Cine este pacientul zero, ornitologul de pe MV Hondius
Leo și Mirjam Schilperoord erau ornitologi. Cei doi se întorceau dintr-o călătorie în Argentina, unde observaseră fauna locală. Potrivit AFP, bărbatul în vârstă de 70 de ani a murit primul. Acum a fost identificat ca fiind presupusul pacient zero al focarului de hantavirus care a lovit nava de croazieră. S-a îmbolnăvit la bord și a prezentat simptome compatibile cu infecția – probleme respiratorii, febră, dureri de cap, dureri abdominale și diaree – înainte de a muri pe 11 aprilie. Corpul său a fost debarcat de urgență în Saint Helena, un teritoriu britanic din Atlanticul de Sud, preia Le Figaro Escala fatală Soția sa, în vârstă de 69 de ani, care inițial era în stare bună de sănătate, îl însoțise în acest port de escală. Dar la întoarcere, și ea a dezvoltat simptome, suferind de dureri și vărsături. A fost evacuată în Africa de Sud, unde a murit două săptămâni mai târziu într-un spital din Johannesburg. „Iubitori de natură” Ziarul olandez Algemeen Dagblad oferă însă câteva detalii suplimentare despre identitatea lor. Cuplul este din Haulerwijk, un sat cu 3.000 de locuitori situat în municipalitatea Ooststellingwerf, în provincia Friesland. Erau cunoscuți și respectați de localnici, descriși drept „iubitori de natură” și „ornitologi pasionați”. Cu puțin timp înainte de îmbarcare pe MV Hondius, terminaseră o lungă călătorie prin America de Sud și aleseseră să-și încheie aventura cu această croazieră idilică cu Oceanwide Expeditions, cu plecare din Vlissingen, un oraș din Olanda. Groapa de gunoi din Țara de Foc În timpul călătoriei lor în Argentina, cuplul a vizitat o groapă de gunoi din apropierea orașului Ushuaia, Țara de Foc, pentru a observa caracara cu gât alb, care se găsește în regiune. Locul este bine cunoscut de pasionații de păsări, deoarece păsările vin să se hrănească acolo. Cu toate acestea, localnicii preferă să-l evite din cauza numeroaselor rozătoare prezente, care sunt purtătoare de hantavirus. Potrivit autorităților, la această groapă de gunoi cuplul a contractat virusul. O promisiune respectată Într-o declarație citată de The Independent, compania Oceanwide Expeditions a indicat că „autoritățile olandeze au convenit să depună un efort comun pentru a organiza repatrierea celor două persoane în Olanda. O promisiune care a fost în cele din urmă respectată, deoarece pasagerii navei au fost evacuați pe insula Tenerife duminică, 10 aprilie, și apoi repatriați în țările lor datorită implementării unui protocol sanitar riguros. Recomandarea aurorului: Care sunt simptomele hantavirusului. Epidemia ar fi ajuns la granița României
Rațele mari de pe malurile Bahluiului au devenit o atracție pentru trecători. Specialiștii avertizează că hrănirea lor cu pâine nu este benefică
În ultimele zile, tot mai multe rațe mari sau sălbatice au putut fi admirate de trecători pe râul Bahlui. Prezența acestora în zonă nu este una întâmplătoare, ci este vorba despre un spațiu în care păsările se refugiază temporar pe timpul iernii sau în perioada de migrație. Rațele mari se refugiază temporar pe râul Bahlui În sezonul rece, malurile râului Bahlui devin un punct de atracție pentru ieșeni. Printre elementele care dau viață acestui peisaj urban se numără și rațele mari (Anas platyrhynchos), ușor de recunoscut și frecvent fotografiate de trecători. Prezența lor ridică însă și întrebări legate de adaptare, hrană și modul în care oamenii pot acționa responsabil cu aceste păsări. Potrivit conf. univ. dr. Carmen Gache, profesor de Ornitologie la Facultatea de Biologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, rațele mari nu sunt o apariție întâmplătoare în zona Bahluiului. „În general, rațele mari sunt prezente pe cursul Bahluiului în oraș de-a lungul iernii, dar și în perioada migrației”, a precizat specialista. Așadar, rațele mari folosesc această zonă mai ales ca refugiu temporar, nu ca habitat permanent. Contrar percepției comune, rațele nu s-au „urbanizat” propriu-zis. Prezența lor este mai degrabă rezultatul unor condiții favorabile. „Nu este vorba despre o adaptare în mediul urban, ci de valorificarea temporară a unor oportunități – temperatura urbană este ușor mai ridicată decât în afara orașului, astfel încât cursurile de apă rămân dezghețate sau păstrează mici porțiuni de apă dezghețată, unde păsările se pot refugia”, a explicat conf. univ. dr. Carmen Gache. Aceste porțiuni de apă liberă sunt esențiale pentru păsările acvatice în timpul iernii, când lacurile și râurile din zonele naturale pot îngheța complet. Specialiștii avertizează că păsările nu ar trebui să fie hrănite cu pâine Potrivit specialiștilor, rațele mari sunt păsări omnivore, având o dietă variată. În mod natural, ele consumă hrană de origine vegetală, cum ar fi semințe, frunze, ierburi, dar și hrană de origine animală, precum nevertebratele mici. Această flexibilitate alimentară le permite să supraviețuiască în medii diferite, inclusiv în apropierea orașelor. Un gest frecvent întâlnit pe malurile Bahluiului este hrănirea rațelor de către trecători, mai ales cu pâine. Deși intenția este bună, specialiștii avertizează că acest obicei poate deveni dăunător. „Dacă dorim să le ajutăm cu adevărat, ar trebui să le oferim semințe, spre exemplu, de porumb. Pâinea nu este o hrană potrivită pentru păsări”, a adăugat conf. univ. dr. Carmen Gache. Hrănirea necorespunzătoare poate afecta sănătatea rațelor și le poate modifica comportamentul natural. Deși rațele nu îndeplinesc un rol specific în ecosistemul urban, ele sunt parte a biodiversității urbane, un indicator al faptului că natura continuă să coexiste cu orașul. Prezența lor contribuie la diversitatea faunei și oferă locuitorilor ocazia de a observa mai îndeaproape viața sălbatică. Un lucru esențial îl reprezintă protejarea acestor păsări, iar cea mai importantă măsură este una simplă, după cum susține conf. univ. dr. Carmen Gache, și anume să nu fie deranjate. În plus, acolo unde este necesar, hrana poate fi suplimentată corect, prin împrăștierea semințelor de porumb pe malurile cursului de apă. Respectul față de aceste păsări și față de spațiul lor temporar de refugiu este esențial pentru menținerea echilibrului dintre oraș și natură. Rațele de pe Bahlui rămân, astfel, un simbol discret al vieții sălbatice care își face loc chiar și printre betoane, amintindu-ne cât de important este să protejăm, chiar și prin gesturi mici, natura din jurul nostru. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate