Echinocțiul de primăvară – 20 martie 2026: ce înseamnă, ce efecte are și ce superstiții există
Echinocțiul are loc atunci când Soarele traversează ecuatorul ceresc, iar durata zilei devine aproximativ egală cu cea a nopții în toate regiunile globului. Fenomenul apare de două ori pe an, primăvara și toamna, iar cel de primăvară marchează începutul unui nou ciclu al naturii. După acest moment, zilele devin din ce în ce mai lungi, iar temperaturile cresc treptat. Efecte asupra oamenilor și a naturii Echinocțiul este asociat cu schimbări vizibile în mediul înconjurător. Natura „revine la viață”, plantele încep să înflorească, iar animalele devin mai active. Pentru oameni, perioada este adesea legată de creșterea nivelului de energie și a stării de bine.Ritmul biologic se reglează datorită mai multor ore de lumină iar oamenii simt dorința de schimbare, curățenie și reînnoire. În multe culturi, echinocțiul simbolizează echilibrul, fiind momentul perfect pentru noi începuturi. Superstiții și tradiții în România În tradiția populară românească, echinocțiul nu era întotdeauna numit astfel, dar era asociat cu venirea primăverii și renașterea naturii. Se credea că este bine să faci curățenie generală în gospodărie pentru a alunga energiile negative și exista credința că ce faci în această zi îți poate influența starea pentru restul primăverii. De asemenea se spunea că nu este bine să te cerți sau să fii supărat, pentru a nu atrage ghinion iar gospodarii începeau lucrările agricole, considerând momentul favorabil. În unele zone, se zice că vremea din ziua echinocțiului arată cum va fi primăvara. Superstiții și tradiții din lume Echinocțiul de primăvară este sărbătorit în întreaga lume prin ritualuri și festivaluri: În Iran și alte țări din Asia Centrală, echinocțiul marchează Nowruz, Anul Nou persan, simbol al reînnoirii și al speranței. La Stonehenge, oameni din întreaga lume se adună pentru a urmări răsăritul soarelui. În Mexic, la Chichen Itza, apare celebra „umbră a șarpelui” pe piramidă, un fenomen spectaculos legat de echinocțiu iar în Japonia, echinocțiul este zi liberă și moment de reflecție și vizitare a mormintelor. În multe culturi, ziua este considerată un moment de echilibru între lumină și întuneric, între trecut și viitor. Echinocțiul de primăvară rămâne unul dintre cele mai simbolice momente ale anului. Dincolo de explicația științifică, el continuă să fie perceput ca un prag între anotimpuri și o invitație la reînnoire – atât în natură, cât și în viața oamenilor.
De unde credeau grecii și romanii antici că vine fulgerul: nu doar zeii aveau răspunsul
În cultura greacă și romană, fulgerul era asociat direct cu Zeus, respectiv Jupiter, conducătorii panteonului. Textele antice descriu fulgerul ca pe o armă divină folosită pentru pedepsirea oamenilor care sfidau zeii, distrugerea dușmanilor divini sau transmiterea voinței divine. De exemplu, conducători sau generali erau considerați pedepsiți de zei dacă erau loviți de fulger, iar astfel de evenimente erau interpretate ca semne ale mâniei divine, arată The Conversation. Ritualuri și credințe în lumea romană Romanii acordau o importanță deosebită locurilor lovite de fulger. Acestea erau supuse unor ritualuri speciale de purificare și deveneau spații sacre, interzise. Chiar și împărați precum Constantin cel Mare au ordonat ritualuri tradiționale după astfel de evenimente, în ciuda răspândirii creștinismului. Fulgerul nu era doar un fenomen natural – era un mesaj, o intervenție directă în viața oamenilor. Cu toate acestea, nu toți acceptau explicația religioasă. Filozofi și gânditori precum Socrate sau Seneca au sugerat că fulgerul ar putea avea cauze naturale. Socrate, într-o piesă a lui Aristofan, respinge ideea intervenției divine și vorbește despre un „vortex de aer”. Seneca, în schimb, explica fulgerul prin ciocnirea norilor și mișcarea aerului – o teorie surprinzător de apropiată de explicațiile moderne. Fulgerul în alte culturi Interpretarea fulgerului ca fenomen divin nu era limitată la Grecia și Roma. În religia persană zoroastriană, fulgerul era asociat cu focul sacru, iar în alte culturi, precum cele din Australia, era legat de spirite ancestrale care controlau natura. Aceste credințe arată cât de universală era tendința de a atribui fenomenele naturale unor forțe supranaturale. Astăzi știm că fulgerul este rezultatul descărcărilor electrice dintre nori și sol, dar în Antichitate era un mister profund. Chiar dacă majoritatea oamenilor îl vedeau ca pe o manifestare a zeilor, unii gânditori au pus bazele unei înțelegeri mai raționale a naturii. Această tranziție – de la explicații mitologice la observație și logică – marchează de fapt unul dintre primii pași ai umanității spre știință.
O parte a Colosseumului a fost restaurată: de ce stârnește controverse proiectul lui Stefano Boeri
Noua amenajare vizează partea sudică a Colosseumului, unde în Antichitate existau așa-numitele „ambulacri” – coridoare exterioare acoperite folosite de spectatori pentru circulație. Proiectul a readus nivelul solului la cota originală și a înlocuit vechii „sampietrini” cu travertin, materialul original. Totodată, a fost reconstruit simbolic traseul cu urmele coridoarelor dispărute, mai arată Il Post. Blocurile de travertin, provenite din zona Tivoli, au fost montate după amprentele structurilor originale, descoperite în urma săpăturilor. Investiție de milioane și cercetare arheologică Lucrările au fost finanțate cu aproximativ 2,2 milioane de euro, din fonduri asociate proiectului metroului din Roma și din surse europene și naționale. Înainte de amenajare, arheologii au realizat studii stratigrafice care au scos la iveală pavajul original și urme ale structurii dispărute. Practic au folst analizați peste 2.000 de ani de istorie comprimați într-un strat de un metru. Noua suprafață acoperă circa 1.300 de metri pătrați dintr-un total istoric de aproximativ 3.000. Arhitectul Stefano Boeri a descris proiectul ca pe o încercare de a reda publicului percepția reală asupra dimensiunilor și formei originale a Colosseumului. Zona a fost gândită ca un spațiu deschis pentru vizitatori, cu locuri de odihnă integrate în design și marcaje care sugerează structuri dispărute. S-au realizat și numerotări refăcute ale intrărilor, inspirate din cele antice. Critici și controverse Proiectul nu a fost primit unanim pozitiv. Criticii susțin că travertinul alb schimbă aspectul istoric al zonei iar intervenția este prea modernă pentru un sit antic. Unele voci au reclamat faptul că restaurarea nu aduce un plus real valorii istorice și au descris proiectul drept „inutil”, în timp ce altele îl consideră o reinterpretare necesară. Arheologul Andrea Carandini a apărat intervenția, subliniind că elementele dispărute sunt esențiale pentru înțelegerea monumentului. Noua amenajare a Colosseumului reflectă o dezbatere mai amplă din domeniul patrimoniului: cât de mult trebuie restaurat și cât de mult reinterpretat. Pentru unii, proiectul aduce mai aproape trecutul de publicul modern. Pentru alții, reprezintă o intervenție prea îndrăzneață asupra unuia dintre cele mai importante monumente ale lumii.
Ce au căutat românii pe DEX online în martie face până și online-ul să roșească
Platforma DEX online are obiceiul să publice zilnic un top cu cele mai căutate cuvinte. Topul căutărilor arată interesul pentru termeni politici discutați în actualitatea imediată, preocupare pentru concepte abstracte și chiar termeni pe care tastaturile decente ezită să le scrie, uitând că un cuvânt poate avea mai multe sensuri. Căutările din februarie și martie indică în mod clar preocuparea pentru temele geopolitice. La începutul lui martie, cei mai căutați termeni au fost: ayatollah, teocrație, emirat, emirian, emiratez. Cuvântul care face online-ul să roșească Pe 3 martie, termenul „cocar” domină în mod neașteptat topul zilnic, cu peste 1.300 de căutări, urmat imediat de termeni din lumea arabă. Cuvântul „repatriere” a fost căutat de 170 de ori. Martie e dominat de un cuvânt care apare constant în căutări, de pe 10 încoace. Dacă pe 9 martie, curiozitățile se axau în jurul termenului de mucenic (246 de căutări), eclectic (352), defunct (310) și misogin (203), de pe 10 martie platforma DEX online asistă la căutări ce pun în dificultate tastaturile pudice: pe 13 martie, topul absolut al căutărilor a fost dominat de substantivul care denumește moneda Republicii Botswana (cu 901 căutări) și care coincide, cumva, dramatic cu denominații cu apucături de cartier, care fac chiar și online-ul să se înroșească. Ntur! și sinecură la întrecere cu misogin A fost urmat la mare distanță de termenul sinecură (311 căutări), a reitera (186 de căutări), misogin (176 de căutări) și ntur (onomatopee care imită trilurile turturicii – cu 162 de căutări). De altfel, și acest „ntur” apare în căutările de pe DEX online destul de constant – pe 17 martie, 298 de români au avut curiozitatea de a tasta acest cuvânt, dar pe 14 martie nu mai puțin de 400 de români l-au căutat. Pe 14 martie termenul sinecură a fost căutat de 218 ori, iar misoginul a fost căutat de 176 de ori. Libidinos și misogin au dominat februarie Au mai fost căutate cuvinte ca libidinos (într-o singură zi din februarie cuvântul acesta a fost căutat de 10.719 ori) și paradigmă (228 doar pe 25 februarie). Tot în această zi cuvântul sinecură a fost căutat de 16.040 de ori, iar misogin – de 10.146 de ori. Interesul pentru acești termeni sugerează o perioadă marcată de dezbateri publice tensionate. Această preocupare pentru termenul „misogin” (ale cărui căutări au trecut de 10.000 ar putea însemna că termenul a fost folosit constant în discursul public. „Mucenic” pentru 9 martie E clar că și contextul internațional își spune cuvântul (a se vedea căutările de termeni specifici lumii arabe) și e încă și mai clar că există un public cu o preocupare constantă pentru nuanțele limbii și sensul exact al cuvintelor, mai ales în contexte de dezbatere și analiză. Acest lucru e susținut de căutarea unor termeni specifici precum „mucenic”, pe 9 martie, ziua în care ne amintim de cei 40 de mucenici. S-ar putea ca DEX online să fie un barometru mai bun decât Google pentru interesul publicul român Faptul că găsim aici și termeni ca „văzduh” și „var” înseamnă că interesul publicului nu se reduce doar la actualitatea politică. Cu toate astea, căutările românilor pe DEX online arată o reacție rapidă la actualitate, interes pentru sensuri profunde, dar și atipice. Una peste alta, căutările pe DEX online ar putea să fie un barometru, poate, mai exact decât cele de pe Google al intereselor publicului din România.
Dublin, în sărbătoare de St. Patrick: peste 500.000 de oameni la paradă, condusă de actorul Paul Mescal
Parada principală a reușit să adune peste 500.000 de spectatori. Ea s-a desfășurat pe traseul dintre Parnell Square și Kevin Street, a reunit aproximativ 3.000 de participanți activi și 12 care alegorice, într-un spectacol vizual impresionant. Tema ediției din acest an, „Roots”, a pus accent pe identitate, tradiții și conexiunea Irlandei cu diaspora sa globală, mai arată Euronews. Evenimentul a inclus artiști și dansatori din Irlanda, trupe internaționale din SUA și Scoția, momente acrobatice și show-uri de stradă. Nu a lipsit nici muzică tradițională irlandeză. Actorul Paul Mescal, cunoscut pentru rolurile sale internaționale, a fost mareșalul paradei, conducând festivitățile din acest an. Festival de patru zile în Dublin Parada a fost punctul culminant al unui festival desfășurat între 14 și 17 martie, care a transformat întregul oraș într-un spațiu cultural deschis. Printre evenimentele importante s-au numărat un mare céilí (dans tradițional) în Merrion Square, concerte la 3Arena și spectacole la National Concert Hall. Organizatorii au subliniat că festivalul are rolul de a celebra patrimoniul irlandez într-un context global marcat de incertitudini. St Patrick Day Parade Dublin Ireland#StPatrickDay2026 pic.twitter.com/OSfeoWFruQ — Majid Hyderi (@Hussain98658745) March 17, 2026 Ziua Sfântului Patrick este sărbătorită nu doar în Irlanda, ci și în întreaga lume. Orașe precum New York și Chicago organizează anual parade similare, care atrag milioane de oameni și consolidează legăturile culturale ale diasporei irlandeze. Evenimentul de la Dublin rămâne însă cel mai autentic și simbolic, fiind considerat inima acestor sărbători de pe tot mapamondul.
Razzie Awards 2026: War of the Worlds a câștigat Zmeura de Aur și a fost desemnat cel mai prost film al anului
Adaptarea modernă a romanului clasic scris de H.G. Wells, cu Ice Cube în rol principal, a fost considerată de organizatori drept una dintre cele mai slabe producții ale anului. Filmul a fost criticat pentru scenariul slab și pentru reinterpretarea controversată a poveștii originale. Producția a ajuns astfel să fie una dintre cele mai ironizate lansări cinematografice recente, mai arată Euronews. La Razzies 2026, filmul a câștigat nu mai puțin de cinci premii, printre care: Cel mai prost film Cel mai prost regizor – Rich Lee Cel mai prost actor – Ice Cube Cel mai prost scenariu – Kenny Golde și Marc Hyman Cel mai prost remake / sequel / rip-off 2026 Razzie Awards Worst actor: Ice Cube. Worst Picture: War of The Worlds I’m not shocked. 😆#Razzie #WarOfTheWorlds #IceCube pic.twitter.com/sjFNrsWsHj — AC (@ACinPhilly) March 14, 2026 Ce sunt premiile Razzie Golden Raspberry Awards (Zmeura de Aur) sunt acordate anual pentru a „premia” cele mai slabe filme, interpretări și scenarii din industria cinematografică. Evenimentul are loc în mod tradițional cu o zi înainte de gala premiilor Oscar și este considerat o replică ironică la cele mai prestigioase distincții de la Hollywood. Ajunse la ediția cu numărul 46, premiile Razzie sunt privite fie ca o satiră necesară la adresa industriei, fie ca o formă de critică dură la adresa filmelor care nu au reușit să convingă publicul și criticii. Alte filme premiate la Razzie Awards 2026 În afară de „War of the Worlds”, doar câteva alte producții au mai câștigat trofee la ediția din acest an. Remake-ul „Snow White” produs de Disney a primit două premii ironice, ambele legate de personajele piticilor generați pe calculator: Cel mai prost actor în rol secundar – toți cei șapte pitici CGI Cel mai prost cuplu pe ecran – tot cei șapte pitici Actrița Rebel Wilson a câștigat premiul pentru cea mai proastă actriță pentru rolul din comedia de acțiune „Bride Hard”. În categoria Cea mai proastă actriță în rol secundar, premiul a mers la Scarlet Rose Stallone, fiica actorului Sylvester Stallone, pentru rolul din filmul „Gunslingers”. Premiul special „Redeemer Award” Un moment pozitiv al galei a fost acordarea Redeemer Award actriței Kate Hudson, pentru revenirea sa apreciată de critici în filmul „Song Sung Blue”. Distincția este acordată artiștilor care au fost nominalizați sau chiar premiați în trecut la Razzie, dar care au reușit ulterior să ofere interpretări remarcabile. Lista principalelor „premii” Razzie 2026 Cel mai prost film: War of the Worlds – câștigător Cel mai prost actor: Ice Cube – War of the Worlds Cea mai proastă actriță: Rebel Wilson – Bride Hard Cel mai prost regizor: Rich Lee – War of the Worlds Cel mai prost scenariu: War of the Worlds – Kenny Golde și Marc Hyman Premiile Razzie continuă să fie unul dintre cele mai comentate evenimente din industria filmului, oferind anual o perspectivă ironică asupra producțiilor care au dezamăgit publicul și criticii.
Cum a devenit KPop Demon Hunters unul dintre cele mai mari succese din istoria Netflix
Proiectul „KPop Demon Hunters” a pornit în 2020 ca o idee neobișnuită: o trupă de fete k-pop care vânează demoni. Deși inițial a stârnit scepticism în cadrul Sony, filmul a intrat în producție. Un an mai târziu compania a decis să vândă către Netflix o mare parte din drepturile de distribuție, muzică și merchandising. La acel moment, suma de 120 de milioane de dolari părea avantajoasă pentru Sony, mai ales în contextul pandemiei, când cinematografele erau închise, iar industria se afla într-o zonă periculoasă, mai screi Il Post. Un succes uriaș pe platformă și în cinematografe. Muzica, cheia succesului global După lansarea din 2025, filmul a devenit rapid un fenomen global. Netflix a raportat peste 500 de milioane de vizualizări, transformând producția într-unul dintre cele mai urmărite titluri din istoria platformei. Pe lângă succesul din streaming, filmul a generat și venituri considerabile din cinematografe. Pelicula a depășit 24 de milioane de dolari din bilete, mai ales în urma unor lansări speciale. Dar consacrarea a venit la gala Oscarurilor, unde „KPop Demon Hunters” a câștigat premiile pentru cel mai bun film de animație și cea mai bună piesă originală. Un rol esențial în popularitatea filmului l-a avut coloana sonoră. Piesa „Golden”, premiată cu Oscar, a depășit 1,5 miliarde de ascultări pe Spotify. De asemenea, mai multe melodii din film au ajuns în topurile internaționale. Succesul a fost susținut de colaborarea cu producători importanți din industria k-pop, inclusiv artiști și creatori care au lucrat cu trupe celebre precum BTS sau Blackpink. Decizia Sony de a ceda drepturile este considerată acum una dintre cele mai neinspirate din industrie. La momentul tranzacției, compania se confrunta cu dificultăți generate de pandemie și nu avea o platformă proprie de streaming comparabilă cu Netflix sau Amazon. Astfel, oferta Netflix a părut o soluție sigură pentru salvarea și rentabilizarea proiectului. Privind în retrospectivă, Sony a pierdut controlul asupra unei proprietăți intelectuale originale extrem de valoroase, capabilă să genereze filme, seriale și produse comerciale pe termen lung. Succesul din strategii atipice de marketing dar și profituri imense pierdute Netflix a adoptat o strategie diferită față de modelul său clasic. Filmul a fost lansat nu doar pe platformă, ci și în cinematografe, inclusiv în versiuni speciale de tip karaoke. Această abordare a contribuit la extinderea audienței și la consolidarea succesului global al producției. Deși Netflix a obținut drepturi importante asupra produselor derivate, compania nu a reușit să capitalizeze complet succesul filmului în perioada inițială. Producția de jucării inspirate din film a fost întârziată, deoarece partenerii industriali nu au anticipat amploarea succesului. Astfel, sezonul de vânzări din perioada sărbătorilor din 2025 a fost ratat. „KPop Demon Hunters” a devenit rapid mai mult decât un film: o franciză globală cu potențial uriaș. Sony rămâne implicată în producția viitoarelor filme, iar un sequel este deja în pregătire. Însă controlul principal asupra distribuției și exploatării comerciale aparține Netflix. Cazul este acum considerat un exemplu clar despre cum o decizie luată într-un moment de criză poate schimba radical echilibrul de putere într-o industrie și poate transforma un risc aparent într-un succes uriaș.
Lavinia Bârlogeanu la Altceva: Dacă m-aș gândi că mai am un an sau doi de trăit, ce-aș face? Este o întrebare care poate corecta sensul unei vieți
Un dialog extrem de interesant între jurnalistul Adrian Artene și psihoterapeuta Lavinia Bârlogeanu despre sensul vieții și despre cât este de importantă confruntarea cu ideea propriei mortalități. „Este un exercițiu esențial pentru fiecare om”, consideră Lavinia Bârlogeanu la „Altceva”-ul săptămânal, moderat de Adrian Artene. Jurnalistul Adrian Artene remarcă faptul că întrebarea „cine sunt eu” rămâne „firul roșu al multor reflecții despre sensul vieții”. „Ce am făcut cu viața mea” Acesta a făcut referire la această temă frecventă abordată în artă, fie aceasta literatură, cinematografie sau altceva: scenariul în care personajele află că mai au foarte puțin de trăit. „Există o temă care revine obsesiv în producțiile cinematografice: ce ai face dacă ai afla că mai ai o zi, 24 de ore sau câteva zile de trăit? Atunci se nasc întrebările: ce am făcut cu viața mea, care a fost sensul meu, care a fost scopul meu?”, a spus jurnalistul. „Dacă m-aș gândi că mai am un an de trăit, ce aș face? E foarte important!” Lavinia Bârlogeanu a apreciat valoarea unui astfel de exercițiu de reflecție pe tema morții. Ea consideră că discuția despre moarte și limitele vieții nu trebuie evitată, ci dimpotrivă: „E foarte bună tema asta. Nu mă gândesc că dacă mă gândesc o atrag. Mai auzi și chestia asta, ceea ce e o absurditate. Trebuie să ne gândim și să vorbim, să punem în cuvinte lucrurile, că și ăsta e un mod de a le dedramatiza, dar ce spuneți mie mi se pare un exercițiu extraordinar d eimportant pentru fiecare om. Dacă m-aș gândi că mai am un an, doi, cinci sau mai puțin, ce-aș face? E foarte important. Este o întrebare care corectează o direcție de viață, sensul unei existențe, corectează o istorie personală”, a spus Lavinia Bârlogeanu. „Îți dă șansa de a face ceea ce crezi că este foarte important să faci”, a adăugat ea.
Eram o lumânare care trece prin fereastră / Lavinia Bârlogeanu despre vise și moarte: Este important momentul în care visăm pe cineva care a murit
Omul și moartea sa. Omul în raport cu propria sa Trecere (pentru că așa o numea Mircea Eliade – Marea Trecere). Cum mă raportez la Trecerea mea? De ce visăm persoane decedate care ne-au fost apropiate? Cine sunt eu în raport cu Trecerea mea Dincolo? Întrebările lui Adrian Artene la podcastul „Altceva” sunt, de fapt, întrebările tuturor și tocmai de aceea podcastul de săptămâna asta trebuie urmărit cu creionul în mână și cu caiețelul de luat notițe. Pentru că orice întâlnire cu psihoterapeuta Lavinia Bârlogeanu nu e doar o întâlnire, e transcendență. Întrebată cum se manifestă apropierea morții în experiențele relatate de pacienți, Lavinia Bârlogeanu a descris astfel de momente ca fiind surprinzător de liniștite. „Foarte calm, foarte calm”, a spus ea, evocând un caz relatat de un psihanalist care își vizita o pacientă în spital înainte de moartea acesteia. Pacienta i-ar fi povestit psihanalistului un vis chiar în ziua în care aceasta a murit – un vis-premoniție, de bună seamă: „Imaginea din vis era foarte senină. Spunea: eram o lumânare pe pervazul ferestrei și vedeam lumânarea în interiorul salonului. La un moment dat am văzut că lumânarea trece prin fereastră de partea cealaltă și-și menține lumina”, a explicat psihoterapeuta. „Mărturii cutremurătoare, sacre” Ea a descris astfel de relatări drept „mărturii frumoase, cutremurătoare, sacre”. „Mă gândesc la privilegiul de a fi terapeut și de a însoți pe cineva în aceste momente. Ce dar frumos primești! Ce apropiere de această forță a spiritului care ne ține pe toți și ne pune pe toți la locul nostru”! În opinia sa, experiențele directe ale unor astfel de momente sunt mult mai puternice decât explicațiile teoretice. „Mărturia vie e ceva inimaginabil. E chiar mai mult decât dacă ai citi o carte sau dacă ți s-ar spune, așa cum se spune uneori în biserică sau la slujbele de înmormântare”, a afirmat ea. Cei doi au vorbit și despre semnificația viselor în care apar persoane decedate Adrian Artene a întrebat dacă aceste vise sunt legate de frica de moarte sau pot avea alte explicații, precum dorul sau nevoia de a procesa o pierdere. Lavinia Bârlogeanu a subliniat că visele trebuie interpretate pe mai multe planuri și că ele indică faptul că psihicul uman depășește nivelul conștiinței imediate. „Sunt oameni care și-au dedicat o viață întreagă studiului viselor și au arătat că noi suntem mult mai mult decât această minte conștientă a noastră. Iar visele ne arată în fiecare clipă că suntem mult mai mult”, a spus ea. „UN vis nu are niciodată o signură semnificație” Psihoterapeuta a explicat că un vis nu are niciodată o singură semnificație. „Un astfel de vis nu ne spune niciodată doar ceva. Trebuie să-l vizităm pe multe planuri, inclusiv să-l corelăm cu viața de aici și de acum a celui care a visat”. Ea a adăugat că momentul în care apare visul este esențial pentru interpretarea lui. „Faptul că cineva a visat azi-noapte este important. Azi noapte, și nu acum cinci ani și nu peste nu știu cât timp”, a spus psihoterapeuta.
Cine este Natalie Musteață, câștigătoarea premiului Oscar cu scurtmetrajul Two People Exchanging Saliva
Natalie Musteață este o regizoare și artistă vizuală de origine română, stabilită în prezent la New York. Născută în România, ea și-a construit cariera în mediul artistic internațional, explorând granița dintre film, artă contemporană și norme sociale. Înainte de succesul de la Oscar, Musteață era deja cunoscută în cercurile filmului independent și ale artei contemporane. Proiectele sale explorează adesea teme precum puterea, relațiile umane, dorința și controlul social, folosind un stil vizual minimalist și simbolic. Regizoarea a colaborat frecvent cu artistul britanic Alexandre Singh, iar împreună au dezvoltat proiecte cinematografice care combină estetica artei conceptuale cu povestirea cinematografică. Filmul care i-a adus Oscarul Scurtmetrajul „Two People Exchanging Saliva” (2024) este o producție franco-americană de 36 de minute, scrisă și regizată de Natalie Musteață și Alexandre Singh. Filmul prezintă o lume distopică în care gesturile de afecțiune, precum sărutul, sunt interzise și pot fi pedepsite chiar cu moartea. În schimb, oamenii plătesc pentru bunuri și servicii prin palme peste față, transformate într-o monedă de schimb absurdă.Acțiunea urmărește relația dintre două femei care se întâlnesc într-un magazin de lux din Paris și dezvoltă o apropiere emoțională într-o societate în care intimitatea este strict controlată. Filmul combină elemente de satiră socială, distopie și tragicomedie pentru a critica consumerismul și reprimarea dorinței. În distribuție apar actrițe cunoscute precum Zar Amir Ebrahimi, Luàna Bajrami și Vicky Krieps. Parcursul filmului în festivaluri Înainte de Oscar, scurtmetrajul a avut un parcurs impresionant în festivalurile internaționale. Printre cele mai importante momente: Premiera mondială: Festivalul de Film Telluride (2024) AFI Fest – Grand Jury Prize pentru scurtmetraj Clermont-Ferrand International Short Film Festival – Audience Award San Francisco International Film Festival – Golden Gate Award Tallgrass Film Festival – Best Narrative Short Aceste premii au consolidat reputația filmului ca una dintre cele mai originale producții scurtmetraj ale ultimilor ani. Alte proiecte și lucrări Pe lângă „Two People Exchanging Saliva”, Natalie Musteață a fost implicată în mai multe proiecte artistice și cinematografice în colaborare cu Alexandre Singh și alți artiști vizuali: „Echo Chamber” (2022) – o instalație imersivă prezentată la MoMA PS1 din New York, utilizând proiecții 360° și sunet spațial pentru a explora izolarea digitală în era rețelelor sociale; „Borders of Skin” (2023) – o serie de performance-uri video despre granițele corporale și politicile consimțământului, prezentată la Performa Biennial; „Kinetic Dialogues” (2024) – colaborare cu Baletul Orașului New York pentru un proiect hibrid de dans contemporan și film; „Memory Palaces” – expoziție personală recentă combinând sculptură, sunet și proiecție video despre memoria colectivă a migrației est-europene. Lucrările sale se situează la granița dintre cinema și artă contemporană și includ scurtmetraje experimentale prezentate în festivaluri internaționale, proiecții video cu instalații multimedia expuse în galerii de artă. Natalie participă și la colaborări interdisciplinare care combină teatru, film și artă vizuală produsă live, în fața publicului. Criticii remarcă faptul că stilul ei combină estetica cinematografică cu influențe din arta conceptuală, ceea ce face ca proiectele sale să fie greu de încadrat într-un gen anume. Viața personală și angajamentele sociale Deși discretă în ceea ce privește viața intimă, se știe că Musteață locuiește în cartierul Bushwick din Brooklyn împreună cu partenerul său, compozitorul și artistul sonor Thomas Ankersmit. Este cunoscută pentru activismul său în sprijinul cineaștilor independenți din Europa de Est, fondând în 2020 fundația „Eastern Lens”, care oferă burse de producție și rezidențe artistice tinerilor regizori din România, Republica Moldova și Bulgaria. De asemenea, predă ocazional cursuri de „Film as Installation” la School of Visual Arts din New York, influențând o nouă generație de creatori interdisciplinari. Premiul Oscar din 2026 marchează un moment important pentru cineaștii de origine română și pentru filmul independent european. Victoria filmului „Two People Exchanging Saliva” este cu atât mai specială cu cât categoria s-a încheiat la egalitate – un eveniment rar în istoria premiilor Oscar.