Listele de așteptare din spitalele europene: țara în care pacienții așteaptă aproape doi ani pentru o operație

Datele provin din raportul „Health at a Glance 2025” al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), care analizează timpii de așteptare din mai multe sisteme medicale europene, mai scrie Euronews. Una dintre cele mai îngrijorătoare situații este înregistrată în Marea Britanie, unde 11% dintre pacienți au raportat că au așteptat mai mult de un an pentru o consultație la un medic specialist. 11 mai 2026, Regatul Unit, Londra: Regele Carol al III-lea al Marii Britanii vizitează Centrul de Inovație King’s College London de la Centrul de Oncologie al Spitalului Guy’s din centrul Londrei pentru a marca cea de-a 300-a aniversare a spitalului. Foto: Eddie Mulholland/Daily Telegraph/PA Wire/dpa Chiar și în țări cu sisteme medicale bine finanțate, precum Franța și Germania, există întârzieri semnificative. Aproximativ 43% dintre pacienții francezi și 22% dintre cei germani au declarat că au așteptat între două luni și un an pentru a ajunge la un specialist. În Suedia, procentul este de 29%, iar în Regatul Unit de 32%. Consultațiile medicale de bază nu mai sunt întotdeauna rapide Raportul arată că și accesul la medicii de familie sau la asistenții medicali poate presupune perioade semnificative de așteptare. În Suedia, 23% dintre pacienți așteaptă mai mult de o săptămână pentru o consultație, procentul fiind de aproximativ 20% în Franța și Germania și de 18% în Marea Britanie. Dacă sunt incluse și persoanele care așteaptă între șase și șapte zile, procentele cresc la 30% în Suedia, 28% în Franța, 27% în Regatul Unit și 26% în Germania. Operațiile de cataractă, afectate încă de efectele pandemiei Pandemia de COVID-19 continuă să lase urme în sistemele sanitare europene. În Norvegia, 81% dintre pacienții care aveau nevoie de o operație de cataractă au așteptat mai mult de trei luni între evaluarea specialistului și intervenție. Finlanda urmează cu 71%. Situația este dificilă și în Marea Britanie și Portugalia, unde 58% dintre pacienți au depășit pragul de trei luni, precum și în Spania, unde procentul este de 53%. În schimb, Polonia, Ungaria, Suedia și Italia au raportat niveluri semnificativ mai reduse. Slovenia, record european la protezele de șold Cele mai lungi liste de așteptare sunt observate în cazul operațiilor de protezare a șoldului. În Slovenia, timpul median de așteptare a ajuns la 667 de zile în 2024, echivalentul a aproape doi ani. Pe următoarele locuri se află Polonia, cu 343 de zile, Ungaria cu 209 zile și Regatul Unit cu 174 de zile. Fiind vorba despre valori mediane, jumătate dintre pacienți au așteptat chiar mai mult decât aceste intervale. Timpi de așteptare pentru o operație la șold în țări europene. Sursa foto: OECD Potrivit OECD, listele de așteptare apar atunci când cererea de servicii medicale depășește capacitatea sistemului de sănătate. Specialiștii indică mai multe cauze: deficitul de personal medical, investițiile insuficiente, îmbătrânirea populației și creșterea cererii generate de noile tehnologii și tratamente disponibile. Expertul Luigi Siciliani, de la Universitatea York, atrage atenția că timpii de așteptare pentru serviciile medicale non-urgente au devenit una dintre cele mai importante probleme de politică publică din numeroase sisteme de sănătate europene. O problemă cu impact direct asupra sănătății pacienților Raportul OECD avertizează că amânarea tratamentelor înseamnă prelungirea perioadelor de durere și dizabilitate și poate duce la rezultate medicale mai slabe după intervenție. În plus, datele Eurostat arată că timpul de așteptare reprezintă una dintre principalele cauze pentru care europenii nu primesc la timp îngrijirile medicale de care au nevoie.

Discrepanțele sociale dintre copii îi urmăresc toată viața / Ce arată cel mai mare studiu OECD despre dezvoltarea timpurie

discrepantele-sociale-dintre-copii-ii-urmaresc-toata-viata-/-ce-arata-cel-mai-mare-studiu-oecd-despre-dezvoltarea-timpurie

Un raport publicat în mai 2026 de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) trage un semnal de alarmă despre ceea ce se întâmplă cu copiii înainte să intre în sistemul școlar. Studiul Internațional privind Învățarea Timpurie și Bunăstarea Copilului (IELS 2025), cel mai amplu de acest fel din lume, a evaluat direct peste 23.000 de copii de 5 ani din 8 jurisdicții – Coreea de Sud, Anglia, Belgia (Comunitatea Flamandă), Țările de Jos, Emiratele Arabe Unite, Malta, Azerbaijan (Baku și Sumgait) și Brazilia (statele Ceará, Pará și São Paulo) – măsurând abilități de bază în trei mari domenii: alfabetizare și matematică emergentă, funcții executive (memorie de lucru, inhibiție, flexibilitate mentală) și dezvoltare socio-emoțională. Concluzia centrală a raportului, sintetizată chiar de directorul pentru Educație al OCDE, Andreas Schleicher, este dură: până la 5 ani, „povestea este deja scrisă.” Decalajele dintre copii nu sunt variații minore – sunt prăpăstii care, dacă nu sunt adresate devreme, urmează copilul toată viața. Coreea și Anglia – în frunte. Brazilia – în coadă La alfabetizare și matematică emergentă (abilități esențiale pentru școală), Coreea de Sud se situează cel mai sus, cu un scor compozit de 545 față de media internațională de 500. Anglia urmează cu 525, în timp ce statele braziliene participante au obținut 479, cel mai slab rezultat. Decalajele dintre jurisdicții sunt mai pronunțate în aceste domenii cognitive decât în cel socio-emoțional, unde țările se grupează mai strâns. La funcțiile executive – capacitatea de concentrare, memorie operativă și adaptare rapidă la reguli schimbate – Coreea conduce detașat (564), urmată de Anglia (503) și Emiratele Arabe Unite (499). La polul opus, Brazilia se situează din nou pe ultimul loc (465). Decalajele socio-economice apar de la 5 ani Unul dintre cele mai îngrijorătoare rezultate ale studiului este amploarea inegalităților legate de statutul socio-economic al familiei. Copiii din familii avantajate economic obțin în medie cu 60 până la 70 de puncte mai mult decât copiii dezavantajați la alfabetizare și matematică emergentă – o diferență echivalentă cu aproape un an de dezvoltare. Aceste discrepanțe sunt mai mici, dar persistente, și în domeniile funcțiilor executive și ale competențelor socio-emoționale. Studiul arată totodată că doar aproximativ 15% dintre copiii din familii dezavantajate reușesc să performeze în trimestrele superioare ale distribuției – ceea ce OCDE numește „reziliență în dezvoltare.” Această cifră ajunge la 22% în anumite domenii socio-emoționale, semn că investițiile în medii de sprijin pot face diferența chiar și pentru cei mai vulnerabili copii. Fetele depășesc băieții în aproape toate domeniile La 5 ani, fetele obțin scoruri mai mari decât băieții în toate cele trei dimensiuni evaluate, diferența fiind cea mai pronunțată în competențele socio-emoționale. Fetele depășesc băieții cu 20 până la 31 de puncte la identificarea emoțiilor, comportamentul prosocial și controlul comportamental. Diferența este cel mai mică la matematica emergentă, singurul domeniu unde băieții din Coreea obțin scoruri ușor superioare. Îngrijorător, aceste decalaje în favoarea fetelor sunt mai mari în rândul copiilor cu cele mai slabe performanțe, sugerând că băieții vulnerabili sunt cel mai expuși riscului de rămânere în urmă. Ce se întâmplă acasă contează enorm – dar nu în felul în care credem Capitolul dedicat mediului familial aduce rezultate surprinzătoare pentru părinți. Frecvența cu care părinții citesc copilului dintr-o carte este activitatea cu cea mai puternică asociere pozitivă cu scorurile la alfabetizare și numerație – o diferență de 32 de puncte la alfabetizare între familiile care citesc zilnic și cele care citesc rar, chiar și după controlul nivelului socio-economic al familiei. De asemenea, accesul la mai mult de 50 de cărți pentru copii acasă este asociat cu scoruri cu 42 de puncte mai mari la alfabetizare emergentă față de familiile cu mai puțin de 25 de cărți. Prin contrast, utilizarea dispozitivelor digitale de către copii nu este asociată cu rezultate mai bune – și în unele jurisdicții are chiar corelații negative, în special cu alfabetizarea și numerația. 46% dintre copiii din studiu folosesc un dispozitiv digital în fiecare zi, cu proporții mai mari în familiile dezavantajate economic. Studiul nu găsește dovezi că activitățile digitale educative realizate împreună cu părinții au un impact consistent pozitiv. Implicarea părinților în viața instituției de educație timpurie a copilului contează de asemenea – copiii cu părinți implicați activ obțin scoruri cu până la 52 de puncte mai mari în domeniile socio-emoționale, chiar și după ajustarea pentru statut socio-economic. Grădinița contează dacă e de calitate și accesibilă Copiii care au intrat mai devreme în sistemul de educație timpurie tind să obțină scoruri mai bune la 5 ani. Această asociere este mai puternică pentru alfabetizare și numerație decât pentru funcțiile executive sau competențele socio-emoționale. Totuși, studiul avertizează că simpla participare la grădiniță nu este suficientă: calitatea acesteia contează decisiv. Un rezultat important este că nu există dovezi că frecventarea educației timpurii reduce mai mult decalajele socio-economice pentru copiii dezavantajați decât pentru cei avantajați. Dimpotrivă, copiii avantajați participă în medie cu aproximativ 5 luni mai mult la educație timpurie, ceea ce poate amplifica inegalitățile în loc să le reducă. OCDE recomandă explicit politici care să crească participarea copiilor dezavantajați și să asigure o calitate consistentă a serviciilor. Un aspect tehnic relevant: în medie, 36% din variația scorurilor la alfabetizare și numerație emergentă este explicată de diferențele dintre instituțiile de educație timpurie frecventate — nu de caracteristicile individuale ale copilului. Aceasta înseamnă că instituția contează enorm, ceea ce face calitatea și echitatea accesului la ea o prioritate de politică publică. Un copil din zece are dificultăți, dar sprijinul ajunge acolo unde e nevoie Aproximativ unul din zece copii din studiu a experimentat dificultăți timpurii de învățare sau de comportament, cu o prevalență mai mare în familiile dezavantajate socio-economic. Vestea relativ bună: copiii expuși unui număr mai mare de factori de risc au mai mult șanse să primească suport specializat, ceea ce sugerează că sistemele de sprijin sunt, în general, orientate corect spre cei mai vulnerabili. Ce înseamnă pentru politicile publice Raportul OCDE oferă un mesaj clar pentru decidenții politici: investițiile în primii ani de viață aduc cel mai mare randament pe termen lung. Schleicher subliniază că

În România, sănătatea mintală este subdiagnosticată, nu pentru că stăm bine cu capul, ci pentru că nici acum n-am scăpat de teama de stigmă / Raport OECD

in-romania,-sanatatea-mintala-este-subdiagnosticata,-nu-pentru-ca-stam-bine-cu-capul,-ci-pentru-ca-nici-acum-n-am-scapat-de-teama-de-stigma-/-raport-oecd

Deși în multe sectoare ale Sănătății lucrurile s-au mai îmbunătățit, în ceea ce privește sănătatea mintală, România se confruntă cu mari provocări. În mare, sistemul actual al gestionării sănătății mintale, este axat pe instituționalizare. Accesul la serviciile de psihiatrie este restrâns, iar consultațiile psihoterapeutice costisitoare și stigma socială fac dificilă oferirea de îngrijri eficiente. Nevoile populației, în privința sănătății mintale, rămân subevaluate și insuficient deservite. Aceasta este, sintetizat, concluzia Raportului OECD despre sistemul de sănătate mintală din România, un document ce trage, de fapt, un mare semnal de alarmă asupra sănătății mintale din România, care, ne place sau nu, este o gravă problemă de sănătate publică, subdiagnosticată și precar abordată. Potrivit evaluării OECD, tulburările mintale ale românilor vin din anii grei de traumă comunistă, o povară dusă inconștient ani de zile, lucru care devine un indicator important al problemelor sociale asociate cu sănătatea mintală. Mulți români evită să caute ajutor, fie din cauza stigmei care înconjoară problemele de sănătate mintală, fie din lipsa banilor – rate mult mai ridicate decât în alte state OECD. De asemenea, nevoile neacoperite de servicii mintale reprezintă aproximativ 12% din totalul nevoilor de sănătate neîndeplinite, ceea ce reflectă dificultățile reale ale pacienților în a accesa îngrijire adecvată. Sistemul de sănătate mintală rămâne axat pe instituții și nu prea are alternative la asta În România, îngrijirea persoanelor cu afecțiuni mintale se bazează încă preponderent pe spitalizare și tratament medicamentos. Este, încă, foarte greu de găsit alternative comunitare sau servicii primare de suport psihosocial, deși logistică ar fi. Dotarea de paturi în secțiile de psihiatrie este relativ mare (0,9 la mia de locuitori în 2023) – o medie mai mare decât a altor state OECD, dar această abordare instituțională nu reușește să răspundă eficient nevoilor de tratament pe termen lung și de reintegrare socială a pacienților. În privința aceasta, a dotării de paturi, România se află pe un onorabil loc 4, după Coreea de Sud, Japonia și Germania, în timp ce țări ca Luxemburg, Finlanda, Danemarca, Olanda sunt departe în clasamentul închis de Costa Rica. Raportul subliniază, de asemenea, că serviciile post-externare pentru sprijin psihosocial și reabilitare sunt fragmentate și insuficiente, ceea ce poate duce la fenomenul „ușii rotative” — persoanele revin frecvent din cauză că lipsește îngrijrea continuă și adecvată. Costuri în creștere pentru societate Unul dintre capitolele raportului OECD evidențiază că tulburările mintale au generat costuri considerabile pentru România, estimate la aproximativ 10 miliarde de euro în 2022 — aproape 4% din PIB, incluzând costuri directe în sistemul de sănătate și efectele asupra pieței muncii. Recomandări pentru reformă OECD recomandă României să dezvolte o strategie națională de sănătate mintală cu resurse adecvate și angajament politic puternic, care să extindă rolul serviciilor comunitare și de îngrijire primară, să reducă dependența de spitalizare și să combată stigmatizarea prin educație și integrare socială. „România s-a angajat să realizeze tranziția de la serviciile spitalicești către asistența medicală primară și serviciile comunitare, așa cum se menționează în Strategia Națională de Sănătate 2023-2030 și în Programul Operațional Sănătate 2021-2027. De asemenea, țara a luat măsuri pentru consolidarea prevenției și a screening-ului în cadrul asistenței primare, cu sprijinul financiar asigurat prin investițiile din PNRR”, se menționeaZă în raport. Screening de tip „riscogramă” și prevenție „Acest lucru presupune furnizarea unui test de screening de tip „riscogramă”, oferirea unui control preventiv anual pentru adulții cu vârsta de peste 18 ani (care, înainte de 2023, era acordat o dată la trei ani pentru persoanele între 18 și 39 de ani) și restructurarea metodei de plată a furnizorilor pentru a încuraja medicii de familie să depisteze și să monitorizeze pacienții cu boli cronice, începând cu anul 2024. Recent, țara a introdus o schemă de plată bazată pe performanță (P4P) care recompensează activitățile preventive cu un tarif mai mare și a crescut ponderea plăților per serviciu de la 50% la 65%, reducând cota per capita din remunerație pentru a încuraja managementul bolilor și prevenția în asistența primară. De asemenea, România depune eforturi pentru a îmbunătăți furnizarea serviciilor de asistență primară și comunitară prin dezvoltarea unei rețele de aproximativ o sută de centre comunitare integrate pe tot teritoriul țării, alături de modernizarea facilităților de diagnostic și testare din cadrul acestor centre. Totuși, aceste acțiuni ar trebui susținute de un angajament politic puternic și de realocarea resurselor către asistența primară și prevenție, pentru a construi un sistem de sănătate mai solid și mai rezilient, capabil să răspundă nevoilor unei populații în curs de îmbătrânire și viitoarelor provocări din domeniul sănătății”, menționează raportul.

Secretarul General al OCDE, Mathias Cormann, vine luni în România

secretarul-general-al-ocde,-mathias-cormann,-vine-luni-in-romania

Secretarul General al OCDE, Mathias Cormann, vine luni la București. La ora 9.00 el va fi primit, la Palatul Cotroceni, de președintele Nicușor Dan. Începând cu ora 10.00 Corman ajunge la Palatul Victoria, unde are programată o întrevedere bilaterală cu Ilie Bolojan. La 10.30, cei doi vor participa la reuniunea Comitetului național pentru aderarea României la OCDE, iar la ora 11.15 sunt programate declarații de presă comune. Oficialul are programată, luni, de la ora 15.00, o întâlnire și cu președintele Senatului, Mircea Abrudean. De asemenea, Cormann va avea, începând cu ora 15.20, o întrevedere cu președintele Camerei Deputaților, Sorin Grindeanu. România a devenit stat candidat la OCDE în ianuarie 2022, primind Foaia de parcurs în luna iunie 2022. Acest document stabilește termenii, condițiile și procesul de desfășurare a aderării la Organizație. România se află în etapa de evaluare tehnică din partea Comitetelor incluse în Foaia de parcurs, eforturile fiind axate pe implementarea recomandărilor prioritare primite din partea acestora și susținerea evaluărilor sectoriale. OCDE este un for interguvernamental care are drept obiect de activitate identificarea, diseminarea şi evaluarea aplicării politicilor publice optime pentru asigurarea creşterii economice, prosperității şi dezvoltării durabile în rândul statelor membre, precum și la nivel global.