Bogdan Grama, Carmistin, la conferința Made in Romania: În 20 de ani am reușit să ajungem lideri de piață. Cum a construit un grup românesc integrat de la fermă la furculiță
Carmistin a construit în două decenii un model integrat de producție, de la terenurile agricole și producția de furaje până la ferme, abatoare și procesarea cărnii. Brandul La Provincia a devenit însă mai cunoscut consumatorilor decât compania care l-a lansat, spune Bogdan Grama, Senior Operational and Development Manager Carministin The Food Company la conferința Gândul „Made in Romania”. Grupul are aproximativ 50 de companii și acoperă întregul traseu al producției de carne de pasăre, de la terenurile agricole și producția de cereale până la producția de furaje, reproducție, ferme, abatoare și procesare. La Provincia, cel mai cunoscut brand lansat de Carmistin La Provincia este brandul românesc prezent pe rafturile din țară și străinătate, cel mai cunoscut brand al grupului. Bogdan Grama a povestit cum a ajuns Carmistin la nu mai puțin de 5.000 de angajați, producție de 70 de milioane de păsări anual și la exporturi în 40 de țări. Din perspectiva sa de top manager, următoarea etapă înseamnă investiții, integrare și o capacitate mai mare de a concura cu producătorii europeni, în special din Polonia, Germania și Franța. „Suntem 5.000 de români”, spune Bogdan Grama, explicând de unde vine energia cu care compania se extinde pe piețele internaționale. Carmistin a ajuns, în aproximativ 20 de ani de la înființare, lider de piață pe nișa sa. De la fermă la furculiță: Puterea unui lanț de producție integrat Modelul Carmistin nu se oprește la producția de carne. Grupul produce cereale pentru propriile operațiuni și aproximativ 750.000 de tone de furaje pe an, cu obiectivul de a ajunge la un milion de tone. Compania produce puii pentru fermele proprii, operează ferme și abatoare și are unități de procesare. Pentru Grama, această integrare este una dintre condițiile pentru ca un producător român să poată concura cu marile companii europene. „Nu este suficient să ai numai ferme, nu este suficient să ai numai abator sau unități de producție, unități de procesare. Trebuie să ai neapărat lanțul de producție integrat”, spune el. Motivul este atât economic, cât și legat de cerințele europene privind sustenabilitatea. Compania a construit deja două fabrici pentru valorificarea deșeurilor rezultate din activitate. Astfel, ceea ce era anterior un cost devine materie pentru o nouă activitate, iar compania spune că a redus în același timp cantitatea de dioxid de carbon eliminată și și-a îmbunătățit costurile. Infrastructura, esențială pentru dezvoltarea industriei Creșterea unei companii industriale nu înseamnă doar construirea efectivă a unei fabrici. Este extrem de importantă infrastructura din jurul investiției, spune Grama.. Pentru o nouă fabrică pentru procesarea cărnii de porc, compania a trebuit să aducă energia electrică de la 12 kilometri distanță, să traverseze un baraj și patru județe. Drumurile de acces au trebuit refăcute, gazul a trebuit adus pentru întreaga comunitate, iar pentru apă a fost necesară găsirea unei soluții separate. „Drumurile de acces a trebuit să le refacem într-un într-un efort extraordinar, gazul a trebuit să aducem gaz pentru o întreagă comunitate, ca să avem și noi gaz. Apă nu este, deci a trebuit să căuăm. În loc să pornim investiția în doi ani, am pornit în patru, în sensul că pe lângă asta, procesul de autorizare este birocratic. Și asta e puțin spus. Este foarte complicat”, explică Grama. El a dat un singur exemplu: pentru aducțiunea de curent electric au fost necesare 52 de avize. De aici vine și una dintre propunerile formulate de Bogdan Grama pentru o mai bună comunicare între stat și mediul de afaceri: grupuri de lucru în care reprezentanții autorităților să se implice direct în rezolvarea problemelor întâlnite de companii în proiectele de investiții. Roboții au intrat în fabrică. Dar oamenii trebuie formați Carmistin folosește deja roboți și inteligență artificială în fabricile sale. Tehnologia nu rezolvă însă problema resursei umane, spune reprezentantul Carmistin. Compania are nevoie în continuare de tranșatori, operatori de utilaje, medici veterinari și alte specializări pentru care, spune Grama, România nu mai formează suficient personal. Carmistin a început să își creeze propriile forme de pregătire profesională. Pentru noile unități, compania a format deja mii de oameni pentru diverse meserii și vede un rol posibil pentru stat în dezvoltarea unor forme de pregătire dedicate industriei alimentare. „Noi ne-am propus ca pentru unitățile noi, lucru care l-am și făcut de altfel, să creăm noi aceste școli, să le zicem. Avem mii de oameni formați pe diverse meserii, dar ar fi foarte interesat dacă statul s-ar implica să creeze, de exemplu, personal pentru industria alimentară”, propune Grama. Lecția Poloniei pentru industria alimentară România are un avantaj important în regiune: produce cantități mari de cereale și are o bază agricolă puternică. Provocarea este transformarea acestei producții în produse cu valoare adăugată și în companii capabile să concureze pe piețele externe. Un exemplu pe care Grama îl aduce în discuție este Polonia, pe care o descrie drept una dintre marile forțe ale industriei alimentare europene. În opinia sa, investițiile făcute prin programele de finanțare și viteza cu care acestea au fost accesate au contribuit la dezvoltarea sectorului. Grama spune că, în perioada în care a lucrat în Polonia, a văzut proiecte aprobate rapid și investiții realizate la scară mare. „Polonia a depășit Franța la anumite categorii și am putea să ne uităm cum s-au întâmplat lucrurile acolo. În primul rând, în primul val de finanțare s-au absorbit banii până la ultimul cent, pentru că cei din comunitățile locale din localități, țăranii sau agricultorii sau investitorii în industria alimentară depuneau un mic dosar la un centru regional și dosarul se aproba în 2 săptămâni. Am trăit câțiva ani în Polonia și am văzut cum s-au realizat investițiile”, explică reprezentantul Carmistin. Cum a ajuns Carmistin să exporte în 40 de țări Carmistin exportă deja în 40 de țări. Pentru următoarea etapă, însă, Grama vorbește despre necesitatea deschiderii unor piețe noi și a unei colaborări mai active între companii și instituțiile statului. Exemplul pe care îl dă este Vietnamul. În loc ca fiecare producător să încerce separat să intre pe o piață nouă, reprezentantul Carmistin consideră că ministerele, autoritățile sanitare, departamentele economice și reprezentanțele diplomatice ar putea lucra
Cum a ajuns un brand româneasc de bomboane în Japonia, SUA și Australia. Ciprian Scrieciu, Bomboniera, la conferința Made in Romania: Ce am discutat la târg a rămas tot anul, deci m-am cam ținut de cuvânt
Bomboanele Cipi au devenit, în aproape două decenii, un brand familiar românilor de bomboane și caramele. Povestea a început în 2004, când Ciprian Scrieciu a intrat în producția de dulciuri și a pus bazele Bomboniera. Astăzi, povestea continuă într-o formă nouă: bomboane produse în România ajung pe piețe precum Japonia, Statele Unite și Australia. Ciprian Scrieciu, Managing Partner și fondator al Bomboniera, a vorbit, la conferința Gândul „Made in Romania”, despre drumul către aceste piețe,care a însemnat ani de investiții și participări la târguri internaționale. De la prima fabrică din Bragadiru până la noua unitate din Măgurele și de la piața locală la exporturi în peste 20 de țări, compania a crescut mizând pe investiții și pe capacitatea de a adapta rapid produsele la cerințele unor piețe foarte diferite. Compania a investit recent circa 600.000 de euro pentru relocarea din Bragadiru în Măgurele, cu producţie, birouri şi depozite, dar şi pentru înlocuirea unor echipamente. Flexibilitatea: un avantaj competitiv pentru companii emergente Însă în 2004, când Ciprian Scrieciu pornea producția de bomboane, țara noastră nu avea o reputație construită în jurul acestei industrii. La primele târguri internaționale producătorul român trebuia mai întâi să-i convingă pe potențialii clienți că România poate face bomboane la standarde internaționale. A mizat pe un avantaj competitiv pe care giganții din industrie nu îl au: flexibilitatea. O fabrică mare poate avea nevoie de volume foarte mari pentru a configura producția, însă compania condusă de Scrieciu poate răspunde unei comenzi mai mici și poate realiza combinații diferite de arome sau ambalaje. „Dacă te duci în Germania la o fabrică (…) capacitatea de producție pe oră este cam de patru tone”, explică antreprenorul. În cazul său, clientul poate solicita un mix de produse într-un volum mult mai mic, iar fabrica îl poate realiza fără să transforme comanda într-o problemă de eficiență industrială. Scrieciu explică faptul că Bomboniera poate produce loturi și variante personalizate pe care o fabrică mare nu le poate aborda la fel de ușor. „Vine un client la mine și spune vreau bomboana asta, să mi-o ambalezi în hârtie cu metal (…) dacă pot să o fac, eu fac”, spune el. Cum au cucerit dulciurile Bomboneria piețele externe La primele târguri internaționale, provocarea era și una de imagine. Industria românească a dulciurilor nu avea o tradiție internațională suficient de puternică pentru ca un producător să beneficieze automat de reputația țării de origine. „Dacă vrei să ieși la export, cum fac eu, nu pot să acumulez capital dacă taxarea este foarte mare”, spune antreprenorul. Dar, dincolo de costuri, el a identificat un avantaj pe care compania l-a transformat într-o strategie de export: flexibilitatea. „De ce am ajuns să vând și în Japonia și în Statele Unite și în Australia? Pentru că am avut produse bune, am putut să le ofer la momentul în care au vrut ei, nu am venit cu costuri suplimentare. Ce am discutat la târg cu ei a rămas tot anul, deci m-am cam ținut de cuvânt”, spune Scrieciu. Antreprenorul vorbește deschis și despre dificultatea de a construi capital într-o companie care trebuie să reinvestească permanent pentru a rămâne competitivă. Problema nu sunt doar de taxele către stat, explică el, ci și costurile asociate accesului în marile rețele de retail. Un producător trebuie să plătească pentru a intra și pentru a se menține în rețea și să contribuie la marketingul retailerului. Pentru Bomboniera, exportul a devenit astfel și o modalitate de a căuta alte modele comerciale. Ce înseamnă dulciurile „Made in Romania” la târgurile internaționale Scrieciu a povestit și experiența participării la târguri internaționale. De la începutul fabricii, Bomboniera a participat cu stand propriu la târgul ISM de la Köln, unul dintre cele mai importante evenimente internaționale dedicate industriei dulciurilor. Însă participarea într-un stand colectiv al României a fost însă, în opinia sa, mult mai puțin eficientă: spațiul era prea mic pentru întâlniri cu potențialii clienți, iar decontarea unei părți din costuri a venit târziu și doar parțial. Omul de afaceri spune că sprijinul pentru export trebuie gândit pornind de la costul real al accesului la o piață internațională, nu doar printr-un buget fix acordat formal. Dacă un stand costă 20.000 de euro pentru patru zile, spune antreprenorul, un sprijin din partea statului de 2.000–5.000 de euro poate fi util, dar nu rezolvă problema accesului efectiv la piață. Diplomația economică, vitală pentru exportul românesc Antreprenorul a formulat și o critică foarte directă la adresa diplomației economice. El spune că, la târgurile internaționale la care a participat, nu a întâlnit reprezentanți ai ambasadelor române care să vină să întrebe producătorii ce exportă, ce piețe caută sau de ce sprijin au nevoie. În schimb, spune că a văzut activitatea unor misiuni economice străine care veneau în România tocmai pentru a identifica oameni de afaceri și oportunități comerciale. „Partea (n.r de diplomație) comercială a ambasadelor este, ce să zic, inexistentă. Nu am întâlnit-o la niciun târg unde am fost, să vină să mă caute cineva să mă întrebe dacă pot să fac ceva pentru ei sau pot să-i trimit sau să-mi trimită ambasada o delegație sau nu. În schimb, eu primesc invitații de la o grămadă de ambasade străine din România, că vin misiunea economică din Turcia, din Mongolia, din Japonia și vor să se întâlnească cu oameni de afaceri din România”, spune antreprenorul. De ce e importantă conferința „Made in Romania” pentru antreprenorii locali În interviul acordat Gândul după conferință, Scrieciu spune că una dintre cele mai importante concluzii cu care a plecat de la „Made in Romania” este tocmai aceea că antreprenorii nu sunt singuri în fața acestor probleme. A întâlnit oameni din mediul academic și foști executivi cu experiență pe care nu îi cunoștea și pe care îi vede ca posibile surse de soluții. „Sunt optimist că putem face bine atât țării cât și oamenilor care trăiesc la noi în țară și sper ca la anul să avem rezultate mai bune și să avem cu ce să ne lăudăm. Să arătăm că am trecut peste niște momente grele și suntem mai bine”, spune antreprenorul referindu-se