Un celebru tablou al lui Nicolae Grigorescu, adjudecat la o licitație pentru 141.000 de euro
Potrivit descrierii de pe site-ul casei de licitații, opera este reprodusă în ”Pictorul Grigorescu. Viața și opera lui” de Alexandru Vlahuță, București, 1910, pag. 234, cu titlul, „Susana”. Opera a participat la Expoziția Centenarul Pictorului Nicolae Grigorescu, 12-30 iunie 1938, București, și este reprodusă în catalogul expoziției la cat. 60, cu titlul ”Țărăncuță”. Valoarea tabloului a fost estimată la 30.000-50.000 de euro, însă a fost adjudecată la 141.000 de euro. Tabloul este realizat cu tehnica uleiului pe lemn, 32 x 23 cm, semnat dreapta jos, cu roșu, „Grigorescu”. „Subiectele naționale” îl preocupă pe Nicolae Grigorescu încă din perioada formării sale artistice, când, în timpul studiilor la Paris și al experienței decisive de la Barbizon, intră în contact direct cu tendințele picturii europene de secol XIX, orientate spre reprezentarea vieții simple și autentice. Revenit în țară după 1864 și 1867, artistul integrează aceste influențe în propria viziune, adaptând tematica realistă și lirică a școlii de la Barbizon la specificul românesc. Astfel, interesul pentru lumea rurală devine una dintre direcțiile definitorii ale creației sale, iar portretul de țărancă capătă statutul unui adevărat simbol al identității naționale, în care frumusețea simplă a satului este transpusă artistic prin sensibilitate, observație directă și idealizare poetică. Acest interes pentru figura țărăncii poate fi interpretat și ca o adaptare autohtonă a tipologiei ”țărăncii italiene”, extrem de răspândită în pictura europeană a epocii, cultivată de artiști precum William Bouguereau, Jean-Léon Gérôme, Ernest Hébert, Camille Corot sau Mariano Fortuny i Marsal. În căutarea unor imagini emblematice pentru specificului naţional în pictura românească, Nicolae Grigorescu prelucrează și adaptează această temă și o transpune în fundalul românesc, construind tipologii recognoscibile prin fizionomie, gesturi, atitudine și port. Astfel, artistul introduce echivalentul din lumea noastră într-o schemă compoziţională deja consacrată. Prin acest transfer, Nicolae Grigorescu aliniază şcoala românească de pictură la aria tematică a picturii europene, conferind o dimensiune identitară distinctă, în care țăranul și, mai ales, țăranca devin purtători ai valorilor tradiționale. Lucrarea de față se înscrie în seria amplă de portrete de țărăncuțe realizate în a doua parte a creației sale, alături de compoziții similare precum ”Țărancă”, ”Țărancă voioasă”, ”Fata cu basma albă” sau ”Cap de fată cu broboadă”. Deși reluate tipologic, fiecare figură aduce accente diferite prin fizionomia şi psihologia personajului, alcătuind un catalog de tipuri și caractere umane – unele din vecinătatea și intimitatea artistului, altele ce urmăresc asocierea oamenilor cu mediul social. Remarcăm că Nicolae Grigorescu este preocupat de redarea caracterului prin studiul fizionomiei, fiind convins – prin prisma formării sale academice – că înfățișarea subiectului reflectă caracteristici ale personalităţii. Astfel, artistul caută să transpună pe pânză lumea interioară a modelului, apelând, dincolo de realitatea vizibilă în fața șevaletului său, la imaginație în încercarea de a evidenția prima impresie care îi sugerează esențialul unui tip omenesc. Astfel, portretizarea sătenilor transcende simpla reprezentare etnografică și devine un instrument de construcție simbolică a imaginii naționale. Țărăncuțele lui Nicolae Grigorescu reprezintă figuri arhetipale. Mereu surprinse în posturi demne, vesele, luminoase, ele întruchipează puritatea și permanența lumii satului românesc. Această idealizare se regăsește și în prezenta lucrare, atât în atitudinea calmă a subiectului, cât și în coloristicul cald și în tratarea delicată a luminii. Prezenta lucrare este reprodusă în monografia dedicată pictorului de Alexandru Vlahuță sub numele de ”Susana”. Deși nu știm identitatea precisă a Susanei, chipul său a servit drept inspirație și pentru alte lucrări ale artistului. Modelul este surprins pe un fundal brun închis, neutru, care concentrează atenția asupra expresiei și a elementelor de costum. Basmaua, redată într-un alb gălbui luminos, devine centrul compozițional și principala sursă de lumină picturală, sugerând modestia, decența și statutul social al femeii din mediul rural. Modul în care aceasta încadrează chipul accentuează expresia mândră a modelului. Mărgelele roșii, frecvent întâlnite în portretele de țărănci ale lui Grigorescu, adaugă o notă cromatică vibrantă și funcționează ca element simbolic al feminității. Construcția portretului, realizată în tușe largi și modelatoare de volum, indică apartenența lucrării la etapa matură a creației artistului, de după 1890, când tema rurală este abordată într-o cheie lirică și sintetizată. Astfel, prin armonia dintre chip, port și cromatică, Nicolae Grigorescu construiește o imagine poetică a satului românesc, plină de căldură și farmec, provenită din observația directă, dar filtrată printr-o sensibilitate artistică ce transformă realitatea într-un ideal vizual al identității naționale”, se arată pe site-ul celor de la Artmark.
O replică impresionantă a Atacului de la Smârdan a lui Nicolae Grigorescu va fi licitată la casa Artmark
O apariție spectaculoasă pe piața de artă din România readuce în prim-plan una dintre imaginile-fanion ale istoriei naționale: „Atacul de la Smârdan” al lui Nicolae Grigorescu. O variantă de mai mici dimensiuni a celebrei compoziții, realizată în 1903 de pictorul româno-francez Emilian Lăzărescu, va fi oferită în licitație de Casa A10 by Artmark. Lucrarea reprezintă o replică a capodoperei considerate una dintre cele mai valoroase opere de artă românească aflate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, se arată într-un comunicat ArtMark. Replica a fost realizată la doar 18 ani după realizarea originalului Pictura lui Lăzărescu a fost realizată la doar 18 ani după finalizarea monumentalei versiuni semnate de Grigorescu, în 1885, la rândul ei inspirată direct din experiența artistului pe frontul Războiului de Independență din 1877–1878. Momentul are o semnificație culturală aparte: readuce în atenția publicului nu doar forța iconică a compoziției lui Grigorescu, ci și importanța procesului de restaurare prin care va trece lucrarea de mari dimensiuni din colecția Muzeului Național de Istorie. „Una dintre cele mai importante opere din patrimoniul cultural” „Este, fără discuție, una dintre cele mai importante opere aflate în patrimoniul instituției noastre și sigur una din cele mai importante piese din patrimoniul cultural național. După deschiderea muzeului, în 1972, a făcut parte din expoziția permanentă până în 2002. L-am expus în anul 2023, pentru a putea fi admirat de public înainte de a intra în restaurare și este foarte important ca acest proces să aibă loc, pentru ca pictura să-și recapete strălucirea de altădată și pentru a putea fi prezentată, din nou, în cadrul expozițiilor noastre”, arată Cornel Constantin Ilie, managerul interimar al Muzeului Național de Istorie a României. Restauratori de excepție Acesta și-a exprimat încrederea în echipa de restauratori, Sorina Gheorghiță și lector univ. Romeo Gheorghiță, subliniind că măiestria lor poate fi deja observată în cadrul unei expoziții dedicate restaurării picturilor din patrimoniul muzeului, unde este prezentată și o altă lucrare de Grigorescu, „Dorobanțul”. Nicolae Grigorescu a construit celebra compoziție pornind de la experiența directă a frontului, fiind unul dintre pictorii oficiali ai campaniei românești din Bulgaria. Numeroasele crochiuri și schițe realizate pe teren au stat la baza marilor sale compoziții istorice. Tocmai această autenticitate, dublată de forța plastică a scenei, face din „Atacul de la Smârdan” una dintre capodoperele artei românești și, probabil, cea mai importantă operă de artă cu temă istorică aflată încă pe teritoriul României. „Să transpui o operă de la scară mare la scară mică nu e ușor” În acest context, replica realizată de Emilian Lăzărescu capătă o valoare aparte, depășind simpla dimensiune de piață. „Nu este de mirare că Emilian Lăzărescu a dorit să se raporteze la opera lui Nicolae Grigorescu. A fost atras de această lucrare și a reprodus-o aproape identic, ceea ce este mare lucru, pentru că e foarte greu să transpui în opera ta, la o scară mai mică, opera identică a celui pe care, poate, l-ai considerat a fi un maestru al tău. Evident că lucrarea l-a provocat. Și opera sa este, de asemenea, remarcabilă”, a mai spus directorul muzeului. De admirat la Palatul Cesianu Pictura semnată de Lăzărescu poate fi admirată în cadrul expoziției dedicate Licitației de Primăvară, la Palatul Cesianu-Racoviță, zilnic, de luni până duminică, între orele 10:00 și 20:00, cu intrare liberă. Astfel, „Atacul de la Smârdan” trăiește, simbolic, un nou moment de vizibilitate: în timp ce capodopera lui Grigorescu așteaptă să revină restaurată în fața publicului, ecoul său artistic continuă să emoționeze și să circule prin istorie, prin ateliere și prin sălile de licitație.