Manuscrisul pierdut al Regelui Arthur reapare după 700 de ani. Prețul uriaș cerut pentru relicva medievală

manuscrisul-pierdut-al-regelui-arthur-reapare-dupa-700-de-ani.-pretul-urias-cerut-pentru-relicva-medievala

Experții spun că documentul este una dintre cele mai vechi versiuni cunoscute ale legendelor arthuriene și ar putea fi vândut pentru până la 2,7 milioane de dolari, arată CNN. Manuscrisul, cunoscut sub numele de „Clermont-Tonnerre Grail”, a fost scris între anii 1290 și 1310 în franceza veche și face parte din celebrul ciclu medieval „Lancelot-Grail”. Documentul este considerat unul dintre cele mai timpurii texte care povestesc aventurile Regelui Arthur, ale Cavalerilor Mesei Rotunde și căutarea Sfântului Graal. Potrivit casei de licitații Christie’s, manuscrisul nu a fost expus public niciodată și nici studiat în profunzime până acum. Merlin care se transformă în cerb și pagini decorate cu aur Cartea medievală este scrisă pe pergament și conține 126 de ilustrații bogate decorate cu foiță de aur. Printre imaginile cele mai spectaculoase apar scene cu Merlin schimbându-și forma, inclusiv transformarea într-un cerb uriaș, dar și episoade clasice cu Arthur și cavalerii săi. Specialiștii spun că manuscrisul oferă o imagine rară asupra modului în care erau prezentate legendele arthuriene în Evul Mediu, cu mult înainte ca poveștile să fie reinterpretate în literatura modernă și la Hollywood. Un obiect care a trecut prin mâinile cavalerilor și colecționarilor Experții de la Christie’s spun că documentul are o proveniență extrem de bine documentată și a trecut prin mâinile mai multor personaje fascinante de-a lungul secolelor. Printre foștii proprietari s-ar fi numărat un cavaler din secolul al XV-lea, un pasionat colecționar medieval și industriașul francez Jean Lebaudy, decorat pentru fapte de eroism în ambele războaie mondiale. Manuscrisul este păstrat într-o copertă de catifea verde adăugată în secolul al XVII-lea, cu inscripția aurită „Roman de Artus”. Manuscrisul cărții „Clermont-Tonnerre Grail” – Regele Arthur. Foto: Christie’s Images Ltd. 2026 Potrivit lui Eugenio Donadoni, directorul departamentului de manuscrise medievale și renascentiste de la Christie’s, documentul este „aproape necunoscut” chiar și pentru mulți specialiști. Acesta spune că există doar trei manuscrise similare aflate încă în colecții private și că exemplarul scos acum la licitație este cel mai vechi dintre ele. „Este o redescoperire extraordinară a uneia dintre cele mai importante povești medievale occidentale”, a explicat Donadoni. Legenda Regelui Arthur continuă să fascineze și după sute de ani Poveștile despre Regele Arthur, Merlin și Cavalerii Mesei Rotunde rămân unele dintre cele mai influente mituri ale culturii occidentale. De-a lungul secolelor, ele au inspirat cărți, filme, seriale, jocuri video și studii academice, iar interesul pentru artefactele medievale autentice legate de legenda arthuriană continuă să crească în rândul colecționarilor și muzeelor. Licitația organizată de Christie’s va avea loc la Londra pe 8 iulie și este așteptată să atragă atât instituții culturale, cât și colecționari privați din întreaga lume.

Cum își botezau oamenii în era medievală câinii. Răspunsul vine dintr-un manuscris rar

cum-isi-botezau-oamenii-in-era-medievala-cainii.-raspunsul-vine-dintr-un-manuscris-rar

Se spune, nu fără motiv, că cel mai bun prieten al omului este câinele. Iar acest lucru pare să fie demonstrat de numărul mare de gospodării care au acest animal de companie. Numai în Spania sunt înregistrați peste 10 milioane. Totuși, pasiunea pentru câini nu este deloc ceva nou. De fapt, avem dovezi foarte clare ale prieteniei dintre oameni și câini încă din epoci foarte vechi, potrivit Historia.NationalGeographic.com. Fără a merge prea departe, este celebru mozaicul din Pompei care avertizează asupra prezenței unui câine periculos într-o casă. Din Evul Mediu ne-a ajuns și un alt document curios care confirmă acest lucru. Este vorba despre un manuscris interesant din secolul al XV-lea care adună peste o mie de nume de câini. În loc să se numească Coco, Lucky, Max sau Luna, în Evul Mediu câinii răspundeau la alte nume: Beamond, Talbot sau Jombart erau unele dintre cele mai utilizate. Știm acest lucru datorită cercetătorului de la North-West University (Africa de Sud), David Scott-Macnab, autorul unei ediții critice a acestui document neobișnuit. Acest cercetător explică faptul că, în secolul al XV-lea, vânătoarea era una dintre cele mai populare forme de divertisment, dar și una dintre cele mai prestigioase în rândul claselor aristocratice. Era o activitate plină de ritualuri, în care câinii aveau un rol important. Dovada este că documentul descoperit include un total de 1065 de nume pentru câini de vânătoare, printre care se regăsesc ogari de urmă, terrieri și ogari. Un manuscris uitat Se crede că acest manuscris, datat între 1460 și 1480, a aparținut familiei Dansey din Herefordshire. Spre deosebire de tratatele luxoase de vânătoare care s-au păstrat din aceeași perioadă, acest codex pare mai degrabă o compilație cu scop practic, gândită pentru utilizarea zilnică într-o proprietate rurală. În volum pot fi găsite tratate despre șoimărit și sfaturi de agricultură, printre alte conținuturi. Totuși, cel mai remarcabil este, fără îndoială, inventarul alfabetic al numelor de câini. Acest lucru arată că, încă din Evul Mediu, fiecare câine dintr-o haită era cunoscut individual după numele său. Pasiunea medievală pentru câini Un detaliu ne poate ajuta să înțelegem pasiunea oamenilor medievali pentru câini. Avem cazul lui Gaston Phébus, conte de Foix, despre care știm din Cronicile lui Froissart că a ajuns să aibă haite de peste 1500 de câini. Phébus descria câinele ca fiind cea mai „rațională” și mai inteligentă ființă creată de Dumnezeu și, la fel ca astăzi, îi evidenția loialitatea, memoria și înțelepciunea. S-au păstrat chiar și recomandările sale pentru îngrijitorii caniselor, care trebuiau să fie persoane blânde. El sugera chiar ca un copil să doarmă cu câinii pentru a evita conflictele și a-i calma. Nume creative Lista medievală de nume de câini se remarcă, în primul rând, prin amploarea sa, dar și prin marea varietate și creativitate a denumirilor, care oferă indicii despre tipul de limbaj folosit în epocă. Numele din listă sunt împărțite pe categorii. Astfel, în zona mitologiei și istoriei apar nume precum Absolon, Ahile, Hector, Lancelot (Gaweyne) și Cezar. Există și nume care fac referire la trăsături fizice sau de temperament, precum Blanche (albă) sau Whiteberde (barbă albă), ori Meryman (om vesel), Sturdy (robust) sau ironic Filthe (murdărie). Un alt aspect interesant îl reprezintă numele inspirate din profesii sau funcții, precum Aldirman (magistrat), Sexteyne (sacristan), Capteyne (căpitan) sau Duchesse (ducesă). De asemenea, există nume legate de muzică, precum Musike, Armonye sau Symbale. Curiozități lingvistice Cercetarea lui Scott-Macnab a scos la iveală și trăsături ortografice fascinante, precum folosirea literei „w” în loc de „u” în unele nume, cum ar fi Bwnne în loc de Bunne. Potrivit expertului, acest detaliu sugerează o influență a foneticii galeze specifice zonei Herefordshire. În plus, lista este plină de neologisme care nu apar în niciun alt dicționar medieval, precum Cacchecurs („cel care primește blesteme”) sau Wynbawde (posibil un joc de cuvinte legat de plăcere). Dar, fără îndoială, cel mai important lucru pe care îl arată această listă este că oamenii au iubit câinii în toate epocile.