Lenovo LOQ sunt monitoare de gaming la preț accesibil și cu dotări aproape-premium (review)
Tech nu este întotdeauna despre ce este mai inovator, ce-i mai scump, mai rapid și mai state of the art în orice produs. Deseori cumpărătorii, clienții majoritari de fapt, nu își bat capul, ba din considerente de buget ba din dorința de a nu cheltui prea mult pe diferite componente, așa că apelează la dispozitive entry sau mid-range. Ei bine tocmai despre astfel de dispozitive vom discuta astăzi, trei monitoare din gama LOQ a celor de la LENOVO. Gama LOQ marchează extinderea brandului LENOVO în zona perifericelor de gaming accesibile, păstrând în același timp o mare parte din ADN-ul calitativ „moștenit” de la seria superioară Legion. Aceasta este dedicată gamerilor care vor maximul de performanță posibil dintr-un monitor, dar fără costul unei soluții cu adevărat premium. Adevărul este că prețurile au cam luat-o razna ușor și aici. Bunăoară, cu1000 de lei îți cumpărai un dispozitiv poziționat către zona high-end, iar acum Tandem OLED-urile noi sar de 1000 de euro. Bine, nu existau acum 10 ani monștrii de 49 de inch din ce în ce mai populari astăzi, iar diagonala cea mai des întâlnită era 21.5-22 inch, deci cumva îți cumpărai fizic mai puțin monitor, dar nu cu mult mai puțin. În vremurile curente, 24 inch a luat rolul celei mai răspândite diagonale, dar este și sweet spot-ul pentru gaming în Full HD, cu 27 inch omologul pentru rezoluția QHD. Bine, e adevărat și că avem avantajul că acum IPS-ul, panoul cel mai scump în trecut, s-a ieftinit considerabil pe măsură ce tehnologia a ajuns la maturitate, lucru care e numai bine pentru gamerii care în trecut trebuiau să compromită sever culorile dar și unghiurile de vizualizare pentru viteză, apelând la TN-uri. De aceea am ales să ne jucăm cu trei monitoare care sunt cumva fix în acest segment de dimensiuni și rezoluții. Avem așa: LOQ 24-10, cel mai mic monitor prezentat astăzi, adus împreună cu cei doi frați mai mari, LOQ 27-10 dar și LOQ 27Q-10. Acel Q cred că presupuneți deja de la ce vine, dar hai să nu ne grăbim prea tare, le discutăm pe toate la timpul lor. Nu vom trata separat cele 3 modele testate decât pe alocuri, unde apar diferențele și unde e important să le discutăm. Vorbim totuși de o serie de monitoare care-și păstrează aspecte comune suficient cât să ne facă viața mai ușoară. Design/Construcție Să le luăm la o inspecție vizuală rapidă. LOQ renunță la iluminarea RGB stridentă în favoarea unui design funcțional, industrial, dominat de nuanțe de gri închis (Luna Grey). Construcția este solidă, deși materialele predominante sunt plastice. Acestea sunt bine finisate și nu scârțâie, nu bate, nu troncăne, dar oferă senzația unui produs durabil, capabil să reziste utilizării intense zilnice. Bine, prin utilizare intensă a nu se înțelege că începi să abuzezi fizic monitorul. Cele trei LOQ-uri din fața voastră sunt foarte similare ca și aspect, tocmai pentru că provin din aceiași serie și aceiași generație. Toate trei au 3-sided near borderless, adică pe trei laturi au marginile foarte mici, cât să fie indicate pentru setup-uri multi-monitor. Buza, adică marginea de jos, este la toate trei modelele ceva mai groasă, pentru a fi folosită în manipulare sau transport fără să atingi panoul în orice moment. Aceiași margine acomodează un Logo Lenovo dar și LED-ul de stare al monitorului. Spatele LOQ-urilor este destul de simplist și el. Avem un design minimalist, cu un logo LOQ amplasat central și un Kensington Lock plus montură Vesa 100×100. Standul din dotarea celor trei monitoare este destul de basic. Asamblarea este foarte ușoară având atât de puține componente, brațul monitorului intră în baza pătrată printr-o clemă de plastic. Nu există șurubul blocator cu care suntem obișnuiți la toate monitoarele. Totul stă în acea clemă de plastic. Standul este suficient de stabil, permite mișcări de înclinare între -5 și 20 de grade și cam atât. Nu poți ajusta monitorul pe verticală și nici roti pe orizontală. Vreau totuși să menționez ceva, pentru că trebuie să dau puncte bonus lui LENOVO în ceea ce privește aceste monitoare și sincer nu mă așteptam fix la niște produse din zona budget de preț. Toate trei monitoarele se alimentează direct, printr-un singur cablu, similar cu cel folosit la PC. Adică este interioară practic, ceva ce trebuie punctat pentru că mă disperă sistemul ăsta cu alimentator separat ca la laptopuri pentru multe monitoare mai scumpe. La capitolul porturi avem 3 dintre care 2 sunt Display Port 1.4 și al 3-lea este un HDMI 2.1. În pachetul monitoarelor, pe lângă monitorul în sine mai regăsim și cablul de alimentare dar și un cablu Display Port 1.4. Nu avem Cameră, Microfon sau difuzoare integrate în niciunul din modelele testate. Performanță Panourile utilizate pentru LOQ-urile de pe masa de operații sunt de tip WLED, adică iluminare dorsală, tip backlight, cu panouri IPS rapide și tratate cu un finisaj anti-reflexii. IPS-ul câștigă detașat în ceea ce privește unghiuri de vizualizare față de tehnologia GO-TO pentru gameri care era în trecut TN. Deși nu sunt perfecte și din lateral pierzi puțin din luminozitate, culorile nu au de suferit ca la anterior menționatul TN, ceea ce devine extrem de important în setup-uri multi-monitor unde poate nu ai poziția perfect centrată de fiecare dată. Luminozitatea maximă atinsă de aceste panouri IPS este de 300 nits, suficient pentru medii luminoase de lucru dar dacă te lupți des cu bătaia soarelui direct în monitor ei bine va trebui să te reorientezi cumva, să miști monitorul dau să încerci să blochezi acea interferență, pentru că-ți va face viața mai grea. Acestea sunt în mare parte identice, cu o singură excepție. Modelul cel mai bun, adică 27Q-10, are, pe lângă rezoluția mai mare, QHD față de Full HD, și culori mai bune, pentru că poate reda peste 1 miliard de culori diferite, pe 10 biți. Bine, nu e un panou cu 10 biți nativ, are tehnica aceea de Frame Rate Control prin care îți flash-uiește rapid 2 culori pe 8 biți ca ochiul tău să perceapă ca și cum e
GIGABYTE MO27Q28G, monitor de gaming OLED care face iarna mai luminoasă, alături de RTX 5080 (review)
GIGABYTE MO27Q28G, un nume greu de reținut, dar un monitor care mi-a lăsat o impresie greu de uitat. Panoul tip „tabletă” e un tandem OLED, 27 de inch, cu rezoluție 1440p și rată de refresh de 280Hz. Tradus din română în română e rapid, frumos, plat și subțire ca un blat de plăcinte și nu e ieftin, dar probabil nici atât de scump pe cât te-ai aștepta. Raportat la subțirimea panoului cutia e uriașă, dar altfel e o cutie obișnuită și bine organizată. Are toate cablurile frumos ordonate, la fel piciorul și hârtiile. Ai HDMI, DisplayPort, USB-B și evident cablu de alimentare. Hârtiile standard (ghid de utilizare, certificat de garanție și fișă tehnică). Printre acestea se găsește și un Calibration Factory Report, care confirmă acuratețea culorilor și despre care o să povestesc mai târziu. GIGABYTE MO27Q28G, asamblare, construcție și porturi Am ansamblat cu mare grijă piciorul pe monitor și apoi talpa, ambele metalice, pentru că, după cum spuneam mai sus, panoul e incredibil de subțire și probabil fragil. Din fericire, suportul nu se prinde direct de panou. Există o zonă tampon, mai solidă, care concentrează toată partea tehnică și electrică a monitorului, inclusiv butoanele, circuitele interne și zona de conectică. Chiar și așa, te sfătuiesc să fii extrem de precaut la montaj, să citești cu atenție instrucțiunile și să nu te grăbești. Spatele gri al monitorului duce mai degrabă cu gândul la un televizor clasic decât la gaming, chiar dacă sus, aproape ironic, stă scris „DOMINATING THE GAME”, iar în dreapta, mult mai discret, apare „GIGABYTE”. Designul este sobru, fără RGB-uri inutile sau forme prea agresive, ceea ce nu e un lucru rău deloc dacă preferi un setup curat. În stânga jos se află butonul de pornire, oprire și comenzile de navigație pentru OSD, poziționate intuitiv și prin urmare ușor de găsit. Sub monitor, orientate vertical, sunt grupate toate porturile și alimentarea, o soluție practică pentru managementul cablurilor, chiar dacă nu este cea mai comodă dacă umbli des la conexiuni. La capitolul conectică, primești exact ce te aștepți în zona asta de preț. Ai două porturi HDMI 2.1, un DisplayPort, un USB Type-C, două porturi USB-A pentru periferice, un port USB-B pentru upstream și un jack audio pentru căști, plus alimentarea externă. Nimic exotic, nimic lipsă. Este un aranjament corect, gândit pentru PC, consolă și eventual un laptop conectat ocazional, fără să te oblige la adaptoare sau improvizații. Piciorul gri și talpa hexagonală curg natural din GIGABYTE MO27Q28G, iar prin contrast cu fragilitatea panoului conturează un aspect general de soliditate și ergonomie. Standul oferă reglaj pe înălțime, înclinare și pivotare, astfel încât se adaptează ușor pentru orice scenariu de utilizare. Gusturile mele fiind mai degrabă spartane în materie de echipamente de birou, mi se pare că acest monitor ar merge perfect și într-un birou de contabilitate, nu doar într-un setup de gaming. Ecran În meniu și pe cutie apare HDR Peak 1500, asta înseamnă că luminozitatea maximă este atinsă doar în moduri HDR agresive, gândite mai degrabă pentru demo și testare decât pentru utilizare zilnică. Nu mă înțelege greșit, în utilizare cotidiană imaginea rămâne excelentă, iar în HDR valorile sunt solide atât ca volum de culoare, cât și ca stabilitate. Unghiurile de vizualizare sunt bune, deși nu chiar la nivelul QD-OLED. Ai putea observa o ușoară tentă albastră atunci când privești ecranul din lateral, dar în utilizare normală nu devine o problemă. Pixel response-ul este instantaneu, cum te aștepți de la OLED, iar la 280 Hz totul pare ireal de fluid. Și nu, nu o să simți diferența dintre 279,96 Hz și 280 Hz. Monitorul impresionează din nou la culoare. Panoul acoperă aproximativ 84% din spațiul BT.2020, o valoare foarte mare pentru un monitor de gaming, iar asta se vede imediat în volum, saturație și tranziții fine. GIGABYTE a pus în cutie și o fișă de calibrare din fabrică, iar exemplarul testat vine cu un delta E de aproximativ 0,5 în sRGB, adică o abatere extrem de mică, practic invizibilă cu ochiul liber. În utilizare reală, asta se traduce într-o acuratețe suficient de bună inclusiv pentru editare foto sau video, atâta timp cât nu vorbim de lucrări de artă, expuse în galerii. Un avantaj important la MO27Q28G este tratamentul anti-reflexie. GIGABYTE folosește un coating destul de agresiv, cu o reducere a reflexiilor de până la 99%. Eu lucrez într-o cameră luminoasă, cu geam în dreapta și spate, iar stratul anti-reflexie ajută vizibil față de multe alte OLED-uri cu panou lucios sau semi-lucios. Nu face minuni și nu elimină complet reflexiile în lumină directă, dar poți lucra cu monitorul lângă geam fără să ai camera permanent oglindită în ecran. Monitorul este compatibil atât cu AMD FreeSync Premium Pro, cât și cu NVIDIA G-Sync, ceea ce înseamnă o imagine fluentă și lipsită de tearing, indiferent de tabăra din care face parte placa ta video. OLED-ul vine, inevitabil, cu propriile compromisuri. Dacă lași aceleași elemente statice pe ecran ore în șir, riscul de burn-in există, oricât de mult ne-ar plăcea să-l ignorăm. Pe MO27Q28G, GIGABYTE încearcă însă să țină lucrurile sub control printr-un pachet consistent de protecții. De la funcții care „refreshuiesc” automat pixelii și mici deplasări aproape imperceptibile ale imaginii, până la funcții software care monitorizează uzura panoului și un mod VRR Anti-Flicker gândit să reducă pâlpâirea la framerate-uri joase. GIGABYTE a strecurat și câteva funcții inteligente în OSD, spre exemplu dashboard-ul poate afișa direct pe ecran informații precum încărcarea procesorului, a plăcii video sau numărul de cadre pe secundă. Black Equalizer ajută la scoaterea în evidență a zonelor întunecate fără să ardă restul imaginii, iar cu funcția KVM poți controla două sisteme diferite folosind aceeași tastatură și mouse. Sunt incluse și funcțiile clasice de gaming, precum crosshair-ul, timer-ul și alte mici unelte pe care le poți folosi când ai nevoie de ele. OSD-ul este bine organizat și ușor de navigat. În perioada de testare, OLED Care nu a pornit singur sau, dacă a făcut-o, a fost suficient de discret încât să nu-mi dau seama. Am pornit curățarea pixelilor manual din