Persoanele organizate și responsabile trăiesc mai mult, arată un nou studiu
Cercetătorii de la Universitatea din Limerick au analizat cinci trăsături esențiale de personalitate și au urmărit mortalitatea participanților între 6 și 28 de ani. Rezultatele, publicate în Journal of Psychosomatic Research, arată că persoanele organizate prezintă un risc de mortalitate cu 14% mai mic, cele responsabile cu 12% mai mic, iar cele harnice și meticuloase cu 15% mai mic. „A fi organizat poate ajuta oamenii să respecte rutina care îmbunătățește sănătatea, dar poate reflecta și reziliența psihologică sau obiceiurile sociale care contribuie la o viață mai lungă”, a explicat Páraic O’Súilleabháin, coautorul studiului. Trăsătura cea mai puternic asociată cu longevitatea s-a dovedit a fi „spiritul activ” – energia, vigoarea și implicarea în viață – care reduce riscul de mortalitate cu 27%. În contrast, persoanele cu trăsături nevrotice, predispuse la îngrijorare și comportamente capricioase, prezintă un risc mai mare de deces, probabil din cauza incidenței mai mari a bolilor, a unui IMC ridicat și a riscului crescut de fumat. Studiul sugerează că personalitatea ar putea juca „un rol secundar, subestimat în medicină și sănătate publică”.
Cercetătorii au aflat de unde vin bucățile de rocă extraterestre prăbușite în Franța
Înainte să se dezintegreze în atmosferă, o bucată de rocă venită din spațiu a luminat spectaculos cerul deasupra nord-vestului Franței, pe 13 februarie 2023. S-a stabilit ulterior că este vorba despre un asteroid de mici dimensiuni, numit 2023 CX1, care a oferit cercetătorilor o oportunitate rară: să-i urmărească întregul parcurs, de la apropierea de Pământ până la impactul cu solul. Cântărea 650 de kilograme înainte de dezintegrare și avea mai puțin de un metru în diametru. #Asteroid 2023 CX1 impact on Sky France.#spacedefense pic.twitter.com/loEDozsRfU — backman (@backman_B09) February 14, 2023 „Am primit zeci de fotografii și videoclipuri ale călătoriei sale prin atmosferă, unele extrem de utile pentru a înțelege cum s-a fragmentat asteroidul”, spune Brigitte Zanda, specialistă în meteoriți la Muzeul Național de Istorie Naturală din Franța, citată de Science Alert. A patra oară când fragmentele sunt recuperate Un videoclip-cheie a surprins momentul fragmentării: „Ne permite să vedem în câte bucăți s-a rupt – și cum s-a întâmplat acest lucru”, a explicat cercetătoarea franceză. Primul fragment din meteorit, cu o greutate de 93 de grame, a fost găsit la două zile după impact, în localitatea Saint-Pierre-le-Viger, cu sprijinul localnicilor. În total, au fost colectate aproximativ 12 fragmente, toate adăugate în colecția muzeului. După doi ani și jumătate de analize, toate datele care spun povestea micului călător extraterestru au fost publicate recent într-un studiu în revista Nature Astronomy. Asteroidul a fost urmărit încă din momentul în care se afla la 200.000 km de Pământ – una dintre cele doar 11 ocazii din istorie în care un astfel de corp a fost detectat înainte de impact. Potrivit informațiilor furnizate de cercetători, în doar patru cazuri au fost și recuperate fragmente. De unde a venit roca spațială Analiza părților recuperate indică faptul că 2023 CX1 provine din familia de asteroizi Massalia, situată în centura dintre Marte și Jupiter, deci vine din sistemul nostru solar. Cunoscută sub numele de centura principală de asteroizi, aceasta este o regiune a sistemului solar unde orbitează mii de corpuri stâncoase, rămășițe ale formării planetelor. Față de Pământ, este situată la o distanță care variază între 250 și 400 de milioane de kilometri, în funcție de poziția planetei noastre pe orbită. Doar 2% din asteroid a ajuns pe Pământ La intrarea în atmosfera terestră, roca a trecut printr-o dezintegrare violentă, în două etape, la o altitudine de aproximativ 28 km. „A pierdut 98% din masa sa și a eliberat o cantitate enormă de energie. Este, poate, doar a doua oară când observăm un astfel de tip de fragmentare”, au dezvăluit cercetătorii francezi. Simulările au arătat că acest mod brutal de fragmentare poate fi mai periculos decât o dezintegrare treptată, cum a fost cazul asteroidului de la Celiabinsk (Rusia, 2013). Deși micul asteroid care a căzuit în Franța nu a provocat pagube, experții avertizează că acest tip de comportament în atmosferă crește riscul ca fragmentele să producă distrugeri la impactul cu solul: „Totul depinde de viteză, de unghiul de impact și de structura internă a rocii”.
Studiu: Renunțarea la ora de vară ar putea preveni sute de mii de accidente vasculare cerebrale anual
Un nou studiu susține că anularea orei de vară (DST) și adoptarea permanentă a orei standard (ST) ar putea reduce semnificativ problemele cronice de sănătate în Statele Unite, potrivit Live Science. Cercetătorii au modelat date de la peste 300 de milioane de persoane și au concluzionat că menținerea ST pe tot parcursul anului ar preveni peste 300.000 de accidente vasculare cerebrale și mai mult de 2,6 milioane de cazuri de obezitate anual. Impactul schimbării orei asupra sănătății Schimbările bianuale ale ceasului perturbă ritmurile circadiene, crescând riscul de obezitate, accident vascular cerebral și alte probleme de sănătate. Comparativ cu DST, ora standard se aliniază mai bine cu tiparele naturale de lumină și reduce povara circadiană. Cercetătorii au descoperit că ST permanent ar putea preveni aproximativ 900.000 de cazuri suplimentare de obezitate și 85.000 de accidente vasculare cerebrale în fiecare an față de DST permanent. Istoric și riscuri ale ritmului circadian Ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în SUA în 1918 pentru a economisi energie și ulterior standardizată prin Uniform Time Act din 1966. Totuși, oamenii de știință avertizează acum că „povara circadiană” provocată de somnul perturbat și expunerea la lumină contribuie la rate mai ridicate de accidente vasculare cerebrale, infarcte și obezitate. Chiar și riscurile reduse pentru fiecare individ devin semnificative când milioane de oameni resimt efectele simultan. Limitări și implicații mai largi Studiul, publicat în PNAS, s-a bazat pe simulări care au presupus tipare universale de somn și muncă, precum și pe date de sănătate auto-raportate. În ciuda limitărilor, experții subliniază că povara asupra sănătății este cea mai mare în rândul populațiilor care se confruntă deja cu disparități de somn. Susținători, inclusiv Academia Americană de Medicină a Somnului, pledează pentru anularea DST în favoarea menținerii permanente a ST pentru a proteja sănătatea publică pe termen lung. România și ora de vară România a reintrodus ora de vară în 1979, după ce fusese suspendată între 1943 și 1978, fiind aplicată anterior între 1940 și 1942. Anul acesta, România va trece la ora de iarnă în noaptea de 25 spre 26 octombrie 2025, când ceasurile se dau înapoi cu o oră. Ora 4:00 devine 3:00, transformând ziua de 26 octombrie în cea mai lungă din an, cu 25 de ore.
Medicii au restabilit vederea unui bărbat prin extragerea dintelui și implantarea lui în ochi
Un bărbat în vârstă de 34 de ani, din Columbia Britanică, și-a recăpătat vederea după ce medicii canadieni au efectuat prima intervenție chirurgicală „dinte-în-ochi” din țară, potrivit Live Science. Canadianul a orbit în copilărie în mare parte din cauza leziunilor severe ale corneei provocate de sindromul Stevens-Johnson, o reacție autoimună rară. În ultimele două decenii, el a suferit peste 50 de operații, inclusiv 10 transplanturi de cornee, fără rezultate. Procedura, numită osteo-odonto-keratoproteză, implică extragerea unui dinte al pacientului și transformarea acestuia într-o platformă pentru o lentilă artificială, care înlocuiește corneea distrusă. După implantarea dintelui în orbită și câteva luni de adaptare, Chapman a putut percepe mișcarea și, ulterior, a obținut o vedere relativă. Chirurgul a îndepărtat mai întâi unul dintre caninii pacientului, precum și un strat subțire de os care îl înconjura. Acest lucru a menținut dintele alimentat cu sânge. Dintele a fost apoi pregătit, prevăzut cu un cilindru de plastic și implantat în obrazul pacientului pentru a permite țesutului moale să crească în jurul său timp de câteva luni. Ulterior, dintele a fost îndepărtat și implantat chirurgical în ochiul drept. Deoarece dintele și țesutul moale din jur provin de la pacient, corpul acestuia este mai puțin probabil să respingă un implant, au explicat specialiștii. Operația dinte-în-ochi este considerată o ultimă soluție pentru orbirea cauzată de deteriorarea corneei. Operația în mai multe etape durează mai mult de 12 ore, fără a lua în considerare timpul în care țesutul crește în jurul dintelui. În prezent, există puțini specialiști care o efectuează în întreaga lume. Medicii au efectuat intervenții chirurgicale dinte-în-ochi în Australia, Chile, Egipt, Germania, India, Italia, Japonia, Spania, Regatul Unit și Statele Unite. Până în prezent, doar câteva sute de persoane au fost supuse procedurii.
Un pacient german s-a vindecat de HIV/SIDA cu un tratament complet revoluționar / Este a șaptea persoană din lume care a învins SIDA, dar mai e mult până departe
Un bărbat german s-a vindecat de HIV și devine, astfel, a șaptea persoană din lume care a învins SIDA, considerată incurabilă timp de patru decenii. Abordările de tratament au diferit de-a lungul vremii, însă cel mai eficient s-a dovedit a fi transplantul de celule stem, prin care s-a vindecat pacientul german. Tratamentul standard pentru HIV/SIDA era tratamentul de tip antiretroviral, care acționa doar asupra celulelor sistemului imunitar. Neajunsurile tratamentului antiretroviral Însă caracteristica celulelor infectate este că acestea fac cópii noi, virale și, prin urmare, virusul rămâne în aceste celule care poartă numele de rezervor viral. Orice celulă din rezervorul viral poate să înceapă să producă HIV, ceea ce înseamnă că, dacă pacientul întrerupe tratamentul, încărcătura virală se reface în câteva săptămâni. Oamenii de știință au încercat, ca alternativă la acest tip de tratament, transplantul cu celule stem, care are potențialul de a vindeca HIV în parte, pentru că necesită distrugerea sistemului imunitar cu chimioterapie și uneori cu radiații și înlocuirea acestuia cu celule sănătoase primite de la donator. Tehnologia CRISPR – o modalitate nouă de editare genetică Transplantul de celule stem este foarte complex. El are o rată de mortalitate de aprox. 10% și este recomandat doar în cazuri severe. În 2021, a fost aprobat primul studiu uman care testează tehnologia CRISPR (Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats – repetiții palindromice regulat scurte, grupate și interspațiate) – o modalitate de editare genetică ce folosește virus adeno-asociat la o doză relativ mică. Această terapie a demonstrat capacitatea excizării ADN-ului proviral HIV în celule primare umane, precum și în mai multe modele animale, printre care primate non-umane. În 2024, în cadrul celei de-a 25-a Conferințe Internaționale SIDA de la Munchen, cercetătorii au dezvăluit că un pacient din Germania nu mai are HIV detectabil, după ce a fost tratat în 2015. Acesta devine a șaptea persoană din lume care s-a vindecat de HIV. A avut și puțin noroc! La cinci din cele șapte cazuri, medicii au găsit donatori care aveau defecte rare, naturale, în ambele copii ale unei gene, care dă naștere proteinei CCR5 pe suprafața celulelor imunitare. Majoritatea tulpinilor de HIV se atașează de această proteină pentru a trece în celule. În lipsa proteinei CCR5, celulele imunitare sunt rezistente la HIV. Donatorul de celule stem avea doar o copie a acestei gene, ceea ce înseamnă că, probabil, el are jumătate din cantitatea normală a acestei proteine. În plus, primitorul însuși avea o singură copie a genei – doi factori genetici care este posibil, spun oamenii de știință, să fi ajutat la vindecarea pacientului german de HIV. 1,3 milioane de infecții HIV/SIDA noi, raportate în fiecare an Aproximativ 1% din populația nativă nord-europeană are două cópii ale genei CCR5 și 16% dintre persoane au doar o copie. Cazul germanului este singurul caz de vindecare de HIV/SIDA în care donatorul a avut o singură mutație, mai degrabă decât dublă, lucru care ar putea să fie o componentă pozitivă pentru cercetările următoare. Cu toate acestea, oamenii de știință cad de acord că un vaccin ar fi cel mai bun mod de a pune capăt celor patruzeci de ani de HIV/SIDA, în contextul în care, în fiecare an, 1,3 milioane de infecții noi sunt raportate în fiecare an.
Un nou studiu ar putea să fi descoperit un tratament pentru ameliorarea durabilă a depresiei
Rezultatele spectaculoase ale unui studiu pe termen lung arată că efectele terapiei cu psilocibină împotriva depresiei pot dura ani de zile, contrastând puternic cu tratamentele tradiționale care necesită administrare zilnică, potrivit cercetărilor publicate de The Conversation. Studiul, făcut de echipe de la Ohio State University și Johns Hopkins University, a urmărit 24 de participanți care au primit tratament cu psilocibină în perioada 2019-2020. Participanții, cu vârste cuprinse între 21 și 75 de ani, au fost repartizați aleatoriu pentru a primi tratamentul fie imediat, fie după o întârziere de opt săptămâni. Protocolul de tratament a inclus două doze din compusul psihoactiv găsit în ciupercile magice, administrate la interval de două săptămâni, însoțite de 13 ore de sprijin psihoterapeutic specializat. Această abordare combinată diferă semnificativ de terapiile tradiționale prin intensitatea și durata redusă a intervenției. Când echipa de cercetători a efectuat evaluarea de urmărire după cinci ani, au descoperit că îmbunătățirile dramatice observate după primul an erau încă prezente și puternice. Din cei 18 participanți care au rămas în studiu, două treimi nu mai îndeplineau criteriile pentru diagnosticul de depresie, fără efecte secundare grave raportate. Transformările raportate de participanți au fost profunde și durabile. Un participant a descris schimbarea: „Fac mai multe activități care îmi plac. Viața mea din aceste zile este mult mai socială cu familia. Îmi ajut familia. Îmi ajut prietenii. Mă reconectez cu vechi prieteni”. Un alt participant a mărturisit: „Cred că sunt mai deschisă către recunoștință și mai deschisă către bucurie”, evidențiind schimbările psihologice profunde care persistă în timp. „Bucle de feedback comportamental pozitiv” Profesorul Petri Kajonius de la Universitatea Lund, autor al articolului din The Conversation, explică că cercetătorii sugerează că terapia declanșează „bucle de feedback comportamental pozitiv”. Această teorie propune că tratamentul ajută oamenii să dobândească perspective noi și înțelegeri emoționale care continuă să le aducă beneficii mult după terminarea terapiei, permițând dezvoltarea unor obiceiuri și relații mai sănătoase. Cercetările arată că multe persoane raportează schimbări de personalitate după experiențele psihedelice, în special o mai mare deschidere către experiențe noi, ceea ce ar putea explica durabilitatea efectelor terapeutice. Limitările studiului sunt însă semnificative și recunoscute de autori. Urmărirea pe cinci ani nu a avut grup de comparație, făcând imposibil să se determine dacă persoanele care s-au recuperat din depresie prin alte mijloace ar putea avea un succes similar pe termen lung. În plus, 11 dintre cei 18 participanți au raportat utilizarea antidepresivelor în perioada studiului, creând confuzie cu privire la factorul determinant al recuperării continue. Designul studiului ridică și alte întrebări metodologice importante. Nu este clar dacă beneficiile provin de la psilocibina în sine, de la cele 13 ore de psihoterapie extinsă sau de la combinația celor două. Studiul inițial nu a inclus grup placebo, ceea ce ridică întrebări despre influența așteptărilor asupra rezultatelor. În ciuda acestor provocări metodologice, alte cercetări prezintă o imagine similară a efectelor durabile ale psilocibinei asupra depresiei. Domeniul cercetării psihedelice, deși încă la început, arată în mod constant reduceri semnificative ale simptomelor depresiei după terapia asistată de psihedelice. La Universitatea Lund, echipa lui Kajonius explorează un teritoriu similar, inclusiv un studiu viitor despre psilocibina și anorexia, iar rezultatele preliminare sugerează că psihologia individuală joacă un rol crucial în beneficiile obținute din terapia psihedelică.
Mărturia unei paciente cu schizofrenie: Halucinațiile, nu apar dintr-o dată
Schizofrenia este o afecțiune mintală gravă care afectează modul de a gândi, simți și comportamentul persoanelor și care poate da naștere unei combinații de halucinații, idei delirante și gânduri și comportamente dezorganizate, după cum o definesc experții de la Mayo Clinic. Halucinațiile pe care le au acești pacienți constau în a vedea lucruri sau a auzi voci pe care ceilalți nu le văd și nu le aud, iar ideile delirante sunt convingeri ferme despre lucruri care nu sunt adevărate, notează 20minutos. Marea consecință a acestor „lumi paralele” este că persoanele cu schizofrenie tind să se deconecteze de realitate, ceea ce le îngreunează grav viața cotidiană. Tratamentul medicamentos, terapia și învățarea modului de a povesti propria experiență pentru a reorganiza viața sunt fundamentale. Mărturia în prima persoană a Rosei García (diagnosticată cu schizofrenie), în podcastul „Tenía la duda” al Judithei Tiral, ne ajută să înțelegem în ce constau aceste deliruri și în ce măsură pacienții le percep ca fiind reale. Rosa Gómez își împărtășește povestea personală în podcast, iar astfel înțelegem mai bine în ce constă schizofrenia și de ce reacționează astfel persoanele care o au. „Mulți pornesc de la premisa că halucinațiile, piticul verde sau ființa cerească, apar dintr-o zi pe alta, dar lucrurile nu funcționează așa”. Adaugă: „De fapt, ce se întâmplă este că creierul tău te condiționează treptat ca atunci când apare piticul tu să spui: «Vezi? Eu știam deja că existi». Am o istorie familială și personală, încă din copilărie, de când aveam 7 ani, care m-a adus la acest însoțitor, halucinația, care atunci îmi făcea companie, îi simțeam căldura, mă îmbrățișa. În realitate, era o chestiune de supraviețuire, o manieră de a evada din realitatea dură pe care o trăiam”. Curios este că „halucinația, prin creierul tău, trebuie să te convingă că ceea ce vezi sau simți este real. De aceea își ia timp să te convingă, până când îl faci al tău și crezi că e normal”. Importanța de a rupe tăcerea în schizofrenie Rosa mărturisește că „a vorbi despre ceea ce ți se întâmplă când ai schizofrenie este foarte greu pentru că răscolești toată durerea. Chiar dacă nu ne place, de multe ori durerea curăță durerea, iar când reușești să vorbești e pentru că ai făcut o muncă mare de recuperare și împuternicire. Nu e nimic mai rău pentru noi decât să ne simțim obligați să rămânem în tăcere”. Cât de incredibil ar părea, statisticile arată că una din cinci persoane va suferi vreun tip de abuz sexual înainte de a împlini 18 ani. „După ce am suferit abuz sexual în copilărie, am avut o depresie puternică și am stat un an întreg fără să ies din casă; petreceam ore și ore în cameră, privind tavanul. Atunci au început halucinațiile, în special cele de acompaniament: aveam o ființă, Urco, care mă însoțea și mă mângâia, deși există oameni care au halucinații care le fac rău și le cer să se rănească. Nu a fost cazul meu”. Aceste deliruri apar „pentru că realitatea e mizeră și ai nevoie să construiești un alt loc. Îți dai seama că toate prieteniile tale, mediul tău, își urmează viața, dar tu te-ai oprit, ești parcă un zombie, un mort în viață”. „Astăzi, după ce am trecut prin spitale de psihiatrie și am reușit să-mi ordonez viața, am interiorizat atât de mult halucinațiile încât nu le iau în seamă. Am luat medicație 5 ani în viața mea, mi-a folosit și am întrerupt tratamentul cu supraveghere profesională. Apoi am mai stat 7 ani și am profitat pentru a pune lucrurile la locul lor. Acum am o medicație pe care, când totul o ia razna, o pot lua ca să frânez. Pentru mine, când eram copil, a fi în viață era o povară grea. Acum îmi place să trăiesc”, spune Rosa.
Un tablou al lui Picasso, care a stat ascuns timp de 80 de ani, va fi scos la licitație
A fost dezvăluită o lucrare a lui Pablo Picasso ce o reprezintă pe fotografa suprarealistă Dora Maar, care nu mai fusese văzută de 80 de ani, potrivit bbc. Lucrarea, „Bustul unei femei cu pălărie înflorată”, a fost finalizată spre sfârșitul relației turbulente de nouă ani a cuplului și o arată pe Maar într-o lumină blândă, mai colorată decât în portretele anterioare realizate de Picasso până atunci. Picasso a pictat numeroase portrete ale Dorei Maar, inclusiv faimoasele „Portretul Dorei Maar” și „Dora Maar cu pisica”, însă ea spunea despre ele: „Toate portretele pe care mi le-a făcut sunt minciuni. Sunt toate Picasso. Niciunul nu e Dora Maar”. Cei doi s-au întâlnit la sfârșitul lui 1935, când ea realiza fotografii pentru promovarea filmului lui Jean Renoir, „Crima domnului Lange”. La acea vreme, Picasso era într-o relație cu Marie-Thérèse Walter, cu care avea o fiică, Maya, legătură care a continuat și pe parcursul anilor petrecuți cu Maar. El a reprezentat-o frecvent pe Maar – ale cărei tendințe masochiste îl fascinau – ca pe o figură chinuită, adesea în lacrimi, precum în „Femeia care plânge” (La Femme qui pleure), pe care experții spun că a intenționat să o facă simbol al suferinței războiului civil spaniol, dar care totodată reflecta și presupusele sale abuzuri asupra Dorei Maar și numeroasele conflicte fizice dintre cei doi. Un chip chinuit, pe punctul de izbucni în plâns În lucrarea redescoperită, chipul lui Maar, fragmentat dar pictat în culori vii, fără perspectivă, apare chinuit și pe punctul de a izbucni în plâns. În acea perioadă, Maar aflase că Picasso, atunci în vârstă de 61 de ani, intenționa să o părăsească pentru artista Françoise Gilot, de doar 21 de ani. Portretul a fost terminat în iulie 1943 și a fost expus doar de câteva ori în afara atelierului său parizian de pe Rue des Grands Augustins. Se află într-o colecție privată din august 1944, când a fost cumpărat, cu câteva luni înainte de eliberarea Parisului. „Un portret revigorant” Dora Maar, care a murit la Paris în 1997 la vârsta de 89 de ani, este considerată muza lui Picasso, dar și subiect și iubită a sa, în ciuda nenumăratelor sale proteste în care-i spunea că nu este muza lui. Casa de licitații Lucien Paris, care a estimat pictura în ulei (80 x 60 cm) la aproximativ 8 milioane de euro (6,9 milioane de lire sterline), dar se așteaptă ca prețul să fie mult mai mare, a păstrat existența tabloului secret până la prezentarea oficială de joi. Licitatorul Christophe Lucien a spus că este o descoperire semnificativă și a descris lucrarea drept o „capodoperă” și un exemplu rar despre cum opera lui Picasso a fost o rază de lumină în zilele întunecate ale ocupației. „Nu este doar un reper în istoria artei, ci și în viața privată a lui Picasso”, a spus Lucien. „Este un portret revigorant al Dorei Maar; excepțional și plin de emoție. Descoperirea lui este un moment important pentru noi, ca experți.” Pictura va fi scoasă la licitație de Lucien Paris pe 24 octombrie și va fi expusă public timp de trei zile înainte de vânzare.
AI-ul medical prezice cancerul, diabetul și alte 998 de boli
Modelul numit Delphi-2M analizează istoricul medical al pacienților, factorii de stil de viață precum obezitatea, fumatul sau consumul de alcool, împreună cu vârsta și sexul acestora pentru a prezice ce s-ar putea întâmpla în următorul deceniu sau mai mult. Instrumentul s-a dovedit mai eficient în oferirea de predicții pentru afecțiuni cu modele de evoluție clare și consistente, cum ar fi anumite tipuri de cancer, atacuri de cord și septicemie, dar mai puțin fiabil pentru afecțiuni variabile precum problemele de sănătate mintală. Ewan Birney de la Laboratorul European de Biologie Moleculară a declarat că „viitorul – și acesta este peste cinci până la zece ani – este momentul în care medicii vor fi îmbunătățiți și susținuți de aceste instrumente sofisticate de inteligență artificială”. Modelul a fost creat și antrenat pe date anonimizate de la 400.000 de persoane din Biobanca Regatului Unit și testat pe date de la 1,9 milioane de pacienți din Registrul Național al Pacienților din Danemarca. Echipa speră că instrumentul va fi disponibil medicilor în următorii 5-10 ani pentru a ajuta la luarea deciziilor de prevenire, diagnostic și tratament, precum și pentru a identifica din timp pacienții cu risc ridicat.
Paul Negulescu, cercetător de origine română, a fost distins cu Nobelul american pentru cercetare medicală clinică
Premiile pentru Cercetare Medicală Clinică pe 2025 ale prestigioasei Fundații Lasker onorează trei oameni de știință pentru contribuțiile aduse la dezvoltarea unui tratament salvator nou al fibrozei chistice: Michael Welsh, Jesus Gonzalez și Paul Negulescu. Paul Negulescu este cercetătorul de origine română care a condus proiectul ce a culminat cu dezvoltarea unei combinații de trei medicamente care a transformat Fibroza Chistică într-o boală gestionabilă. Ce este Fibroza Chistică Fibroza Chistică este o boală genetică ce afectează mai multe organe (în special plămânii și sistemul digestiv). Ea este caracterizată de existența unei gene „defecte”, moștenite de la părinți, care îngroașă lichidele din organism, transformându-le într-un mucus gros și lipicios. În plămâni, acesta blochează căile respiratorii (ducând la respirație grea, tuse persistentă și infecții pulmonare), iar în sistemul digestiv blochează canalele din pancreas (astfel, enzimele nu mai ajung în intestin pentru a ajuta la descompunerea alimentelor, lucru ce are ca rezultat faptul că persoana afectată nu mai poate absorbi corect nutrienții), iar în glandele sudoripare este afectată transpirația (care are un conținut de sare mai mare decât normalul – de aceea unul dintre testele de diagnosticare a fibrozei chistice se numește „testul sudorii”). Mic istoric În anii ’30, patologul Dorothy Andersen a observat că pancreasul unor copii cu celiachie conținea chisturi pline cu lichid. Ea și-a dat seama că se confrunta cu o maladie distinctă și, în 1938, i-a dat denumirea de „fibroză chistică a pancreasului”. În ciuda acestui progres, viața cu această boală însemna tuse persistentă, respirație șuierătoare, intoleranță la efort, regimuri obositoare de curățare a plămânilor și spitalizări îndelungate. În anii ’80, cercetătorii au demonstrat că celulele epiteliale din glandele sudoripare, căile nazale și trahee ale persoanelor cu CF transportă ineficient ionii de clorură. În ’89, au identificat și secvențiat gena „defectuoasă”, pe care au numit-o cystic fibrosis transmembrane conductance regulator (CFTR). Ei au definit, de asemenea, cea mai frecventă eroare genetică — lipsa fenilalaninei — purtată de aproape 90% dintre persoanele cu CF. Abordarea inovatoare a echipei de cercetători Echipa de cercetători care a primit Premiul Lasker (supranumit și „Nobelul” american) a descoperit o abordare radicală – a mers la rădăcina problemei, adică la gena defectă, la proteina CFTR – poarta care reglează fluxul de sare și apă în interiorul și exteriorul celulelor, care la persoanele cu Fibroză Chistică, nu mai funcționează. Inovația echipei a constat în crearea unor medicamente noi, denumite modulatori CFTR, care acționează ca un fel de chei la o ușă defectă – o repară și o fac să funcționeze din nou. Efectul: secrețiile, care până atunci erau groase, devin subțiri și normale. Ce sunt Premiile Lasker La pacienții cărora li s-a administrat un astfel de tratament s-a observat o îmbunătățire vizibilă a funcției pulmonare și, prin urmare a calității vieții. Ei nu mai au nevoie de antibiotice, iar mulți pot avea o viață aproape normală. Acest lucru l-a făcut echipa de cercetători din care face parte și Paul Negulescu. Premiile Lasker sunt cele mai prestigioase distincții în domeniul științelor medicale, după Nobel. Ele sunt considerate un barometru excelent pentru viitorii câștigători ai Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină și onorează oameni de știință, medici, activiști care au adus contribuții majore la înțelegerea, diagnosticarea, tratarea și vindecarea bolilor. În mod tradițional, ele sunt acordate pentru trei categorii: Premiul pentru cercetare medicală fundamentală Lasker – DeBakey Premiul clinic pentru cercetare medicală Lasker – Bloomberg Premiul pentru servicii publice Lasker – Koshland O statistică impresionantă: peste 90% dintre câștigătorii Premiilor Lasker au primit ulterior și un Premiu Nobel și de aceea acest premiu se mai numește și „Nobelul American”. Pentru calendarul științific global, Premiile Lasker au un rol vital în recunoașterea și stimularea inovației în cercetarea biomedicală. Cine este Paul Negulescu Cercetătorul Paul Negulescu este fiul unor imigranți români – prima generație de imigranți care a plecat din România după cel de-al Doilea Război Mondial și s-a stabilit în Statele Unite. Tatăl său a fost chirurg, mama sa – o talentată poliglotă, care se ocupa de afacerile clinicii tatălui său. Bunicul său pe linie maternă a fost Constantin Vișoianu, o figură marcantă în politica românească – jurist, diplomat, ministru de Externe în timpul Regelui Mihai I. Paul Negulescu este, în prezent, cercetător la Vertex Pharmaceuticals.