare. „Sunt subiecte extrem de complexe și sensibile, care trezesc emoții puternice. Dar nu credem că asistăm la o escaladare reală,” a spus Peskov. El a refuzat să răspundă dacă Medvedev a fost avertizat să își modereze retorica online.
Analiză | Kremlin, noua definiție a păcatelor de neiertat. Pentru cei considerați vinovați de astfel de infracțiuni nu există cale de întoarcere
De la începutul războiului din Ucraina, în anul 2022, numărul păcatelor considerate „de neiertat” de către Kremlin s-a extins pentru a include orice este considerat că ajută inamicul. Aparenta sinucidere a recent demisului ministru al Transporturilor din Rusia, Roman Starovoit, cu puțin timp înainte de probabila sa arestare pentru acuzații de corupție, a fost un șoc major pentru elita rusă. Nu numai că a fost un eveniment fără precedent pentru Rusia post-sovietică, dar a scos în evidență și modul în care sistemul politic rus s-a schimbat. Pe fondul războiului din Ucraina, există mult mai puține oportunități de a părăsi politica (sau țara), iar un sentiment omniprezent de deznădejde a modificat modul în care se comportă oficialii. Cel mai important, numărul infracțiunilor pe care regimul le consideră „de neiertat” și pe care le va pedepsi aspru a crescut dramatic. Președintele rus Vladimir Putin a fost întotdeauna cunoscut pentru indiferența sa față de corupția pe scară largă. A spus în repetate rânduri că nu poți închide fiecare oficial corupt și că, chiar dacă ai face-o, cei care îi vor înlocui nu vor fi mai buni. Spre deosebire de mulți alți lideri populiști, Putin a evitat campaniile publice anticorupție, în ciuda potențialului acestora de a-i spori popularitatea. „Înainte de invadarea Ucrainei, existau doar două cazuri în care un ministru în exercițiu risca închisoarea. În 2013, fostul ministru al Apărării, Anatoli Serdiukov, părea că va primi o pedeapsă cu închisoarea. În cele din urmă, însă, a rămas în libertate, în ciuda beneficiilor politice pe care Putin le-ar fi obținut dacă ar fi ajuns după gratii. În 2016, ministrul Dezvoltării Economice de atunci, Alexei Uliukaev, a fost arestat și ulterior trimis la închisoare după ce a fost condamnat pentru solicitarea unei mită de 2 miliarde de dolari într-o operațiune subreptică efectuată de șeful gigantului petrolier Rosneft, Igor Sechin”, notează Tatiana Stanovaya – fondatoarea proiectului de analiză politică R. Politik – într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace. „Norii au început să se adune asupra lui Starovoit în aprilie” Uliukaev a avut ghinion, continuă Tatiana Stanovaya, deoarece – pentru adversarii săi – trimiterea sa în sparele gratiilor era o chestiune de principiu. Vladimir Putin nu a jucat un rol major în niciunul dintre aceste două cazuri, iar poziția sa publică a fost întotdeauna aceea că anchetatorii ar trebui să fie lăsați să-și facă treaba. „Aceleași reguli informale s-au aplicat și în primii ani ai războiului cu Ucraina. Este adevărat că au fost închiși mai mulți oficiali, dar toți erau relativ… juniori. Situația s-a schimbat în 2024, când Putin a dat undă verde unei epurări a tuturor celor apropiați de fostul ministru al apărării, Serghei Șoigu. Pentru moment, loialitatea trecută a lui Șoigu față de Putin înseamnă că a reușit să evite orice acuzații penale. Desigur, Starovoit nu era nici pe departe la fel de apropiat de Putin ca Șoigu. Starovoit fusese ministru doar de un an, după o perioadă de șase ani ca guvernator al regiunii Kursk. Cu toate acestea, era cunoscut pe scară largă faptul că Starovoit avea legături strânse cu frații magnați Arkady și Boris Rotenberg, asociați de încredere ai lui Putin și însărcinați cu supravegherea unor proiecte majore de infrastructură, inclusiv podul care leagă continentul rus de Crimeea anexată. Starovoit s-a bucurat, de asemenea, de toate privilegiile de a fi ministru federal și a participat la întâlniri regulate cu Putin. A fi responsabil de rețeaua de transport a Rusiei în timp de război este un rol incontestabil important. Norii au început să se adune asupra lui Starovoit în aprilie, după arestarea lui Alexei Smirnov, adjunctul său și apoi succesorul său ca guvernator al regiunii Kursk. Dosarul penal împotriva lui Smirnov s-a concentrat pe rolul său în construirea de fortificații defensive în regiune, care s-au dovedit a fi deficitare atunci când trupele ucrainene au invadat în august 2024 și au făcut progrese rapide”, mai scrie Tatiana Stanovaya. „Numărul păcatelor considerate «de neiertat» a crescut” Se pare că alți oficiali depuseseră deja mărturie împotriva lui Smirnov și Starovoit, care împreună supravegheau construcția apărării. Această veste a stârnit speculații cu privire la posibilitatea ca frații Rotenberg să-l protejeze pe protejatul lor, Starovoit: ar fi în interesul lor să intervină și, dacă ar face-o, cât i-ar putea costa? „În acest moment s-a făcut simțită o nouă evoluție în cadrul regimului rus. De la începutul războiului în 2022, numărul păcatelor considerate «de neiertat» de către Kremlin a crescut pentru a include orice este perceput ca ajutor pentru inamic. Aceasta include declarații publice care critică regimul (de unde și înăsprirea legilor privind agenții străini și organizațiile indezirabile), profitul companiilor care dăunează pregătirii militare a Rusiei (de unde și valul de naționalizări recente), eforturile de a muta bani în străinătate și chiar încercarea de a avea două roluri conducând atât o companie internă, cât și una internațională. Eșecul de a construi apărări adecvate în regiunea Kursk, permițând astfel forțelor ucrainene să pătrundă pe teritoriul rus, se încadrează evident în categoria unui păcat de neiertat. Iar pentru cei considerați vinovați de astfel de infracțiuni nu există cale de întoarcere. Se pare că frații Rotenberg nu numai că nu au putut să-l protejeze pe Starovoit, dar nici măcar nu au fost dispuși să încerce. Când a devenit clar că ofensa sa era extrem de gravă, a fost mai sigur să se distanțeze de Starovoit – un client toxic, decât să lupte de partea lui”, explică Tatiana Stanovaya. „Figurile cândva influente, mai puțin puternice” Aceste tipuri de cazuri par să devină din ce în ce mai frecvente. „Alte figuri influente – precum șeful corporației de apărare, Serghei Cemezov, șeful Rosneft, Igor Sechin, și puternicii frați Kovalchuk – se vor vedea, probabil, forțate să-i abandoneze pe cei care apelează la ei pentru protecție. Nu vor putea salva protejații, subordonații loiali sau pe cei care beneficiază de patronajul lor din ghearele mașinii represive a Rusiei. Războiul a făcut ca figurile cândva influente să fie mult mai puțin puternice, interesele lor fiind zdrobite sub roțile unui sistem care se vede angajat într-o luptă
Dominic Fritz, despre moțiunea de cenzură: Un stat nereformat le convine și celor de la AUR, și Kremlinului
Mesajul a fost publicat joi seara. „Azi, rușii au aruncat bombe peste Cernăuți, oraș cu profunde rădăcini românești. Tot azi, AUR a scris în moțiunea de cenzură că de vină pentru criza bugetară sunt banii dați Ucrainei și Moldovei. Operațiune de marketing, cum zic ei. Manipulare cinică, să-i zicem noi. Nu Ucraina ne-a băgat în datorii. Nu Republica Moldova a pus în funcții mii de șefi inutili, în consilii de administrație sau în agenții create doar pentru a oferi recompense politice. Nu doar că e grețos să-i găsești țapi ispășitori fix pe vecinii noștri ai căror sânge și curaj sunt protecția noastră împotriva bocancilor rușilor. Mai mult, mută atenția de la eforturile reale pentru a schimba radical statul român, capturat de interese private de 35 de ani. Un stat nereformat le convine și celor de la AUR, și Kremlinului, pentru că e slab și coruptibil. Aici se duce adevărata bătălie. O vom câștiga”, a explicat președintele USR, Dominic Fritz. Dezbaterea moțiunii și votul, săptămâna viitoare Moţiunea de cenzură AUR împotriva Guvernului Ilie Bolojan, ca urmare a asumării răspunderii pe pachetul de măsuri fiscale de reducere a deficitului, a fost citită joi, în Parlament. Plenul comun se va reuni luni, de la ora 15.00, pentru dezbaterea şi votul pe moţiunea de cenzură. AUR a depus moțiunea de cenzură, criticând dur măsurile de austeritate și creșterile fiscale anunțate pentru reducerea deficitului bugetar.
Natalia Morari: După logica Maiei Sandu, jumătate dintre oamenii din Republica Moldova sunt agenți ai Kremlinului
Într-o ediție transmisă live de Gândul, Natalia Morari a comentat acuzațiile indirecte aduse de președinta Maia Sandu primarului Ion Ceban. Ea a vorbit și despre presupusa listă cu cetățeni interziși în România. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă. Natalia Morari: „În capul meu îmi spuneam că această legătură s-a făcut cu siguranță în capul Maiei Sandu” Morari a vorbit despre momentul în care Maia Sandu a fost întrebată despre Ion Ceban și presupusele legături cu Federația Rusă. „Atunci când doamna a fost întrebată de Ion Ceban și de Federația Rusă, în capul meu îmi spuneam că această legătură s-a făcut cu siguranță în capul Maiei Sandu. Dacă e să urmăm logica ei, mai mult de jumătate de țară din Republica Moldova ar trebui să fie oamenii Kremlinului.”, spune invitata. „Trebuie să lăsăm la o parte informația despre faptul că și eu aș fi fost printre acei cetățeni care au fost interziși pe teritoriul României” În aceeași emisiune, Natalia Morari a făcut aluzie la informațiile potrivit cărora numele ei s-ar afla pe o presupusă listă de cetățeni interziși pe teritoriul României. Spune că momentul în care a fost informată coincide cu planurile sale de a ajunge la București. „Trebuie să lăsăm la o parte informația despre faptul că și eu aș fi fost printre acei cetățeni care au fost interziși pe teritoriul României. Eu nu comentez atât timp cât asta nu este o informație oficială. Domnule Tucă, probabil ei au cunoscut despre faptul că în zilele care urmează eu trebuia să ajung la București și noi urma să ne vedem. Probabil asta reprezintă pericol pentru siguranța națională…”, transmite Morari. Natalia Morari: „Deci ce vedem astăzi e acel schimb de servicii electorale” Natalia Morari a explicat că atacurile indirecte la adresa lui Ion Ceban au o motivație. Este vorba despre pregătirea alegerilor din 28 septembrie. „Trebuie să înțelegeți că în tot ce s-a întâmplat există o simplă explicație potrivit mie. În cadrul recentei vizite a lui Nicușor Dan, primei vizite oficiale a domnului Nicușor Dan în Republica Moldova, s-a discutat un lucru foarte interesant: schimb de servicii electorale. Domnul Nicușor Dan, în cadrul briefing-ului comun, conferință de presă, a mulțumit-o pe doamna Sandu pentru tot sprijinul pe care aceasta l-a avut în timpul campaniei electorale, campaniei prezidențiale. Și a promis că în cadrul alegerilor care vin în toamnă, pe 28 septembrie, va întoarce același sprijin, același serviciu pentru doamna Sandu și partidul ei. Deci asta s-a vorbit oficial la conferință de presă comună, organizată de către Maia Sandu și Nicușor Dan. Deci ce vedem astăzi e acel schimb de servicii electorale.”, spune Morari.
Kremlinul neagă acuzațiile SUA că Rusia ar încetini negocierile de pace din Ucraina
Kremlinul a respins marți declarațiile reprezentantului special al președintelui american Donald Trump privind Ucraina, care susține că Rusia tergiversează negocierile de pace, scrie Reuters. Moscova spune, totuși, că a respectat toate acordurile stabilite până în prezent în cadrul discuțiilor. Keith Kellogg, trimisul special al lui Trump pentru Ucraina, a afirmat luni că „Rusia nu poate continua să tragă de timp în timp ce bombardează ținte civile în Ucraina”. Întrebat despre aceste acuzații, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a transmis că Rusia apreciază implicarea echipei lui Trump în sprijinul discuțiilor, însă respinge ideea că ar bloca procesul. „Nimeni nu întârzie nimic aici”, a declarat Peskov reporterilor la Moscova. „Suntem în mod natural în favoarea atingerii obiectivelor pe care încercăm să le atingem prin operațiunea militară specială prin mijloace politice și diplomatice. Prin urmare, nu suntem interesați să amânăm nimic”. Peskov a adăugat că încă nu s-a stabilit o dată clară pentru cea de-a treia rundă de discuții.
Putin reia tacticile represive din epoca stalinistă pentru a-i viza pe dușmanii poporului. Numărul condamnărilor pentru trădare a crescut de 10 ori
La Forumul Juridic Internațional de la Sankt Petersburg, care s-a încheiat la mijlocul lunii mai, Ministerul Justiției din Rusia a pledat pentru „urmărirea penală imediată” a așa-numiților „agenți străini”. Reprezentanții instituției au propus, în același timp, imunitate pentru cei care comit infracțiuni în demersul de „apărare a valorilor morale”. Această contradicție evidențiază marja tot mai largă pentru represiune din Rusia, care a înregistrat o creștere bruscă a cazurilor penale motivate politic de la invadarea Ucrainei în luna februarie a anului 2022. Nu doar activiștii cu poziții civice vizibile ar fi vizați, ci și cei care nu și-au exprimat opoziția explicită față de război. „Chiar și cei care au tăcut sunt acum striviți de sistem”, notează, pentru The Insider, Olga Romanova, jurnalistă și fondatoarea organizației pentru drepturile prizonierilor „Rusia După Gratii” (Rus’ Sidyashchaya). O tipologie a represiunii Urmăririle penale pe motive politice din Rusia de astăzi seamănă foarte mult cu basorelieful lui Stalin, recent restaurat, de la stația de metrou Taganskaya din Moscova: aproape identic cu originalul, dar realizat din plastic ieftin în loc de porțelan. „Și totuși, mulți din Rusia par să aprobe basorelieful, chiar dacă cei mai rafinați ideologic se plâng că este o lucrare de proastă calitate și că ar fi trebuit făcută așa cum se cuvenea. Sursa foto – The Insider A devenit ceva obișnuit să se afirme că represiunile de astăzi nu pot fi comparate cu cele din anii `30. Oficialii din domeniul securității, în special cei mai perspicace dintre ei, remarcă adesea că investigația este un proces creativ. Iar FSB a devenit… artistul. Agenția deține monopolul asupra represiunii politice și, chiar și atunci când se pare că un caz este gestionat de Comitetul de Investigații sau, Doamne ferește, de Ministerul Afacerilor Interne (MVD), tot FSB este cel care dă ordine. Era operațiunilor independente ale MVD s-a încheiat în același timp cu carierele generalului Denis Sugrobov și ale colonelului Dmitri Zaharcenko – încă de la mijlocul anilor 2010. Nici Comitetul de Investigații nu mai acționează din proprie inițiativă, mai ales după arestările din iulie 2016 ale unor personalități de top din propria divizie de securitate internă – vezi cazurile lui Mihail Maksimenko, Alexander Lamonov și Denis Nikandrov. Desigur, FSB nu are niciun interes în infracțiuni obișnuite precum jafurile, violurile, crimele domestice, furturile sau traficul de droguri. Dar atunci când suspecți, inculpați sau condamnați din aceste categorii sunt trimiși pe front, desfășurarea lor trebuie aprobată de FSB – iar în unele cazuri, permisiunea este refuzată. Acest lucru se aplică în primul rând oficialilor și foștilor membri ai personalului de securitate. Dmitri Zaharcenko (n.red. – condamnat la 16 ani de închisoare pentru luare de mită), de exemplu, nu a avut voie să se alăture așa-numitei operațiuni militare speciale, evident pentru că există încă probleme neoficiale legate de cazul său. Motivul este simplu. Pentru cei bogați și cu relații bune, o astfel de recrutare în timp de război ar servi efectiv ca o formă de amnistie, deoarece serviciul lor s-ar efectua probabil în unități staționate confortabil în spatele frontului. De fapt, această putere informală de a ierta ar putea fi singura inovație din sistemul represiv actual. Totul în rest constă în practici vechi care revin în actualitate. FSB nu a inventat nimic nou, iar toate tacticile sale sunt inspirate din anii `30, anii staliniști”, notează Olga Romanova. Represiunea centrată pe indivizi și organizații Împreună cu expertul juridic Andrei Tarasov, Olga Romanova propune următoarea tipologie a represiunii, nu bazată pe coduri legale sau pe acuzațiile penale specifice (care pot fi nepolitice sau legate de război), ci pe motivațiile care stau la baza cazurilor. „În anii `30, țintele vizate erau Leon Troțki, Partidul Industrial, Nikolai Buharin, Biserica Ortodoxă Rusă și practic toate confesiunile religioase. Astăzi, printre acestea se numără galeristul Marat Guelman, Fundația Anticorupție (ACF) a regretatului Alexei Navalnîi, organizația de monitorizare a alegerilor Golos, publicația independentă Meduza, ONG-ul pentru drepturile omului Memorial și chiar Martorii lui Iehova – autoritățile demontând metodic obiectele lor de interes. Să examinăm trei exemple din sute de cazuri similare: Jurnalista Tatyana Felgengauera fost victima unei campanii de denigrare susținute. Ea se confruntă cu multiple acuzații penale, a fost arestată în lipsă ca agent străin pentru neîndeplinirea cerințelor legale asociate cu desemnarea și face obiectul unui nou proces pentru presupusa justificare a terorismului. Expertul în monitorizarea alegerilor, Grigori Melkonyants, este un exemplu excelent de țintă al cărei caz a fost construit atât în jurul individului, cât și al organizației – în acest caz, Golos – în ciuda absenței oricărei logici juridice formale. Melkonyants a fost recent condamnat la cinci ani de închisoare pentru organizarea activităților unui ONG străin sau internațional declarat indezirabil în Rusia. Cel puțin 60 de persoane au fost urmărite penal într-o campanie masivă care vizează Fundația Anticorupție. Printre cei care atrag furia autorităților se numără aliați ai regretatului Alexei Navalnîi, jurnaliști și chiar donatori mărunți. În 2024, 21 de persoane au fost arestate și 26 amendate pentru «utilizarea de simboluri» asociate cu ACF sau Navalnîi. Amenzi similare sunt încă aplicate și în 2025”, avertizează Olga Romanova. Represiunea serială și Ordinul NKVD nr. 00447, emis la 30 iulie 1937 În anii 1930–1940, acuzațiile aduse disidenților includeau: agitație antisovietică, calomnie la adresa autorităților sovietice, glorificarea stilului de viață burghez, anarhism și terorism (atât ca act, cât și ca acuzație politică). Echivalentele de astăzi sunt: „propagandă” LGBT, discreditarea armatei, răspândirea de „informații false” (sau „știri false”) despre Forțele Armate Ruse, justificarea terorismului, a terorismului în sine, incitarea la ură și reabilitarea nazismului. „Printre exemple se numără: Anna Ganina, o asistentă medicală din Ekaterinburg, condamnată pentru un singur comentariu antirăzboi pe rețeaua de socializare Odnoklassniki — un caz de manual despre cum articolul 280.3 din Codul Penal este folosit ca instrument serial de intimidare. Vladimir Rumyantsev, un pasionat de radio din Vologda, condamnat pentru repostarea de conținut antirăzboi — chiar dacă nu era autorul. Cazul Guelman, care implică percheziții, interogatorii și presiuni asupra comunității artistice „antistatale” în ansamblu. Încă nu am văzut dovezi concrete, dar ar fi fascinant să aflăm dacă autoritățile regionale primesc instrucțiuni secrete similare Ordinului NKVD nr. 00447, emis la 30 iulie 1937, care stabilea cote pentru represiune: de exemplu, 5.000 de persoane să fie