Europa secretă de pe alte continente: teritoriile necunoscute ale Uniunii Europene
Vorbim despre teritoriile speciale ale Uniunii Europene, un grup eclectic de regiuni care, deși se află în afara continentului european (și adesea în afara radarului public), păstrează legături juridice, economice și culturale cu UE. Unele sunt departamente de peste mări, altele au statute unice, iar toate au ceva în comun: sunt adevărate bijuterii geografice, cu istorii mai complicate decât un tratat de liber schimb, scrie Serendippias.com. Pentru început, ce sunt RUP și PTU? În jargonul comunitar, ele sunt cunoscute drept RUP (Regiuni Ultraperiferice) și PTU (Țări și Teritorii de Peste Mări). RUP sunt regiuni care fac parte integrantă dintr-un stat membru (precum Guadelupa sau Insulele Canare), în timp ce PTU sunt teritorii asociate unui stat membru, dar care nu fac parte din spațiul comunitar și nici din piața unică, iar de aici lucrurile devin mai complicate. Pe scurt: există locuri în lume unde poți plăti în euro, poți vedea plăcuțe de înmatriculare franceze și poți beneficia de fonduri europene, chiar dacă te afli la mii de kilometri de Strasbourg. Bine ai venit în Europa fără continent. Polinezia Franceză: junglă și… croissante? Imaginează-ți un paradis tropical unde poți plăti cu franci CFP (o monedă rămasă din alte vremuri), poți vorbi franceza și ești, tehnic, legat de Uniunea Europeană. Așa este Polinezia Franceză, un ansamblu de arhipelaguri pierdute în mijlocul Pacificului, care include locuri celebre precum Bora Bora, Tahiti și Moorea. Deși nu face parte din teritoriul vamal comunitar, este un PTU aflat sub suveranitate franceză, ceea ce înseamnă că locuitorii săi sunt cetățeni europeni, însă legislația UE nu se aplică automat. O raritate administrativă aproape unică. Saint-Pierre și Miquelon: Franța din Canada La doar o aruncătură de băț de Newfoundland (Canada) se află acest mic arhipelag cu climat aspru și spirit francez: Saint-Pierre și Miquelon. Deși geografic pare decorul unui roman de Jack London, politic este o colectivitate teritorială franceză cu statut special. Aici, mașinile circulă cu plăcuțe franceze, cafenelele servesc espresso cu „pain au chocolat”, iar administrația funcționează după legile Parisului, chiar dacă ești înconjurat de ceață și ape reci nord-atlantice. Este unul dintre acele locuri unde Europa pare să fi ajuns din întâmplare și să fi rămas ancorată acolo. Guyana Franceză: UE în Amazon Da, Guyana Franceză face parte din Uniunea Europeană. Și nu este vorba despre Guyana sau Surinam, ci despre acel teritoriu de junglă amazoniană unde circulă euro și flutură drapelul francez, locul unde se află centrul spațial european de la Kourou. De aici sunt lansate sateliți europeni, pe fundalul unei vegetații tropicale spectaculoase. Din punct de vedere administrativ, este un departament de peste mări, ceea ce înseamnă că face parte pe deplin din UE. Dacă ai visat vreodată să explorezi jungla fără să ieși complet din spațiul european, acesta este locul potrivit. Azore, Madeira și Canare: Africa și Europa, împreună Aceste trei arhipelaguri sunt cunoscute și turistice, dar adesea trecute cu vederea în discuțiile despre „Europa neobișnuită”. Ele sunt, tehnic, Regiuni Ultraperiferice, ceea ce înseamnă că, deși aparțin UE, beneficiază de tratament fiscal și vamal diferit. De exemplu, Insulele Canare nu aplică TVA, ci propriul impozit numit IGIC. În Madeira există zone libere fiscale, iar în Azore se aplică reduceri de taxe din cauza izolării geografice. Viața într-un paradis vulcanic vine și cu avantaje juridice. Noua Caledonie: aproape europeană, aproape independentă Acest arhipelag din Pacificul de Sud este un caz fascinant. Deși aparține Franței, are un grad foarte ridicat de autonomie și a organizat mai multe referendumuri privind independența. Din punct de vedere tehnic este un PTU, însă statutul său evoluează odată cu fiecare vot. Paradoxul este că locuitorii votează la alegerile franceze, însă multe legi europene nu se aplică aici. Între timp, capitala Nouméa pare un amestec între Nisa și Tahiti, cu palmieri, plaje și administrație cu accent francez. Caraibele neerlandeze: olandezi, da; europeni, nu chiar Deși fac parte din Regatul Țărilor de Jos, insulele caraibiene Aruba, Curaçao, Sint Maarten, Bonaire, Saba și Sfântul Eustatiu nu sunt integrate propriu-zis în Uniunea Europeană. Ele sunt considerate Țări și Teritorii de Peste Mări sau, în cazul ultimelor trei, municipalități speciale cu statut particular. Ce înseamnă acest lucru? Cetățenii au pașapoarte europene, însă insulele nu aplică legislația comunitară și nu fac parte din spațiul Schengen sau din piața unică. Folosesc monede diferite, au controale de frontieră și sisteme vamale proprii și mențin o relație cu UE undeva între apartenență și asociere contractuală. Groenlanda: fost membru cu nostalgii europene Deși aparține Danemarcei, Groenlanda a părăsit Comunitatea Europeană în 1985, după un referendum surprinzător. Motivul principal a fost protejarea drepturilor de pescuit. Astăzi, Groenlanda are acorduri comerciale cu UE, dar nu face parte din aceasta. Totuși, cetățenii groenlandezi dețin pașapoarte europene și pot circula liber în spațiul Schengen. Este, într-un fel, un divorț amiabil, cu relații păstrate. Ce caută aceste teritorii în Uniunea Europeană? Întrebarea poate fi pusă și invers: ce caută Uniunea Europeană în aceste teritorii? Mult mai mult decât pare. Strategic, ele extind prezența globală a UE în toate oceanele lumii. Sunt importante pentru control maritim, prezență diplomatică, biodiversitate și, în multe cazuri, din motive istorice legate de trecutul colonial. În plus, Uniunea Europeană investește miliarde de euro prin fonduri de coeziune, dezvoltare rurală și programe de cooperare, încercând să reducă diferențele dintre Paris și Papeete sau dintre Bruxelles și Kourou. Teritoriile speciale ale Uniunii Europene reprezintă un amestec de moștenire colonială, logică juridică și realism geostrategic. Sunt colțurile exotice ale unei Europe care se întinde dincolo de continent, ajungând în locuri unde stelele de pe drapelul european par uneori mai degrabă simbolice decât geografice. Și totuși, ele există: jungla amazoniană unde se plătește în euro, Polinezia cu accent francez și insulele portugheze cu avantaje fiscale, amintindu-ne că identitatea europeană nu încape întotdeauna în limitele unui atlas. Așa că, data viitoare când crezi că Uniunea Europeană înseamnă doar funcționari la Bruxelles și eurodeputați care dezbat ora de vară, amintește-ți că înseamnă și un atol din Pacific unde steagul albastru flutură lângă un vulcan adormit. Iar asta este geopolitică în cea mai neașteptată formă.
Acord istoric: Noua Caledonie ar putea fi declarată stat, însă va rămâne teritoriu francez
Franța a anunțat un nou acord „istoric” cu Noua Caledonie, în cadrul căruia teritoriul de peste mări, zguduit de violențele separatiste de anul trecut, ar putea rămâne teritoriu francez, însă va fi declarat un nou stat, titrează The Gurardian. „Un Stat al Noii Caledonii în Republică: este un pariu de încredere”, se arată în mesajul scurt postat pe X sâmbătă de președintele Emmanuel Macron, salutând un acord „istoric”. Întâmpinându-i pe semnatari, președintele francez a precizat că după „două acorduri și trei referendumuri, Noua Caledonie, prin ceea ce ați semnat, deschide un nou capitol din viitor într-o relație de pace cu Franța”. Macron a făcut apel la negocieri pentru a depăși impasul dintre forțele loiale Franței și cele care doresc independența. Aleșii din Noua Caledonie, precum și liderii politici, economici și ai societății civile, s-au reunit aproape de Paris, pentru a elabora un cadru constituțional pentru grupul de insule. După zece zile de negocieri, partidele au ajuns la un acord Manuel Valls, ministrul teritoriului francez de peste mări a numit acordul „un compromis inteligent, care menține legăturile cu Franța și Noua Caledonie, însă conferă mai multă suveranitate argipelagului din Pacific. Prioritatea este, de acum, redresarea economică a Noii Caledonii. Costul violențelor de anul trecut, care au curmat viața a 14 persoane, este estimat la 2 miliarde de euro, reducând PIB-ul Noii Caledonii cu 10%, a precizat ministrul caledonian, Manuel Valls. Primul-ministru al Franței, Francois Bayrou, a precizat că acordul de sâmbătă, care încă are nevoie de aprobare de parlament și prin referendum are un impact istoric. Teritoriu francez de peste mări Noua Caledonie are o populație de 270.000 de persoane și se situează la aproape 17.000 de kilometri de Paris, fiind unul dintre teriroriile de peste mări care au rămas integral parte a Franței. Noua Caledonie a fost condusă de Franța încă din 1800, însă mulți indigeni Kanaci încă resping influența Franței, asupra insulelor și își doresc o autonomie mai deplină, dar și independență. Revoltele au izbucnit în mai 2024, după ce Parisul a intenționat să ofere drept de vot miilor de rezidenți non-indigeni care locuiesc în zonă de mai mult timp. Decizia a stârnit îngrijorări în rândul populației indigene din zonă, care riscă să rămână o minoritate, zdrobindu-le șansele de a câștiga independența. Ce se va schimba în Noua Caledonie? Ca parte a noului acord, locuitorii din Noua Caledonie vor avea drept de vot numai dacă au trăit în țară timp de zece ani. Acordul anunțat sâmbătă necesită o nouă creerea unei noi cetățenii a Noii Caledonii. Locuitorii au posibilitatea să opteze și pentru dublă cetățenie, caledoniană și franceză. Potrivit acrodului, „Statul Noua Caledonie” ar fi înscris în Constituția Franței și ar putea fi recunoscut și de alte țări. De asemenea, acordul prevede și un acord de redresare economică și financiară care ar putea include o reînnoire a capacităților de prelucrare a nichelului ale teritoriului. Parlamentul francez urmează să se reunească în al patrulea trimestru al acestui an pentru a vota aprobarea acordului, care va fi ulterior suspus unui referendum în Noua Caledonie în 2026.
Acrord istoric: Noua Caledonie ar putea fi declarată stat, însă va rămâne teritoriu francez
Franța a anunțat un nou acord „istoric” cu Noua Caledonie, în cadrul căruia teritoriul de peste mări, zguduit de violențele separatiste de anul trecut, ar putea rămâne teritoriu francez, însă va fi declarat un nou stat, titrează The Gurardian. „Un Stat al Noii Caledonii în Republică: este un pariu de încredere”, se arată în mesajul scurt postat pe X sâmbătă de președintele Emmanuel Macron, salutând un acord „istoric”. Întâmpinându-i pe semnatari, președintele francez a precizat că după „două acorduri și trei referendumuri, Noua Caledonie, prin ceea ce ați semnat, deschide un nou capitol din viitor într-o relație de pace cu Franța”. Macron a făcut apel la negocieri pentru a depăși impasul dintre forțele loiale Franței și cele care doresc independența. Aleșii din Noua Caledonie, precum și liderii politici, economici și ai societății civile, s-au reunit aproape de Paris, pentru a elabora un cadru constituțional pentru grupul de insule. După zece zile de negocieri, partidele au ajuns la un acord Manuel Valls, ministrul teritoriului francez de peste mări a numit acordul „un compromis inteligent, care menține legăturile cu Franța și Noua Caledonie, însă conferă mai multă suveranitate argipelagului din Pacific. Prioritatea este, de acum, redresarea economică a Noii Caledonii. Costul violențelor de anul trecut, care au curmat viața a 14 persoane, este estimat la 2 miliarde de euro, reducând PIB-ul Noii Caledonii cu 10%, a precizat ministrul caledonian, Manuel Valls. Primul-ministru al Franței, Francois Bayrou, a precizat că acordul de sâmbătă, care încă are nevoie de aprobare de parlament și prin referendum are un impact istoric. Teritoriu francez de peste mări Noua Caledonie are o populație de 270.000 de persoane și se situează la aproape 17.000 de kilometri de Paris, fiind unul dintre teriroriile de peste mări care au rămas integral parte a Franței. Noua Caledonie a fost condusă de Franța încă din 1800, însă mulți indigeni Kanaci încă resping influența Franței, asupra insulelor și își doresc o autonomie mai deplină, dar și independență. Revoltele au izbucnit în mai 2024, după ce Parisul a intenționat să ofere drept de vot miilor de rezidenți non-indigeni care locuiesc în zonă de mai mult timp. Decizia a stârnit îngrijorări în rândul populației indigene din zonă, care riscă să rămână o minoritate, zdrobindu-le șansele de a câștiga independența. Ce se va schimba în Noua Caledonie? Ca parte a noului acord, locuitorii din Noua Caledonie vor avea drept de vot numai dacă au trăit în țară timp de zece ani. Acordul anunțat sâmbătă necesită o nouă creerea unei noi cetățenii a Noii Caledonii. Locuitorii au posibilitatea să opteze și pentru dublă cetățenie, caledoniană și franceză. Potrivit acrodului, „Statul Noua Caledonie” ar fi înscris în Constituția Franței și ar putea fi recunoscut și de alte țări. De asemenea, acordul prevede și un acord de redresare economică și financiară care ar putea include o reînnoire a capacităților de prelucrare a nichelului ale teritoriului. Parlamentul francez urmează să se reunească în al patrulea trimestru al acestui an pentru a vota aprobarea acordului, care va fi ulterior suspus unui referendum în Noua Caledonie în 2026.