Etichetă: Life-Inedit

Când liliecii-vampir devin prieteni apropiați, încep să vorbească unul ca celălalt

Comportamentul de acest gen, care este des întâlnit la oameni, este valabil și-n lumea micilor, dar și marilor mamifere, potrivit Revistei Smithstonian. Uneori, când oamenii petrec suficient de mult timp împreună, încep să folosească același argou, aceleași inflexiuni vocale și același ton. Oamenii tind să repete expresiile celor din jur, în special ale oamenilor cu care au relații personale strânse. Acest timp de comportament se numește convergență vocală. Nu doar oamenii adoptă acest comportament, ci și necuvântătoarele. De exemplu, delfinii cu bot gros care au relații sociale strânse, precum mamele și puii lor, care își imită reciproc vocalizele. Elefanții din aceleași grupuri sociale scot, de asemenea, sunete similare. Și liliecii, în general, adoptă acest timp de comportament, iar un studiu publicat, anul trecut, în revista „Proceedings of the Royal Society B” arată că și liliecii-vampir scot sunete mai similare pe măsură ce se împrietenesc sau dezvoltă relații strânse alături de alții la fel ca ei. „Comunicarea vocală la lilieci este un aspect despre care nu știm prea multe”, spune ecologul comportamental care a condus studiul, Gerald G. Carter. „Dar știm că vedem doar vârful aisbergului, deoarece liliecii, în general, au o complexitate vocală uimitoare”, a declarat cercetătorul ce activează în cadrul Universității Princeton, al Institutului Medical Howard Hughes și al Institutului Smithsonian de Cercetări Tropicale. Cum îi ajută pe lilieci sunetele emise? Liliecii-vampir folosesc această complexitate vocală pentru a vâna și a se hrăni în fiecare noapte. În cadrul studiului, cercetătorii au adăpostit împreună 95 de lilieci-vampir comuni (Desmodus rotundus) care provin din zone diferite Timp de nouă ani, din 2011 până în 2019, experții au analizat aproape 700.000 de tipuri de vocalizații, adică tipuri de sunete de înaltă frecvență specifice acestor mici necuvântătoare. Pentru fiecare tip de sunet au studiat câte 35 de caracteristici acustice, iar savanții au ajuns la concluzia că sunetele scoase de aceștia au început să semene pe măsură ce „se împrieteneau”. Ei se împrietenesc împărțind hrana Cu toate acestea, simpla alăturare a lor nu este suficientă. Pentru a se împrieteni cu adevărat, ei trebuie să-și împartă hrana. Potrivit studiului, cu cât împărțeau mai multă hrană, cu atât liliecii-vampir deveneau mai apropiați, iar sunetele lor se asemănau tot mai mult. Pentru aceste mici mamifere, hrana este strâns legată de supraviețuire. Vampire bat!! Desmodus rotundus showed up last night in the farm where we were netting. Such a cool creepy behavior🩸🦇 pic.twitter.com/QKilS4EhT3 — Alexa Sadier (@aigverte) April 7, 2023 Ba mai mult, liliecii-vampir care se împrietenesc unii cu ceilalți ajung să folosească, ceea ce savanții numesc „apeluri de contact”, adică sunete scoase de cei care sunt singuri. Acest tip de vocalizații îi ajută să recunoască și să ia legătura cu „prietenii lor”. Liliecii-vampir se pot deplasa și la sol Liliecii-vampir trăiesc în regiunile tropicale și subtropicale ale Americii Latine, în America Centrală, dar și Mexic. Spre deosebire de liliecii obișnuiți întâlniți în Europa – care se hrănesc, în principal cu insecte și sunt vânători aerieni – liliacul-vampir se poate deplasa și la sol. Acesta poate merge, alerga și chiar sări pentru a-și surprinde prada. El se hrănește exclusiv cu sângele mamiferelor. Liliacul-vampir măsoară între 7 și 9 centimetri, și are o anvergură a aripilor de 35, până la 40 de centimetri. Are colți ascuțiți. Atunci când se hrănește, el face o mică incizie și linge sângele care curge. Saliva sa conține un anticoagulant care îi permite să continue să se hrănească. Spre deosebire de semenii lor europeni, liliecii-vampir au și termo-detecție. Aceștia își pot identifica prada în funcție de temperatura corpului, însă sunt capabili să folosească și ecolocația. Adică emit ultrasonice de înaltă frecvență care se reflectă de corpurile întâlnite și se întorc la aceștia, oferindu-le o hartă detaliată a împrejurimilor.

Ce este mahmureala socială | De ce a devenit singurătatea un lux

„Omul este un animal social”. Când a spus asta, Aristotel nu avea conturi pe țî rețele sociale, nu avea telefon mobil care să-i trimită notificări de 20 de ori pe minut, atenționări de vreme rea, Ro-Alert-uri la 4 dimineața, Breaking-News-uri din 5 în 5 minute, aparatură de bucătărie care țiuie, piuie, țăcăne, sare și, dacă e, te și bate. Dacă Aristotel ar fi avut toate astea, probabil că și-ar revizui puțin definiția și ar ajunge la concluzia că „omul tinde să devină un animal asocial”. Cercetări recente arată că, în esență, creierul nu urmărește să fim permanent conectați, ci să mențină un anumit echilibru între contactul cu ceilalți și retragere. Un studiu publicat în 2026 în Annual Review of Neuroscience descrie socializarea ca pe o nevoie care are unele caracteristici ale unor nevoi fiziologice precum foamea, setea sau somnul. Creierul detectează nivelul de conectare socială, sesizează un eventual deficit și poate declanșa comportamente care ne împing spre ceilalți. Când nevoia este satisfăcută, apare ceea ce cercetătorii numesc saturație socială. Sau, mai poetic, „mahmureală socială”. Neuronii răspund diferit la izolare și diferit la revenirea în grup Un studiu publicat în Nature în 2025 a dus această idee mai departe. La șoareci, cercetătorii au identificat în hipotalamus populații neuronale care răspund diferit la izolare și la revenirea în grup. Una dintre ele se activează în perioada izolării și contribuie la apariția nevoii de interacțiune, în timp ce alta răspunde după reunirea cu ceilalți. Contactul social, inclusiv atingerea, pare să participe la acest mecanism de reglare. Cu alte cuvinte, creierul pare să aibă propriul său termostat social. Iar aici apare „mahmureala socială”. Dar un studiu publicat în iScience în 2025 oferă una dintre cele mai interesante dovezi de până acum. Socializarea: începe bine, se termină rău Cercetătorii au urmărit 80 de persoane timp de două săptămâni și au măsurat prezența socială prin dispozitive Bluetooth, alături de stările emoționale raportate de participanți. Starea viguroasă, inițial, a fost urmată la scurtă vreme de descurajare și oboseală. Efectele sociale și emoționale au ajuns la paroxism abia după trei-patru ore după contactul social și s-au tradus prin epuizare fizică și psihică maximă. Acesta este costul interacțiunii sociale, care nu este rea în sine, dar obosește fără să ne dăm seama. Există și un „dar” Nu înseamnă că socializarea este un stres continuu. Dimpotrivă. Un studiu publicat în Psychophysiology în 2025, pe 712 adulți, a găsit creșteri ale activității parasimpatice, măsurate prin aritmia sinusală respiratorie, în timpul interacțiunilor față în față. Sistemul nervos poate, așadar, să susțină reglarea și conectarea în timpul unei conversații, nu doar să intre într-o stare de alarmă. Problema apare când punem toate aceste procese sub aceeași etichetă: „socializare”. O conversație cu un prieten apropiat, o petrecere zgomotoasă, o zi între colegi, un eveniment profesional sau ore întregi de mesaje nu solicită creierul în același fel. Aceste interacțiuni sociale extenuante! Interacțiunile sociale presupun atenție, interpretarea expresiilor și a vocii, anticiparea reacțiilor celuilalt, reglare emoțională și adaptarea permanentă a comportamentului. Cercetări recente despre sincronizarea fiziologică interpersonală arată că, în timpul interacțiunilor, corpurile oamenilor își pot coordona ritmul cardiac, respirația, activitatea electrodermală și alți parametri fiziologici. Această sincronizare poate reflecta co-reglare, dar în anumite contexte poate fi asociată și cu transmiterea stresului. De aceea, după o zi plină de oameni, dorința de a fi singur poate să nu fie o problemă. Poate fi pur și simplu nevoia de a reduce stimularea socială. Izolarea socială nu este același lucru cu solitudinea Izolarea înseamnă lipsa contactelor sociale. Există o diferență majoră între singurătate și solitudine. Singurătatea este sentimentul subiectiv că legăturile pe care le avem nu sunt suficiente sau satisfăcătoare și are o componentă de frustrare. Solitudinea este, în schimb, aleasă. Ea este o stare de pace ce nu poate fi comparată cu nimic altceva. Creierul nu pare să răspundă identic la cele trei situații Singurătatea nedorită poate amplifica preocuparea pentru informația socială și nevoia de reconectare. Solitudinea aleasă poate crea un context diferit, în care atenția se mută de la ceilalți către propriile gânduri. Cercetările despre această formă de solitudine discută inclusiv rolul default mode network, rețeaua cerebrală implicată în procese precum reflecția asupra propriei persoane, amintirile autobiografice și simularea unor situații. De aici se poate naște o explicație pentru o tendință tot mai vizibilă: solitudinea începe să semene cu un lux. Într-o lume în care suntem permanent disponibili, timpul în care nimeni nu ne cere un răspuns devine rar. Nu mai este vorba doar despre a fi fizic singur. Este vorba despre câteva ore în care creierul nu trebuie să interpreteze, să răspundă, să anticipeze sau să se sincronizeze cu altcineva. Dacă cercetările despre „mahmureala” socială au dreptate, această alternanță nu este un defect al creierului. Este chiar una dintre metodele prin care creierul încearcă să-și păstreze echilibrul într-o lume a notificărilor permanente.

Fostul fotbalist din Premier League, călcat de un utilaj de tasare a terenului. Ce spune despre moment?

Fostul extremă de la Tottenham și Crystal Palace se încălzea la pauză alături de colegii săi de la PT Prachuap, în timpul meciului disputat în deplasare la Pattani. Însă, în timp ce făcea acest lucru, un membru al personalului pare să fi pierdut controlul asupra cilindrului de tasare a terenului, care l-a călcat pe jucătorul în vârstă de 35 de ani, potrivit Sky News.  În imaginile care surprind coliziunea, se poate observa cum piciorul stâng al lui Townsend rămâne prins sub vehicul, care apoi se răstoarnă pe o parte, aruncându-l pe șofer de pe scaun. 🤯 Andros Townsend has been involved in an unfortunate accident while warming up for PT Prachup before their Thai Premier League game vs. Pattani. He didn’t get badly injured but was on the bench and played just 1 minute in their 3-0 win. pic.twitter.com/K9Ty9VAxRd — Football Tweet ⚽ (@Footballtweet) September 19, 2026 Într-un mesaj amuzant publicat pe Instagram, Townsend a făcut referire la o postare recentă în care a comparat o deplasare în Thailanda, sub un soare dogoritor, cu vizitele la stadionul bet365 din Stoke, bătut de vânt. „Se pare că deplasarea la Stoke nu a fost chiar atât de rea, până la urmă. Glisați pentru a vedea de ce”, a scris el, înainte de a distribui un clip cu incidentul. Townsend a redistribuit, de asemenea, o postare în care era numit „Regele memelor din istoria Ligii Thailandeze”, adăugând cuvintele „crede-mă” și patru emoticoane care râd. Atacantul a reușit totuși să joace în acel meci, intrând pe teren din postura de rezervă în timpul victoriei echipei sale cu 3-0. Townsend a părăsit Liga Engleză de Fotbal în 2024 și a semnat inițial cu echipa turcă Antalyaspor. În august anul trecut, s-a mutat în Thailanda și s-a alăturat echipei Kanchanaburi Power, înainte de a semna cu actualul său club, PT Prachuap, în vara acestui an, care joacă în Liga 1 din Thailanda.

Cartea despre Prințesa Diana a fratelui ei, Charles Spencer, a fost furată chiar înainte de lansare

Patru exemplare din cartea pe care Charles Spencer, fratele prințesei Diana, urmează să o lanseze despre viața și moartea surorii sale au fost furate dintr-un camion în Olanda, cu doar câteva zile înainte de publicarea oficială, potrivit Daily Mail. Poliția olandeză anchetează incidentul, iar o sursă din industria editorială îl consideră „foarte suspect”. Cartea, intitulată Swan Song: Diana, My Sister, va apărea oficial pe 22 septembrie Potrivit publicației, exemplarele se aflau într-un camion care transporta cărțile către un depozit din Olanda, de unde urmau să fie distribuite. Șoferul camionului a parcat peste noapte pentru a se odihni. Dimineața, acesta a descoperit că vehiculul fusese spart. Hoții au luat doar patru exemplare ale cărții lui Charles Spencer. Poliția olandeză investighează cazul. „Nimic de genul ăsta nu s-a mai întâmplat” Incidentul a atras atenția editurii, mai ales pentru că volumul este unul dintre cele mai așteptate titluri ale perioadei, iar măsurile de securitate au fost stricte pentru a preveni apariția unor fragmente înainte de termen. O sursă din industria editorială a declarat pentru Daily Mail că furtul este „foarte suspect”. „Nimic de genul acesta nu s-a mai întâmplat înainte”, a spus sursa, care a adăugat că au fost luate „toate măsurile de precauție posibile” pentru ca informațiile din carte să nu ajungă în presă înainte de publicarea lor. Cartea urmează să fie serializată înainte de lansare, iar sursa citată de publicația britanică spune că incidentul este tratat „foarte serios”. Charles Spencer vorbește pentru prima dată pe larg despre sora sa Swan Song: Diana, My Sister a fost anunțată luna trecută și marchează prima dată când Charles Spencer vorbește „deschis” și „pe larg” despre sora sa mai mică. Contele Spencer, în vârstă de 62 de ani, spune că a decis să scrie volumul după ce a primit numeroase solicitări pentru interviuri despre Diana, în contextul apropierii împlinirii a 30 de ani de la moartea acesteia, în 1997. „Scopul acestei cărți este să spun adevărul despre Diana din perspectiva fratelui ei, așa cum am încercat să fac și atunci când am vorbit la înmormântarea ei”, a declarat Spencer la anunțarea cărții. El a spus că vrea să vorbească în numele surorii sale și să o facă într-o manieră „deschis pozitivă”. „Am fost copleșit de solicitările pentru interviuri despre Diana” Charles Spencer a explicat că a simțit nevoia să își pună în scris propriile amintiri după ce, de-a lungul anilor, a citit numeroase relatări despre Diana pe care le consideră neadevărate. „Am fost copleșit de solicitările pentru interviuri despre Diana”, a spus el. „Asta m-a convins să îmi notez propriile gânduri și amintiri, o dată pentru totdeauna, în loc să citesc din nou opiniile altora, multe dintre ele bazate pe neadevăruri care au ajuns, în timp, să fie acceptate ca fapte.” Cartea va fi lansată oficial pe 22 septembrie, la aproape trei decenii de la moartea prințesei Diana.

De ce Atena are un nume la plural? Secretul vechi de mii de ani ascuns în numele capitalei Greciei

În greaca veche, Atena era numită Ἀθῆναι (Athenai), o formă de plural. Particularitatea nu a dispărut odată cu lumea antică: latina a preluat forma Athenae, iar urmele ei se regăsesc și astăzi în engleză, franceză, spaniolă și italiană, arată Greek Reporter. Forma greacă este atestată ca plural, iar cercetările lingvistice moderne confirmă că numele Atenei a funcționat în perioada clasică drept un „plurale tantum”, adică un nume folosit în mod obișnuit numai la plural. Un studiu de lingvistică istorică publicat de Transactions of the Philological Society arată că forma plurală era caracteristică Atenei clasice, în timp ce există și câteva atestări mai vechi ale unei forme de singular. Explicația populară pornește de la istoria formării comunității ateniene. În Antichitate, teritoriul Atticii nu era organizat de la început ca un singur centru urban în sensul modern. Mai multe comunități și așezări făceau parte din aceeași regiune, iar tradiția ateniană a păstrat povestea unei unificări asociate cu eroul Theseu. Procesul poartă numele de synoikismos, termen grecesc care desemnează reunirea mai multor comunități într-una singură. Oxford Classical Dictionary definește synoikismul drept combinarea mai multor comunități mai mici pentru formarea unei comunități mai mari. Potrivit tradiției, Theseu ar fi fost cel care a realizat această unificare a comunităților din Attica. Istoricii moderni sunt însă mai prudenți: Oxford Classical Dictionary arată că tradiția i-a atribuit lui Theseu synoikismul, dar procesul istoric este considerat mai complex, iar datarea unificării politice a fost plasată de cercetători în jurul anului 900 î.Hr. Astfel, ideea că pluralul din „Athenai” ar păstra pur și simplu memoria unor sate reunite este atractivă, dar nu trebuie prezentată ca o certitudine absolută. Atena, Grecia: Drapelul Greciei flutură lângă statuia zeiței Atena.. Foto: Angelos Tzortzinis/dpa Un detaliu important: numele nu dovedește singur originea orașului Aici există o nuanță importantă față de explicația populară prezentată în unele materiale. Faptul că Atena apare la plural este real. Interpretarea că pluralul reprezintă direct vechile comunități reunite este însă o explicație istorică posibilă, nu o demonstrație oferită de nume. Cercetarea lingvistică arată că pluralul poate avea mai multe explicații. Un studiu recent despre morfologia toponimelor grecești subliniază că pluralul Atenei este legat de istoria formării comunității, dar atrage atenția și asupra faptului că există atestări ale formei de singular în literatura greacă veche. Mai mult, originea exactă a numelui „Athena” nu este pe deplin clarificată. Surse de referință consideră posibil ca rădăcina numelui să provină dintr-un substrat pre-grec al Atticii. Atena nu este singurul oraș cu un astfel de nume Particularitatea nu era unică în lumea greacă. Și alte orașe cunoscute din Antichitate aveau nume la plural. Printre exemple se numără Thebai, adică Teba, și Mykenai, asociat cu Micene. Cercetarea lingvistică menționează aceste exemple alături de Atena și arată că pluralul toponimelor era un fenomen întâlnit în greaca veche. Numele a călătorit apoi din greaca veche în latină. Romanii foloseau forma Athenae, păstrând caracterul plural al numelui. De aici vine și una dintre particularitățile pe care le observăm în limbile moderne. De la „Athenai” la „Athina” Greaca modernă a schimbat între timp forma numelui. Capitala Greciei este astăzi numită „Athína” (Αθήνα), o formă de singular. Schimbarea este importantă deoarece marchează și evoluția limbii. Forma antică plurală a rămas conservată în multe limbi străine, în timp ce greaca modernă a ajuns să folosească o formă singulară pentru oraș. Un lucru este însă esențial: „Athena” și „Atena” nu trebuie confundate automat în explicația originii numelui. Relația dintre numele orașului și zeița Atena este ea însăși un subiect complicat pentru istorici și lingviști. Surse de specialitate subliniază că originea exactă a numelui nu poate fi stabilită cu certitudine, iar teoriile mai vechi care derivau direct numele orașului din numele zeiței nu sunt considerate o explicație simplă și definitivă. Un „fosilă” lingvistică păstrată până în prezent Poate cel mai interesant lucru este că această particularitate nu mai are nicio semnificație evidentă pentru un vorbitor modern. Când spunem „Atena”, ne gândim la un singur oraș: Acropole, Partenonul, cartierele moderne și milioane de oameni care trăiesc într-o metropolă europeană. Forma veche „Athenai” păstrează însă o urmă a unei lumi complet diferite. Este ceea ce lingviștii pot considera o urmă fosilizată a evoluției limbii: un element foarte vechi care a supraviețuit chiar și după ce condițiile istorice și sociale care au stat în spatele lui s-au schimbat. Iar aici se află adevărata surpriză a numelui Atenei: orașul care astăzi pare perfect unitar poartă, în numele său antic, amintirea unei lumi în care comunitățile, teritoriile și identitățile erau mult mai fragmentate.

Întoarcerea unei tapiserii istorice de 1.000 de ani în Marea Britanie, un motiv de încredere între națiuni

The British Museum își va deschide porțile după luni de așteptare tot mai intensă, amplificată de sosirea în condiții de securitate maximă a tapiseriei la Londra în luna iulie și de avanpremiera regală de săptămâna trecută, la care au participat regele și regina alături de președintele francez Emmanuel Macron, potrivit AFP, citată de France24.  Împrumutul fără precedent din partea Franței, rezultatul unor ani de eforturi diplomatice și care urmează să dureze până în luna iulie a anului viitor, a fost salutat ca un simbol al reînnoirii legăturilor după tensiunile generate de Brexit. Peste 100.000 de bilete vândute S-au format cozi lungi online pentru prima tranșă de bilete puse în vânzare pe 1 iulie, care s-au epuizat în câteva ore. Muzeul Britanic a vândut până acum un număr record de 100.000 de bilete, care costă între 25 și 33 de lire sterline, adică aproximativ 29 și respectiv 38,5 euro pentru adulți. Ziarul „The Times” a descris expoziția ca fiind o „experiență care îți dă fiori” și care a declanșat o „mania a tapiseriei” în Marea Britanie, în timp ce „The Economist” a numit-o „cel mai căutat bilet” din țară. Înfățișând Bătălia de la Hastings din 1066 și invazia armatei normande a lui William Cuceritorul, tapiseria are origini neclare. Se crede că a fost realizată în Anglia cu aproape 1.000 de ani în urmă, înainte de a fi transferată la Bayeux, în Franța. Tapiseria are 70 de metri lungime. Deși inițial, ea a ajuns înapoi în Marea Britanie cu succes, fără „nicio alterare vizibilă”, Franța a anunțat, săptămâna trecută, că după o verificare completă au fost identificate două fire rupte. Totuși, The British Museum a afirmat că broderia este „practic neschimbată”, ruperea firelor, care măsoară cel mult câțiva milimetri, nefiind considerată o deteriorare semnificativă. Mulți britanici consideră că împrumutul reprezintă întoarcerea tapiseriei acasă, premierul Andy Burnham calificând acest eveniment drept o „întoarcere”. Regele Carol al III-lea a declarat că transferul temporar este „un simbol prețios al încrederii într-o perioadă în care, din păcate, încrederea pare să fie o marfă rară între națiuni”. Sosirea Tapiseriei în Marea Britanie, un motiv de entuziasm și marketing În toată țara, elevii care studiază tapiseria la istorie se pregătesc pentru excursii școlare, în timp ce companiile încearcă să profite de acest entuziasm. Muzeul din Londra pune spre vânzare prosoape de bucătărie, șorțuri și căni cu scenele din această operă, în timp ce un magazin de lux a lansat perne inspirate din opera de artă, care se vând la aproximativ 192 de euro bucata. Un lanț de brutării a pregătit o tapițerie brodată numită „Ta-Pastry” care spune povestea „cuceririi străzilor britanice cu cele mai prețuite și gustoase artefacte” ale patiseriei. De asemenea, lângă British Museum, un pub a expus o „Beer Tapestry” brodată, de opt metri, care povestește istoria fabricării berii, într-un omagiu jucăuș adus originalului mai violent. „Cred că este destul de greu să le explici francezilor entuziasmul din Marea Britanie. Cred că francezii nu își dau seama ce comoară uriașă au”, a declarat curatorul expoziției, Michael Lewis, pentru AFP în cadrul unei vizionări în avanpremieră. „Britanicii sunt practic înnebuniți după acest obiect, pentru că este unul extrem de important pentru istoria noastră”, a conchis acesta.

Cea mai mare frescă și mozaic din Roma Antică, deschise publicului după trei decenii

O parte spectaculoasă din Roma Antică poate fi admirată, pentru prima dată, de public. Autoritățile din Roma au prezentat „Orașul pictat” și „Marele mozaic”, două opere monumentale descoperite în urmă cu aproximativ trei decenii, în subteranul Termelor lui Traian, pe dealul Oppio, în apropierea Colosseumului. Fresca datează din secolul I d.Hr. și înfățișează, din perspectivă aeriană, un oraș portuar fortificat. Clădiri impunătoare, un teatru, un templu, piețe și turnuri apar într-o compoziție de mari dimensiuni. Istoricii cred că a fost un loc foarte cunoscut în epocă Culorile albastru și teracotă s-au păstrat surprinzător de bine, chiar dacă timpul și-a lăsat amprenta asupra lor. „Orașul pictat” este considerat cea mai mare frescă murală de acest tip cunoscută din Roma Antică. Identitatea orașului reprezentat rămâne însă un mister. Specialiștii cred că trebuie să fi fost un loc foarte cunoscut și important în epoca sa. Și „Marele mozaic” impresionează prin dimensiuni și detalii. Lucrarea are aproximativ 15 metri înălțime și prezintă coloane decorate, elemente arhitecturale și figuri dispuse pe patru niveluri. Accesul publicului începe din această lună Scenele din partea superioară surprind personaje aproape ca într-o piesă de teatru, în timp ce zona inferioară oferă o perspectivă amplă asupra orașului-port. Restauratorii au îndepărtat depunerile de pe suprafețe, au consolidat zonele fragile și au îmbunătățit vizibilitatea operelor, cu scopul de a le proteja pentru viitor. Accesul publicului începe în această lună, în grupuri de cel mult 15 persoane și doar în weekend, în perioada de testare. Specialiștii vor urmări efectele umidității și ale schimbărilor climatice asupra lucrărilor înainte de o deschidere mai largă. Au fost cel mai mare complex termal din lume Termele lui Traian, inaugurate în anul 109 d.Hr., ocupau aproximativ șase hectare și reprezentau la acea vreme cel mai mare complex termal din lume. Spațiul avea și o importantă componentă culturală, iar noul traseu include o bibliotecă semicirculară, despre care arheologii cred că făcea parte din complex.

Julia Louis-Dreyfus dezvăluie ce se întâmpla în culisele Seinfeld: Au fost multe conflicte

Louis-Dreyfus a explicat, în cadrul podcastului „Friends Keep Secrets”, că realizarea unui serial de calitate presupune inevitabil momente în care oamenii implicați ajung să aibă opinii diferite, scrie Fox News.  Actrița i-a descris pe creatorii Larry David și Jerry Seinfeld drept persoane dispuse să colaboreze cu actorii în privința direcției serialului, însă acest proces nu era întotdeauna lipsit de tensiuni. „Uneori era o ceartă”, a spus Louis-Dreyfus, descriind perioada în care echipa încerca să găsească formula potrivită pentru comedia care avea să devină un fenomen. Pentru actriță, aceste conflicte nu însemnau însă că producția era pe punctul de a eșua. Dimpotrivă, făceau parte din efortul de a construi ceva care să funcționeze cu adevărat. „Seinfeld” i-a dat impresia că este diferit încă de la început Louis-Dreyfus a mărturisit că și-a dat seama rapid că serialul avea ceva neobișnuit. După primele episoade, actrița considera că producția avea un potențial aparte. Problema pe care o vedea ea nu era serialul, ci posibilitatea ca postul NBC să nu înțeleagă ce avea în față. „Am crezut că este foarte bun. Primele patru [episoade] mi s-au părut foarte neobișnuite”, a povestit actrița. Apoi a avut o temere care, privind retrospectiv, pare aproape ironică: „Rețeaua este prea proastă. Nu îl vor prelua niciodată”. În cele din urmă, NBC a avut încredere în proiect, iar serialul a ajuns să schimbe modul în care era făcută și percepută comedia de televiziune. În spatele imaginii de „gașcă de prieteni” era multă muncă Louis-Dreyfus și-a amintit că filmările alături de Jerry Seinfeld, Jason Alexander și Michael Richards puteau părea, din exterior, ca o simplă întâlnire între prieteni. „Seinfeld” era construit în jurul unei distribuții care avea o chimie evidentă, iar personajele interacționau ca un grup apropiat, implicat în situații aparent banale. Michael Richards și Jerry Seinfeld la premiera filmului „Unfrosted” de la Egyptian Theatre, în Los Angeles, California. Foto:  Kay Blake/ZUMA Press Wire Actrița a ținut însă să facă o precizare importantă: senzația de naturalețe nu însemna că lucrurile se întâmplau fără efort. „A fost multă muncă pentru a face serialul”, a explicat ea. Tocmai această combinație dintre aparenta spontaneitate și munca din spatele camerelor a contribuit la identitatea producției. De ce „Seinfeld” a devenit atât de important Serialul a fost difuzat de NBC între 1989 și 1998 și a urmărit o versiune fictivizată a lui Jerry Seinfeld și cercul său de prieteni: George Costanza, Elaine Benes și Cosmo Kramer. Spre deosebire de sitcomurile care construiau adesea povești în jurul unor lecții morale sau a unor situații spectaculoase, „Seinfeld” a transformat în material comic lucrurile mici care apar în viața de zi cu zi: enervările banale, regulile sociale nescrise, întâlnirile stânjenitoare și comportamentele absurde pe care oamenii le recunosc în propriile vieți. Serialul a avut nouă sezoane și 180 de episoade și a câștigat, în 1993, premiul Emmy pentru cel mai bun serial de comedie. Finalul difuzat în mai 1998 a devenit, la rândul său, un eveniment major de televiziune, atrăgând aproximativ 76 de milioane de telespectatori în SUA. Succesul nu a făcut personajele neapărat „simpatice” Unul dintre elementele care au diferențiat „Seinfeld” a fost disponibilitatea de a transforma personajele principale în surse de umor fără să le prezinte obligatoriu drept oameni plăcuți sau exemplari. Serialul a rămas cunoscut pentru poveștile sale neobișnuite, intrigile care se intersectau și replicile devenite memorabile. De aceea, dezvăluirea făcută acum de Julia Louis-Dreyfus este interesantă tocmai prin contrastul cu ceea ce se vede pe ecran: naturalețea personajelor și impresia că totul vine de la sine au fost rezultatul unei munci intense, în care nici măcar creatorii și actorii nu erau întotdeauna de acord.

Ambulanță ucraineană ciuruită de gloanțe, expusă în fața Ambasadei Rusiei din Portugalia

Ambulanța a fost supusă rafalelor rusești, chiar în timpul unei intervenții, care urma să salveze o femeie ucraineană rănită într-un atac cu bombă. „O echipă medicală a fost chemată să salveze o femeie rănită în urma unui atentat cu bombă. După ce au intrat în clădire pentru a o salva, această ambulanță a fost supusă focului de gloanțe”, a declarat pentru Euronews, Roman Grymalyuk, președintele asociației portughezo-ucrainene ORANTA. Fost vehicul de urgență medicală, acesta este acum un obiect de expoziție care, potrivit asociației, dezvăluie ororile conflictului și ale atacurilor rusești asupra civililor. Ambulanța, care a fost expusă deja în mai multe orașe europene, a ajuns recent în Portugalia. Înainte de a sosi la Lisabona, autospeciala a fost prezentată în mai multe orașe portugheze. A shot-up Ukrainian ambulance is in front of the russian federation embassy in Lisbon all day today. A reminder of the crimes russians are committing in Ukraine. It’s not like they’re going to care up there in that building, but I hope it’s an eyesore for them. The ambulance… pic.twitter.com/ny9kKdgpCm — Freyja Kristensen 🇪🇺🇩🇰🇬🇱🇫🇴🇪🇦🇩🇪🇺🇦 (@Germania_Freyja) September 3, 2026 În capitală, ambulanța a fost parcată la doar câțiva metri de Ambasada Federației Ruse. Pentru Roman Grymalyuk, acesta este încă un act de rezistență, mai ales după ce atașatul ambasadei Rusiei a declarat, recent, că Portugalia este una dintre cele mai ostile țări din Europa. „Dacă Portugalia este inamicul unei țări teroriste, putem spune că se află de partea cea bună a istoriei, de partea cea bună a lumii și a apărării umanității”, a spus Roman. Ambulanța și expoziția care o însoțește fac parte din campania internațională „Ukraine is Calling”, organizată de LUkraine, care a vizitat deja 11 țări europene, între care Belgia, Olanda, Austria, Elveția, dar și Franța. Câștigătoare a Premiului Cetățeanului European în 2023, campania își propune să strângă fonduri pentru achiziționarea a peste 100 de vehicule medicale destinate Ucrainei.

Programul A Dubai Invite s-a închis după 90.000 de cereri. Reduceri la hoteluri și facilități pentru oaspeți și rezidenți

Departamentului pentru Economie și Turism din Dubai (DET), a precizat că „răspunsul excepțional” și cererea puternică au determinat autoritatea din domeniul turismului și partenerii săi din cadrul programului să majoreze numărul pachetelor de beneficii disponibile cu „mai mult de trei ori”, scrie Euronews.  Până în prezent, au fost distribuite peste 30.000 de pachete și, deși înscrierile noi nu mai sunt deschise, programul nu s-a încheiat pentru cei care au depus cu succes cererea. Turiștii eligibili care s-au înregistrat înainte de atingerea cotei maxime pot vizita în continuare Emiratul Dubai până în 31 octombrie. Pentru a se califica,oaspeții trebuie să călătorească direct în Dubai din afara Emiratelor Arabe Unite. Beneficiile sunt acordate solicitanților selectați în termen de 72 de ore de la sosirea oaspeților lor și pot fi utilizate la locațiile participante până la 31 decembrie. Lansat în luna iulie, programul i-a încurajat pe rezidenți să devină „ambasadori ai orașului, primindu-și persoanele dragi în Dubai”. În cadrul acestei inițiative, rezidenții au putut beneficia de avantaje în valoare de peste 3.000 de dirhami, adică echivalentul a 700 de euro, printre care sejururi la hotel la preț redus, oferte la restaurante și bilete gratuite sau preț redus la transport la unele dintre cele mai importante atracții din Dubai. Inițiativa vine în contextul în care Dubaiul urmărește să mențină creșterea sectorului său turistic, după ce în 2025 s-a înregistrat un număr record de 19,59 milioane de vizitatori internaționali. Cu toate acestea, situația a devenit mai dificilă în 2026, conflictul tot mai intens dintre SUA și Iran perturbând călătoriile și transportul aerian în întreaga regiune a Golfului.