Între intestin și creier există un dialog continuu. Explicațiile unui medic
Microbiota intestinală a devenit un subiect popular, invocat pentru tulburări digestive, starea de spirit sau prevenirea bolilor cronice. Gastroenterologul italian Gianluca Ianiro, profesor la Universitatea Sacro Cuore, a explicat ce este confirmat științific și ce ține încă de zona modelor și a marketingului, într-un interviu acordat La Stampa. Întrebat despre diferența dintre cei doi termeni, Ianiro a spus că aceștia sunt adesea confundați. Microbiota reprezintă ansamblul microorganismelor dintr-un anumit mediu al corpului. Poate fi vorba despre intestin, cavitatea bucală sau piele. Microbiomul, în schimb, se referă la patrimoniul genetic al acestor microorganisme. Gastroenterologul a rezumat diferența simplu: microbiota înseamnă „cine este acolo”, iar microbiomul „ce poate face”. Intestinul și creierul comunică permanent. Ce înseamnă asta pentru sănătatea ta Referitor la rolul bacteriilor, Ianiro a spus că realitatea este mai complexă decât credem. Multă vreme, bacteriile au fost văzute doar ca dușmani de combătut. Majoritatea microorganismelor din corp îndeplinesc însă funcții esențiale. Ele contribuie la digestie și protejează împotriva agenților patogeni. Participă și la reglarea sistemului imunitar, a explicat gastroenterologul. Întrebat despre relația dintre intestin și creier, Ianiro a vorbit despre o comunicare bidirecțională. Creierul influențează intestinul, iar intestinul trimite semnale către creier. Intestinul nu ia decizii autonome, ca un „al doilea creier”. El este, mai degrabă, integrat profund în sistemul nervos. Nu doar digestia depinde de intestin. Ce influență are asupra creierului Ianiro a confirmat existența unor dovezi solide privind legătura dintre microbiotă și sănătatea mintală. Acestea vizează tulburări precum anxietatea, depresia și problemele de comportament alimentar. Gastroenterologul a atras însă atenția asupra unei limite importante. Nu se poate afirma încă faptul că un anumit profil al microbiotei ar cauza o tulburare precisă. În privința testelor de microbiom, Ianiro a explicat că tehnicile moderne au avansat mult. Acestea permit identificarea a sute de specii microbiene din intestin. În anumite domenii, precum cancerul colorectal, aceste cunoștințe ar putea deveni utile clinic. Marea provocare rămâne transformarea datelor în indicații personalizate pentru pacienți. Întrebat de ce sănătatea microbiotei contează atât de mult, Ianiro a dat mai multe exemple. A menționat bolile inflamatorii cronice intestinale, precum boala Crohn. A vorbit și despre domeniul oncologic, în special despre cancerul colorectal. Anumite microorganisme sunt asociate mai frecvent cu această boală. Ele pot favoriza inflamația cronică și creșterea tumorală, a precizat gastroenterologul. Ianiro a adăugat că microbiota este studiată și în bolile neurologice. Au fost observate alterări ale acesteia în boala Parkinson și Alzheimer. Același lucru este valabil pentru scleroza multiplă și alte tulburări neuropsihiatrice. Ce strategii au bază științifică pentru o microbiotă sănătoasă Recomandările pentru microbiotă coincid adesea cu cele generale. O dietă variată, bogată în legume și fibre, rămâne esențială. La fel de important este și consumul responsabil de antibiotice. Acestea pot altera profund echilibrul microbian din intestin. Gastroenterologul s-a arătat sceptic față de soluțiile-minune din comerț. Niciun aliment sau supliment nu poate „repara” universal microbiota, a spus el. Sănătatea acesteia se construiește prin obiceiuri sănătoase, menținute constant în timp.
Oamenii de știință ar fi descoperit una dintre cauzele autismului
Totul, de la reacția noastră la frică și stimuli negativi, până la greutate, sănătate mintală sau susceptibilitatea la boli autoimune precum diabetul de tip 1 și lupusul, poate fi influențat. Autismul și microbiota maternă: o posibilă legătură Un studiu recent publicat în The Journal of Immunology, realizat pe animale, a descoperit o legătură între microbiota intestinală și tulburarea de dezvoltare neurologică autism. Totuși, cercetătorii susțin că microbiota mamei are o influență mai mare asupra probabilității de a dezvolta autism decât microbiota proprie a copilului. „Microbiomul poate modela creierul în dezvoltare în mai multe moduri,” a declarat John Lukens, cercetător principal și doctorand la University of Virginia School of Medicine. „Este extrem de important pentru calibrarea modului în care sistemul imunitar al descendenților va răspunde la o infecție, accidentare sau stres.” Interleukina-17a: molecula-cheie în procesul inflamator În ceea ce privește autismul, această legătură ar putea fi legată de o moleculă specifică produsă de sistemul imunitar, numită interleukina-17a (sau IL-17a). Molecula a fost deja asociată cu boli precum psoriazis, scleroză multiplă și artrită reumatoidă. De asemenea, s-a demonstrat că joacă un rol semnificativ în prevenirea infecțiilor, în special a celor fungice. Crucial, poate influența și modul în care se dezvoltă creierul încă din stadiul intrauterin. Ce s-a întâmplat când IL-17a a fost suprimată la șoareci Pentru a testa teoria conform căreia această citokină ar putea contribui la apariția autismului, echipa a suprimat IL-17a la șoareci de laborator. Cercetătorii au selectat femele din două laboratoare diferite: șoarecii din primul laborator aveau o microbiotă intestinală care îi predispunea la un răspuns inflamator declanșat de IL-17a, în timp ce șoarecii din al doilea laborator (grupul de control) nu prezentau această predispoziție. Puii ambelor grupuri de șoareci au prezentat comportamente tipice neurodezvoltării normale la naștere, atunci când molecula IL-17a a fost suprimată artificial – prevenind astfel răspunsurile inflamatorii induse de aceasta. Transplantul fecal a confirmat ipoteza Totuși, atunci când dezvoltarea a fost lăsată să continue fără intervenții, puii născuți din mame din primul grup au dezvoltat o tulburare neurologică similară autismului, afectând comportamentele sociale și repetitive. Pentru a verifica dacă acest lucru a fost cauzat de microbiota distinctă a grupului, cercetătorii au realizat un transplant fecal de la șoarecii din primul grup către cei din al doilea. Scopul a fost de a modifica microflora celui de-al doilea grup pentru a o face mai asemănătoare cu cea a primului. După cum era de așteptat, puii celui de-al doilea grup au dezvoltat ulterior aceeași tulburare neurologică asemănătoare autismului. Următorii pași în cercetare: de la șoareci la oameni Deși aceste cercetări sunt într-un stadiu incipient și nu se pot aplica încă direct la sarcinile umane, ele deschid o direcție promițătoare pentru studiul autismului și oferă dovezi convingătoare că sănătatea intestinului mamei poate contribui, într-o anumită măsură, la dezvoltarea tulburărilor neurodezvoltării. Următorul pas, potrivit lui Lukens, este identificarea exactă a aspectului din microbiomul matern care este asociat cu autismul și investigarea acestor corelații la oameni. „Mai există multe alte molecule de explorat. IL-17a ar putea fi doar o piesă dintr-un puzzle mult mai complex,” a concluzionat el.