Diferentele dintre apa îmbuteliată și apa de la robinet. Studiile arată riscuri ascunse pentru sănătate și mediu
Tot mai multe cercetări contrazic însă ideea de „puritate absolută”, iar diferențele dintre apa îmbuteliată și apa de la robinet ridică semne de întrebare cu privire la sănătate și impactul asupra mediului. Un studiu realizat în 2025 a identificat niveluri ridicate de contaminare bacteriană în apă comercializată în bidoane reutilizabile și sticle de plastic. Rezultatele se adaugă unui volum tot mai mare de cercetări care indică faptul că, în multe regiuni dezvoltate, apa de la robinet este testată mai strict și mai frecvent decât apa îmbuteliată, scrie Science Alert. În Regatul Unit, Inspectoratul pentru Apa Potabilă publică deschis analize detaliate, iar în Statele Unite standardele sunt impuse de Agenția pentru Protecția Mediului. La nivel european, calitatea este reglementată prin Directiva privind apa potabilă. În contrast, apa îmbuteliată este tratată ca produs alimentar ambalat, fiind testată mai rar, iar producătorii nu sunt obligați să publice analize complete. Contaminanți și microplastice. Impactul diferențelor dintre apa îmbuteliată și apa de la robinet Mai multe studii au identificat microplastice, reziduuri chimice și bacterii în apa îmbuteliată. O cercetare din 2024 a detectat zeci de mii de particule plastice pe litru în unele mărci. Totodată, sticlele din PET pot elibera antimon, ftalați și analogi ai bisfenolului, substanțe asociate cu posibile dereglări hormonale, mai ales atunci când recipientele sunt expuse la căldură. Apa îmbuteliată nu este sterilă, iar după deschidere microorganismele pot prolifera rapid, în special dacă sticla este uitată în mașină sau este refolosită. Mediul, marele perdant. Presiunea generată de aceste diferențe Consumul global generează achiziționarea a circa un milion de sticle de plastic pe minut. Compania daneză Aquaporin estimează că producerea unui litru de apă îmbuteliată necesită până la două mii de ori mai multă energie decât furnizarea unui litru de apă de la robinet, cu un impact major asupra emisiilor de carbon. În acest context, soluțiile descentralizate devin esențiale. Proiectul Solar2Water, un sistem mobil alimentat solar, produce apă potabilă direct din aer, reducând dependența de plastic și sprijinind comunitățile afectate de stres hidric.
Studiu: Microplasticele pătrund în legumele pe care le consumăm zilnic
Studiul revoluționar, publicat în revista Environmental Research și citat în The Independent, a demonstrat că nanoplasticele cu diametrul de doar o milionime de centimetru pot pătrunde prin rădăcinile plantelor și se pot răspândi în părțile comestibile ale culturilor în timpul procesului de creștere. În cadrul cercetării, experții au cultivat ridichii într-un laborator, cu rădăcinile scufundate într-o soluție care conținea particule de plastic. După cinci zile, rezultatele au fost îngrijorătoare: aproape 5% din particulele aflate inițial în soluție au fost reținute de sistemul radicular, ceea ce înseamnă că milioane de nanoplastice au pătruns în cultură. Dintre aceste particule, aproximativ un sfert au ajuns în rădăcinile comestibile, în timp ce 10% s-au acumulat în frunze. Lectorul de fiziologie Dr. Nathaniel Clark a explicat: „Plantele au un strat în rădăcini numit bandă Caspariană, care ar trebui să acționeze ca un filtru împotriva particulelor, multe dintre ele putând fi dăunătoare”. Însă particulele de nanoplastice sunt atât de mici încât reușesc să treacă de această barieră și pot fi transmise oamenilor atunci când legumele sunt consumate. Expertul a avertizat că „nu există niciun motiv să credem că acest lucru este specific doar acestei legume”, existând posibilitatea clară ca nanoplastice să fie absorbite în diferite tipuri de produse cultivate în întreaga lume. Care sunt principalele surse de poluare cu microplastice Cercetări anterioare au demonstrat prezența nanoparticulelor și în moluște și pești, sugerând că aceste particule se pot deplasa și acumula de-a lungul lanțului trofic. Oamenii de știință de la universitățile Sussex și Exeter au găsit microplastice în melci, gândaci, limacși și râme. Principalele surse de poluare cu microplastice includ uzura anvelopelor, ciclul de spălare a rufelor, vopseaua exfoliată și degradarea obiectelor din plastic din mediu. Cercetătorii bănuiesc că fibrele de plastic provin și din nămolul uman uscat, folosit ca îngrășământ de fermieri. Profesorul Richard Thompson, directorul Institutului Marin, a declarat că „acest studiu oferă dovezi clare că particulele din mediu se pot acumula nu numai în fructele de mare, ci și în legume”, transformând poluarea cu plastic într-o problemă care a contaminat întregul lanț trofic și a devenit aproape imposibil de evitat.
Care sunt alimentele din casă ce pot reduce impactul microplasticelor asupra organismului
Microplasticele se găsesc peste tot: în apă, aer, alimente și chiar în produse de zi cu zi precum pliculețele de ceai și cosmeticele. Impactul lor asupra sănătății umane este îngrijorător, întrucât studiile le leagă tot mai des de inflamații, dezechilibre hormonale, stres oxidativ și afectarea sistemului reproducător, scrie Yahoo. Totuși, un studiu publicat în Journal of Pharmaceutical Analysis arată că antocianinele – pigmenții care dau culoarea roșie, albastră sau violetă multor fructe și legume – pot oferi o protecție naturală puternică împotriva acestor riscuri. Efectele nocive ale microplasticelor Microplasticelor nu sunt doar poluanți de mediu – ele acționează și ca disruptori endocrini, interferând cu hormonii responsabili de reproducere, metabolism și dezvoltare. Și mai îngrijorătoare este capacitatea lor de a traversa barierele protectoare ale organismului, cum ar fi bariera placentară și cea hemato-testiculară, permițând acumularea lor în organele reproductive, unde pot produce daune permanente. Prezența lor toxică contribuie la inflamație și stres oxidativ, afectând celulele și crescând riscul de boli. Cum protejează antocianinele organismul Antocianinele acționează ca antioxidanți puternici, neutralizând radicalii liberi și reducând inflamațiile cauzate de microplastice. De asemenea, ele susțin echilibrul hormonal prin reglarea receptorilor steroizi, contribuind la protejarea sistemului hormonal și a organelor reproducătoare. Alimente bogate în antocianine Pentru a te apăra de efectele microplasticelor, experții recomandă consumul zilnic de alimente bogate în antocianine. Cele mai bune surse sunt: Afinele Murele Merișoarele Zmeura Varza roșie Cartofii dulci mov Strugurii roșii Orezul negru Porumbul mov Fructele de açai Rodiile Se recomandă aproximativ 50 mg de antocianine pe zi, adică aproximativ 250 de g de afine sau 125 de g de mure. Alte metode pentru a reduce expunerea la microplastice Folosirea recipientelor din sticlă, inox sau ceramică în locul celor din plastic; Evitarea încălzirii mâncarii în recipiente de plastic; Filtrarea apei potabile; Consumul unei diete bogate în fibre și includerea de probiotice (kimchi, kefir, miso); Consumul legumelor crucifere precum broccoli, kale și conopidă pentru a stimula detoxifierea hepatică. Alături de alegeri conștiente privind stilul de viață, o dietă variată și colorată, bogată în antocianine, poate reprezenta cea mai eficientă strategie pe termen lung pentru protejarea organismului împotriva efectelor dăunătoare ale microplasticelor.