Etichetă: NASA

Spania: Un centru NASA, evacuat din cauza incendiului de lângă Madrid

Incendiul, care se extinde în zona muntoasă Sierra Oeste, la vest de Madrid, a adus într-o situație „critică” centrul NASA din Robledo de Chavela, folosit pentru comunicațiile cu misiunile interplanetare, potrivit Europa Press. „În aceste momente, se face tot posibilul pentru protejarea instalației de antene din Robledo de Chavela, o instalație foarte importantă, care se află într-o situație critică”, a declarat reprezentantul Guvernului spaniol pentru zona Madrid, Francisco Martín. Echipele de intervenție încearcă să oprească înaintarea focului către complexul situat între localitățile Colmenar del Arroyo și Robledo de Chavela, aflate la aproximativ 50-60 de kilometri vest de Madrid. Incendiul se deplasează spre nord, favorizat de vânt. Toți angajații au fost evacuați Aproximativ 90 de angajați ai centrului au fost evacuați vineri, iar în interior nu a mai rămas nici personal de securitate sau al companiilor contractate. O parte dintre angajați au plecat în cursul dimineții, iar ultimii au părăsit centrul în apropierea serii, la ordinul Gărzii Civile. Reprezentanții centrului NASA nu au putut confirma dacă flăcările au pătruns în incintă sau dacă au afectat clădirile, echipamentele ori antenele, deoarece nimeni nu mai poate verifica situația din interior. Un centru important pentru misiunile spațiale Instalația poartă oficial numele de Complexul de Comunicații în Spațiul Profund de la Madrid și este administrată de Institutul Național spaniol pentru Tehnică Aerospațială, în colaborare cu NASA. Centrul dispune de șase antene de mari dimensiuni, inclusiv una cu diametrul de 70 de metri. Acestea permit menținerea legăturii cu sondele și misiunile aflate la distanțe foarte mari de Pământ. Stația din Robledo de Chavela este una dintre cele trei componente ale Rețelei Spațiului Profund (Deep Space Network), sistemul global de antene al NASA care asigură comunicațiile cu sondele și misiunile spațiale aflate dincolo de orbita Pământului. Celelalte două centre se află în California, la Goldstone, și la Canberra, în Australia. Amplasarea celor trei centre în zone diferite ale globului permite comunicarea permanentă cu misiunile spațiale, în timp ce Pământul se rotește. O întrerupere a activității stației din Spania ar putea lăsa unele misiuni fără monitorizare în anumite intervale. Mai multe localități au fost evacuate Cele trei focare care afectau vestul regiunii Madrid s-au unit vineri într-un singur incendiu de mari dimensiuni, complicând intervenția echipelor de stingere. Potrivit autorităților spaniole, frontul principal al incendiului a depășit capacitatea echipelor de stingere, iar aproximativ 45.000 de persoane au fost evacuate sau au primit ordin să rămână în locuințe. Robledo de Chavela se numără printre localitățile evacuate din cauza incendiului care afectează vestul regiunii Madrid. Până la finalul zilei de vineri, autoritățile spaniole dispuseseră evacuarea a șapte localități și continuau să emită ordine de evacuare sau de izolare pe măsură ce incendiul avansa.

Cerul s-a făcut roșu-sângeriu după cutremurele din Venezuela. Explicația care a surprins oamenii de știință

În seara zilei de 30 iunie, cerul de deasupra capitalei venezuelene a căpătat o nuanță neobișnuit de intensă de roșu-sângeriu. Blood-red sky over Caracas, days after Venezuela’s deadly earthquakes. pic.twitter.com/Z9HZmfCd5h — Open Source Intel (@Osint613) July 1, 2026 Videoclipurile arată cartiere întregi scăldate în lumină roșie-sângerie, în timp ce Soarele apunea la orizont, conform Times of India. Un clip distribuit pe larg a surprins scena în timp ce locuitorii priveau uimiți spectacolul. Momentul a venit la mai puțin de o săptămână după ce Venezuela a fost lovită de două cutremure la doar 39 de secunde distanță. Este cerul roșu legat de cutremure? Nu există dovezi că fenomenul a fost cauzat de activitatea seismică, spun cercetătorii. Praful provenit de la clădirile prăbușite ar fi putut adăuga local particule fine în atmosferă. Cauza principală a fost însă un fenomen natural cunoscut în Venezuela sub numele de „candilazo”. Termenul descrie apusuri de soare de un roșu sau portocaliu excepțional de intens, frecvente în regiune. Ce este fenomenul „candilazo”? Pe măsură ce Soarele se apropie de orizont, lumina traversează o grosime mult mai mare a atmosferei. De-a lungul acestui traseu mai lung, lungimile de undă albastre și violete sunt împrăștiate prin fenomenul de împrăștiere Rayleigh. Rămân astfel dominante lungimile de undă roșii și portocalii, care colorează cerul. Potrivit NASA, împrăștierea Rayleigh afectează în mod semnificativ propagarea luminii prin atmosferă, mai ales în zona ultravioletă. Efectul devine și mai puternic atunci când aerul conține particule suplimentare, precum praf, fum sau aerosoli. Ce rol joacă praful saharian? Nordul Americii de Sud se confruntă periodic cu episoade de praf saharian, transportat peste Atlantic de alizee. Aceste particule intensifică împrăștierea culorilor reci și accentuează nuanțele roșii-portocalii ale apusului. Potrivit NASA, praful saharian ajunge în mod regulat în Caraibe și în nordul Americii de Sud. Fenomenul influențează calitatea aerului, formarea norilor și aspectul apusurilor din întreaga regiune. Geofizicienii subliniază că seismele nu pot fi prezise pe baza culorilor cerului. Nu există dovezi științifice care să lege apusurile roșii obișnuite de activitatea seismică. Cercetătorii au investigat și fenomenul rar numit „lumini de cutremur”, asociat uneori cu evenimente seismice. Acestea ar implica descărcări electrice scurte, generate de tensiuni în anumite roci, și apar ca fulgere izolate lângă orizont, foarte diferite de cerul uniform roșu văzut la Caracas. Venezuela a fost zguduită pe 24 iunie de un fenomen seismic extrem de rar. Două cutremure puternice, cu magnitudinile de 7,2 și 7,5, s-au produs la doar 39 de secunde distanță, în nordul țării. Seismele au provocat pagube majore în mai multe orașe, inclusiv în Caracas și La Guaira, fiind urmate de peste 130 de replici. Potrivit geologilor, un astfel de „dublu cutremur” este un fenomen rar, în care două seisme de magnitudine comparabilă se produc aproape simultan, amplificând efectele devastatoare. Potrivit celui mai recent bilanț oficial disponibil, cel puțin 1.943 de persoane și-au pierdut viața.  Peste 10.500 de persoane au fost rănite.

Imagini de la NASA. De ce Marea Neagră ar fi devenit turcoaz

Specialiștii de la NASA au publicat imagini din satelit care ne arată faptul că în această perioadă a anului apa Mării Negre a devenit turcoaz și seamănă, mai degrabă, cu Mediterana din Grecia sau Italia. Însă fenomenul este unul cât se poate de natural și este datorat înfloririi fitoplantonului acoperit cu plăci de carbonat de calciu, ceea ce dă acest aspect turcoaz al apei, scrie Știripesurse. Culoarea turcoaz este probabil dată de coccolitofori, un tip de fitoplancton acoperit cu plăci de carbonat de calciu care pot conferi apelor de suprafață un aspect albastru-lăptos. Aceste tipuri de fitoplancton tind să domine la sfârșitul primăverii și la începutul verii. În alte perioade ale anului, diatomele, un tip de alge microscopice cu cochilii de siliciu, pot să devină mai răspândite și tind să întunece apa, mai mult decât să o lumineze. Un astronaut de la bordul Stației Spațiale Internaționale a fotografiat strâmtoarea pe 27 mai 2026 (mai jos), cu aproximativ o lună înainte de imaginea PACE. El a surprins înflorirea fitoplanctonului pe măsură ce acesta urma curenții de pe ambele părți ale căii navigabile. Culoarea turcoaz spectaculoasă a Mării Negre este deci determinată de înflorirea masivă a unei specii de fitoplancton microscopic numit cocolitoforide. Fenomenul natural apare de regulă la sfârșitul primăverii și începutul verii, și transformă apele închise specifice mării în nuanțe lăptoase, similare cu cele din zonele tropicale. În această perioadă a anului, fluviile mari (Dunărea, Niprul) varsă în mare cantități uriașe de nutrienți. Totodată, și creșterea temperaturii apei și intensificarea luminii solare creează mediul perfect pentru reproducerea lor rapidă. Acum, apele de la suprafață devin mai calde și stabile, un scenariu în care cocolitoforidele domină în fața altor specii de alge, precum sunt diatomeele, care tind să întunece apa. Biologii marini monitorizează însă atent aceste înfloriri algale, întrucât, dacă sunt extrem de mari și durează prea mult, pot consuma oxigenul din apă la descompunere, afectând fauna locală.

Zborul Artemis II, powered by… AMD

Când auzim de o misiune spațială precum Artemis II, primul gând merge la rachetă, la lansare, la echipaj. Este partea spectaculoasă. Dar realitatea este că succesul unei astfel de misiuni stă, în mare parte, într-un loc mult mai puțin vizibil: sistemul informatic din interiorul navei spațiale. Iar aici intervine o componentă despre care se vorbește prea puțin: tehnologii de materiale dar și tehnologii de IT capabile să funcționeze în spațiu, inclusiv cea dezvoltată de AMD. O scurtă recapitulare a Programului Artemis Artemis este un program al cărui nume vine de la denumirea din greacă a zeiței Lunii, Artemis, sora geamănă a zeului Apollo (programul anterior cu aselenizare umană), dar cu un twist: denumirea feminină a fost aleasă pentru a sărbători includerea primei femei într-o misiune lunară, astronauta Christina Koch, lucru esențial pentru a testa cum reacționează și corpul feminin în spațiu. În acest context, Orion este capsula spațială care transportă astronauți, denumită după constelația cu același nume. Toate aceste denumiri nu sunt întâmplătoare, ci reprezintă o tradiție a celor de la NASA de a numi vehiculele de explorare spațială după obiecte cerești sau personaje mitologice. Programul Artemis conține 5 misiuni planificate (de la I la V) pentru a întoarce omul pe Lună: Artemis I (26 de zile; 16 noiembrie – 11 decembrie 2022) – misiune fără echipaj care a testat racheta SLS (Space Launch System, racheta care propulsează capsula) și modulul Orion pe orbită în jurul Lunii. Artemis II (10 zile; 1 – 10 aprilie 2026) – prima misiune cu echipaj uman; astronauții au ocolit Luna pentru a valida sistemele de zbor cu oameni. Artemis III (≈ 2 – 3 săptămâni; planificată pentru 2027) – misiune cu echipaj dedicată testelor critice de andocare și integrare, fără aselenizare. Artemis IV (≈ 3 – 4 săptămâni; planificată pentru 2028) – prima misiune Artemis cu aselenizare, marcând revenirea oamenilor pe suprafața Lunii. Artemis V (≈ 1 lună sau mai mult; planificată pentru final de 2028 / început de 2030) – misiune de consolidare, cu o nouă aselenizare și operațiuni lunare extinse. Până acum au fost finalizate două misiuni, I și II. Artemis II a trecut printr-o serie de etape în care fiecare sistem depindea de celălalt: lansarea cu SLS, intrarea pe orbită, verificările inițiale, manevrele de apropiere, plecarea spre Lună, zborul în jurul Lunii, întoarcerea spre Pământ, reintrarea în atmosferă și, la final, aterizarea în ocean. Obiectivele Artemis II Scopul principal al misiunii a fost testarea de tehnologii. Interesant este că una dintre tehnologiile folosite de capsula Orion este chiar AMD. Într-o postare pe paginile de LinkedIn și X, AMD menționează că a contribuit la misiunile Artemis I și II cu FPGA-urile AMD Virtex 5QV. Pe scurt, Artemis I și Artemis II (dar și viitoarea Artemis III) sunt misiuni de testare a echipamentelor pentru scopul suprem al seriei: aselenizarea din misiunile Artemis IV și Artemis V. Sursa foto: nasawatch.com După mai bine de 50 de ani, tehnologiile s-au schimbat complet din toate punctele de vedere, așadar au fost necesare noi teste pentru a face misiunea lunară sigură pentru a transporta oameni. În primul rând, s-a testat scutul termic Avcoat, un material ablativ pe bază de fibre de siliciu, testat la reintrare la viteză extrem de mare în atmosfera Pământului (cca 5000 °C), care se exfoliază progresiv pentru a atenua impactul. Alte echipamente testate au fost vestele de protecție împotriva radiațiilor AstroRad, realizate din straturi flexibile de polimeri. FPGA-urile AMD Virtex 5QV, care sunt cipuri speciale ce pot fi reconfigurate pentru sarcini diferite, pot îndeplini mai multe roluri simultan și sunt construite să reziste acolo unde spațiul nu iartă. În afara protecției oferite de atmosfera Pământului, radiațiile pot produce erori imprevizibile în electronică, adică biți care se schimbă aleatoriu și pot compromite întregul sistem, iar ceea ce pe Pământ este o raritate, în spațiu este un lucru constant. Tocmai de aceea, AMD este testat în astfel de misiuni: pentru că aceste cipuri sunt proiectate special să detecteze și să corecteze erori cauzate de radiații, să continue să funcționeze în condiții ostile și să evite situații critice în care sistemele ar putea ceda, lucru care demonstrează că nu este vorba doar despre performanță, ci despre tehnologie construită să nu cedeze atunci când nu există loc de erori, având in vedere ca orice eroare sau greșeala poate costa viața întregului echipaj. Pe lângă toate acestea, s-au mai testat panouri solare de ultimă generație, baterii optimizate pentru cicluri lungi și temperaturi variabile, sisteme de life support (pentru reciclarea aerului și a apei, controlul temperaturii și umidității în spații mici), sisteme de comunicații – toate acestea fiind tehnologii noi, testate până acum doar în medii de simulare pe Pământ. Artemis II – o misiune reușită Misiunea Artemis II a fost un succes real: a reușit să lanseze, să susțină în spațiu și să readucă pe Pământ oameni, iar AMD a făcut parte din acest moment unic in istorie. Pe lângă asta, cei patru astronauți ai misiunii Artemis II au doborât recordul de distanță parcursă de oameni în spațiu, depășind cel mai îndepărtat punct în raport cu Terra atins anterior de astronauții programului Apollo în mijlocul anilor 60. Având în vedere că tehnologiile AMD au demonstrat din plin că pot participa cu succes la astfel de procese cu echipaj uman în Artemis I și II, este foarte probabil ca acestea să fie folosite și în următoarele misiuni Artemis.

Integrity a aterizat cu succes în Oceanul Pacific. NASA: Amerizare direct la țintă

După ce a străbătut atmosfera terestră, capsula Orion a aterizat în siguranță în Oceanul Pacific, în largul coastei orașului San Diego, potrivit Sky News.  NASA se aștepta ca Orion să atingă viteze de până la 38.365 km/h la reintrarea în atmosfera Pământului. Capsula a lansat aproape o duzină de parașute pentru a-și ușura coborârea, încetinind în siguranță nava spațială de 21.000 de livre de la viteze mari la aproximativ 32.187 de km/h pentru aterizare. După aterizare, cei patru astronauți din capsulă au așteptat intervenția navelor de recuperare din Oceanul Pacific, dar și stabilirea comunicării prin satelit cu NASA. NASA a oferit câteva cuvinte de laudă Agenția spațială a SUA a numit aterizarea capsulei drept: „Amerizare perfectă, chiar în centrul țintei” (n.r. trad – perfect bullseye splashdown). Comandantul Reid Wiseman a comunicat, de asemenea, centrului de control al misiunii că toți cei patru membri ai echipajului se află într-o stare excelentă după întoarcerea pe Pământ. După ce au rezolvat câteva probleme legate de telefonul prin satelit, controlorii misiunii au dat undă verde pentru oprirea capsulei Orion. Echipele de recuperare din zona locului de amerizare s-au asigurat că zona a fost liberă de resturi, înainte de a începe pregătirile pentru deschiderea trapei și recuperarea celor patru astronauți din interior. În jurul orei 4:24, platforma gonflabilă numită „verandă”, a fost conectată la „gulerul gonflabil de stabilizare”, instalat în jurul capsulei Orion. În acest timp, elicopterele așteptau în proximitatea capsulei, la o înălțime de 12, 19 metri. Când astronauții au ieșit din capsula Orion, aceștia au pășit, pe rând, pe o platformă gonflabilă numită „verandă”. Aceasta a fost desfășurată în fața capsulei și a avut rolul de a-i ajuta pe astronauți să își să-și recâștige echilibrul pe mare și să se obișnuiască din nou cu forța gravitațională a Pământului. Astronauții au ieșit afară din capsulă, pentru prima dată în peste 9 zile ale misiunii lor în spațiu În jurul orei 4:35, cei patru astronauți au ieșit în siguranță pe „verandă”. Christina Koch a fost prima, urmată de Victor Glover și apoi de Jeremy Hansen, ultimul dintre ei fiind comandantul Reid Wiseman. Scafandrii Marinei și personalul medical au avut ocazia să examineze echipajul înainte ca aceștia să fie ridicați, unul câte unul, în elicoptere. După ce aceștia au ajuns pe verandă, ea a fost repoziționată la aproximativ 91 de metri de capsulă, astfel încât membrii echipajului să poată fi ridicați, individual, în siguranță în elicoptere și transportați la USS John P. Murtha, nava Marinei SUA care a așteptat în apropiere, potrivit NBC News.  În jurul orei 5:00, aceștia elicopterele în care se aflau cei patru astronauți au ajuns succes pe nava USS John P. Murtha, acolo unde aceștia s-au reîntâlnit, s-au îmbrățișat, iar apoi s-au îndreptat, pe rând, spre echipajele medicale pentru a fi supuși evaluării. Administratorul NASA, Jared Isaacman, a fost prezent pe puntea de zbor și a salutat pe fiecare astronaut în parte. Echipajele vor lucra în următoarele cinci-șase ore pentru a scoate din apă capsula Orion, astfel încât NASA să poată efectua o evaluare completă a navei spațiale și a scutului său termic. Sărbătoare la Centrul de Control În tot acest timp, la Centrul de Control al misiunii toți controlorii de zbor implicați în misiunea Artemis II s-au reunit pentru a sărbători întoarcerea cu succes a celor patru astronauți. „Aceasta amintește de scena de după ultima misiune a navetei spațiale STS-135”, a declarat comentatorul NASA Rob Navias. „Totuși, aceea a fost sfârșitul unui program. Aceasta este doar începutul unui program”. NASA: „Un cadou pentru lume” Amit Kshatriya, administratorul adjunct al NASA, a declarat că misiunea Artemis II a reprezentat un „pas important” către o aselenizare în următorii ani. „Cred că drumul către suprafața Lunii este acum deschis”, a spus el. „Acesta a fost un test incredibil pentru o mașinărie incredibilă.” El a comentat, de asemenea, asupra semnificației culturale a misiunii și asupra impactului său global. „Cred că acesta a fost un cadou pentru lume”, a spus el. Capsula trebuie recuperată din largul oceanului Lili Villarreal, directoarea operațiunilor de aterizare și recuperare ale misiunii Artemis II a precizat că Orion trebuie recuperată din larg, dar a precizat că se simte entuziasmată și ușurată de succesul misiunii, dar și de faptul că cei patru astronauți sunt bine. „Mai trebuie să aducem capsula pe puntea de acces a navei, dar faptul că echipajul se află acum aici, pe navă și în infirmerie, reprezintă o etapă importantă. Știi, echipa noastră s-a pregătit și a muncit din greu, iar eu sunt foarte mândru de fiecare dintre ei. Totul a decurs foarte bine, exact cum era planificat. (…) Nu aș fi reușit fără echipa mea și, bineînțeles, fără sprijinul deplin al armatei americane. O să fie multe felicitări când vom recupera capsula, și sunt foarte bucuroasă că echipajul se simte bine”, a declarat Lili Villarreal. Aceasta a precizat că astronauții erau deja ridicați de pe scaune când au așteptat ca echipajele de recuperare să deschidă trapa. „Când am deschis trapa, ei erau deja ridicați de pe scaune, se distrau de minune, așteptând să deschidem trapa. Am deschis trapa și, bineînțeles, am efectuat prima evaluare medicală, iar toți se simțeau foarte bine. Și se distrau de minune cu echipa medicală care se afla în interiorul capsulei. Cred că toți își făceau selfie-uri cu telefoanele pe care le aveau, probabil vorbind despre ceea ce au văzut. Și erau zâmbete peste tot”, a declarat Lili Virrael. Aterizarea capsulei Orion în Oceanul Pacific pune capăt misiunii Artemis II de survol în partea îndepărtată a Lunii, începută în 1 aprilie, în cadrul căreia, cei patru astronauți, Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen, au avut prilejul de a fi primii oameni care – în peste jumătate de secol de la ultima misiune Apollo – explorează spațiul îndepărtat. Cei patru au parcurs 406.771 de kilometri de la Pământ în cadrul misiunii Artemis II, mai departe decât oricine în istorie.

O pană de șoim pe Lună? Explicația fotografiei curioase publicate de NASA

La prima vedere poate părea un mister: cum a ajuns pana de șoim acolo? Răspunsul este simplu: este vorba despre un experiment realizat în timpul misiunii Apollo 15. Povestea datează din 1971, când astronautul David Scott a decis să realizeze o demonstrație științifică de pe suprafața lunară. Ținea într-o mână o pană și în cealaltă un ciocan geologic. Comandantul a lăsat să cadă ambele obiecte de la aceeași înălțime, scrie 20minutos. Pe Pământ, rezistența aerului încetinește căderea obiectelor mai ușoare, însă pe Lună, unde aceasta nu există, toate cad cu aceeași accelerație. Rezultatul a fost că pana și ciocanul au atins solul exact în același timp. Comandantul a explicat în fața camerei că era vorba despre un experiment pentru a explica legile gravitației formulate cu secole în urmă de Galileo Galilei. „A făcut o descoperire foarte importantă despre căderea obiectelor în câmpuri gravitaționale”, a comentat. Astronautul Charlie Duke a fost cel care a surprins experimentul realizat de comandantul Scott, care a găsit pe Lună cel mai bun loc pentru a confirma descoperirile lui Galileo Galilei. „Avea dreptate”, a adăugat în videoclip după ce a observat că ambele obiecte cădeau cu aceeași viteză. Și acest lucru a devenit una dintre cele mai clare dovezi despre modul în care funcționează legile gravitației.

O pană de șoim pe Lună? Explicația fotografiei curioase publicată de NASA

La prima vedere poate părea un mister: cum a ajuns pana de șoim acolo? Răspunsul este simplu: este vorba despre un experiment realizat în timpul misiunii Apollo 15. Povestea datează din 1971, când astronautul David Scott a decis să realizeze o demonstrație științifică de pe suprafața lunară. Ținea într-o mână o pană și în cealaltă un ciocan geologic. Comandantul a lăsat să cadă ambele obiecte de la aceeași înălțime, scrie 20minutos. Pe Pământ, rezistența aerului încetinește căderea obiectelor mai ușoare, însă pe Lună, unde aceasta nu există, toate cad cu aceeași accelerație. Rezultatul a fost că pana și ciocanul au atins solul exact în același timp. Comandantul a explicat în fața camerei că era vorba despre un experiment pentru a explica legile gravitației formulate cu secole în urmă de Galileo Galilei. „A făcut o descoperire foarte importantă despre căderea obiectelor în câmpuri gravitaționale”, a comentat. Astronautul Charlie Duke a fost cel care a surprins experimentul realizat de comandantul Scott, care a găsit pe Lună cel mai bun loc pentru a confirma descoperirile lui Galileo Galilei. „Avea dreptate”, a adăugat în videoclip după ce a observat că ambele obiecte cădeau cu aceeași viteză. Și acest lucru a devenit una dintre cele mai clare dovezi despre modul în care funcționează legile gravitației.

Dumitru Prunariu explică detaliile misiunii Artemis II

Singurul cosmonaut român, Dumitru Prunariu, a vorbit, în exclusivitate pentru Gândul, despre momentul în care capsula Orion va atinge astăzi punctul maxim al călătoriei sale în jurul Lunii. Dr. ing. cosmonaut Dumitru-Dorin Prunariu, VALENTINA SAROSI / MEDIAFAX FOTO Dumitru Prunariu, inginer aeronautic de profesie, explică importanța acestui zbor care are loc la o distanță record de 406.000 de kilometri de Pământ. Acesta subliniază că, deși scopul este același ca acum 54 de ani, tehnologia de la bord este complet diferită. „Misiunea Artemis II, indiscutabil, este foarte importantă. Este istorică. Pentru prima dată după 54 de ani, un echipaj uman înconjoară Luna, ca să nu mai spun că acum 54 de ani au coborât pe Lună. Deci totul este nou, totul este în teste. Racheta purtătoare este nouă, capsula care duce oamenii spre Lună, de data aceasta, este nouă. O grămadă de lucruri trebuie testate în regim de funcționare efectivă în spațiul cosmic,” a declarat Dumitru Prunariu pentru Gândul. Primele provocări tehnice Acesta a menționat că apar deja mici provocări tehnice specifice, precum defecțiuni la toaletă sau la sistemele de internet prin care astronauții pot trimite e-mailuri direct din spațiul circumlunar. „Până acum au fost testate la sol toate ansamblurile și, uitați, că ajunse în Cosmos, dintr-o dată apar mici probleme. Ba s-a defectat toaleta, ba n-a mai mers alt lucru, de exemplu internetul, pentru că acum se pot transmite e-mailuri direct în spațiul cosmic, chiar în spațiul circumlunar. De asemenea, cu transmisiune prin sistem RENATA, ei vor ajunge la cel mai îndepărtat punct de Pământ la care a ajuns omul vreodată: 406.000 km. Apollo 13, care de asemenea doar a înconjurat Luna și s-a întors pe Pământ din cauza unei defecțiuni, a ajuns la aproximativ 400.000 km. Luna, efectiv, este, din punct de vedere al distanței dintre centrul Pământului și centrul Lunii, la circa 384.000 km.” Omul rămâne neschimbat în fața radiațiilor cosmice Dumitru Prunariu atrage atenția că, deși tehnologia a avansat semnificativ, limitele umane au rămas aceleași. „Din punct de vedere al suportabilității umane, lucrurile stau la fel. Omul este același, nu s-a schimbat genetic, nu s-a transformat. Suportă aceleași suprasarcini la lansare, la reintrarea în atmosferă. Suportă aceleași radiații cosmice în zborul spre Lună, în jurul Lunii și pe drumul înapoi, aceleași transformări în organism, datorate unui spațiu îngust în care stă, indiferent cât de bine antrenat este. Apare un anumit stres, iar faptul că este în imponderabilitate acționează asupra sistemului circulator, asupra mușchilor și oaselor. Astronauții vor trebui să se recupereze din punct de vedere fizic și medical la revenirea pe Pământ.” Dumitru-Dorin Prunariu este singurul cosmonaut român, care a realizat, în luna mai a anului 1981, un zbor spațial de 8 zile la bordul navei spațiale Soyuz-40 și al stației spațiale Saliut-6 Misiunea Artemis II Echipajul misiunii Artemis II stabilește astăzi, 6 aprilie 2026, un nou record de depărtare față de planeta noastră. Cei patru astronauți de la bordul navei depășesc borna stabilită în urmă cu cinci decenii de Apollo 13. În plus, acest zbor marchează și o premieră socială: pentru prima dată în istorie, la bordul capsulei se află o femeie și un astronaut de culoare. NASA Artemis / Sursa foto: Profimedia Echipajul depășește recordul pentru cea mai mare distanță a oamenilor față de Pământ De la ora 20, ora României, începe transmisia NASA, pe care o puteți urmări AICI. Atunci, capsula va survola partea nevăzută a Lunii. Timp de șapte ore, echipajul studiază prin hublouri formațiunile geologice și face fotografii de înaltă rezoluție. Deși doar o porțiune din această zonă beneficiază de lumină solară, datele culese sunt esențiale pentru geologii de pe Pământ care vor să înțeleagă evoluția craterelor lunare. Controlorii Artemis II monitorizează progresul navei spațiale Orion / Sursa foto: Profimedia Un punct critic al zilei are loc în spatele Lunii, unde masa satelitului blochează orice semnal radio. Timp de aproximativ 40 de minute, astronauții rămân fără contact cu centrul de control din Florida. În acest interval de izolare totală, aceștia asistă la o eclipsă solară provocată de Lună și la celebrul „răsărit pe Pământ”, imagini care urmează să ajungă la public prin platforme online. Pe 3 aprilie, agenția spațială a dat publicității și prima fotografie cu planeta noastră albastră, realizată de echipajul misiunii Artemis 2. NASA a publicat o imagine spectaculoasă cu Pământul. Fotografia a focst realizată de astronauții de la bordul capsulei Orion, din cadrul misiunii lunare Artemis 2. Astăzi, 6 aprilie, NASA a publicat și prima fotografie cu Luna. NASA publică o fotografie cu Luna realizată de echipajul Artemis 2. Racheta Space Launch System a misiunii Artemis II, cu o înălţime de 98 de metri, echipată cu capsula Orion unde se află patru astronauţi, a fost lansată miercuri, 1 aprilie 2026 și este programată să dureze 10 zile, până la data de 11 aprilie. AUTORUL RECOMANDĂ: NASA publică o fotografie cu Luna realizată de echipajul Artemis 2. Astronauții se pregătesc pentru primul zbor în jurul Lunii după 54 de ani NASA a publicat prima imagine cu Pământul de la misiunea spațială Artemis 2

Pentru prima dată din 1972, oamenii văd din nou Pământul din drumul spre Lună. NASA a publicat imaginile din a treia zi a misiunii Artemis II

Imaginile au fost publicate în a treia zi a primei misiuni din 1972 care trimite oameni în jurul Lunii. Prima a fost descrisă de centrul de control al misiunii NASA de la Centrul Spațial Johnson din Houston ca un memento că, indiferent cât de departe ajungem, rămânem o singură lume, observând, sperând și aspirând la mai mult, notează CNN. A doua imagine a fost realizată dintr-una dintre ferestrele navei Orion, o altă vedere a Pământului descrisă ca un punct albastru pal văzut prin ochii echipajului. Pământul se vede printr-o fereastră a navei spațiale Orion. Imaginile completează perfect unele comentarii ale specialistei de misiune Christina Koch în timpul unei transmisiuni live cu presa în a doua zi a zborului. „După ce am avut parte de priveliști incredibile ale planetei Pământ, văzând-o în întregime prin fereastră, faptul că în curând vom avea priveliști similare ale Lunii mă emoționează și mai mult”, a spus. „Știam că asta vom vedea. Dar nimic nu te pregătește pentru senzația impresionantă de a-ți vedea planeta luminată ca și cum ar fi zi și, în același timp, cu strălucirea Lunii noaptea, cu frumosul fascicul al apusului. Și să știu că vom avea priveliști similare ale Lunii… Sunt cu adevărat entuziasmată”. În aceeași conversație, Wiseman a comentat: „În urmă cu aproximativ o oră, Centrul de Control al Misiunii din Houston a reorientat nava noastră în timp ce soarele apunea în spatele Pământului. Nu știu la ce ne așteptam să vedem în acel moment, dar se putea vedea globul întreg, de la un pol la altul. Se vedeau Africa, Europa și, dacă te uitai atent, puteai vedea aurora boreală. A fost un moment spectaculos care ne-a lăsat pe toți patru fără cuvinte”. Wiseman a mai spus că ferestrele Orion sunt deja murdare deoarece echipajul s-a bucurat foarte mult privind în exterior. El a întrebat despre procedurile corecte pentru curățarea acestora. Echipajul a fost ocupat să facă fotografii într-un moment care includea prima lor masă împreună în spațiu, dar au amânat-o puțin pentru a privi în exterior și a face fotografii. „Ne bucurăm de o priveliște frumoasă a părții întunecate a Pământului iluminată de Lună”, a spus Jeremy Hansen, astronaut și specialist de misiune al Agenției Spațiale Canadiene. „Este fenomenal. Niciunul dintre noi nu poate lua prânzul pentru că suntem lipiți de fereastră. Facem fotografii. Reid a spus că nu mai poate rezista”.

Zborul rachetei Artemis II în jurul lunii: Racheta a fost lansată cu succes

Racheta Artemis II a fost lansată cu succes în spațiu în jurul orei 1:34, după ce numărătoarea inversă a fost inițial întreruptă pentru câteva momente. Ea a fost reluată ulterior. Racheta Artemis II a dispărut în cer, iar reprezentanții NASA tocmai au declarat că funcționează „conform specificațiilor”. Acesta este un semn clar că totul a decurs bine. Racheta depășește în prezent viteza de aproximativ 8.046 de mile pe oră, potrivit Sky News. Comandantul misiunii Artemis II, Reid Wiseman, a comunicat echipei NASA de la sol că pot vedea destinația. „Avem un răsărit de lună minunat, ne îndreptăm direct spre el”, a spus el. La scurt timp după aceea, treapta superioară a rachetei, împreună cu capsula Orion, s-au separat de restul rachetei. NASA a anunțat apoi că echipajul misiunii Artemis a intrat pe orbită la nouă minute de la începerea misiunii. La puțin timp peste 11 minute de la începerea zborului către lună, cei patru astronauți au putut să își ridice vizierele. Echipajul a început să se deplaseze în interiorul capsulei și să verifice sistemele de la bordul rachetei. „Mult succes, Artemis II”: NASA aprobă lansarea. Numărătoarea inversă a fost reluată „Sondajul de aprobare/respingere” al NASA a fost aprobat, iar echipa de lansare este acum gata de acțiune. Directorul de lansare Charlie Blackwell-Thompson a finalizat sondajul de verificare a pregătirii pentru lansare al diferitelor echipe. Fiecare a dat un răspuns afirmativ „go” când a fost solicitat, în timp ce alții au fost mai entuziaști. „Full send”, a spus unul. „Go – pentru umanitate”, a spus altul. Din capsula Orion, comandantul Reid Wiseman a spus: „Echipajul Artemis II este gata de lansare. Totul pregătit.” „Reid, Victor, Christina și Jeremy, în această misiune istorică voi purtați în voi inima echipei Artemis, spiritul îndrăzneț al poporului american și al partenerilor noștri din întreaga lume, precum și speranțele și visurile unei noi generații. Mult noroc, drum bun, Artemis II. Să mergem.” Charlie Blackwell-Thomason către echipajul Artemis Apoi au izbucnit urale din partea mai multor angajați ai NASA, care au putut fi auzite în transmisiunea live a agenției spațiale. Numărătoarea finală nu a început – NASA mai are încă câteva lucruri de rezolvat Deși lansarea rachetei Artemis II era inițial programată la ora 1:24, numărătoarea finală nu a început. NASA afirmă că mai există câteva lucruri de rezolvat. Într-o transmisie, s-a discutat despre o „anomalie a transponderului”, sistemul electronic care transmite poziția, viteza și starea rachetei și ajută comunicarea cu stațiile de la sol. Deși aceasta este o pauză planificată la T-minus 10 minute, ea a fost prelungită. Este important de menționat că, în acest moment, nu este vorba de o anulare. Inginerii NASA au o fereastră de lansare de două ore pentru a se asigura că totul este în regulă, așa că mai este destul timp. Directorul de lansare, Charlie Blackwell-Thompson, spune că recomandarea este în continuare aceea de a lansa la un moment dat, dar nu știm încă ce nouă oră ar putea fi stabilită, potrivit Sky News. Problema apărută la senzorul bateriei nu va împiedica lansarea Blogul Artemis II al NASA precizează că problema bateriei nu va afecta lansarea, potrivit informațiilor NASA, citate de Sky News. „Inginerii au investigat un senzor de pe bateria controlerului motorului de control al atitudinii din cadrul sistemului de întrerupere a lansării, care indica o temperatură mai ridicată decât cea preconizată. Se consideră că este vorba de o problemă legată de instrumentație și că aceasta nu va afecta lansarea de astăzi.” O altă problemă legată de baterie O altă problemă semnalată a fost semnalată ulterior de inginerii NASA. Este vorba despre o problemă legată de baterie, iar inginerii au un termen limită pentru a o rezolva. Problema este legată de nivelurile de temperatură ale unei baterii din sistemul de întrerupere a lansării (Launch Abort System). Se pare că una dintre cele două baterii înregistrează temperaturi care depășesc intervalul prevăzut. Acest lucru ar putea cauza probleme în ultimele minute ale numărătoarei inverse, când un computer preia controlul rachetei. Echipele încearcă acum să înțeleagă dacă problema a fost legată de un senzor sau de bateria în sine. Ulterior s-a constatat că bateria funcționează corect, însă problema ar putea fi legată de un senzor conectat la sistemul de anulare a lansării. Se lucrează în continuare la investigarea problemei. Se consideră că problema nu reprezintă un obstacol în acest moment, dar va deveni unul odată ce vom intra în faza de numărătoare inversă finală (ultimele 10 minute înainte de decolare). Dacă problema persistă și în ultimele șase minute ale numărătorii inverse (T-6 minute), lansarea ar putea fi anulată. Problema la sistemul de întrerupere a zborului, remediată la puțin timp Cu puțin timp înainte de decolare, care care este programată să aibă loc miercuri, începând cu ora 1:24, NASA afirmă că în timpul verificărilor de ultim moment a apărut „o mică problemă” la sistemul de întrerupere a zborului. Din fericire, astronauții au reușit să remedieze problema la scurt timp după apariția acesteia. Problema a survenit la sistemul de abandon al rachetei, care este crucial pentru astronauți. Se află în vârful rachetei și o poate distruge în cazul în care aceasta deviază de la traiectorie și reprezintă o amenințare la adresa siguranței, notează Sky News. „Este o componentă de siguranță foarte importantă, în ceea ce privește modul în care baza asigură siguranța publicului de aici”, a declarat un comentator al NASA în transmisiunea live a agenției. Descoperirea a fost făcută în timpul unor de revizii realizate înainte de lansare. Inginerii au reutilizat echipamente existente în Clădirea de Asamblare a Vehiculelor NASA. Problema a fost remediată la scurt timp după apariția acesteia. NASA anunțat: „S-a efectuat un test de verificare pentru a ne asigura că echipamentul este pregătit pentru lansarea de astăzi.” Racheta Artemis II este programată să decoleze la ora 01:24, ora României. Misiunea este una deosebită. Cei patru astronauți s-au îmbarcat deja la bordul rachetei și și-au pus centurile: Christina Koch, Jeremy Hansen, Reid Wiseman și Victor Glover. Dacă totul va merge bine, Artemis II va face un în jurul lunii, iar misiunea va dura