Statuia faraonului care a avut peste 100 de copii îi va întâmpina pe vizitatori la noul muzeu egiptean: Povestea lui Ramses cel Mare
La 1 noiembrie 2025, în Egipt, la intrarea celui mai mare muzeu de arheologie din lume, o statuie gigantică a unui faraon îi va întâmpina pe vizitatori. Marele Muzeu Egiptean, inaugurat din octombrie 2025, dar cu acces limitat, va putea primi milioane de vizitatori de luna viitoare. Pe 5 ianuarie 2002, președintele egiptean cu cel mai îndelungat mandat din istoria țării, Hosni Mubarak, a amplasat piatra de temelie a Marelui Muzeu Egiptean. Construcția a fost finalizată în februarie 2023 și a costat 1 miliard de dolari. Iar la intrare, înainte de a vedea colecția de artefacte de aur, mobilier antic, arme, precum și mumii, vizitatorii vor admira statuia gigantică a faraonului Ramses cel Mare, monarhul cu cea mai îndelungată domnie din istoria Noului Regat Egiptean (și probabil din istoria civilizației egiptene, căci durata domniei de 90 de ani a faraonului Pepi al II-lea este încă pusă la îndoială de egiptologi). Ramses al II-lea cel Mare a domnit 67 de ani! De ce este cunoscut ca „Ramses cel Mare”? A construit cele mai multe monumente la scară largă. A încheiat primul tratat de pace cunoscut din istorie. A participat la prima bătălie documentată din istorie după cea de la Megiddo a lui Tutmes al III-lea. A avut peste 200 de neveste și concubine din care au rezultat peste 100 de copii (53 de fiice, 50 de fii), precum și un număr necunoscut de nepoți. A trăit atât de mult încât că majoritatea copiilor săi erau decedați până la finalul vieții sale. Istoricii au considerat că i se cuvine pe drept titlul „cel Mare”, la fel ca Frederic cel Mare, Alexandru cel Mare, Carol cel Mare și Constantin cel Mare. Familia Potrivit Britannica, Ramses al II-lea a fost al treilea rege al celei de-a 19-a dinastii egiptene. S-a născut în anul 1292 î.Hr. El provenea dintr-o familie nobiliară, dar fără legături cu familia regală. Bunicul său, Ramses I, a devenit faraon după ce a preluat tronul într-o perioadă dificilă a Noului Regat Egiptean. Regatul era perturbat de reformele religioase ale faraonului Akenaton, precum și de declinul stăpânirii egiptene în Asia sub domniile faraonilor Tutankamon, a vizirului Ay și generalului Horemheb. Și mai erau conflictele cu regatele învecinate. Ramses I a avut o domnie scurtă. A fost urmat la tron de fiul său, Seti I. Seti I a stopat rebeliunile prinților din Palestina și sudul Siriei. A dus un război de succes cu hitiții, recuperând provinciile levantine. Prințul încoronat Ramses, viitorul Ramses al II-lea, a primit statutul de regent. Își însoțea tatăl în campaniile sale din Siria. El primise privilegii la curtea regală, instruire militară (a fost ridicat în rang de căpitan la doar 10 ani), precum și un harem. Ulterior, hitiții s-au stabilit din nou pe malul râului Orontes de la Kadesh. Începutul domniei În 1279 î.Hr., la vârsta de 40 de ani, faraonul Seti I a decedat. Prima decizie a lui Ramses al II-lea ca faraon a fost vizitarea orașului Teba pentru a organiza un festival religios de Opet. S-a închinat la Osiris, zeul fertilității și judecător al morților și a numit un nou preot al lui Amon. Ramses și-a construit propriul oraș numit Per Ramessu sau Pi-Ramses (menționat și în Cartea biblică a Exodului din Vechiul Testament) pe care l-a ornamentat cu grădini, arbuști și fântâni, precum și cu statui aliniate ale zeilor Amon la vest, Set la sud, Wadjet la nord și Astarte la est. El crescuse cu credința în zei egipteni, dar și în zei asiatici. În al patrulea an de domnie, a condus o armată pentru a recupera provinciile pierdute. A supus sudul Siriei după ce a reprimat o rebeliune. Abu Simbel Bătălia de la Kadesh În anul următor, a inițiat o expediție militară pentru a captura fortăreața hitită de la Kadesh, urmând drumul de coastă dintre Palestina și Liban. Cu o armată alcătuită din 16.000 de sulițași, lăncieri, luptători cu săbii khopesh și arcași organizați în patru divizii (Amun, Ra, Set și Ptah), precum și 2.000 de care trase de cai cu 4.000 de căruțași, Ramses al II-lea a dus bătălia de la Kadesh împotriva armatei hitite condusă de regele Muwatalli al II-lea, alcătuită din până la 40.000 de oameni (plus 2.500 de care de război). Faraonul relatează în inscripțiile sale că a câștigat bătălia, conducând personal atacul împotriva hitiților. A rezultat o victorie tactică pentru egipteni, însă strategic, o înfrângere. Egiptenii n-au reușit să captureze Kadesh. Faraonul și-a ilustrat victoria în poeme, pe pereții inscripționați ai templelor și obeliscurilor, prin statuile masive și picturile magnifice. Ramses își pedepsește dușmanii Alte expediții militare Totuși, faraonul a reușit în al nouălea an să captureze sate din Galileea și Amor, iar în al zecelea an a cucerit așezările Katna și Tunip unde și-a sculptat o statuie. El a mai condus expediții în Edom, Moab și Negeb. A dus în mai multe campanii în Siria, însoțit de șase dintre fii săi la vârstă fragedă. După 16 ani de ostilități, în anul 1258 î.Hr., Ramses al II-lea al Regatului Egiptean și Hattusili al III-lea al Regatului Hitit au încheiat un tratat de pace, primul act diplomatic de acest tip cunoscut din istorie. Când a terminat cu expedițiile din Levant, Ramses a condus personal expediții militare în Libia și în Nubia. Expediția din Nubia Nu a fost un comandant de succes precum faraonul Tutmes al III-lea, care a dus regatul la maximul său teritorial. Nici nu a avut succesele comerciale și aptitudinile diplomatice ale femeii-faraon Hatșepsut.S-a dovedit a fi însă un bun constructor, iar egiptologii secolului al 19-lea, impresionați de templele sale, i-au acordat titlul de „Ramses cel Mare”. Niciun faraon n-a mai reușit să-i egaleze glorioasa domnie. Proiecte arhitecturale Nefertari, soția favorită a faraonului Ramses a finalizat construirea unei săli de la Templul de la Karnak, a finalizat construirea unui templu al lui Seti I în Abidos, i-a dedicat tatălui său un templu funerar la Luxor, precum și un templu dedicat lui la Ramesseum. În Nubia, el a construit șase temple, precum și cunoscutul templu Abu Simbel cu cele patru