Nutriționist: Milioane de oameni își încep ziua în cel mai prost mod posibil
Micul dejun cu pâine prăjită, cafea și mezeluri este una dintre cele mai răspândite rutine matinale. Nutriționistul Luis Miralles avertizează însă că această combinație provoacă vârfuri de insulină, oboseală și senzație de foame la doar câteva ore după masă. De ce este problematică pâinea prăjită dimineața Miralles spune că feliile de pâine prăjită consumate zilnic sunt de obicei preparate din făină rafinată și însoțite de mezeluri de slabă calitate, conform okdiario.com. Această combinație generează vârfuri de insulină și o stare de anxietate la câteva ore după masă. Nutriționistul susține că micul dejun de acest tip poate provoca inflamație pe tot parcursul zilei. Mulți oameni consideră normale oboseala sau balonarea de dimineață, fără să le asocieze cu ceea ce mănâncă la prima oră. Glutenul și intestinul Specialistul menționează că glutenul din făina rafinată „distruge intestinul”. Îl leagă direct de senzația de disconfort pe care unele persoane o resimt după micul dejun. Miralles pune la îndoială și recomandările celor care prezintă acest tip de mic dejun drept o opțiune sănătoasă. Susține că agravează problemele metabolice și hormonale. Ce recomandă în schimb În locul pâinii prăjite, nutriționistul propune un mic dejun bogat în grăsimi de calitate și proteine: șuncă, slănină, ouă și avocado. Potrivit lui Miralles, aceste alimente reglează sistemul hormonal și metabolic, mențin energia pentru mai multe ore și reduc nevoia constantă de cafea. Un mic dejun proteic generează și o senzație de sațietate mai mare, prevenind foamea de la mijlocul dimineții.
De ce postul intermitent ne poate ajuta să trăim mai mult și ce se întâmplă în corp după ce mâncăm din nou
Un studiu publicat în Nature Communications răspunde la o întrebare surprinzătoare: beneficiile postului nu vin neapărat din faptul că arzi grăsimi – ci din faptul că oprești arderea lor la momentul potrivit. Ce știam până acum De multă vreme, oamenii de știință știu că postul intermitent – adică perioadele deliberate fără mâncare prelungește viața și reduce riscul multor boli. Explicația clasică era simplă: când nu mâncăm, corpul arde grăsimile stocate pentru energie, iar acest proces de „curățenie metabolică” ar fi cel care aduce beneficiile. Ce au descoperit cercetătorii Studiul, intitulat „Silencing lipid catabolism determines longevity in response to fasting”, a fost realizat pe C. elegans – un vierme microscopic folosit frecvent în cercetarea îmbătrânirii, ale cărui mecanisme biologice de bază sunt surprinzător de similare cu cele umane. Concluzia centrală este contraintuitivă: prelungirea vieții ca urmare a postului nu depinde de activarea susținută a arderii grăsimilor, ci de oprirea acestui proces atunci când hrana redevine disponibilă. Cu alte cuvinte, nu e suficient să arzi grăsimi în timpul postului – corpul trebuie să știe și când să se oprească. Cum funcționează mecanismul Cercetătorii au identificat o enzimă-cheie, numită KIN-19 (echivalentul uman: casein kinase 1 alpha), care acționează ca un „întrerupător”: atunci când hrana revine după post, KIN-19 dezactivează un receptor nuclear numit NHR-49, cel responsabil de arderea grăsimilor. Când expresia KIN-19 a fost blocată experimental, animalele au rămas blocate într-o stare cronică de ardere a grăsimilor – și au pierdut complet beneficiile de longevitate ale postului. Imaginează-ți un motor de mașină: postul „pornește” arderea combustibilului de rezervă. Dar dacă motorul nu poate fi oprit nici după ce rezervorul principal e plin din nou, uzura devine mai mare, nu mai mică. De ce contează pentru noi Descoperirea sugerează că flexibilitatea metabolică – adică abilitatea corpului de a trece rapid și eficient de la arderea grăsimilor înapoi la starea normală – ar putea fi la fel de importantă ca postul în sine. Aceasta deschide o direcție nouă de cercetare: în loc să căutăm doar cum să activăm arderea grăsimilor, ar trebui să înțelegem și cum să o controlăm. Mecanismele descoperite la C. elegans sunt conservate evolutiv, ceea ce înseamnă că enzime similare există și la oameni – dar sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma dacă același principiu ni se aplică și nouă. Studiul a fost publicat în ianuarie 2026 în revista Nature Communications și este disponibil în acces deschis.
Postul intermitent, mai puțin eficient decât se credea? Concluziile unui studiu german
Cercetătorii de la Institutul German de Nutriție Umană Potsdam-Rehbruecke (DIfE) au analizat efectele alimentației cu restricție de timp asupra markerilor metabolici și cardiovasculari la femei supraponderale sau obeze. Cum a fost realizat studiul Studiul a inclus 31 de femei, care au urmat două tipuri de programe de alimentație cu fereastră limitată (time-restricted eating – TRE): între orele 08:00–16:00 și 13:00–21:00, fiecare timp de câte două săptămâni. Important de menționat este că dieta a fost izocalorică, adică participantele au consumat același număr de calorii ca în mod normal, scrie Science Alert. Deși s-a observat o scădere modestă în greutate, postul intermitent și sănătatea metabolică nu au prezentat îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește glicemia, tensiunea arterială sau nivelul colesterolului. Ce spun cercetătorii „Efectele benefice descrise anterior ar putea fi cauzate mai degrabă de restricția calorică decât de scurtarea ferestrei de alimentație”, explică cercetătorii în lucrarea publicată. Biologul și nutriționistul Olga Ramich subliniază că persoanele care doresc să slăbească sau să își îmbunătățească metabolismul trebuie să acorde atenție nu doar orei la care mănâncă, ci și echilibrului energetic. Impact asupra ritmului circadian Un aspect interesant al studiului este modificarea ceasului biologic al participantelor. Ritmul circadian s-a adaptat în funcție de programul de alimentație, ceea ce confirmă că postul intermitent și sănătatea metabolică pot influența indirect ciclurile de somn și veghe. Acest lucru ar putea explica de ce mâncatul târziu este asociat cu diverse probleme de sănătate. Îmbunătățirea sănătății metabolice este esențială în prevenția diabetului și a rezistenței la insulină. Specialiștii consideră că viitoarele cercetări ar trebui să analizeze dacă, în condiții de deficit caloric, postul intermitent poate avea efecte mai pronunțate și dacă momentul mesei diferă ca impact de la o persoană la alta. Cercetările viitoare vor trebui să stabilească dacă momentul mesei are un rol suplimentar în optimizarea sănătății.