Aruncă sulița 18 de ore pe săptămână! Povestea lui Octavian Tucaliuc, atletul care-și pierde vederea treptat: Antrenorul meu a murit, dacă rămâneam la Cluj eram gata cu sportul
Octavian Tucaliuc (31 de ani) reprezintă cea mai importantă bornă a atleților paralimpici din România, cu aproape un deceniu la cel mai înalt nivel. Este un tip inteligent și în afara stadionului și are o poveste de viață tulburătoare. Degenerescență maculară juvenilă la ambii ochi, o boală care macină treptat vederea. Asta nu l-a împiedicat să devină din ce în ce mai bun la aruncarea suliței. Reprezentant al țării la Jocurile Paralimpice și multiplu medaliat în Grand Prix-uri internaționale, el este unul dintre liderii generației actuale, se remarcă prin disciplină, stabilitate și capacitate de a performa constant. Este perceput drept un „ambasador al sportului paralimpic”, fiind cunoscut pentru determinarea sa și pentru faptul că transformă fiecare competiție într-un act de reprezentare națională. Articol susținut de BETANO! „E o poveste și frumoasă, și tristă ceea ce mi se întâmplă. Într-un fel, am început atletismul cu alergările în 2016. Și în 2019, terminând școala și am ajuns la o răscruce de drumuri, așa a trebuit să aleg. Dacă mai fac sport sau nu din cauza părții financiare, nu eram susținut destul și n-am mai putut să mă țin de alergări. A trebuit să mă angajez și nu mai aveam timp pentru sport. Și a apărut o oportunitate. Antrenorii de la Liceul Sportiv, unde m-am antrenat, mergeau anual și făceau o competiție regională. La o școală generală dintr-o comună și acolo se făceau selecții pentru copii talentați. Și ne-au chemat pe câțiva sportivi mai buni să facem o reprezentare. Și mie mi-a picat aruncarea mingii de oină și antrenorul de acolo, după ce au terminat alți copii, a mai vrut să dau și eu o aruncare. Și a văzut că sunt talentat și m-a tras deoparte. Să mă prezint luni la el, să-i aduc certificatul de naștere, să mă legitimeze. În 2019 s-a întâmplat! Deci sunt aproape 7 ani. Și atunci așa am gândit-o: că sulița cumva îmi permitea timpul de antrenament, era mai lejer și puteam să-mi fac forța singur. Dar cumva ușor-ușor s-au legat toate și am reușit să mă antrenez la suliță. Acum în perioada asta undeva la 18 ore de antrenament săptămânal. Avem șase zile pe săptămână și trei ore plus minus de antrenament pe zi. În cele trei ore e partea fizică în care lucrezi niște lucruri din punct de vedere fizic și partea practică, aruncarea suliței. Cumva antrenamentul de exemplu astăzi, după ce se termină ședința, avem dezvoltare. Dezvoltare în semnul forță. Legat cu mingi medicinale, alea mai mult pe tehnică. Deci e partea grea prima dată, forță, volum, urmând o parte tehnică, mingi medicinale”, admite Octavian Tucaliuc. Octavian Tucaliuc: „Am luat-o iarăși de la zero” (Care e cea mai bună aruncarea ta all-time?) 53.56. În antrenament am dat 54. Și am încredere foarte mare. Special de când a venit iarăși o poveste tristă. Mie mi-a murit antrenorul. Mă antrenam la Cluj. A fost o perioadă foarte, foarte grea. Urmând să mă antrenez cu un alt antrenor, am luat-o iarăși de la zero. De asta eu n-am avut o constanță până în momentul ăsta în antrenamente. A fost cu suișuri și coborâșuri. Și acum am aproape un an de când am venit la București cu doamna Mirela ȚÎermure, o antrenoare extraordinară. Și chiar am prins o încredere foarte mare de când mă antrenez cu ea. Se vede în antrenamente și vizavi și de Campionatul Mondial. O diferență foarte mare și o constanță foarte mare în antrenamente. (Povestea ta de sportiv, te-ai bucura să-i inspire și pe alții oameni?) Da, bineînțeles. De asta îmi vine să renunț. De exemplu acum, în acest an, nu o să se dea premieri vizavi de campionii naționali. Dacă lor așa le se pare că e o chestie oarecare, ca să fii campion național, e jalnic. (Spune-mi, la competițiile internaționale vizezi vreo întrecere anume, vreo competiție unde vrei să obții o medalie? Fiecare sportiv are niște obiective. Medalie la Jocurile Paralimpice de la Los Angeles. (E greu să te califici acolo? Sistemul de calificare e unul complicat?) Da, dar asta diferențiază de la Olimpiadă la Olimpiadă . Diferențiază baremele în funcție de performanțele făcute de sportivi în decursul anilor până la cealaltă Olimpiadă. „Sulița e o probă foarte tehnică și influențată de mulți factori” (Practic, ca să ajungi la Jocurile Paralimpice, dacă ai da aruncat 55 de metri, crezi că te-ai putea califica?) Cu 55 de metri m-aș fi calificat la Olimpiada trecută. Acum, la Olimpiada viitoare, n-am de unde să știu ce barem îmi pun eu. Sulița e o probă foarte tehnică și foarte influențată de mulți factori. Vremea, dacă e vântul foarte urât, influențează foarte mult. Starea ta, te antrenezi tu un an de zile, ai prins o zi mai proastă și s-a dus totul. Sulița e o probă foarte tehnică. (Ți-a fost greu să te muți de la Cluj, la București?) Foarte, foarte, foarte greu. Am aproape un an, din martie. M-am obișnuit pentru că am ce e mai important. O am pe soția mea lângă mine și în rest nu am nevoie de nimic. Antrenoarea e extraordinară, adică motivul pentru care am venit la București. Noi la Cluj nu mai avem antrenori pe suliță. Antrenorul care mi-a murit a fost ultimul de valoare. De asta am venit. Dacă rămâneam la Cluj, se termina cu sportul. „Aș vrea să rămân în sport ca antrenor” (Vrei să participi la Jocurile Paralimpice, să iei o medalie acolo? Și după aia te gândești să devii și antrenor?) Da, e posibil, dar după medalia de la Olimpiadă se poate să mai continui câțiva ani (Dacă vin copii la tine și îți ceri să îi îndrepți către un sport, îi duci pe toți la aruncarea Suliței? Sau îi lași și aleagă și alte sporturi? Nu neapărat. Atletismul, în special vizavt de copii, în prima parte trebuie să îi treci pe copii prin toate probele. Și după să vezi unde ar fi cei mai talentați, să zic așa un copil. (Unde te vezi peste 10 ani?) Nu știu ce să zic. Da, mă pasionează treaba
Povestea Adrianei Tofan și de unde vine pasiunea ei pentru escaladă! Însumat am o medie de 13-15 ore de muncă pe săptămână
Adriana Tofan este complet nevăzătoare și sportivă la categoria B1. Are o ambiție ieșită din comun și crede că asta o va duce la Jocurile Paralimpice 2028. A descoperit escalada datorită unei prietene care îi povestea despre experiențele ei de la centrul Climb Again și a devenit curioasă să experimenteze acest sport. Escalada reprezintă un teren fertil în care reușește să se descopere, să treacă peste tot ce a fost în trecut. Acum e o nouă viață, unde se văd noi orizonturi. Vrea să inspire, să ajute, să facă performanță sportivă. A făcut parte din grupul de sportivi, însoțiți de ghidul montan Teofil Vlad, care a cucerit vârful Kilimanjaro din Tanzania (5895m) pe 1 decembrie 2023, de ziua României. Articol susținut de BETANO! „Eu la escaladă am ajuns din curiozitate prin intermediul unei amice. Aveam o mutație în București și ea făcea deja acest sport și am zis ok, deci eu o să încerc. Am încercat, mi-a plăcut și am rămas acolo. ` Obiectivul meu sunt Jocurile Paralimpice 2028. Evident, orice sport presupune antrenamente. Eu mă antrenez de cel puțin 3 ori pe săptămână.Fiecare antrenament durează aproximativ 4 ore. De cele mai multe ori am 4 antrenamente pe săptămână. Însumat am o medie de 13-15 ore pe săptămână. Este și greu și reușita venită după un efort mai mare aduce și mai multă satisfacție. E o parte din obiectivul mare de a ajunge povestea mea la alți oameni. Poate nu să facă neapărat sport de performanță, dar să facă mișcarea și să trăiască cu ideea că dacă măcar un singur om a putut, înseamnă că pot și ei. Cred că vin la pachet, inspirația pentru alți oameni și performanța. Pentru a inspira oameni, ai nevoie să ajungi la ei și poți să ajungi la ei dacă ai o anumită vizibilitate. Și ai o vizibilitate în anumite circumstanțe. Jocurile Paralimpice ar fi obiectivul pe termen lung, din 2028, dar să ajung și în 2032. Iar până acolo, evident că obiectivele pe termen scurt sunt competițiile europene, mondiale. „Momentan sunt la stadiul de citit” Eu sunt de părere că experiențele ne dezvoltă în general și, cum spun și despre escaladă, chiar dacă nu o să rămâi, se merită să încerci. Și sunt de aceeași părere legată și de alte sporturi. Până să ajungi să tragi o concluzie, vreau să rămân în locul X, se merită să încerci. Eu am mai experimentat. Am făcut o perioadă înot. Am mai experimentat alte sporturi, dar nu pe termen lung. www.fb.com/blinkmedia.ro (Dacă e să facem un pas în viitor, unde te vezi peste 5 ani?) Cu povești după Jocurile Paralimpice din 2028. (Te tentează să scrii, să poți să împărtășești și să apară o carte din experiențele tale?) Eu cumva am o emoție legată de asta, să nu scriu mai mult decât am citit cândva. Momentan sunt la stadiul de citit și poate, la un moment dat, o să scriu eu sau alții despre mine. Asta pentru că face parte din misiunea despre care vorbeam mai devreme, să ajung la cât mai mulți oameni. Pentru asta, evident, este nevoie de conținut. Ia un calcul, poate pentru anul viitor să-mi fac timp și pentru asta”, a povestit Adrian Tofan pentru ProSport. Palmares Sportiv – Para Climbing (Crono-invers) 2025 26 Oct IFSC Para Climbing World Cup Laval 2025 Laval, FRA lead 5 2025 25 Sep IFSC Para Climbing World Championships Seoul 2025 Seoul, KOR lead 4 2025 24 Iun IFSC Para Climbing World Cup Innsbruck 2025 Innsbruck, AUT lead 4 2024 28 Sep IFSC Paraclimbing World Cup Arco 2024 Arco (TN) lead 4 2024 25 Iun IFSC Paraclimbing World Cup Innsbruck 2024 Innsbruck lead 4 2024 09 Mai IFSC Paraclimbing World Cup Salt Lake City 2024 Salt Lake City lead 7 2023 10 Aug IFSC Paraclimbing World Championships Bern 2023 Bern lead 10 2023 24 Iun IFSC Paraclimbing World Cup Villars 2023 Villars-sur-Ollon lead 10 2022 09 Iul IFSC Paraclimbing World Cup (L) – Villars (SUI) 2022 Villars lead 5
Alex Bologa a adus o nouă medalie de aur prestigioasă României! A ieșit campion european la Tbilisi
Judoka Alex Bologa (29 de ani), campionul paralimpic en-titre, a câștigat medalia de aur la Europenele pentru nevăzători de la Tblisi (Georgia). Bologa a concurat la categoria J1, 70 kg, iar în finală s-a impus în fața italianului Dong Dong Camanni, medaliatul cu argint la Mondialele din 2025. În sferturi, Bologa a trecut de Yildirim Kadi (Turcia), iar în semifinale s-a luptat cu Armindo Rodrigues (Franța). Alex Bologa este noul campion european la judo pentru nevăzători, după ce s-a impus la Tbilisi în fața lui Dong Dong Camanni, medaliatul cu argint la Campionatul Mondial 2025. „De la începutul finalei, Alex a atacat neîncetat cu tehnici de morote-seoi-nage, testând rezistenșa adversarului. Penalizările s-au acumulat, ceasul a bătul ultimele secunde, dar în stilul săuu caracteristic, Alex și-a găsit momentul perfect: cu doar câteva secunde înainte de final, a aplicat osae-komi-wazam iar arbitrul a ridicat mâna și a semnalat ippon – aurul european era al României. Această victorie reconfirmă statutul lui Alexandru Bologa ca referință absolută în judo-ul paralimpic, demonstrând curaj, tehnică și o capacitate extraordinară de concentrare în momentele decisive”, au transmis reprezentanții Comitetului Național Paralimpic pe Facebook. Alături de noul campion european, România a fost reprezentată și de Daniel Vargoczki, care a evoluat la categoria J2, 81 de kg, unde a impresionat prin „evoluții solide și tehnică de top”. Potrivit oficialilor, antrenorul Tamas Gergely este „omul din spatele acestor performanțe remarcabile”, iar „România confirmă încă o dată că în judo-ul paralimpic perseverența, tehnica și curajul fac diferența!”. Alex Bologa, un reper în judo Clujeanul Alex Bologa, care va împlini 30 de ani la începutul lui noiembrie, este un reper în judo-ul pentru nevăzători, fiind primul medaliat nevăzător român la judo. Bologa, care din 2022 este cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, se menține în topul acestui sport din 2019, cu medalii importante câștigate la Jocurile Paralimpice, bronz la Rio (2016)și Tokyo (2020, desfășurate în 2021), aur la Paris 2024, dar și la la Mondiale și Europene. Bologa este al doilea campion paralimpic pe care îl dă România. În 2012, la evenimentul organizat de Londra, ciclistul Eduard Novak câștiga medalia de aur în proba de urmărire pe pistă. Eduard Novak, fost ministru al Sportului în perioada 2020-2023, s-a numărat printre cei care l-au felicitat pe Alex Bologa, dar și pe Florin Bercean, noul președintele FR Judo. „Aștept cu nerăbdare să pornim proiecte în comun”, i-ar răspus Bercean lui Novak, cel care în urmă cu un an și-a anunțat retragerea din activitatea sportivă.