Mușcătura de căpușă: Ce ai de făcut / Când e necesar antibioticul
Bau-baul verii petrecute în natură: căpușa. Nu poți să te bucuri de un picnic la iarbă verde fără să te uiți peste tot în jurul tău după căpușe. Mai ales că au o mușcătură ce poate trece neobservată ore întregi. Dar în fiecare vară medicii atrag atenția că nu e de glumit cu mușcătura de căpușă. Căpușa este responsabilă pentru transmiterea multor boli infecțioase: boala Lyme, encefalita, febra butonoasă, anaplasmoza. Măsurile de prevenție recomandate de medici Folosirea unor repelenți pe bază de DEET sau icaridină. Acestea țin insectele la distanță pentru că le bruiază receptorii olfactivi, astfel încât identificarea persoanei devine foarte grea. Insectele își aleg victimele folosindu-se de informații precum dioxidul de carbon expirat, căldura coprului și substanțele chimice emanate de piele. Trebuie să evitați să stai direct pe pământ. Când plecați în natură, luați-vă și o pătură. Inspectați pătura înainte s-o aduceți înapoi acasă. Inspectați-vă corpul, în special scalpul, axilele, zona gâtului, zona inghinală, spatele, genunchii și zona din spatele urechilor. Purtați încălțăminte închisă, șosete și pantaloni lungi. Preferați hainele deschise la culoare. Cercetările arată că insectele hematofage sunt atrase de negru, bleumarin, roșu închis, portocaliu, alte culori foarte închise sau saturate. În schimb, nu sunt atrase de alb sau bej, kaki deschis, verde foarte deschis sau nuanțe pastelate. Un studiu publicat în nature Communications arată că, după ce detectează dioxidul de carbon expirat, țânțarii și alte insecte hematofage încep să caute culori – în special roșu, portocaliu, negru și cyan. Ignoră verdele, albastrul, movul, albul. Explicațiile sunt două: mai întâi este conttrastul vizual – hainele închise la culoare ies mai mult în evidență pe fundalul cerului sau al vegetației, iar a doua – temperatura – culorile închise absorb mai multă căldură, iar insectele sunt atrase de sursele de căldură. Când este necesară profilaxia cu antibiotice În majoritatea cazurilor nu se recomandă antibioticele. Profilaxia e indicată doar în cazuri bine definite. Profilaxia cu antibiotice e luată în considerare în următoarele condiții: fie căpușa este identificată ca aparținând genului Ixodes (care transmite boala Lyme), dacă a stat atașată de piele cel puțin 36 de ore (riscul transmiterii bacteriei crește semnificativ), mușcătura s-a produs într-o zonă în care au fost identificate și alte cazuri de Lyme (există un risc ridicat ca acele căpușse să fie infectate). Antibioticul poate fi administrat în cel mult 72 de ore de la îndepărtarea căpușei. De obicei, medicul reomandă Doxiciclină în doză unică – 200 de mg la adulți, 4,4 mg/kg la copii. Medicul trebuie consultat pentru orice administrare de antibiotic. Căpușa a fost atașată doar câteva ore, nu era din genul Ixodes, persoana nu are simptome. Este importantă monitorizarea stării de sănătate timp de 30 de zile de la mușcătură. Consultați medicul dacă apare o pată roșie care se mărește (eritem migrator) și mai ales dacă depășește 5 cm, dacă aveți febră, frisoane, dureri musculare sau articulare, dureri de cap intense, oboseală neobișnuită, tulburări neurologice sau palpitații. Cum trebuie îndepărtată căpușa? Se folosește o pensetă cu vârf fin. Prindeți căpușa cât mai aproape de piele, trageți căpușa ferm, fără să răsuciți. Dezinfectați zona după îndepărtare. Nu aplicați alcool, vaselină, lac d eunghii sau alte substanțe înainte de extragere pentru că există riscul ca insecta să elimine conținutul stomacului în timpul desprinderii.
Mușcătura de căpușă poate declanșa o alergie severă la carne. Ce este sindromul alfa-gal
Afecțiunea a fost asociată pentru prima dată cu anumite specii de căpușe în urmă cu aproximativ 15 ani. Spre deosebire de alte boli transmise de aceste insecte, sindromul alfa-gal nu este cauzat de bacterii sau virusuri, ci de o reacție a sistemului imunitar la o moleculă de zahăr numită alfa-gal. Potrivit Associated Press, alfa-gal se găsește în carnea majorității mamiferelor, inclusiv în cea de vită, porc și miel, dar nu și la oameni sau alte primate. Substanța este prezentă și în saliva anumitor căpușe, care o pot introduce direct în sânge prin mușcătură. Cum reacționează organismul Odată ajunsă în organism, molecula poate determina sistemul imunitar să producă anticorpi. Ulterior, consumul de carne sau, în unele cazuri, de produse lactate poate declanșa reacții alergice care apar la câteva ore după masă. „Pielea este o cale excelentă pentru declanșarea unui răspuns alergic”, a explicat dr. Scott Commins, cercetător al sindromului alfa-gal la Universitatea din Carolina de Nord. El a subliniat că organismul nu dezvoltă aceeași reacție atunci când alfa-gal este ingerat în mod obișnuit prin alimentație. Simptomele pot include urticarie, mâncărimi, amețeli, umflarea buzelor sau a gâtului, dificultăți de respirație, precum și probleme digestive, cum ar fi greața, vărsăturile și diareea. În unele cazuri, reacțiile pot evolua spre șoc anafilactic, o urgență medicală care necesită tratament imediat. Diagnosticul necesită mai mult decât analize Experții spun că numărul cazurilor diagnosticate este în creștere atât datorită unei mai bune cunoașteri a afecțiunii, cât și extinderii habitatului unor specii de căpușe. Potrivit unui studiu al Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA, publicat în 2023, aproximativ 450.000 de americani ar putea fi afectați de această alergie. „Cred că o parte din explicație este că tot mai mulți oameni au aflat despre acest sindrom și sunt atenți la simptome”, a declarat Maria Diuk-Wasser, cercetătoare la Universitatea Columbia, specializată în boli transmise de căpușe. Diagnosticul se stabilește pe baza simptomelor, a istoricului de expunere la căpușe și a unui test de sânge care detectează anticorpii alfa-gal. Medicii avertizează însă că rezultatele testelor trebuie interpretate cu prudență. „Testul de sânge este foarte util, dar nu te poți baza doar pe el pentru diagnostic. Ai nevoie și de simptomele clinice”, a explicat Commins. Fără carne de mamifere Tratamentul constă în principal în evitarea cărnii provenite de la mamifere și, în unele cazuri, a produselor lactate sau a alimentelor care conțin gelatină. Persoanele cu reacții severe sunt sfătuite să aibă la îndemână un auto-injector cu epinefrină. În urmă cu doi ani, autoritățile americane au aprobat utilizarea unui medicament injectabil, Xolair, pentru mai multe alergii alimentare, inclusiv pentru sindromul alfa-gal. Medicamentul nu vindecă, dar poate reduce severitatea reacțiilor alergice după expunerea accidentală la alimentele declanșatoare. La unii pacienți, alergia se poate diminua sau chiar dispărea în timp, însă specialiștii avertizează că rămâne esențială evitarea unor noi mușcături de căpușă.