Tusea, simptom frecvent al afecțiunilor respiratorii
Tusea este unul dintre cele mai comune simptome care îi determină pe pacienți să se prezinte la medic. Deși poate fi considerată un reflex banal, tusea are o importanță majoră în diagnosticul diverselor afecțiuni respiratorii. Clasificarea tusei Tusea poate fi clasificată după durata și caracteristicile asociate, oferind indicii despre cauzele subiacente. În funcție de durată, tusea poate fi: 1. Tuse acută (sub 3 săptămâni) Cel mai adesea este asociată cu infecții virale ale căilor respiratorii superioare, cum ar fi: – răceala comună (rinofaringita acută); – laringita acută; – traheobronșita. Tusea poate fi însoțită de simptome precum febră, congestie nazală, durere în gât sau secreții nazale. 2. Tuse subacută (3-8 săptămâni) Apare adesea după infecții virale respiratorii și poate fi legată de o inflamație prelungită a căilor respiratorii. Exemplele includ: – tusea postvirală; – Bordetella pertussis (tusea convulsivă), care se manifestă prin episoade de tuse spasmodică. 3. Tuse cronică (peste 8 săptămâni) Este un simptom al afecțiunilor persistente sau recurente, cum ar fi: – astmul bronșic: caracterizat de tuse uscată, frecvent nocturnă sau asociată cu efortul fizic; – boala de reflux gastroesofagian (BRGE): tusea este adesea însoțită de arsuri retrosternale și este mai accentuată după mese sau în poziția culcat; – rinita alergică sau sindromul de picurare postnazală: se manifestă prin tuse productivă dimineața, din cauza acumulării de mucus în timpul nopții; – bronșita cronică: asociată cu o tuse productivă persistentă, mai frecventă la fumători. În funcție de caracteristicile tusei și semnificația acestora, tusea poate fi: 1. Tuse uscată Este frecvent asociată cu iritația căilor respiratorii superioare (ex. faringita). Poate fi un semn al astmului, al pneumoniei interstițiale sau al unei reacții adverse la medicamente (ex. inhibitori ai enzimei de conversie). 2. Tuse productivă Sugerează prezența secrețiilor în căile respiratorii și este comună în bronșite acute sau cronice, pneumonii și infecții bacteriene. Culoarea sputei poate oferi indicii diagnostice: sputa galben-verzuie indică o infecție bacteriană, iar cea albicioasă este specifică infecțiilor virale. 3. Tuse nocturnă Apare frecvent în astm, insuficiență cardiacă congestivă sau în sindromul de picurare postnazală. 4. Tuse convulsivă Este caracteristică afecțiunii respiratorii denumite tuse convulsivă (pertussis) și apare mai ales la copii. 5. Tuse hemoptizică (cu sânge) Este un semnal de alarmă și poate sugera afecțiuni grave precum tuberculoza, cancerul pulmonar sau embolia pulmonară. Cauzele tusei În funcție de sistemul afectat, afecțiunile care cauzează tuse sunt: – căile respiratorii superioare: rinofaringită, sinuzită, rinită alergică, corp străin; – căile respiratorii inferioare: bronșită, pneumonie, astm, boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC), tuberculoză; – cauze extrapulmonare: boala de reflux gastroesofagian, insuficiență cardiacă, afecțiuni neuromusculare, alergii. Abordarea diagnostică Evaluarea tusei începe cu o anamneză detaliată și un examen clinic complet. Factorii importanți includ: – durata și caracteristicile tusei; – asocierea cu alți factori (febră, scădere în greutate, durere toracică); – contextul (expunere la alergeni, fumat, istoric de călătorii). Investigarea poate include: examen ORL, examen pneumologic și radiografie toracică, teste alergologice, endoscopie digestivă pentru suspiciunea de BRGE. Tusea este un simptom comun, dar diversitatea cauzelor și caracteristicilor sale o transformă într-un instrument valoros de diagnostic. Managementul eficient necesită identificarea cauzei subiacente, evitarea factorilor declanșatori și instituirea tratamentului adecvat. Consultarea medicului specialist este esențială pentru un diagnostic corect și o gestionare optimă a simptomului. Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia. Dr. Mădălina Bobeică, medic primar ORL, Arcadia Please follow and like us:
Investigațiile necesare pentru diagnosticul sinuzitei
Prezența simptomelor specifice unei patologii inflamatorii și infecțioase a mucoasei nazale și a sinusurilor paranazale necesită prezentarea la medicul ORL. Principalele simptome sunt obstrucția nazală, secrețiile nazale, senzația de presiune facială și durerea de cap. În cadrul examenului clinic, medicul ORL va observa dacă este vorba despre o sinuzită și, în funcție de tipul de patologie pe care o evidențiază, va recomanda investigații suplimentare. Printre investigațiile curente care se efectuează atunci când pacientul se prezintă cu patologie de tip rinosinusal, în afară de examenul clinic, se numără examenul endoscopic nazal. Acesta presupune evaluarea cavității nazale și a anumitor zone din nas în care se găsesc orificiile de drenaj, de ventilație ale sinusurilor pentru a evalua prezența elementelor patologice la nivelul respectiv: secreții, polipi, mucoasă inflamată, edem, corpi străini, formațiuni tumorale. O investigație care se mai poate efectua în cabinet constă în prelevarea unei secreții purulente de la nivelul ostiumurilor sinusale cu scopul identificării unei etiologii bacteriene precise și a prescrierii unui tratament antibiotic țintit și eficient. Tot în contextul consultului, medicul mai poate efectua manevre cu rol atât diagnostic cât și terapeutic, cum ar fi decongestia mucoasei nazale printr-o procedură numită anemizare. Aceasta constă în introducerea la nivelul cavității nazale a unor meșe (fragmente) de vată îmbibate cu ser efedrinat, care au rolul de a decongestiona puternic mucoasa, permițând evidențierea și evacuarea secrețiilor din sinusuri. În trecut, aceste proceduri puteau să se efectueze extrem de frecvent. Pacienții se prezentau la medic zi de zi pentru proceduri de tipul acesta, care îi ajutau la o vindecare mai rapidă. O procedură care a ieșit din uzul curent al medicilor ORL, utilizată în trecut în tratamentul rinosinuzitelor acute este puncția rinosinusală, care nu se mai efectuează decât în condiții absolut punctuale. În trecut se recomanda extrem de frecvent radiografia de sinusuri, a cărei valoare s-a diminuat după apariția unor investigații mult mai performante. Computerul tomograf de sinusuri este o investigație imagistică mai sensibilă, care poate evidenția și modificările de finețe de la nivelul sinusurilor paranazale, fiind extrem de util și în tratamentul sinuzitei. În eventualitatea unui tratament chirurgical, un CT de sinusuri este necesar pentru a se studia foarte exact anatomia sinusurilor paranazale. Radiografia nu mai are utilitate pentru că în prezentarea acută a sinuzitei nu este necesară o investigație imagistică pentru a confirma și trata sinuzita, iar pentru prezentarea cronică, radiografia este insuficientă pentru a servi unei intervenții chirurgicale, fiind necesar un CT. Un diagnostic întârziat al sinuzitei poate conduce la cronicizarea afecțiunii și la diminuarea șanselor de vindecare completă. Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia. www.arcadiamedical.ro Dr. Ionuț Gabriel Hănțăscu, medic primar ORL, Arcadia Please follow and like us: