Locuiești lângă o curățătorie chimică? Ai putea avea un risc mai mare de Parkinson
Cercetătorii au descoperit că oamenii care locuiau la mai puțin de 150 de metri de o curățătorie chimică aveau un risc estimat cu până la 23% mai mare de a dezvolta anumite forme ale bolii, comparativ cu persoanele care locuiau la 6,4-8 kilometri distanță. Studiul, publicat în revista științifică npj Parkinson’s Disease, aduce în atenție posibila legătură dintre expunerea la substanțe chimice din mediul înconjurător și apariția bolii Parkinson, scrie Science Alert. După ce au luat în calcul factori precum vârsta, sexul, rasa, veniturile și alți factori care ar fi putut influența rezultatele, oamenii de știință au identificat o asociere între apropierea de curățătoriile chimice și riscul de Parkinson. Persoanele care locuiau la aproximativ 150 de metri sau mai puțin de o astfel de afacere aveau un risc estimat cu 14% mai mare de Parkinson, comparativ cu cele care locuiau la 6,4-8 kilometri distanță. Pentru cazurile de Parkinson asociate cu probleme de mers și mobilitate, riscul estimat era cu 23% mai mare. În cazul Parkinsonului asociat cu demența, creșterea estimată a riscului ajungea la 25%, deși cercetătorii au identificat o asociere mai slabă între distanță și această categorie de cazuri. Parkinson și substanța chimică folosită în curățătoriile chimice Unul dintre factorii care îi preocupă pe cercetători este tricloretilena (TCE), un solvent chimic utilizat în trecut și în industria curățătoriilor chimice. Legătura dintre expunerea la TCE și un risc mai mare de Parkinson este investigată de mai multe decenii. Cercetătorii consideră că substanțele chimice provenite din curățătoriile chimice ar putea contamina mediul din zonele rezidențiale din apropiere. Neurologul Brad Racette, autor principal al studiului, a subliniat că rezultatele contribuie la dovezile tot mai numeroase potrivit cărora expunerile de mediu ar putea avea un rol în apariția bolii Parkinson. „Identificarea acestor expuneri este un pas important pentru a înțelege cum am putea reduce povara acestei boli în viitor”, a explicat cercetătorul. Riscul de Parkinson poate fi influențat de mediul în care locuim Oamenii de știință au identificat în ultimii ani mai mulți factori de mediu asociați cu boala Parkinson, printre care poluarea aerului și expunerea la pesticide. Alte cercetări au investigat inclusiv posibila legătură dintre microplastice și boală. Noul studiu sugerează că și locul în care oamenii locuiesc ar putea influența nivelul de expunere la anumite substanțe chimice. Cercetătorii au analizat și distribuția curățătoriilor chimice la nivelul Statelor Unite și au observat un tipar care, în multe regiuni, asociază apropierea de aceste unități cu un risc mai mare de Parkinson. Totuși, studiul nu demonstrează că locuirea în apropierea unei curățătorii chimice sau expunerea la TCE provoacă boala Parkinson. Cercetarea identifică o asociere statistică, nu o relație cauză-efect. Studiul despre Parkinson are mai multe limite Autorii cercetării subliniază că studiul are și anumite limitări. Datele despre amplasarea curățătoriilor chimice provin din anul 2013 și includ peste 30.000 de astfel de afaceri, însă nu oferă informații precise despre cantitatea de TCE sau despre alte substanțe chimice utilizate. De asemenea, analiza nu a putut surprinde în detaliu caracteristicile clădirilor, activitatea fiecărei curățătorii sau posibilitatea ca vaporii chimici să pătrundă în clădirile din apropiere. Cu toate acestea, cercetătorii consideră că rezultatele justifică investigații suplimentare privind contaminarea mediului și monitorizarea zonelor în care există o concentrație ridicată de curățătorii chimice.
Între intestin și creier există un dialog continuu. Explicațiile unui medic
Microbiota intestinală a devenit un subiect popular, invocat pentru tulburări digestive, starea de spirit sau prevenirea bolilor cronice. Gastroenterologul italian Gianluca Ianiro, profesor la Universitatea Sacro Cuore, a explicat ce este confirmat științific și ce ține încă de zona modelor și a marketingului, într-un interviu acordat La Stampa. Întrebat despre diferența dintre cei doi termeni, Ianiro a spus că aceștia sunt adesea confundați. Microbiota reprezintă ansamblul microorganismelor dintr-un anumit mediu al corpului. Poate fi vorba despre intestin, cavitatea bucală sau piele. Microbiomul, în schimb, se referă la patrimoniul genetic al acestor microorganisme. Gastroenterologul a rezumat diferența simplu: microbiota înseamnă „cine este acolo”, iar microbiomul „ce poate face”. Intestinul și creierul comunică permanent. Ce înseamnă asta pentru sănătatea ta Referitor la rolul bacteriilor, Ianiro a spus că realitatea este mai complexă decât credem. Multă vreme, bacteriile au fost văzute doar ca dușmani de combătut. Majoritatea microorganismelor din corp îndeplinesc însă funcții esențiale. Ele contribuie la digestie și protejează împotriva agenților patogeni. Participă și la reglarea sistemului imunitar, a explicat gastroenterologul. Întrebat despre relația dintre intestin și creier, Ianiro a vorbit despre o comunicare bidirecțională. Creierul influențează intestinul, iar intestinul trimite semnale către creier. Intestinul nu ia decizii autonome, ca un „al doilea creier”. El este, mai degrabă, integrat profund în sistemul nervos. Nu doar digestia depinde de intestin. Ce influență are asupra creierului Ianiro a confirmat existența unor dovezi solide privind legătura dintre microbiotă și sănătatea mintală. Acestea vizează tulburări precum anxietatea, depresia și problemele de comportament alimentar. Gastroenterologul a atras însă atenția asupra unei limite importante. Nu se poate afirma încă faptul că un anumit profil al microbiotei ar cauza o tulburare precisă. În privința testelor de microbiom, Ianiro a explicat că tehnicile moderne au avansat mult. Acestea permit identificarea a sute de specii microbiene din intestin. În anumite domenii, precum cancerul colorectal, aceste cunoștințe ar putea deveni utile clinic. Marea provocare rămâne transformarea datelor în indicații personalizate pentru pacienți. Întrebat de ce sănătatea microbiotei contează atât de mult, Ianiro a dat mai multe exemple. A menționat bolile inflamatorii cronice intestinale, precum boala Crohn. A vorbit și despre domeniul oncologic, în special despre cancerul colorectal. Anumite microorganisme sunt asociate mai frecvent cu această boală. Ele pot favoriza inflamația cronică și creșterea tumorală, a precizat gastroenterologul. Ianiro a adăugat că microbiota este studiată și în bolile neurologice. Au fost observate alterări ale acesteia în boala Parkinson și Alzheimer. Același lucru este valabil pentru scleroza multiplă și alte tulburări neuropsihiatrice. Ce strategii au bază științifică pentru o microbiotă sănătoasă Recomandările pentru microbiotă coincid adesea cu cele generale. O dietă variată, bogată în legume și fibre, rămâne esențială. La fel de important este și consumul responsabil de antibiotice. Acestea pot altera profund echilibrul microbian din intestin. Gastroenterologul s-a arătat sceptic față de soluțiile-minune din comerț. Niciun aliment sau supliment nu poate „repara” universal microbiota, a spus el. Sănătatea acesteia se construiește prin obiceiuri sănătoase, menținute constant în timp.
Medicamente din plastic? O echipă de cercetători scoțieni a reușit imposibilul: tratament pentru Parkinson din PET-uri
Medicamente din deșeuri de plastic? Da! O echipă de cercetători de la University of Edinburgh a descoperit o modalitate de a converti plasticul folosit frecvente în ambalaje într-un tratament esențial pentru boala Parkinson. Plasticul, transformat în levodopa Cercetarea a fost realizată de o echipă coordonată de la University of Edinburgh și publicată în revista Nature Sustainability. Oamenii de știință au reușit să transforme PET-ul în levodopa, un medicament utilizat pentru controlul simptomelor motorii ale bolii Parkinson, printr-un proces inovator bazat pe bacterii modificate genetic. Cum funcționează procesul Metoda implică mai multe etape. Mai întâi, plasticul PET este descompus în componente chimice, inclusiv acid tereftalic (TPA). Apoi, cercetătorii modifică genetic bacteria Escherichia coli. Aceasta este programată să transforme TPA în levodopa, printr-un lanț de reacții controlate enzimatic. Procesul folosește două tulpini bacteriene, aplicate succesiv. O alternativă mai „verde” În mod obișnuit, levodopa este produsă prin procese care depind de combustibili fosili. Noua metodă ar putea deschide calea către producție farmaceutică mai prietenoasă cu mediul, reutilizarea deșeurilor plastice și reducerea dependenței de resurse neregenerabile. Deocamdată, doar la nivel de laborator Cercetătorii subliniază că studiul este, pentru moment, o demonstrație de concept. Pentru aplicarea la scară industrială sunt necesare etape suplimentare. De asemenea, chiar dacă întreaga producție globală de levodopa ar proveni din această metodă, impactul asupra cantității totale de plastic ar fi limitat, în contextul celor aproximativ 100 de milioane de tone de deșeuri plastice generate anual. Un potențial mai larg Nu este prima reușită de acest tip. Aceeași echipă a demonstrat anterior că bacteria E. coli poate transforma PET-ul în paracetamol, sugerând un potențial extins al acestor tehnologii. În paralel, cercetătorii lucrează și la dezvoltarea unor materiale plastice mai ușor degradabile încă din faza de producție. Finanțare și direcții viitoare Proiectul a fost finanțat parțial de Engineering and Physical Sciences Research Council, parte a UK Research and Innovation. Această descoperire deschide o direcție promițătoare în care deșeurile plastice nu mai sunt doar o problemă de mediu, ci o posibilă resursă valoroasă pentru industria farmaceutică. Chiar dacă aplicarea pe scară largă este încă departe, cercetarea arată că viitorul reciclării ar putea merge dincolo de reutilizare — spre transformare în produse esențiale pentru sănătate.
Cum au fost transformate sticlele de plastic într-un medicament care schimbă vieți
Sticlele de plastic au fost transformate, pentru prima dată, într-un medicament pentru Parkinson, folosind bacterii modificate genetic. Cercetătorii de la Universitatea din Edinburgh au reușit să obțină L-DOPA din deșeuri de PET, într-un proces biologic care ar putea revoluționa industria farmaceutică. Oamenii de știință de la Universitatea din Edinburgh au modificat genetic bacteria E. coli pentru a transforma plasticul PET – folosit pe scară largă în ambalajele pentru alimente și băuturi – în L-DOPA, medicamentul considerat „standard de aur” în tratarea bolii Parkinson. L-DOPA ajută la producerea de dopamină în creier și tratează simptomele motorii ale bolii: tremurăturile, rigiditatea și încetinirea mișcărilor, scrie The Independent. În Marea Britanie, aproximativ 166.000 de persoane suferă de boala Parkinson. Majorității pacienților li se prescrie L-DOPA, produs în prezent din combustibili fosili. Reutilizarea plasticului este considerată o alternativă mai durabilă. Cum funcționează procesul Pentru studiul publicat în revista Nature Sustainability, cercetătorii au descompus deșeurile de PET în acid tereftalic. Moleculele rezultate au fost apoi transformate în L-DOPA de bacteriile modificate genetic, printr-o serie de reacții biologice. În fiecare an se produc aproximativ 50 de milioane de tone de deșeuri de PET la nivel global. Nu este prima oară când plasticul este transformat într-un medicament. În iunie 2025, aceiași cercetători au folosit E. coli pentru a produce paracetamol din plastic. Ce urmează Cercetătorii spun că tehnologia ar putea fi folosită și pentru producerea de arome, parfumuri, cosmetice și substanțe chimice industriale. „Deșeurile de plastic sunt o sursă vastă și neexploatată de carbon. Arătăm cum materialele reziduale pot fi reimaginate ca resurse valoroase care susțin sănătatea umană”, a declarat profesorul Stephen Wallace, care a condus studiul.
Un test de sânge ar putea depista boala Parkinson cu ani înainte de apariția simptomelor
Potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea de Tehnologie Chalmers din Suedia și Universitatea din Oslo, un test de sânge pentru depistarea timpurie a bolii Parkinson ar putea identifica semnele bolii cu până la 20 de ani înainte de apariția simptomelor clasice, scrie Science Alert. Cercetarea se concentrează pe procesele prin care celulele repară ADN-ul și reacționează la stres, mecanisme despre care se știa deja că sunt implicate în dezvoltarea bolii Parkinson. Noutatea constă în faptul că aceste modificări pot fi detectate în sânge, prin biomarkeri specifici. Cum funcționează testul de sânge pentru depistarea timpurie a bolii Parkinson Timp de trei ani, echipa de cercetare a analizat expresia genelor din probe de sânge provenite de la 188 de persoane sănătoase, 393 de pacienți cu Parkinson avansat și 58 de persoane aflate în stadiul prodromal – faza incipientă a bolii, înainte de apariția simptomelor motorii. Rezultatele arată că variațiile genelor asociate cu repararea ADN-ului și stresul celular pot diferenția persoanele sănătoase de cele aflate în stadiu incipient de Parkinson cu o acuratețe de până la 91%. Interesant este faptul că acești markeri de stres celular nu mai apar la pacienții cu boală avansată, sugerând existența unei ferestre critice de diagnostic timpuriu. De ce este important un test de sânge Boala Parkinson este caracterizată prin moartea progresivă a neuronilor producători de dopamină, afectând mișcarea, memoria și funcțiile cognitive. Specialiștii avertizează că, în momentul apariției simptomelor motorii, 50–80% dintre celulele afectate sunt deja distruse. Un test de sânge pentru depistarea timpurie a bolii Parkinson ar permite intervenții precoce, monitorizare atentă și, pe viitor, dezvoltarea unor tratamente care să încetinească sau chiar să prevină evoluția bolii. Când ar putea fi disponibil testul Cercetătorii estimează că vor fi necesari aproximativ cinci ani pentru ca un astfel de test să fie disponibil pe scară largă. Comparativ cu investigațiile imagistice complexe, un test de sânge ar fi mai rapid, mai ieftin și mult mai accesibil, fiind ideal pentru screening-ul populației. În prezent, peste 10 milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu boala Parkinson, pentru care nu există încă un tratament curativ. Detectarea precoce ar putea reprezenta cea mai bună șansă de a schimba cursul acestei afecțiuni neurodegenerative.
O femeie bolnavă de Parkinson a cântat la clarinet în timpul operației pe creier
O femeie diagnosticată cu Parkinson a cântat la clarinet în timpul unei operații pe creier care a avut loc la King’s College Hospital din Londra. Pacientei i s-au implantat electrozi pentru stimulare cerebrală profundă. La 65 de ani, Denise Bacon, o fostă logopedă din Crowborough, East Sussex (Regatul Unit), a trecut printr-o situație cu totul și cu totul neobișnuită: a cântat la clarinet în timpul unei intervenții chirurgicale la creier, concepută pentru a îi ameliora simptomele bolii Parkinson. Când a fost diagnosticată Denise a primit diagnosticul cu boala Parkinson în 2014. De atunci, ea a început să se confrunte cu rigiditate musculară, mișcări lente și pierderea progresivă a dexterității, ceea ce i-a afectat nu doar mersul și înotul, dar și pasiunea pentru clarinet. La King’s College Hospital din Londra, sub coordonarea prof. Keyoumars Ashkan (specialist în neurochirurgie), Denise a fost supusă unei intervenții de stimulare cerebrală profundă (DBS – Deep Brain Stimulation). Procedura presupune implantarea de electrozi în zone precise ale creierului (prin găuri de dimensiunea unei monede mici) care, conectaţi la un generator de impulsuri implantat în piept, transmit curent electric pentru a modula activitatea cerebrală implicată în simptomele Parkinsonului. Momentul muzical din sala de operație Denise a rămas trează pe durata întregii operații – asta pentru ca echipa medicală să poată monitoriza în timp real cum răspund mișcările ei la stimulare. Echipa a observat instant că îmbunătățirea mișcărilor degetelor a fost clară odată ce curentul electric a fost aplicat: „mișcările mâinii drepte s-au îmbunătățit din momentul în care stimularea a fost activată”. După intervenție, Denise a declarat că este încântată că a putut să cânte din nou la clarinet — un gest simbolic pentru identitatea sa de muzician amator. De asemenea, a început să observe îmbunătățiri şi la mers, şi speră să revină la înot şi la dans. Recomandările autorului:
Ce cauzează boala Parkinson? Oamenii de știință descoperă un indiciu nou și neașteptat
Studiul publicat în JCI Insight arată că pegivirusul uman (HPgV) a fost găsit în creierul a cinci din cei 10 pacienți cu Parkinson analizați după deces, în timp ce niciunul dintre cei 14 pacienți din grupul de control nu avea virusul. Deși HPgV nu provoacă de obicei simptome, cercetătorii cred că ar putea juca un rol în dezvoltarea bolii. „Ipoteza este că o infecție de lungă durată, cu evoluție lentă, ar putea duce la apariția acestui tip de boli”, explică Barbara Hanson de la Universitatea Northwestern. Analiza a peste 500 de virusuri a relevat că pacienții cu Parkinson și HPgV aveau răspunsuri similare ale sistemului imunitar, inclusiv niveluri mai scăzute ale unei proteine inflamatorii numite IL-4. De asemenea, cei cu o mutație genetică asociată cu Parkinson reacționau diferit la virus. Boala Parkinson rămâne greu de studiat pentru că se dezvoltă lent, de-a lungul anilor, și pare să fie cauzată de mai mulți factori. „Fiecare persoană are propriul drum” către dezvoltarea bolii, spune neurologul Erin Furr-Stimming. În ultimii ani au apărut tot mai multe dovezi că infecțiile virale pot declanșa boli neurologice. Inflamația creierului, provocată de virusuri, poate duce la o serie de reacții care afectează funcționarea normală a creierului. Totuși, cercetătorii avertizează că studiul nu demonstrează o relație de cauzalitate, ci doar sugerează o posibilă legătură care necesită mai multe cercetări.
Moment istoric în tratamentul Parkinson: cercetătorii japonezi au demonstrat că boala Parkinson este reversibilă
Progres științific de referință: cercetătorii japonezi au făcut un pas curajos spre vindecarea bolii Parkinson, implantând în pacienți celule cerebrale cultivate în laborator. Aceste celule, obținute din celule stem pluripotente induse (iPS), sunt concepute pentru a deveni neuroni care produc dopamină — exact celulele care se pierd în cazul bolii Parkinson. Primele rezultate din studiile clinice sunt deja promițătoare, oferind o nouă speranță milioanelor de persoane afectate de această afecțiune debilitantă. Pacienții care au primit transplanturile au arătat îmbunătățiri semnificative ale funcției motorii, iar scanările cerebrale confirmă faptul că celulele implantate produc dopamină, substanța chimică esențială care controlează mișcarea. Este un semn puternic că această terapie regenerativă ar putea nu doar trata simptomele, ci chiar restaura funcțiile cerebrale pierdute. Dacă studiile viitoare vor continua să aibă succes, această abordare ar putea schimba radical modul în care este tratată boala Parkinson și ar putea redefini ceea ce este posibil în neurologie. Aceasta nu este doar o victorie pentru cercetarea în domeniul Parkinson, ci o privire spre viitorul medicinei personalizate și regenerative. Cu mai multe studii clinice în desfășurare, oamenii de știință lucrează la perfecționarea tehnicii și extinderea utilizării sale. De la bancul de laborator la creier, această inovație marchează un punct de cotitură plin de speranță pentru nenumărate familii din întreaga lume.
Anunțul trupei A-HA: Solistul trupei, Morten Harket, are Parkinson de mai mulți ani
Dezvăluire tulburătoare a trupei norvegiene A-HA: solistul Morten Harket a fost diagnosticat cu Parkinson. Solistul celebrei trupe pop din anii ’80, A-HA, cunoscută mai ales pentru hituri precum Take On Me, Crying in the rain sau The sun always shines on TV, a fost diagnosticat cu această boală de mai multă vreme. Într-un comunicat publicat pe site-ul oficial, scrie că Morten „luptă de ani de zile cu propriul corp”. „Nu este genul de veste pe care cineva vrea să o dea lumii, dar iată: Morten are boala Parkinson”, se arată în comunicat. „Nu am nicio problemă în a accepta diagnosticul” Harket are 65 de ani. Într-un interviu publicat de biograful trupei, el a dezvăluit că, multă vreme, a avut o oarecare reticență în a-și face publică boala, conștient fiind de posibilele consecințe, dar că acum a ales s-o facă publică. „Nu am nicio problemă în a accepta diagnosticul. Cu timpul, am preluat atitudinea tatălui meu, care are 94 de ani, față de modul în care organismul cedează treptat: „Folosesc ceea ce mai funcționează”. O parte din mine a vrut să dezvăluie asta. După cum am spus, acceptarea diagnosticului n-a fost o problemă pentru mine; nevoia de liniște pentru a lucra a fost ceea ce m-a oprit. Fac tot ce pot pentru a împiedica sistemul meu să intre în declin. Este un echilibru dificil între administrarea medicamentelor și gestionarea efectelor secundare. Sunt multe de luat în calcul când încerci să imiți modul genial în care corpul gestionează mișcările complexe, interacțiunile sociale sau viața de zi cu zi.” Sursa: X Medicina a avansat mult în studiul acesti boli, așa că Morten a beneficiat de tratamente dintre cele mai sofisticate și eficiente. Stimularea cerebrală profundă este una dintre acestea. Dr. Christina Sundal, neurologul său de la NeuroClinic Norway, fost cercetător la clinica Mayo din SUA, a coordonat o intervenție chirurgicală în iunie 2024, în timpul căreia lui Morten i-au fost implantați electrozi în partea stângă a creierului, conectați la un dispozitiv dispus subcutanat în regiunea pieptului. Simptomele fizice s-au atenuat remarcabil, astfel că procedura a fost repetată și pentru partea dreaptă a creierului, de asemenea, un succes. „Identitatea mea nu e definită doar de cântat” Morten este capabil să conducă, însă recunoaște că vocea i s-a schimbat: „Problemele cu vocea sunt un motiv de incertitudine privind viitorul meu creativ”, a spus el. Întrebat dacă mai poate cânta, a răspuns: „Nu știu sigur. Nu simt nevoia să cânt, iar pentru mine asta e un semn. Întrebarea e dacă mai pot să mă exprim prin voce. Așa cum stau lucrurile acum, nu este posibil. Dar nu știu dacă voi reuși la un moment dat.” Morten spune însă că identitatea sa nu e definită doar de cântat, chiar dacă admite că iubește momentele în care poate s-o facă. Continuă să scrie versuri pe iPad și a înregistrat câteva demo-uri recente. Întrebat dacă are un mesaj pentru fani, el a spus: „Nu vă faceți griji pentru mine. Descoperiți cine vreți să fiți – un proces care poate fi nou în fiecare zi. Fiți servitori buni ai naturii, baza existenței noastre, și protejați mediul cât timp mai este posibil. Canalizați-vă energia către probleme reale”.
Studiu: Cum construiește creierul obiceiurile. Vinovat e hormonul fericirii
Un studiu publicat în revista „Nature” arată cum dopamina, departe de a interveni doar în învățarea bazată pe recompensă, acționează și în formarea obiceiurilor. Studiul explică de ce obiceiurile sunt greu de schimbat, iar rezultatele sale oferă noi posibilități asupra tratării dependențelor sau bolilor neurodegenerative precum Parkinsonul, a relatat luni Le Monde. Definiția obiceiului ca „o artă de a acționa fără să te gândești și chiar mai bine decât atunci când te gândești”, potrivit observației filosofului francez Alain, a fost confirmată recent de rezultatele unui studiu de neuroștiințe publicat în revista Nature. Studiul investighează învățarea influențată de dopamină, un neuromodulator esențial în reglarea funcționării creierului, care joacă un rol crucial în mișcare, motivație, plăcere și în procesul de recompensă. Obiceiuri sau liber arbitru? Dopamina decide! Comportamental, obiceiurile sunt acțiuni automatizate, independente de recompensa așteptată, și se bazează doar pe repetarea comportamentelor anterioare. „Ele facilitează acțiunea înainte să gândim și trebuie să fi avut un avantaj pentru supraviețuire, în cursul evoluției umane”, a explicat neurocercetătorul Jérémie Naudé, de la Institutul de Genomică funcțională din Montpellier. Dopamina, numită și hormonul fericirii sau al plăcerii, ajută creierul să învețe prin compararea recompensei obținute cu cea așteptată, un mecanism numit de specialiști „eroarea de predicție a recompensei”. La nivel cerebral, este produsă de un grup de celule nervoase din centrul creierului, unde acționează ca un neurotransmițător. Funcțiile vitale cerebrale, cum sunt memoria, învățarea, concentrarea și starea de dispoziție, vor fi mereu influențate de concentrația de dopamină din creierul fiecăruia. Un alt sistem de învățare: cum putem conduce și vorbi în același timp Cercetătorii au identificat și un al doilea sistem de învățare bazat pe dopamină, EPA, care actualizează comportamentele în funcție de frecvența cu care au fost executate anterior. Astfel, creierul poate alege fie alternativa cea mai valoroasă, fie cea mai frecvent folosită: „După părerea noastră, acesta este mecanismul responsabil de obiceiuri”, a comunicat autorul principal al studiului, Marcus Stephenson-Jones, de la University College din Londra. Un mare avantaj al acestui sistem este că „îți poate elibera resurse cognitive pentru a lua decizii bazate pe valori, în timp ce desfășori o altă activitate”, adaugă el. De exemplu, odată ce ai învățat să conduci și ai automatizat această sarcină, poți purta o conversație în timp ce conduci. Studiul explică de ce obiceiurile sunt greu de schimbat și sugerează că înlocuirea unei acțiuni cu alta ar putea ajuta (de exemplu, nicotina cu guma de mestecat, în cazul fumatului). Rezultatele oferă noi perspective asupra tratamentului dependențelor și bolilor degenerative, precum Parkinson, unde distrugerea neuronilor care eliberează dopamina ar putea afecta tocmai acest sistem de învățare bazat pe dopamină care explică pierderea automatismelor motorii.