MSI MPG 271QR x50 QD-OLED – Ultra rapid și cu culori bune?! (review)
Piața monitoarelor de gaming a ajuns într-un punct în care tehnologia OLED nu mai este o noutate absolută, ci mai degrabă un standard firesc pentru segmentul de top. Trăim o perioadă în care producătorii au depășit faza de experimentare și au început să rafineze rețeta, iar MSI MPG 271QR QD-OLED X50 intră exact în această categorie, fiind un display care încearcă să acopere simultan atât nevoile jucătorilor pasionați de competiții, cât și pretențiile celor care pun accent pe acuratețea vizuală supremă. În urmă cu doar câțiva ani, o rată de reîmprospătare extrem de ridicată era rezervată exclusiv panourilor de tip TN sau IPS, panouri care, deși erau foarte rapide, sacrificau masiv calitatea culorilor, nivelul de negru și unghiurile de vizualizare. Astăzi, bariera dintre performanța brută necesară în mediul esports și calitatea excepțională a imaginii cerută de creatorii de conținut a fost dărâmată complet. Avem în față un monitor care promite să ofere totul fără a face acele compromisuri clasice cu care ne obișnuiserăm de-a lungul deceniilor de evoluție hardware. Alegerea diagonalei și a rezoluției pentru acest model nu este deloc întâmplătoare. Discutăm despre un panou cu o diagonală utilă de 26.5 inchi și o rezoluție de 2560 pe 1440 pixeli, un format care reprezintă în continuare punctul ideal pentru echilibrul dintre claritate și ușurința cu care placa video poate procesa imaginile. Sigur, ecranele cu rezoluție 4K sunt din ce în ce mai populare, dar atunci când obiectivul principal este obținerea unui număr mare de cadre pe secundă fără să scazi calitatea prea mult, formatul 1440p rămâne un compromis valabil. Densitatea pixelilor la această diagonală este excelentă pentru utilizarea zilnică, textele sunt suficient de clare pentru munca de birou sau navigarea pe internet, iar în jocuri detaliile sunt redate impecabil fără a pune în genunchi chiar și cele mai performante plăci video de pe piață. La nivel de design și construcție, MSI a adoptat o abordare destul de matură, deși face parte din seria MPG destinată gamerilor. Nu vedem un design excesiv de agresiv, cu unghiuri ascuțite nejustificate sau materiale ieftine. Șasiul este solid, asamblarea este precisă, iar profilul ecranului este extrem de subțire în partea superioară, așa cum îi stă bine oricărui panou OLED modern. Baza standului oferă o stabilitate foarte bună pe birou fără a ocupa o amprentă exagerat de mare, lăsând suficient spațiu pentru tastatură și un mousepad generos. Ergonomia este completă, standul permițând ajustări ample pentru înălțime, înclinare și rotire laterală. Mai mult, oferă și posibilitatea de a roti ecranul la 90 de grade, o funcție extrem de utilă pentru cei care doresc să folosească monitorul ca display secundar pentru a citi linii lungi de cod sau pentru a monitoriza ferestre de chat în timpul streamurilor. Pentru cei care preferă un birou complet eliberat, există evident și montură compatibilă VESA pentru standardul de montare pe perete sau pe brațe articulate independente. Un aspect invizibil la exterior, dar vital pentru performanța pe termen lung, este sistemul de răcire integrat. Tehnologia OLED este sensibilă la căldură, iar temperaturile ridicate pot accelera procesul de degradare a pixelilor organici. Pentru a combate acest fenomen fără a introduce ventilatoare zgomotoase care să atragă praf și să cedeze mecanic în timp, inginerii au implementat o soluție de răcire pasivă bazată pe un radiator de mari dimensiuni. Astfel se disipă căldura eficient pe toată suprafața spatelui, asigurând o funcționare silențioasă și menținând panoul la temperatur sigure chiar și în timpul sesiunilor prelungite de gaming la luminozitate maximă în modul HDR. Conectivitatea este un alt capitol la care acest model strălucește cu adevărat și demonstrează că este construit cu gândul la viitor. Pe lângă porturile clasice, monitorul integrează noul standard DisplayPort 2.1a capabil să susțină o lățime de bandă uriașă de până la 80 de gigabiți pe secundă. Această capacitate masivă de transfer de date înseamnă că monitorul poate afișa rezoluția nativă la rata maximă de reîmprospătare fără a fi nevoie de tehnologii de compresie a fluxului video. Chiar dacă tehnologiile de compresie actuale sunt teoretic fără pierderi vizibile, purștii și jucătorii profesioniști preferă întotdeauna un semnal video pur, nealterat de algoritmi suplimentari care ar putea introduce, chiar și la nivel teoretic, o latență microscopică. Este o dotare excelentă care te asigură că ești pregătit pentru următoarele generații de plăci video. Dincolo de conexiunea video principală, panoul de porturi include și o conexiune reversibilă Type C care oferă o alimentare de până la 98 de wați, pe lângă transferul de date și semnal video. Acest port este un avantaj clar pentru un setup minimalist pe birou, permițând conectarea unui laptop performant cu un singur cablu. Laptopul este încărcat în timp ce trimite imaginea pe ecranul mare și se folosește de perifericele conectate la monitor. O astfel de soluție de conectare directă cu siguranță l-ar face până și pe Claudiu fericit când vine vorba de ordinea cablurilor și organizarea spațiului de lucru. Mai mult, monitorul dispune de un switch KVM integrat, ceea ce înseamnă că poți controla două calculatoare diferite folosind o singură tastatură și un singur mouse conectate direct în spatele ecranului, comutarea între sisteme făcându-se rapid și intuitiv din meniu. Dacă vrei să folosești acest monitor și legat la consolă, află că portul HDMI 2.1 suportă rezoluția 4K la 120 de hertzi, rata de reîmprospătare variabilă și modul automat cu latență redusă. Deci te vei putea bucura de culorile și contrastul excelente ale acestui ecran cu diode organice și pe consolele de ultimă generație precum PlayStation 5 sau Xbox Series X. Monitorul acceptă semnalul nativ 4K de la consolă și îl scalează perfect la rezoluția sa nativă, oferind o imagine extrem de clară și detaliată, fără artefactele vizuale care apar de obicei la monitoarele mai vechi care nu știu să gestioneze corect semnalele video destinate televizoarelor. Calitatea imaginii este dictată de utilizarea panourilor QD-OLED de generație 3, produse de Samsung Monitors. Această tehnologie combină iluminarea organică per pixel cu un strat de puncte cuantice, rezultând într-un volum de culoare superior panourilor concurente bazate exclusiv pe filtre de culoare albe. Roșul este mai intens,
ASUS ProArt PA32UCDM, monitor QD-OLED pentru uz profesional și gaming
De obicei, monitoarele pentru creatori și cele pentru gaming sunt două categorii separate, dar taiwanezii au încercat să le combine pe ambele într-un singur produs. ASUS ProArt PA32UCDM vine cu un panou QD-OLED 4K la 240 Hz, calibrare hardware profesională și suport pentru Dolby Vision, dar, în același timp, oferă Adaptive Sync și un timp de răspuns de doar 0,1 ms. Întrebarea care se naște de aici și la care vom încerca să răspundem în rândurile următoare este dacă un singur monitor poate să le facă bine pe amândouă? Hai să începem. Vorbim despre un monitor cu diagonala de 31,5 inch, calibrat din fabrică, care vine în culoarea aia gri-aluminiu care strigă de la o poștă că e gândit să însoțească un Mac Studio sau un Mac Mini. L-am ținut pe birou două săptămâni cât să-mi dau seama unde excelează și care sunt compromisurile. Să le luăm pe rând. ASUS ProArt PA32UCDM, unboxing și construcție Se despachetează simplu, practic vine în două bucăți: piciorul cu talpă deja asamblat și monitorul. Talpa nu trebuie montată, ceea ce e o ușurare, iar prinderea se face printr-un singur click pe sistemul VESA, fără șuruburi. Dezasamblarea e la fel de simplă, apeși un buton și gata. Construcția e un punct la care ASUS ProArt PA32UCDM nu face rabat. Piciorul este din aluminiu, nu din plastic vopsit să pară metal, iar senzația când îl atingi e de obiect solid, turnat dintr-o bucată. Inclusiv spatele panoului e îmbrăcat în aluminiu, ceea ce îl apropie vizual și tactil de un Pro Display XDR. Pe deasupra are niște fante de aerisire și difuzoarele montate „top-firing”, adică sunetul se duce în sus. Singurul reproș la construcție, și care depinde de cât de pretențios ești, ține de lipsa rotirii orizontale spre stânga sau dreapta. Altfel, ai posibilitatea să-l înclini, să-l ajustezi pe înălțime (poate fi ridicat suficient de mult pentru a permite amplasarea unui laptop dedesubt), poți să-l rotești și pe verticală dacă chiar ai nevoie de un 4K / 240 Hz pe înalt. Reglajele de mișcare acoperă aproape tot ce ți-ai dori, mai puțin rotirea pe orizontală. Baza e plată și subțire, ușor de trecut cabluri prin ea, deși nu chiar cel mai bun exemplu de cable management, și, de asemenea, poți pune lucruri pe ea, telefonul, pixuri, post-it-uri etc. În partea de jos, chiar sub logo-ul companiei, monitorul include un senzor de proximitate, parte din suita ASUS OLED Care. Atunci când detectează că utilizatorul s-a îndepărtat de birou, monitorul poate scădea luminozitatea sau opri automat imaginea afișată, contribuind astfel la reducerea riscului de burn-in și la prelungirea duratei de viață a panoului OLED. În plus, dispune și de un senzor de lumină ambientală, care poate adapta automat luminozitatea și temperatura de culoare în funcție de iluminarea din încăpere. Ramele lui ASUS ProArt PA32UCDM sunt subțiri pe trei laturi, iar marginea de jos este puțin mai groasă, găzduind și logo-ul ASUS. Aceasta se continuă cu zona în care sunt integrați senzorii și butoanele. Și dacă am vorbit de logo, pe spate scrie ProArt foarte mare, iar pe talpă brandingul este discret. Da, are și sunet, două difuzoare de câte 3 W. Și e drăguț că ASUS s-a obosit să le pună, pentru că prea puțini producători o fac. Sunetul nu e grozav lipsindu-i basul, dar nimeni nu cumpără un monitor de genul ăsta pentru boxe. Dacă ești obișnuit cu sunet de bună calitate, le vei ignora complet. Le trec la categoria bonus, nu la argumente. Conectivitate gândită pentru profesioniști, dar fără DisplayPort La acest capitol, ASUS a ales o configurație de porturi diferită de cea întâlnită pe majoritatea monitoarelor premium. ASUS ProArt PA32UCDM are un HDMI 2.1 și două porturi Thunderbolt 4, dintre care unul livrează până la 96 W (PD – power delivery) și suportă semnal DisplayPort prin USB-C. Mai are un al treilea USB-C, dar ăla doar pentru încărcare la 15 W și nu trimite semnal video, plus un USB-A. Cele două USB-C de date plus USB-A pot fi folosite și pentru periferice. Ce nu are, și e cumva ciudat pentru un monitor din categoria profesională, e un port DisplayPort fizic, dedicat. Da, ai DisplayPort, dar livrat prin Thunderbolt, nu printr-un conector DP clasic în spate. E genul de absență pe care n-o observi dacă vii cu un laptop modern pe USB-C, dar care te poate lua prin surprindere dacă ai un desktop cu placă video care scoate pe DisplayPort și te aștepți să-l bagi direct. ASUS a livrat în cutie cablul HDMI certificat tocmai pentru că ăsta e traseul pe care l-a gândit pentru PC-ul de gaming. Și cablurile din cutie merită menționate. Cablul HDMI e certificat și duce 4K la 240 Hz cu HDR, ceea ce nu e deloc banal, astfel de cabluri fiind rare și scumpe. Iar cablul Thunderbolt 4 e certificat 8K / 60 și merge inclusiv pe Mac, ducând tot 4K 240 HDR. Cu alte cuvinte, scenariul ideal e un PC pe Windows conectat pe HDMI pentru gaming și un Mac pe Thunderbolt pentru muncă, dar conectate simultan. Navigarea cu joystick bună, aplicația discutabilă Navigarea prin meniul lui ASUS ProArt PA32UCDM se face în principal cu un joystick, nu cu zece butoane în care să te pierzi. Acesta e flancat de alte 2 butoane: cel de pornit oprit și cel de back (înapoi). Joystick-ul merge ca cel de pe telecomenzile de la televizoare, e intuitiv și rapid. Separat, ASUS oferă o aplicație de control pentru Windows și Mac, DisplayWidget, prin care poți umbla la setări direct din sistem. Pe hârtie sună bine. În practică, aplicația e cam buggy, nu execută mereu comenzile cum trebuie, și ajungi să te întorci la meniul fizic, care merge fără reproș. Nu e un dezastru, dar nici nu e ceva cu care ASUS se poate lăuda. Partea bună e că ASUS ProArt PA32UCDM poate funcționa ca un adevărat hub pentru întregul birou. Tastatura și mouse-ul pot fi conectate direct în monitor și utilizate automat pe sistemul activ, fără reconectări sau accesorii suplimentare. Funcția KVM integrată și
Lenovo LOQ sunt monitoare de gaming la preț accesibil și cu dotări aproape-premium (review)
Tech nu este întotdeauna despre ce este mai inovator, ce-i mai scump, mai rapid și mai state of the art în orice produs. Deseori cumpărătorii, clienții majoritari de fapt, nu își bat capul, ba din considerente de buget ba din dorința de a nu cheltui prea mult pe diferite componente, așa că apelează la dispozitive entry sau mid-range. Ei bine tocmai despre astfel de dispozitive vom discuta astăzi, trei monitoare din gama LOQ a celor de la LENOVO. Gama LOQ marchează extinderea brandului LENOVO în zona perifericelor de gaming accesibile, păstrând în același timp o mare parte din ADN-ul calitativ „moștenit” de la seria superioară Legion. Aceasta este dedicată gamerilor care vor maximul de performanță posibil dintr-un monitor, dar fără costul unei soluții cu adevărat premium. Adevărul este că prețurile au cam luat-o razna ușor și aici. Bunăoară, cu1000 de lei îți cumpărai un dispozitiv poziționat către zona high-end, iar acum Tandem OLED-urile noi sar de 1000 de euro. Bine, nu existau acum 10 ani monștrii de 49 de inch din ce în ce mai populari astăzi, iar diagonala cea mai des întâlnită era 21.5-22 inch, deci cumva îți cumpărai fizic mai puțin monitor, dar nu cu mult mai puțin. În vremurile curente, 24 inch a luat rolul celei mai răspândite diagonale, dar este și sweet spot-ul pentru gaming în Full HD, cu 27 inch omologul pentru rezoluția QHD. Bine, e adevărat și că avem avantajul că acum IPS-ul, panoul cel mai scump în trecut, s-a ieftinit considerabil pe măsură ce tehnologia a ajuns la maturitate, lucru care e numai bine pentru gamerii care în trecut trebuiau să compromită sever culorile dar și unghiurile de vizualizare pentru viteză, apelând la TN-uri. De aceea am ales să ne jucăm cu trei monitoare care sunt cumva fix în acest segment de dimensiuni și rezoluții. Avem așa: LOQ 24-10, cel mai mic monitor prezentat astăzi, adus împreună cu cei doi frați mai mari, LOQ 27-10 dar și LOQ 27Q-10. Acel Q cred că presupuneți deja de la ce vine, dar hai să nu ne grăbim prea tare, le discutăm pe toate la timpul lor. Nu vom trata separat cele 3 modele testate decât pe alocuri, unde apar diferențele și unde e important să le discutăm. Vorbim totuși de o serie de monitoare care-și păstrează aspecte comune suficient cât să ne facă viața mai ușoară. Design/Construcție Să le luăm la o inspecție vizuală rapidă. LOQ renunță la iluminarea RGB stridentă în favoarea unui design funcțional, industrial, dominat de nuanțe de gri închis (Luna Grey). Construcția este solidă, deși materialele predominante sunt plastice. Acestea sunt bine finisate și nu scârțâie, nu bate, nu troncăne, dar oferă senzația unui produs durabil, capabil să reziste utilizării intense zilnice. Bine, prin utilizare intensă a nu se înțelege că începi să abuzezi fizic monitorul. Cele trei LOQ-uri din fața voastră sunt foarte similare ca și aspect, tocmai pentru că provin din aceiași serie și aceiași generație. Toate trei au 3-sided near borderless, adică pe trei laturi au marginile foarte mici, cât să fie indicate pentru setup-uri multi-monitor. Buza, adică marginea de jos, este la toate trei modelele ceva mai groasă, pentru a fi folosită în manipulare sau transport fără să atingi panoul în orice moment. Aceiași margine acomodează un Logo Lenovo dar și LED-ul de stare al monitorului. Spatele LOQ-urilor este destul de simplist și el. Avem un design minimalist, cu un logo LOQ amplasat central și un Kensington Lock plus montură Vesa 100×100. Standul din dotarea celor trei monitoare este destul de basic. Asamblarea este foarte ușoară având atât de puține componente, brațul monitorului intră în baza pătrată printr-o clemă de plastic. Nu există șurubul blocator cu care suntem obișnuiți la toate monitoarele. Totul stă în acea clemă de plastic. Standul este suficient de stabil, permite mișcări de înclinare între -5 și 20 de grade și cam atât. Nu poți ajusta monitorul pe verticală și nici roti pe orizontală. Vreau totuși să menționez ceva, pentru că trebuie să dau puncte bonus lui LENOVO în ceea ce privește aceste monitoare și sincer nu mă așteptam fix la niște produse din zona budget de preț. Toate trei monitoarele se alimentează direct, printr-un singur cablu, similar cu cel folosit la PC. Adică este interioară practic, ceva ce trebuie punctat pentru că mă disperă sistemul ăsta cu alimentator separat ca la laptopuri pentru multe monitoare mai scumpe. La capitolul porturi avem 3 dintre care 2 sunt Display Port 1.4 și al 3-lea este un HDMI 2.1. În pachetul monitoarelor, pe lângă monitorul în sine mai regăsim și cablul de alimentare dar și un cablu Display Port 1.4. Nu avem Cameră, Microfon sau difuzoare integrate în niciunul din modelele testate. Performanță Panourile utilizate pentru LOQ-urile de pe masa de operații sunt de tip WLED, adică iluminare dorsală, tip backlight, cu panouri IPS rapide și tratate cu un finisaj anti-reflexii. IPS-ul câștigă detașat în ceea ce privește unghiuri de vizualizare față de tehnologia GO-TO pentru gameri care era în trecut TN. Deși nu sunt perfecte și din lateral pierzi puțin din luminozitate, culorile nu au de suferit ca la anterior menționatul TN, ceea ce devine extrem de important în setup-uri multi-monitor unde poate nu ai poziția perfect centrată de fiecare dată. Luminozitatea maximă atinsă de aceste panouri IPS este de 300 nits, suficient pentru medii luminoase de lucru dar dacă te lupți des cu bătaia soarelui direct în monitor ei bine va trebui să te reorientezi cumva, să miști monitorul dau să încerci să blochezi acea interferență, pentru că-ți va face viața mai grea. Acestea sunt în mare parte identice, cu o singură excepție. Modelul cel mai bun, adică 27Q-10, are, pe lângă rezoluția mai mare, QHD față de Full HD, și culori mai bune, pentru că poate reda peste 1 miliard de culori diferite, pe 10 biți. Bine, nu e un panou cu 10 biți nativ, are tehnica aceea de Frame Rate Control prin care îți flash-uiește rapid 2 culori pe 8 biți ca ochiul tău să perceapă ca și cum e
GIGABYTE MO27Q28G, monitor de gaming OLED care face iarna mai luminoasă, alături de RTX 5080 (review)
GIGABYTE MO27Q28G, un nume greu de reținut, dar un monitor care mi-a lăsat o impresie greu de uitat. Panoul tip „tabletă” e un tandem OLED, 27 de inch, cu rezoluție 1440p și rată de refresh de 280Hz. Tradus din română în română e rapid, frumos, plat și subțire ca un blat de plăcinte și nu e ieftin, dar probabil nici atât de scump pe cât te-ai aștepta. Raportat la subțirimea panoului cutia e uriașă, dar altfel e o cutie obișnuită și bine organizată. Are toate cablurile frumos ordonate, la fel piciorul și hârtiile. Ai HDMI, DisplayPort, USB-B și evident cablu de alimentare. Hârtiile standard (ghid de utilizare, certificat de garanție și fișă tehnică). Printre acestea se găsește și un Calibration Factory Report, care confirmă acuratețea culorilor și despre care o să povestesc mai târziu. GIGABYTE MO27Q28G, asamblare, construcție și porturi Am ansamblat cu mare grijă piciorul pe monitor și apoi talpa, ambele metalice, pentru că, după cum spuneam mai sus, panoul e incredibil de subțire și probabil fragil. Din fericire, suportul nu se prinde direct de panou. Există o zonă tampon, mai solidă, care concentrează toată partea tehnică și electrică a monitorului, inclusiv butoanele, circuitele interne și zona de conectică. Chiar și așa, te sfătuiesc să fii extrem de precaut la montaj, să citești cu atenție instrucțiunile și să nu te grăbești. Spatele gri al monitorului duce mai degrabă cu gândul la un televizor clasic decât la gaming, chiar dacă sus, aproape ironic, stă scris „DOMINATING THE GAME”, iar în dreapta, mult mai discret, apare „GIGABYTE”. Designul este sobru, fără RGB-uri inutile sau forme prea agresive, ceea ce nu e un lucru rău deloc dacă preferi un setup curat. În stânga jos se află butonul de pornire, oprire și comenzile de navigație pentru OSD, poziționate intuitiv și prin urmare ușor de găsit. Sub monitor, orientate vertical, sunt grupate toate porturile și alimentarea, o soluție practică pentru managementul cablurilor, chiar dacă nu este cea mai comodă dacă umbli des la conexiuni. La capitolul conectică, primești exact ce te aștepți în zona asta de preț. Ai două porturi HDMI 2.1, un DisplayPort, un USB Type-C, două porturi USB-A pentru periferice, un port USB-B pentru upstream și un jack audio pentru căști, plus alimentarea externă. Nimic exotic, nimic lipsă. Este un aranjament corect, gândit pentru PC, consolă și eventual un laptop conectat ocazional, fără să te oblige la adaptoare sau improvizații. Piciorul gri și talpa hexagonală curg natural din GIGABYTE MO27Q28G, iar prin contrast cu fragilitatea panoului conturează un aspect general de soliditate și ergonomie. Standul oferă reglaj pe înălțime, înclinare și pivotare, astfel încât se adaptează ușor pentru orice scenariu de utilizare. Gusturile mele fiind mai degrabă spartane în materie de echipamente de birou, mi se pare că acest monitor ar merge perfect și într-un birou de contabilitate, nu doar într-un setup de gaming. Ecran În meniu și pe cutie apare HDR Peak 1500, asta înseamnă că luminozitatea maximă este atinsă doar în moduri HDR agresive, gândite mai degrabă pentru demo și testare decât pentru utilizare zilnică. Nu mă înțelege greșit, în utilizare cotidiană imaginea rămâne excelentă, iar în HDR valorile sunt solide atât ca volum de culoare, cât și ca stabilitate. Unghiurile de vizualizare sunt bune, deși nu chiar la nivelul QD-OLED. Ai putea observa o ușoară tentă albastră atunci când privești ecranul din lateral, dar în utilizare normală nu devine o problemă. Pixel response-ul este instantaneu, cum te aștepți de la OLED, iar la 280 Hz totul pare ireal de fluid. Și nu, nu o să simți diferența dintre 279,96 Hz și 280 Hz. Monitorul impresionează din nou la culoare. Panoul acoperă aproximativ 84% din spațiul BT.2020, o valoare foarte mare pentru un monitor de gaming, iar asta se vede imediat în volum, saturație și tranziții fine. GIGABYTE a pus în cutie și o fișă de calibrare din fabrică, iar exemplarul testat vine cu un delta E de aproximativ 0,5 în sRGB, adică o abatere extrem de mică, practic invizibilă cu ochiul liber. În utilizare reală, asta se traduce într-o acuratețe suficient de bună inclusiv pentru editare foto sau video, atâta timp cât nu vorbim de lucrări de artă, expuse în galerii. Un avantaj important la MO27Q28G este tratamentul anti-reflexie. GIGABYTE folosește un coating destul de agresiv, cu o reducere a reflexiilor de până la 99%. Eu lucrez într-o cameră luminoasă, cu geam în dreapta și spate, iar stratul anti-reflexie ajută vizibil față de multe alte OLED-uri cu panou lucios sau semi-lucios. Nu face minuni și nu elimină complet reflexiile în lumină directă, dar poți lucra cu monitorul lângă geam fără să ai camera permanent oglindită în ecran. Monitorul este compatibil atât cu AMD FreeSync Premium Pro, cât și cu NVIDIA G-Sync, ceea ce înseamnă o imagine fluentă și lipsită de tearing, indiferent de tabăra din care face parte placa ta video. OLED-ul vine, inevitabil, cu propriile compromisuri. Dacă lași aceleași elemente statice pe ecran ore în șir, riscul de burn-in există, oricât de mult ne-ar plăcea să-l ignorăm. Pe MO27Q28G, GIGABYTE încearcă însă să țină lucrurile sub control printr-un pachet consistent de protecții. De la funcții care „refreshuiesc” automat pixelii și mici deplasări aproape imperceptibile ale imaginii, până la funcții software care monitorizează uzura panoului și un mod VRR Anti-Flicker gândit să reducă pâlpâirea la framerate-uri joase. GIGABYTE a strecurat și câteva funcții inteligente în OSD, spre exemplu dashboard-ul poate afișa direct pe ecran informații precum încărcarea procesorului, a plăcii video sau numărul de cadre pe secundă. Black Equalizer ajută la scoaterea în evidență a zonelor întunecate fără să ardă restul imaginii, iar cu funcția KVM poți controla două sisteme diferite folosind aceeași tastatură și mouse. Sunt incluse și funcțiile clasice de gaming, precum crosshair-ul, timer-ul și alte mici unelte pe care le poți folosi când ai nevoie de ele. OSD-ul este bine organizat și ușor de navigat. În perioada de testare, OLED Care nu a pornit singur sau, dacă a făcut-o, a fost suficient de discret încât să nu-mi dau seama. Am pornit curățarea pixelilor manual din