Jelena Ostapenko, ținta ironiilor la Turneul Campioanelor după ce a apărut într-o ținută de nașă
Jelena Ostapenko (Letonia, 28 de ani) a reușit din nou să surprindă prin alegerea vestimentară, de această dată la festivitatea de deschidere a Turneului Campioanelor (1-8 noiembrie). Cunoscută pentru stilul excentric și pentru faptul că nu respectă niciodată regulile modei, jucătoarea din Letonia a ales o ținută care a stârnit imediat reacții printre fani. Comentariile nu s-au lăsat așteptate, iar mulți au glumit spunând că Ostapenko „s-a teleportat din trecut”. Deși nu s-a calificat în proba de simplu de la Turneul Campioanelor, letona va evolua la dublu, alături de Su-Wei Hsieh din Taipei. Rochia bleumarin-negru, cu o croială sobră și material greu, i-a conferit Jelenei Ostapenko aerul unei nașe care s-a rătăcit la festivitatea de la Turneul Campioanelor. Iar internauții nu au iertat-o pe fosta rivală a Simonei Halep: „Parcă s-a teleportat din trecut”, a fost doar unul dintre zecile de comentarii ironice apărute pe platforma „X”. Ostapenko a mai stârnit de-a lungul anilor controverse nu doar prin aparițiile mondene, ci și prin echipamentele purtate pe teren. Memorabil a fost outfitul ei cu imprimeu de leopard, care a devenit rapid subiect de glume printre fani. Poza de grup a concurentelor din proba de simplu a fost la polul opus Dacă poza de grup a jucătoarelor din proba de dublu a generat ironii, cea care le înfățișează pe concurentele de la simplu s-a aflat la polul opus: vedetele din WTA au impresionat la capitolul vestimentar, optând fiecare pentru o ținută adaptată stilului propriu. Liderul mondial Aryna Sabalenka a atras atenția cu o rochie roz, în timp ce restul participantelor, printre care Iga Swiatek și Coco Gauff, au mizat pe tonuri neutre. „Cele mai bune din lume! Cele mai valoroase opt jucătoare de tenis ale anului 2025, reunite la Riad, pe scena supremă a tenisului feminin”, au transmis reprezentanții WTA în descrierea imaginii oficiale.
NASA prezintă noua generație de astronauți: 10 candidați selectați din peste 8.000 de aplicanți
Agenția Spațială Americană (NASA) a prezentat luni, în cadrul unei ceremonii la Centrul Spațial Johnson din Houston, cei 10 noi membri ai corpului său de astronauți, aleși dintr-un număr record de peste 8.000 de candidați. Selecția include șase femei și patru bărbați, marcând astfel prima clasă în care femeile sunt majoritare. Noii astronauți sunt oameni de știință, ingineri și piloți de test cu experiență. Printre ei se numără Anna Menon, inginer SpaceX care a călătorit deja în spațiu în cadrul unei misiuni private ce a inclus prima ieșire comercială în spațiu, precum și geoloaga Lauren Edgar, care a lucrat la roverul Curiosity pe Marte și la echipa științifică a programului Artemis, programat să aselenizeze astronauți cel mai devreme în 2027. Acting Administratorul NASA, Sean Duffy, a subliniat ambițiile agenției: „Avem un plan îndrăzneț de explorare pentru viitor. Unul dintre voi ar putea fi printre primii oameni care vor păși pe Marte”, a spus el, reiterând determinarea SUA de a rămâne lider în explorarea spațiului. Este a 24-a clasă de astronauți NASA de la programul Mercury Seven din 1959. Cei selectați vor urma doi ani de pregătire intensivă, după care vor putea participa la misiuni spațiale. În prezent, corpul activ al NASA numără 41 de astronauți, iar cu noii membri, numărul total al persoanelor selectate de agenție de la înființare ajunge la doar 370.
NASA avertizează că, în următoarele decenii, sunt așteptate fenomene meteorologice spațiale extreme. Soarele se trezește încet
Oamenii de știință avertizează că soarele ar putea să se „trezească” dintr-o scurtă perioadă de relativă inactivitate, fapt ce contrazice ipotezele anterioare despre acest lucru. Astfel, un nou studiu al NASA sugerează că activitatea solară va rămâne ridicată sau va crește și mai mult în următoarele decenii, potrivit Live Science. Dacă acest lucru se adeverește, ar putea însemna că ne așteaptă decenii de vreme spațială potențial periculoasă. Soarele urmează un ciclu de activitate solară, de aproximativ 11 ani, care începe cu o perioadă prelungită de liniște, cunoscută și sub numele de „minim solar”, dezvoltându-se ă până la un vârf exploziv, cunoscut sub numele de „maxim solar”, când poduce frecvent furtuni solare puternice. Acest model este cunoscut sub numele de „ciclul petelor solare”, pentru că numărul petelor întunecate de pe suprafața soarelui crește și scade odată cu activitatea solară, potrivit sursei citate. La rândul său, ciclul petelor solare este guvernat de un ciclu mai lung, de 22 de ani, cunoscut sub numele de „ciclul Hale”, în timpul căruia câmpul magnetic al soarelui se inversează complet și apoi revine la starea inițială. La începutul anilor 2000, tendința descendentă a activității solare i-a determinat pe unii oameni de știință să creadă că este posibil să intrăm într-un nou „minim solar profund”, teorie care a câștigat teren după ultimul maxim solar, între 2013 și 2014, acesta fiind mult mai slab decât ciclurile anterioare. Totuși, actualul ciclu al petelor solare, care tocmai a atins apogeul, a răsturnat masiv această teorie. Într-un nou studiu, publicat pe 8 septembrie în The Astrophysical Journal Letters, cercetătorii au analizat mai mulți indicatori ai activității solare, inclusiv vântul solar, intensitatea câmpului magnetic și numărul petelor solare. Astfel, au descoperit că aceștia au înregistrat o tendință ascendentă, începând cu anul 2008, și ar putea crește și mai mult în ciclurile viitoare, sugerând că teoria minimului solar profund este definitiv abandonată. „Toate semnele indicau că soarele va intra într-o fază prelungită de activitate redusă. Așadar, a fost o surpriză să vedem că tendința s-a inversat. Soarele se trezește încet”, a declarat autorul principal al studiului, Jamie Jasinski, fizician specializat în plasmă la Laboratorul de Propulsie Jet al NASA din California de Sud, pentru NASA. În prezent, cercetătorii susțin că ne apropiem de sfârșitul celui mai recent maxim solar, care a început oficial la începutul anului 2024, care nu s-a desfășurat așa cum era de așteptat. De atunci, soarele a atins cel mai mare număr de pete solare din ultimii 20 de ani și a emis un număr record de erupții solare puternice de clasa X, adică cel mai puternic tip de explozie pe care soarele este capabil să o producă. De asmenea, în timpul actualului maxim, Pământul a fost lovit de mai multe furtuni geomagnetice majore sau perturbări ale câmpului magnetic al planetei. Cel mai notabil eveniment „extrem” a fost înregistrat în luna mai a anului 2024, când a declanșat unele dintre cele mai vibrante aurore boreale din ultimele secole și a provocat pagube de peste 500 de milioane de dolari. Sudiul de acum avertizează că ceea ce am văzut în ultimii ani va deveni, cel mai probabil, o situație de fapt în următorii zeci de ani. Acest lucru ar putea fi deosebit de problematic, pentru că umanitatea a devenit mult mai dependentă de tehnologii care sunt susceptibile la interferențe din partea vremii spațiale, cum ar fi rețelele electrice, mașinile controlate prin GPS și sateliții care orbitează Pământul, care pot fi doborâți din cer de furtunile solare. În prezent, nu este clar de ce soarele a înregistrat o scădere a activității solare în ultimele decenii sau ce ar putea determina renașterea sa actuală. „Tendințele pe termen lung sunt mult mai puțin previzibile și sunt ceva ce nu înțelegem încă pe deplin”, a mai spus Jamie Jasinski. FOTO – Caracter ilustrativ
Bine aţi venit acasă! Moment emoționant pentru patru astronauţi care au revenit pe Pământ / Cinci luni petrecute pe Staţia Spaţială Internaţională
Vești bune și momente emoționante pentru patru astronauţi care s-au întors pe Pământ sâmbătă, după ce au fost trimişi pe Staţia Spaţială Internaţională în urmă cu cinci luni. Scopul călătoriei a fost de a-i înlocui pe astronauţii lăsaţi acolo de capsula Starliner a Boeing. Ultima dată când astronauţii NASA s-au întors în Pacific din spaţiu a fost în timpul misiunii Apollo-Soyuz din 1975, o întâlnire de detensionare între americani şi sovietici în orbită. Capsula SpaceX a aterizat cu paraşuta în Oceanul Pacific, în largul coastei sudice a Californiei, la o zi după ce a părăsit laboratorul orbital. „Bine aţi venit acasă”, a transmis prin radio Centrul de Control al Misiunii SpaceX, relatează AP. Au aterizat Anne McClain şi Nichole Ayers de la NASA, Takuya Onishi din Japonia şi Kirill Peskov din Rusia. Aceştia au fost trimişi în martie în locul celor doi astronauţi NASA desemnaţi pentru demonstraţia eşuată a navei Starliner. LIVE: After nearly five months on the @Space_Station, our Crew-10 space travelers are returning to Earth! Crew-10 will be our first Commercial Crew mission to splash down off the California coast. Splashdown is targeted for 11:33am ET (1533 UTC). https://t.co/rLlnqasErx — NASA (@NASA) August 9, 2025 A treia aterizare în Pacific a SpaceX cu oameni la bord, dar prima pentru un echipaj NASA în 50 de ani. Compania lui Elon Musk a mutat returnarea capsulelor din Florida pe coasta Californiei la începutul acestui an pentru a reduce riscul că resturile să cadă în zone populate, potrivit News.ro. Echipajele private consecutive au fost primele care au experimentat întoarcerea acasă în Pacific. Sursă foto: Profimedia RECOMANDAREA AUTORULUI: Compania Space X, deținută de Elon Musk, a transportat o echipă de astronauți, în doar 15 ore, la bordul navei spațiale ISS Momentul exploziei unei rachete Starship în timpul unor teste. Space X: Starship „a suferit o ANOMALIE majoră” Se caută înlocuitor pentru Space X, compania lui Musk. Administrația Trump tatonează companii RIVALE
NASA: Un asteroid cât un avion de mari dimensiuni va trece pe lângă Pământ
Asteroidul, de aproximativ 64 de metri lungime, denumit 2025 OW, se va apropia de Pământ luni, 28 iulie, trecând la o distanță sigură de 633.000 de kilometri, de aproape 1,6 ori mai departe decât se află Luna. Deși viteza sa impresionantă, de peste 75.000 km/h, ar putea părea îngrijorătoare, NASA a subliniat că nu există niciun pericol. „Este ceva foarte obișnuit”, a declarat Ian J. O’Neill, specialist în comunicare la Laboratoul Jet Propulsion, un centru de elită al NASA. „Dacă ar exista o amenințare, ați afla de la noi. Publicăm mereu alerte pe blogul nostru de apărare planetară”, a precizat expertul, citat de ABC News. NASA: Știm excat unde va fi asteroidul, acum și în următorii 100 de ani Davide Farnocchia, expert în asteroizi la Centrul NASA pentru Studiul Obiectelor din Apropierea Pământului, susține că astfel de treceri sunt normale în ecosistemul cosmic: „Trecerile apropiate de planeta noastră au loc tot timpul, fac parte din structura sistemului solar.” Asteroidul este suficient de mare pentru a fi monitorizat, iar orbita sa este bine cunoscută și nu prezintă riscuri: „Știm exact unde va fi. Probabil vom ști unde se va afla și în următorii 100 de ani”, a menționat specialistul NASA. 2029: Un asteroid uriaș va trece mai aproape de Pământ decât sateliții de comunicații Cei care speră să-l observe au parte de o veste mai puțin plăcută: nu va fi vizibil cu binoclul. Însă NASA pregătește lumii o oportunitate spectaculoasă în 13 aprilie 2029, când asteroidul Apophis, cu un diametru de peste 340 de metri, va trece la doar 31.000 de kilometri de Pământ, mai aproape decât sateliții geostaționari. Un satelit geostaționar orbitează Pământul cu aceeași viteză cu care se rotește planeta, la mai puțin de 36.000 de kilometri. „Apophis va putea fi văzut cu ochiul liber, o ocazie rară de a observa un asteroid pentru public”, a dezvăluit om de știință specializat în asteroizi. NASA reamintește că planeta noastră este lovită zilnic de aproximativ 100 de tone de praf cosmic, în general inofensiv. Impacturile semnificative sunt rare. „Pentru un obiect de dimensiunea asteroidului care trece în vecinătatea noastră luni, un impact ar avea loc o dată la 10.000 de ani”, a explicat Davide Farnocchia.
NASA a reușit imposibilul: a reparat sonda Voyager 1, aflată la 25 miliarde km de Pământ, cu un propulsor nefolosit de 37 de ani
NASA a reușit un adevărat miracol tehnologic prin repararea la distanță a uneia dintre cele mai îndepărtate sonde spațiale construite vreodată, Voyager 1. Aceasta se află acum la peste 25 miliarde de kilometri de Pământ, în spațiul interstelar, un loc unde condițiile sunt deosebit de dure, iar semnalele radio călătoresc aproape 21 de ore pentru a ajunge la destinație. Problema a apărut atunci când unul dintre sistemele de propulsie ale sondei, utilizat pentru a menține orientarea antenei, a devenit defect. Fără această funcție fundamentală, Voyager 1 risca să piardă complet contactul cu Pământul, punând capăt unei misiuni revoluționare care durează de mai bine de 45 de ani. Însă echipa NASA a găsit o soluție ingenioasă: repornirea unui sistem de propulsie secundar care nu mai fusese utilizat de peste 37 de ani. Această reparație nu este doar o realizare tehnologico-științifică impresionantă, dar și un exemplu de creativitate umană la scară cosmică. Resursele sondei sunt limitate iar controlul acesteia, din cauza distanței uriașe, implică o întârziere incredibilă în comunicare. Cu toate acestea, inginerii NASA au reușit să reactiveze propulsorul de rezervă, prelungindu-i astfel durata de viață și asigurând continuitatea colectării datelor valoroase din afara sistemului nostru solar. Importanța unui simplu propulsor într-o misiune monumentală Deși sonda Voyager 1 este cunoscută mai ales pentru imaginile și informațiile fără precedent pe care le-a furnizat despre sistemul solar, succesul misiunii sale depinde de sisteme complexe care trebuie să funcționeze armonios chiar și în cele mai neprielnice condiții. Propulsorii sunt parte esențială a acestui ansamblu, iar eșecul unuia dintre ei ar putea compromite colectarea și transmiterea de informații. Soluția tehnologică aplicată demonstrează nu doar ingeniozitatea echipei NASA, dar și durabilitatea echipamentelor proiectate în urmă cu decenii. Este interesant de remarcat faptul că Voyager 1, lansată în 1977, utilizează tehnologie considerată rudimentară după standardele actuale, având mai puțină putere de procesare decât un smartphone obișnuit. Cu toate acestea, misiunea sondei continuă să deschidă noi orizonturi științifice, oferind date neprețuite despre mediul din afara heliosferei. Decizia de a folosi propulsorii secundari arată și o profundă înțelegere a limitelor echipamentului. Inginerii au calculat cu meticulozitate fiecare comandă trimisă, asigurându-se că sonda răspunde corect și funcționează conform planurilor. O astfel de manevră complexă într-un spațiu atât de îndepărtat simbolizează angajamentul NASA față de extinderea cunoașterii umane chiar și în cele mai îndepărtate colțuri ale cosmosului. Un viitor promițător pentru explorarea spațiului adânc Ionel Vlad, fizician român specializat în știința spațială, a descris această reparație drept „un testament al dorinței omenirii de a înțelege universul”. Comparativ cu misiunile mai noi, Voyager 1 are limite evidente, însă succesul salvării acesteia oferă lecții prețioase pentru tehnologiile viitoare. În paralel, misiunea acestei sonde ridică întrebări importante despre viitorul explorării spațiale. Dacă o navă cu o vechime de aproape jumătate de secol poate fi exploatată într-un mod inovator, care ar putea fi potențialul navelor actuale construite cu tehnologii de ultimă oră? Astfel, Voyager 1 continuă să inspire, simbolizând nu doar curajul misiunilor spațiale, dar și capacitatea noastră de a depăși limitele aparente ale tehnologiei. NASA nu doar că a stabilit un nou standard de excelență, dar demonstrează și că inovația nu are limite, nici măcar la peste 25 miliarde de kilometri de casă.
Gen. Emil Străinu: NASA făcea cercetare de natură GEOFIZICĂ
Ești pregătit să afli adevăruri care îți vor schimba perspectiva asupra lumii? „Conspirații cu Gen. Emil Străinu” este noua emisiune care te va ține cu sufletul la gură în fiecare joi, de la ora 22:00. Pe 16 aprilie, generalul a vorbit despre o misiune NASA ce se întâmpla în proximitatea vacanței sale în Insula Paștelui. Străinu a descoperit unde radio potențate de statuile de pe insulă. Urmăriți emisiunea aici, integral, emisiunea. Gen. Emil Străinu este expert în fenomene aerospațiale și specialist în fenomene neidentificate. Acesta vine să dezvăluie informații incendiare despre evenimente controversate, secrete bine păzite și fenomene misterioase care ne înconjoară. În fiecare ediție, vor fi explorate subiecte tabu. De la dosare clasificate și tehnologie secretă și până la teorii despre viitorul omenirii și forțele nevăzute care influențează lumea. Gen. Emil Străinu: „Cum am reușit să-i supăr eu pe inginerii de la NASA?! Vă spuneam că am observat, am căutat să observ cu foarte mare atenție aceste statui. De exemplu, dacă voiați să luați sol de pe insulă și să-l duceți la avion, când controla bagajele aveau niște scanere speciale făcute de americani pe frecvența solului și nu puteai să iei nici cel puțin o o bucățică de 1cm³ de sol, pe lângă faptul că plăteai și amendă. Afară era o pancartă mare unde scria acest lucru, asta era prima problemă. A 2-a problemă era că în anumite zone nu aveau acces turiști. Și m-a intrigat foarte mult treaba asta. M-am dus acolo și erau niște cercetători de la NASA care făceau măsurători asupra radioactivității solului, radioactivitatea naturală, radioactivitatea vegetației, luau probe de aer de la diverse înălțimi, inclusiv cu balon, deci cercetare de natură geofizică și plus, pe lângă asta, se ocupau și de acele statui care erau trântite, căzute, așa-zis, în apă. Acolo fiind pe insulă nu puteai să asculți, chiar și cu apărat de radio, decât două posturi străine. Postul americanilor din Honolulu și postul de radio direcțional care era din Chile. Aveam un aparat micuț și avea niște baterii atipice, pe care nu le aveau acolo, pe insulă. Eram foarte supărat, că mă interesa vremea. Acolo, din oră în oră se anunță vremea. Acuma este o căldură imensă și peste o oră este o furtună, plouă cu picături mari cât piramidonul, bate vântul și așa mai departe. Am observat că în momentul când mă apropiam de anumite statui din astea, aparatul începea să cânte tare, de fapt, să meargă mai tare, mult mai tare. Prima dată am crezut că mi se pare. Când m-am dus cu el, de exemplu, lângă câmpul cu 15 statui, am crezut că am baterii noi. Imediat mi-a căzut fisa. Eu fiind ofițer de radiolocație am zis că aici e ceva, o legătură între un receptor de radio, statuile astea și locul unde ne aflăm. Și am început să fac tot felul de combinații din astea și am ajuns la concluzia că aceste statui se comportau, de fapt, ca niște antene de radio, ele având în compoziție foarte mult fier, dar nu numai fier, și alte metale, dar, în primul rând, fier. Deci când dacă lipeam aparatul de radio sau îl țineam la 10cm de statuie, sonorul era la fel ca și când ar fi avut o baterie nouă. Și atunci m-am dus să văd cum e cu cele care sunt îngropate în apă. Am început să fac diverse tatonări din astea și cu cu cele care erau în îngropate în apă. Asta până când, a venit un militar și mi-a spus că domnii din America au spus să nu mai vin acolo când sunt ei, pentru că le tulbur aparatele. De fapt, ei aveau niște generatoare, n-am să spun de ce fel erau, niște generatoare foarte puternice, și care prin niște ventuze le cuplau la aceste statui. Prin radio încercau să vadă dacă submarinele, aveau un submarin de probă pe undeva, era mai aproape, mai departe, n-am de unde să știu, dacă recepționau acest lucru. Seara, la masă, am găsit un puștan care era mai vorbăreț, am intrat în discuție cu el, i-am povestit ce am observat eu și mi-a spus să nu-i spun șefului lui, că se va se va supăra foarte tare, pentru că asta e o problemă care nu trebuie cunoscută. Savanții americani, a 2-a zi de dimineață, au venit acolo. Era unul care se numea diriginte de lucrări, acare mi-a spus că a făcut acele cercetări, să le țin totuși pentru mine, că e mai bine să nu le fac publice, că fac parte dintr-un soi de cercetări NASA care încă nu sunt terminate și trebuie să vedem că dacă nu cumva se poate lua legătura cu civilizația extraterestră, și așa mai departe. Eu am prezentat, cum am venit, o comunicare științifică, când am fost la Koln, despre această problemă. Chiar un personaj foarte important de prin conducerea unei firme de electronică și de telecomunicații de radio, a venit la mine și mi-a spus că dacă vreau să continui cercetările, îmi de el bani și putem merge să continuăm cercetări.”
Umbra lui Musk. La NASA
Influența lui Elon Musk asupra industriei spațiale americane este mai mare ca oricând. De altfel, titlul acestui articol face trimitere – în mod simbolic – la celebra expresie „Umbra lui Mircea. La Cozia” de Grigore Alexandrescu, pentru a sugera prezența dominantă, dar informală, pe care Musk o are în cosmosul politicii spațiale americane. Cu o linie directă către președintele Donald Trump și o poziție informală care se extinde în aproape toate colțurile administrației americane, Musk are acum mijloacele necesare pentru a modela politica spațială a SUA după propriile convingeri — și exact acest lucru pare că începe să se întâmple, scriu cei de la Politico. Musk, omul care controlează cerul Chiar și înainte de a deveni consilier de încredere al președintelui, influența lui Musk era deja colosală. În 2024, compania sa SpaceX a realizat 95% din toate lansările de rachete efectuate de Statele Unite, iar cei peste 7.000 de sateliți Starlink deținuți de firmă alcătuiesc cea mai mare constelație activă de sateliți din lume. Acum, cu acces direct la Casa Albă și o rețea de influență care se extinde în multiple direcții guvernamentale, miliardarul are la dispoziție toate pârghiile pentru a-și impune viziunea asupra modului în care ar trebui să arate viitorul Americii în spațiu. Controverse, contradicții și… Marte Oficial, Musk nu are nicio funcție în ceea ce privește NASA și susține că se va abține de la orice decizie legată de bugetul agenției. Dar, în realitate, comentariile sale publice — adesea făcute pe rețeaua X, pe care el însuși o deține — au stârnit controverse majore. După realegerea lui Trump, Musk a declarat că misiunea NASA către Lună este „o distragere inutilă” și a sugerat că administrația Biden ar fi „abandonat” doi astronauți pe Stația Spațială Internațională. Tot el a cerut ca ISS să fie scoasă mai devreme din orbită — o operațiune care, întâmplător sau nu, ar urma să fie realizată chiar de SpaceX. Tensiuni și temeri în industrie Declarațiile sale și poziția sa apropiată de putere provoacă o combinație de îngrijorare și entuziasm în rândul liderilor din industria spațială americană. La Space Symposium, unul dintre cele mai importante evenimente din domeniu, reacțiile au fost împărțite. „Nu mă las influențat de fiecare postare a lui Elon Musk. Întrebarea e: ce politică concretă se naște de acolo?”, a spus Tim Crain, directorul tehnologic al Intuitive Machines, companie care construiește landere lunare pentru NASA. Alții, mai ales cei care concurează direct cu SpaceX pentru contracte guvernamentale, privesc cu atenție orice semn că Musk ar putea influența alocările. Peter Beck, CEO Rocket Lab, a declarat că „vor fi multe priviri asupra lui” și că va trebui „să respecte regulile”. Musk, între salvator și monopolist În ciuda controversei, un lucru este clar: Musk iubește spațiul. Ambiția de a duce omenirea pe Marte este una dintre constantele din discursul său public, iar mulți lideri din industrie recunosc că o astfel de viziune ar putea aduce beneficii majore. „Dacă vrei să trimiți sute de oameni pe Marte, ei trebuie să petreacă mai întâi timp în spațiu”, a declarat Max Haot, CEO al companiei Vast, care construiește stații spațiale private. O misiune umană spre Marte ar deschide oportunități uriașe pentru companii precum a sa. Însă poate cea mai interesantă întrebare rămâne: chiar are nevoie Musk de NASA? Cu o avere colosală și o flotă proprie de rachete, miliardarul ar putea deveni — în sens practic — propria agenție spațială a Americii. „Există un scenariu în care pleacă fără ajutor guvernamental”, a spus Haot. Iar dacă se va întâmpla așa, întreaga industrie spațială s-ar putea regăsi, în curând, pe orbită… în umbra lui Musk.