O țară arabă se schimbă din temelii. Natalitatea a scăzut, divorțurile cresc, iar fenomenul singurătății e tot mai prezent
Latifa trăiește și lucrează în Rabat, are 35 de ani și este mama a doi copii mici. Modelul ei de familie nucleară urbană câștigă tot mai mult teren în Maroc, unde crește și numărul persoanelor singure și al celor divorțate, într o adevărată „revoluție” care transformă societatea și face tot mai urgentă o reformă legală care să țină pasul cu aceste schimbări, scrie EFE. Modelul nuclear, centrat pe părinți și copii, unul sau doi, a ajuns deja la 73 %. Sunt datele celui mai recent recensământ național al populației, care arată transformarea accelerată a societății marocane în ultimele trei decenii. Structura familiei din Maroc se apropie tot mai mult de cea europeană. Sunt mai puține căsătorii, acestea au loc mai târziu, cresc divorțurile și numărul persoanelor singure, scade natalitatea, populația îmbătrânește, iar migrația din mediul rural spre orașe continuă. Această radiografie socială arată, potrivit analiștilor, nevoia urgentă de a rezolva o problemă rămasă în urmă, a doua reformă a Codului familiei, cunoscut ca Moudawana. Femeia, motorul schimbării Femeia este principala forță din spatele acestei „revoluții”. Accesul la educație superioară și intrarea pe piața muncii au schimbat decizii esențiale, precum momentul căsătoriei, numărul de copii și modul de organizare a vieții de familie. Vârsta medie la prima căsătorie a ajuns la 27 de ani pentru femei și 33 pentru bărbați, un lucru de neimaginat pentru generațiile anterioare. Această întârziere are efecte directe. Rata natalității a scăzut la 1,9 copii, familiile sunt mai mici, iar numărul cuplurilor fără copii crește constant, ajungând la 10 %. Deși tot mai multe femei intră pe piața muncii, egalitatea este încă departe. Rata lor de participare este de aproximativ 27 %, mai ridicată în mediul urban și în domenii precum serviciile, educația și sănătatea. În medie, femeile câștigă cu 30 % mai puțin decât bărbații pentru muncă similară, iar rata șomajului în rândul lor este de două ori mai mare. „Femeile marocane au intrat în modernitate, dar mediul și infrastructura de bază nu le susțin”, explică sociologul Soumaya Naamane Guessous. Un model de familie marocană hibrid Raportul arată că peste 51 % dintre adulții necăsătoriți nu își doresc să se căsătorească. Există și diferențe între sexe, 53,6 % dintre femei încă apreciază căsătoria, față de doar 31,5 % dintre bărbați. Căsătoriile între rude au scăzut cu 10 puncte procentuale, dar încă reprezintă 21 % dintre uniuni. În același timp, se menține principiul asemănării sociale, 83 % dintre femei se căsătoresc cu parteneri din același mediu social și 62 % cu persoane din aceeași zonă geografică. Deși căsătoria a devenit în mare parte o alegere personală și nu mai este o alianță între familii, medierea familială există încă în 58 % dintre cazuri, mai ales în mediul rural. Pe baza acestor date, expertul în demografie Rachid Tahtou vorbește despre un „model hibrid”, în care coexistă tradiția și modernitatea. Acest model este rezultatul creșterii nivelului de trai, al educației mai bune și al aspirațiilor personale, mai puțini copii, mai multă autonomie și dorința de dezvoltare individuală pentru femei și bărbați. El subliniază că nu este vorba despre o simplă „europenizare”, ci despre „un model demografic de tranziție” specific societăților aflate în dezvoltare. Codul familiei, o reformă incompletă Aceste schimbări au fost posibile și datorită reformei parțiale a Moudawanei, codul familiei din Maroc, adoptat inițial la mijlocul secolului trecut. Reforma din 2004 a stabilit vârsta minimă pentru căsătorie la 18 ani, deși legea islamică permite căsătoriile minorilor, iar un judecător le poate aproba în anumite situații. Tot atunci au fost îmbunătățite drepturile femeilor în caz de divorț și custodie și s a introdus un control judiciar mai strict în problemele de familie. Pentru mișcarea feministă, aceste schimbări nu sunt suficiente. Activistele cer interzicerea căsătoriilor forțate, eliminarea poligamiei, egalitate deplină între femei și bărbați și abrogarea legilor care sancționează concubinajul, adică viața în cuplu fără căsătorie. De asemenea, ele contestă practica prin care unele unități de cazare (hoteluri și pensiuni) cer certificatul de căsătorie doar cuplurilor marocane. Dacă aceste revendicări vor fi acceptate, ar putea dispărea în curând anunțurile tradiționale „Doar pentru cupluri căsătorite”, afișate în multe hoteluri din țară.
Cât de real este visul american? Povestea unei femei deportate, după ce a cerut azil în SUA
Farah a fost deportată din SUA, într-o țară din lumea a treia în care homosexualitatea este ilegală. De acolo, Farah a fost trimisă din nou în Maroc, acolo unde tânăra, care se teme pentru viața ei, este nevoită să se ascundă. „Este greu pentru mine să trăiesc și să muncesc știind că familia mă poate găsi din nou”, a declarat ea pentru Associated Press. Potrivit sursei citate, mărturia tinerei este rară, pentru că a fost deportată din lumea a treia, deși primise un ordin de protecție din partea unui judecător specializat în imigrări din SUA. „Nu am ce face în această privință, trebuie să muncesc”, a declarat Farah. Supusă violențelor Potrivit tinerei, înainte să fugă din Maroc, Farah a fost bătută de familia sa, dar și de familia partenerei sale, atunci când aceștia au aflat despre relația celor două femei. A fost gonită din casa familiei și a fugit cu iubita sa în alt oraș. Ea spune că familia a găsit-o și a încercat s-o ucidă Printr-o cunoștință, tânăra a auzit că ea și iubita sa au oportunitatea de a obține vize pentru Brazilia, și de acolo, să ajungă în SUA, acolo unde aveau prieteni. Din Brazilia, ea a călătorit prin șase țări până să ajungă, săptămâni mai târziu, la granița cu SUA, unde a cerut azil. „Ajungi să fii pusă în situații cu adevărat oribile. Când am ajuns (n.r. – la frontiera cu SUA), am simțit că toate necazurile noastre au meritat și că ne-am îndeplinit obiectivul”. S-a întâmplat în prima parte a anului 2025. Totuși, în loc de libertatea pe care o visau, cele două tinere au fost reținute un an de zile, prima dată în Arizona, apoi în Louisiana. „Era foarte frig. Aveam doar pături subțiri”, spune tânăra despre detenție, adăugând că îngrijirile medicale erau inadecvate. Deportată, în ciuda unui ordin de protecție Azilul i-a fost refuzat, însă în august a obținut un ordin de protecție din partea unui judecător în imigrări din SUA, care a decis că ea nu poate fi deportată înapoi în Maroc pentru că viața i-ar fi fost pusă în pericol. Partenera sa, al cărei azil a fost refuzat și care nu a avut nici ordin de protecție, a fost deportată. Ea a precizat că, la trei zile de la eliberarea sa a fost arestată de Serviciul de Imigrări din SUA și deportată în Camerun, acolo unde homosexualitatea este ilegală și unde a fost închisă într-o închisoare. Acolo ea a fost întrebată dacă dorește să rămână în Camerun, și le-a spus autorităților că nu poate să stea și să-și riște viața într-un loc în care va fi pusă în pericol. Ea a fost ulterior deportată în Maroc. O „lacună” juridică Potrivit unui avocat specializat în imigrări, deportarea persoanelor într-o țară terță, de unde ar putea fi trimise acasă, constituie „o lacună juridică. „Prin deportarea lor în Camerun și prin faptul că nu le-a oferit nicio posibilitate de a contesta trimiterea într-o țară al cărei guvern spera să îi trimită înapoi în țările în care se confruntă cu un pericol grav, SUA nu numai că le-a încălcat drepturile la un proces echitabil, ci și propriile noastre legi privind imigrația, obligațiile noastre în temeiul tratatelor internaționale și chiar procedurile proprii ale DHS”, a declarat Alma David, avocată în imigrări. „Aplicăm legea așa cum este scrisă” Departamentul pentru Securitate Internă al SUA a confirmat anterior că în ianuarie au avut loc deportări către Camerun. „Aplicăm legea așa cum este scrisă. Dacă un judecător constată că un străin ilegal nu are dreptul să se afle în această țară, îl vom expulza. Punct”, a declarat departamentul, afirmând că acordurile cu țările terțe „garantează respectarea procedurilor legale prevăzute de Constituția SUA”. Farah este una din zecile de persoane care au confirmat că au fost deportate din SUA de către administrația Trump, în țări din lumea a treia, deși au avut un ordin de protecție emis de judecători specializați în imigrări. Numărul total al persoanelor este necunoscut.