Virus mortal confirmat în Europa. OMS emite primul avertisment public după pandemia COVID
Franța a confirmat primele cazuri de sindrom respirator din Orientul Mijlociu (MERS). Este un virus mortal care a declanșat temeri legate de o nouă epidemie în Europa încă afectată de pandemia de COVID-19. Cele două infecții importate, raportate pe 2 și 3 decembrie de autoritățile franceze, au implicat călători care au fost în Peninsula Arabică în noiembrie, anunță Express. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), „toate cazurile au fost călători expuși în Peninsula Arabică și care s-au întors în Franța”. Acestea marchează primele cazuri MERS din Franța din 2013, ducând totalul țării la patru infecții confirmate în laborator, inclusiv un deces. Pacienții francezi, ambii bărbați de peste 70 de ani, au fost monitorizați îndeaproape, în timp ce autoritățile au luat măsuri pentru a limita orice potențial focar. Au fost monitorizate zeci de persoane, dar până la 19 decembrie nu au fost identificate alte cazuri secundare. În paralel, secvențierea genomică a confirmat că tulpina se potrivește cu cea care circulă în Peninsula Arabică. Virusul a ajuns în Europa Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC) evaluează riscul de transmitere susținută ca fiind foarte scăzut. Totuși, OMS a emis un avertisment, mai ales că nu există un vaccin sau un tratament specific. La nivel global, OMS anunță că „de la începutul anului 2025 și până la 21 decembrie 2025 sunt 19 cazuri de coronavirus al sindromului respirator din Orientul Mijlociu (MERS-CoV), inclusiv patru decese”. Dintre acestea, 17 au fost în Arabia Saudită. Sosirea virusului în Europa și America de Nord în această lună evidențiază riscul de răspândire în întreaga lume. Virusul MERS mai periculos decât COVID 19 MERS-CoV (Middle East Respiratory Syndrome Coronavirus) este un virus care provoacă o boală respiratorie gravă, numită MERS. Propagat în principal de la cămilele infectate, virusul a provocat focare în diferite regiuni din Asia. A fost descoperit pentru prima dată în 2012 în Arabia Saudită și, de atunci, s-a răspândit în toată lumea, fiind raportate cazuri izolate. Deși are simptome asemănătoare cu ale altor infecții virale respiratorii, cum ar fi COVID-19, MERS nu este la fel de contagios și nu se răspândește rapid. Totuși, rata mortalității pentru MERS-CoV este semnificativ mai mare decât pentru alte infecții virale respiratorii. Rata este de aproximativ 35%, ceea ce înseamnă că una din trei persoane care se îmbolnăvesc de MERS moare.
STUDIU. Bărbații mici de statură pot părea intimidanți doar printr-un stil de mers exagerat
Creierul uman ia decizii rapide despre cine reprezintă o amenințare, iar asta se bazează pe evaluări ce se derulează non-stop. Un studiu nou al Universității Northumbria dezvăluie un lucru neașteptat, anume că, indiferent de statura sa, un bărbat poate părea amenințător doar prin modul în care merge. Modul său de mers contribuie la modelarea impresiilor despre cât e de amenințător, iar sistemul vizual poate citi rapid aceste indicii de mișcare, chiar și dacă are detalii limitate. Cercetătorii au folosit tehnologia de captare a mișcării 3D pentru a înregistra 52 de bărbați care mergeau natural, apoi au cerut unui număr de 137 de persoane să evalueze cât de dominant din punct de vedere fizic părea fiecare mers. Nu contează că ești mic de statură, poți să fii perceput la fel de dominator ca toți ceilalți Ceea ce a reieșit a fost un model în care diferite combinații de dimensiuni ale corpului și stiluri de mers pot duce la scoruri similare de dominanță. Un bărbat mai mic și mai slab, care merge cu modele de mișcare exagerate, poate fi perceput la fel de dominant ca un bărbat substanțial mai mare și mai puternic, care se mișcă cu un stil minim. Două modele specifice de mers au ieșit în evidență: balansarea trunchiului (cât de mult se balansează partea superioară a corpului dintr-o parte în alta la fiecare pas) și abducția umerilor (ținerea umerilor departe de piept). Evaluări și aprecieri Bărbații care au manifestat mai multe astfel de mișcări au fost evaluați ca fiind semnificativ mai dominanți, chiar și atunci când privitorii nu le-au putut vedea dimensiunea reală a corpului, fața sau orice altceva în afară de modelul de mers. „Dominanța fizică” în acest context se referă la capacitatea de a câștiga lupte fizice, o trăsătură care a modelat evoluția umană prin competiția masculină. De-a lungul istoriei, aprecierea justă a pericolului i-a ajutat pe oameni să evite conflictele. Însă cercetările anterioare s-au concentrat aproape exclusiv pe indicii statici precum structura facială, lățimea și înălțimea pieptului. Acest studiu arată că mișcarea dinamică oferă propriul canal independent de informații despre capacitatea de luptă. Cum detectează creierul amenințările prin mișcare Competiția masculină a determinat evoluția trăsăturilor dimorfice sexuale la oameni, de la cranii mai groase la o forță mai mare a părții superioare a corpului . Aceste caracteristici fie ajută la provocarea daunelor, fie se apără împotriva acestora. Masa musculară a părții superioare a corpului , de exemplu, se corelează cu puterea de lovire. Cercetările sugerează că întinderea bruscă a mușchilor activi ai maxilarului în urma unei lovituri poate stabiliza maxilarul și poate ajuta la reducerea accelerației capului, deși acesta rămâne un domeniu de investigație în curs. Abilități pentru a identifica aptitudinile de luptă Însă trăsăturile care facilitează direct violența reprezintă doar o parte a ecuației. La fel de importante sunt mecanismele neurocognitive care evaluează riscul. Decizia de a se implica într-o altercație violentă are mize mari, deoarece chiar și învingătorul poate suferi răni care îi pun viața în pericol. Fiind o specie profund socială, oamenii au dezvoltat abilități sofisticate de a deduce capacitatea de luptă. Chiar și copiii demonstrează o înțelegere a dinamicii conflictului. Diferite culturi, aceleași percepții Cercetări anterioare au descoperit că atât bărbații, cât și femeile din eșantioane culturale diverse au făcut judecăți similare atunci când au identificat bărbații dominanți fizic din fotografii. Mărimea corpului a apărut ca un factor determinant-cheie al puterii de knock-out la toate speciile. Indicii vizuali par să urmărească forța părții superioare a corpului și, prin extensie, criteriul de „formidabilitate”. Problema este că evaluările au fost făcute pe imagini statice, iar cercetătorii au surprins modelele de mers a 52 de bărbați cu vârste cuprinse între 18 și 41 de ani. Balansul trunchiului Fiecare participant a mers natural de-a lungul unei pasarele de opt metri, în timp ce 38 de markeri reflectorizanți le-au urmărit mișcările la 200 de cadre pe secundă. Înainte de a intra în detalii tehnice, cercetătorii au arătat la zece persoane cele cinci mersuri cu aspect cel mai dominant și cele cinci cel mai puțin dominant și i-au întrebat ce le face diferite. Toată lumea a fost de acord asupra a două lucruri: aroganță și legănare. Balansarea este simplă: cât de mult se balansează trunchiul cuiva la stânga și la dreapta cu fiecare pas. Cercetătorii au măsurat acest lucru urmărind distanța dintre un marker de pe mijlocul spatelui și markerii de pe oasele șoldului. Deoarece oamenii merg cu viteze diferite, au ajustat aceste măsurători astfel încât toată lumea să poată fi comparată în mod echitabil. Datele, publicate în Scientific Reports, au arătat legături puternice între cât de dominantă arăta o persoană și balansarea trunchiului și a umerilor. Ajustări conștiente su inconștiente ale modului de mers Dar iată ce le face interesante: aceste modele de mișcare erau corelate și cu măsurători fizice reale. Bărbații cu o balansare mai mare și umeri mai lați aveau tendința de a fi percepuți ca având corpuri mai mari, prize mai puternice și scoruri mai mari la chestionarele privind agresivitatea. Acest lucru arată că există posibilitatea ca bărbații mai scunzi să își ajusteze inconștient (sau conștient) modul de mers pentru a proiecta mai multă dominanță. Între timp, bărbații foarte corpolenți s-ar putea să nu aibă nevoie să se promoveze prin mișcare. Diferențele de mărime pot preveni complet luptele Multe specii se evaluează reciproc înainte de luptă, adesea numită agresivitate ritualizată. Cerbii roșii, de exemplu, vor face demonstrații intense înainte de lupta propriu-zisă. La oameni, evaluarea vizuală a părții superioare a corpului este importantă pentru evaluarea capacității de luptă, iar diferențele de mărime suficient de mari pot preveni complet luptele.