Un expert în educație critică reforma pe „persoană fizică” din școala românească. „Degeaba faci o ciorbă bună, dacă pui foarte multă sare. Învățământul intră șubrezit în 2026”
Ovidiu Pânișoară, expert în educație, susține, într-un interviu pentru Gândul că anul 2025 a fost unul extrem de dificil pentru învățământul românesc, un domeniu aflat în primele rânduri ale reformei de austeritate a Guvernului Bolojan. Interlocutorul Gândul recunoaște că nu are mari așteptări în ceea ce privește școala românească, punctând că, în opinia sa, învățământul intră șubrezit în anul 2026, în condițiile în care există mai multe elemente care au impactat negativ sistemul de învățământ de-a lungul timpului. Ovidiu Pânișoară a spus, în analiza făcută la final de 2025, că România a fost și rămâne țara în care reformele se fac pe persoană fizică, fără ca profesorul de la catedră să fie consultat. „Creșterea normei didactice, mărirea numărului de elevi la clasă, instabilitatea, teama profesorilor și stresul asupra părinților și ele ilor. Toate aceste elemente nu au cum să fie pozitive. Într-adevăr, avem câteva lucruri care pot să intre pe plus și anume faptul că, la un moment dat, se construiește prin schimbarea noilor planuri-cadru ideea unei reforme. Numai că, va fi extrem de interesant să vedem cum se vor finaliza ulterior planurilor cadru programele școlare și să vedem ce impact va avea această schimbare asupra elevilor. Deocamdată, putem în acest cadru să vorbim, într-adevăr, de o schimbare care ar putea să aibă rădăcini pozitive. Vom vedea dacă ramurile și fructele vor fi ceea ce ne dorim. Dar, cel puțin, rădăcinile sunt gândite pentru o schimbare”, a explicat expertul în educație. Ovidiu Pânișoară, expert în educație, despre școala românească la început de 2026 „Nu putem vorbi despre o reformă în momentul în care tai resurse sau împovărezi oameni” Profesorul Ovidiu Pânișoară susține că, oriunde în lumea asta, orice element de austeritate nu aduce reformă și inovație. Specialistul mărturisește că, dacă nu se va renunța la reforma pe persoană fizică în învățământul românesc, școala nu va avea nicio șansă să se facă bine și să se îndrepte spre zona de performanță. „Societățile se dezvoltă în momentele de bine, de bogăție, de investiție. Nu se dezvoltă în momentul restrângerii și limitării resurselor. Nu vom putea vorbi niciodată despre o reformă, în momentul în care se taie resurse sau sunt împovărați oamenii. La noi, legile au fost făcute în continuare pe baza unor interese personale, de partid etc. Dar modificările structurale – cerute de specialiștii în domeniu – nu s-au implementat. În aceste condiții, viitorul nu sună deloc bine. N-are cum să sune bine- în momentul în care construcția unei identități asupra unui sistem, asupra educației, – este făcută la îndemâna câteva persoane care nici măcar specialialiști nu sunt – pentru că nu au fost scoși în față oamenii care au lucrat la lege. Să știm și noi exact cine a greșit sau cine a făcut lucruri bune. Este o viziune pe care, din păcate, România o are de ceva timp, de câțiva zeci de ani, vine un ministru și face reforma pe persoană fizică. Eu așa o numesc. Oricât de bine intenționat ai fi, în momentul în care nu te consulți cu alți oameni, n-ai cum să nu greșești. Iar dacă te consulți, dar nu ții cont de ce spun ceilalți, mergând așa înainte, tot călcând pe cadavrele educației, călcând pe oameni, pe resurse, pe idealuri, nu are cum să funcționeze.” „Cât timp România este pe persoană fizică și nu este este o Românie a specialiștilor, atunci avem o problemă „Nu înseamnă că în interiorul acestui pachet de resurse și de reforme nu există și lucruri bune, dar sunt amestecate. Știți cum e? -Degeaba faci o ciorbă bună, dacă după pui foarte multă sare. S-a terminat, nu mai are gust. Cineva a venit și a aruncat sare, așa că degeaba s-a chinuit altcineva să facă o ciorbă bună. A venit cineva, a aruncat un pumn de sare și a stricat munca tuturor. Un sistem care nu este bine armonizat – chiar dacă ai și lucruri bune – acestea se vor stopa, se vor pierde. Și da, nu am nicio speranță pentru ceea ce urmează, până când nu va exista o viziune politică de unire a resurselor și de cântărire a lucrurilor. Pentru că, cel care vine la minister trebuie să asculte de vocea celorlalți, a specialiștilor și a profesorilor de la catedră”, a conchis profesorul Ovidiu Pânișoară, un om cu o bogată expertiză în zona educațională. Educația rămâne fără ministru la sfârșit de an. Daniel David și-a dat demisia Reamintim că luni seara Daniel David a demisionat din funcția de ministru al Educației. Acesta a fost numit ministru al Educației pe 23 decembrie 2024, în guvernul condus de Marcel Ciolacu și și-a păstrat poziția după preluarea mandatului de premier de către Ilie Bolojan, în iunie 2025. Înainte de a deveni ministru, Daniel David a fost rector la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Deniel David, ministrul Educației și-a dat demisia de la conducerea ministerului Daniel David, ministrul Educației, a explicat motivele demisiei sale Daniel David a anunțat oficial că și-a depus demisia din funcția de ministru al Educației și Cercetării. El a precizat că a solicitat premierului eliberarea din funcție și a subliniat că plecarea sa este amiabilă, în contextul unei colaborări „respectuoase și constructive.” Daniel David a explicat că nu urmărește o carieră politică și că de această dată, decizia de a demisiona este una definitivă. „Motivația retragerii mele prin demisie este simplă și nu trebuie construite motivații ascunse în jurul acesteia: niciodată nu am vizat o carieră politică, ci am acceptat temporar funcția de demnitate publică de ministru (în 23 decembrie 2024 și în 23 iunie 2025), pentru a ajuta țara și sistemul nostru de educație-cercetare în situațiile de criză pe care le-au traversat. Iar de data aceasta, decizia mea de retragere este definitivă!”, a transmis în mesajul postat pe blogul său Daniel David. Fostul ministru a transmis că nu a avut șansa să conducă ministerul în vremuri normale și că, dacă situația ar fi fost una obișnuită, nu este sigur că ar fi acceptat funcția. (Materialul integral AICI) Sursă foto: Gândul RECOMANDAREA AUTORULUI: Daniel David, primele explicații după demisie: „Niciodată nu am vizat o carieră
Prestigiosul clasament Shanghai spulberă șansele universităților românești
În România anului 2025 – în care guvernanții vorbesc despre reformarea educației – dar „uită” să aloce bani pentru investiții și pentru a susține performanța – clasamentul Shanghai reduce la tăcere învățământul din România. Mai exact, universitățile din țara noastră apar doar de 15 ori în cel mai nou clasament global după domenii de studiu, Shanghai Global Ranking of Academic Subjects 2025, dat publicității marți. Rezultatul este cu atât mai îngrijorător, cu cât este mult mai slab decât cel din ultimii doi ani – 22 de apariții în 2024, 19 în 2023 – în condițiile în care clasamentul este realizat pentru 57 de domenii de studiu, cu liste de până la 500 de poziții pentru fiecare și în care sunt rezultate circa 2000 de universități din lume. „În cercetare, totul pornește de la finanțare, pentru că cercetarea trebuie finanțată” Ovidiu Pânișoară, directorul Departamentului de Formare a Profesorilor de la Universitatea din București și expert în educație, susține, într-o analiză pentru Gândul, că cercetarea nu se face pe ochi frumoși, ci prin alocarea de fonduri și un interes continuu pentru a ajunge în „liga” mare, printre cei mai buni dintre cei mai buni. „Există proiecte care sunt finanțate – nu sunt foarte multe și, de exemplu, sunt domenii cuprinse în clasamentul Shanghai care nu există pe listă – care nu sunt finanțate în România. Nu există finanțări pentru acele zone sau domenii, mă refer la finanțările naționale ale cercetării. Și atunci tu vrei să dezvolți un proiect de țară, dar neintroducând bani. În momentul în care universitățile nu au o bază pentru a face cercetare de înaltă calitate, clasamentul Shanghai se bazează exact pe asta. Trebuie să produci un flux de cunoaștere la nivel internațional. Acest flux de cunoaște la nivel internațional se bazează, evident, pe niște cercetări care trebuie să spună ceva ca să poată fi publicate acolo. Sunt foarte greu de făcut pe sistemul de lup singuratic. Sau se pot face, dar nu au aceeași anvergură. Și atunci – în aceste condiții în care nu poți să faci cercetare la standardele la care se face cercetare în alte universități din afară – este mai greu să îndeplinești criteriile prin care poți să fii vizibil cu anumite studii la nivel internațional. Nu spun că nu le avem, le avem și noi, dar într-o măsură mai mică. În orice sistem, cât investești, atât primești, nu poți să aloci puțin și să obții mult, este împotriva firii și este un mit. Pot să am pe cineva care are idei, care este foarte bun, dar are nevoie de infrastructură pentru a deveni relevant”, susține expertul în educație. „Noi continuăm cu toții să publicăm articole, dar o facem pe timpul nostru liber” Ovidiu Pânișoară mărturisește că și în România există cercetători buni care performează în diverse domenii – însă care nu sunt susținuți financiar – cercetarea reducându-se la ideea de „lup singuratic”, dar care nu are nivelul scontat pentru a intra în prestigiosul clasament Shanghai, la care aspiră toate universitățile lumii. „Nu înseamnă că acele domenii trecute în clasamentul Shanghai nu sunt stăpânite în România, dar nu există o forță de impact atât de mare ca în alte țări. Adică, avem cercetători singuratici buni, avem oameni în toate aceste domenii care performează. Numai că – nu sunt atât de mulți la nivelul unor instituții – pentru că instituțional vorbind, ar trebui să fie o cultură a cercetării, susținută de către universități și de către minister. Nefiind această cultură a sprijinului pentru cercetare, rămân oamenii care fac lucruri individuale. Noi avem cercetători care apar în diferite clasamente internaționale, avem cercetători care au publicate materiale, care se încadrează și joacă în aceeași ligă cu mulți alți cercetători din lume, dar nu sunt cantitativ la fel de mulți ca cei din străinătate. Acolo există o politică întreagă, există laboratoare de cercetare în care se investește continuu. Cercetarea face parte din jobul tău și ajunge să fie ușor de făcut în condiții optime și cu infrastructura potrivită. La noi în România, din păcate, cercetarea rămâne un element de lup singuratic. Dacă vreți, putem merge mai departe, că mai există o problemă în sistemul de învățământ universitar și anume faptul că finanțarea – și acest lucru s-a rupt la un moment dat, în urmă cu mulți ani – se face pe numărul de studenți și nu pe grupa de studenți, pe unitate, astfel încât universitățile au tot interesul să aibă cât mai mult studenți, ceea ce reduce nivelul de timp pentru cercetare pe care îl are profesorul universitar respectiv. Noi continuăm cu toții să publicăm articole, dar o facem pe timpul nostru liber, nu ne este retribuită efectiv această cercetare. ” Specialistul în educație recunoaște, în contextul publicării clasamentului Shanghai – că fără investiții nu putem vorbi despre o cercetare care să atingă performanța și care să devină un punct de reper pentru universitățile din afară. „Infrastructura noastră este la pământ” În plus, Ovidiu Pânișoară susține că infrastructura din România este la pământ, lucru care nu permite extinderea cercetării și lucrul student – profesor pe teme de cercetare care ar putea să devină emblematice și care ne-ar da șansa să intrăm în marile clasamente ale lumii. „Există o cultură și un demers pe care noi am putea să le imprimăm la nivel de educație universitară. Dar, ca să imprimăm această cultură și acest demers trebuie să-i și faci loc. Cu alte cuvinte, trebuie să și tragi țevile ca să curgă apa. Infrastructura noastră este la pământ. Și vă mai spun un lucru fundamental și anume faptul că în marile universități ale lumii cercetarea nu o fac numai profesorii, aceștia coordonează cercetări care sunt făcute de către doctoranzi, de către masteranzi și chiar de către studenții care-și dau licența. Poate că am studenți foarte buni, dar unde să facă cercetarea, când la noi nici profesorii nu au unde să stea toți când vin la facultate. Darămite să existe laboratoare pentru studenți în care să facă cercetări individuale. Nu poți să faci cercetare pe ochi frumoși sau se poate face,