Patrick de Hillerin îl pune la colț pe Miruță de la Economie
Deplasarea ministrului Economiei, Radu Miruță, în Arabia Saudită pe banii arabilor a declanșat un val de reacții în spațiul online. Ultimul pe listă este jurnalistul Patrick André de Hillerin, care ironizează discursul ministrului. Acesta se laudă cu reușite în beneficiul arabilor și poate fi chiar suspectat de trădarea intereselor naționale. Context în care ar fi oportună o demisie, punctează jurnalistul. Costurile vizitei ministrului Economiei, Radu Miruță, în Arabia Saudită ar fi fost suportate de gazde, inclusiv biletele de avion. Detaliile sunt furnizate chiar de Miruță. Ministrul susține că a bifat o serie de reușite ca parteneriate economice cu saudiții, anunţând chiar că a fost promovată o Hotărâre de Guvern prin care o companie de stat a primit licența de exploatare a grafitului. Cine trebuie să exploateze resursele statului – România sau arabii? În postarea sa, editorialistul Gândul atrage atenția că statul român ar trebui să aibă prioritate în exploatarea acestor resurse valoroase de grafit. Jurnalistul critică vizita lui „Miruță-Lavalieră, arogantul ăla gonflat de la Economie”. Ministrul Miruță se autodenunță. Recunoaște că a fost în Arabia Saudită pe banii „arabilor” ca să discute despre investițiile lor în România. Promite să dezvolte domenii schiabile cu banii lor „Miruță-Lavalieră, arogantul ăla gonflat de la Economie, s-a dus în Arabia Saudită pe banii unor posibili investitori în exploatarea grafitului din România. Da, mă, da. Saudiții i-au plătit unui ministru al României transportul, casa și masa ca să discute business cu el, de parcă Miruță ar fi stăpân pe resursele Românei și le-ar putea vinde cui vrea el, când vrea el. Dincolo de faptul că eu cred că resursele trebuie exploatate de către statul român, mai ales cele strategice, nu de către firme private, este absolut strigător la cer ca un ministru să se deplaseze la discuții de afaceri care ating resurse strategice și politici de stat pe banii celor direct interesați. Dacă vreo firmă saudită va câștiga vreo licitație legată de exploatarea grafitului, va fi direct mită”, scrie Patrick de Hillerin. „Nu spun că e caz de pușcărie (în alte țări ar fi), dar de demisie/demitere sigur e” Jurnalistul critică tonul populist al mesajelor ministrului la revenirea din Arabia Saudită și punctează că ar fi cazul să își dea demisia. „Din populismul ăsta penibil conform căruia nu mai cheltuim banii românilor pe deplasări, s-a ajuns ca un ministru să se pună în poziția de beneficiar de bunuri și servicii din partea cuiva interesat de resursele României. Este absolut inacceptabil. Oricum, România nu trebuie să vândă „dreptul de explaotare”, pe o redevență cel ami probabil ridicolă, ci ar trebui să vândă, pe bani buni, produsul finit. În al doilea rând, grafitul fiind la mare căutare în industria bateriilor, nu e nevoie ca Miruță-Lavalieră să se ducă să caute cumpărători prin lumea arabă, ci era suficient să anunțe că vom avea grafit de vânzare și veneau cumpărătorii la București. Nu te duci tu, ditamai ministrul, acasă la ăia care au interese aici (să zicem că ar fi fost vorba doar de oile și vacile de la noi pe care le cumpără Arabia Saudită), pe banii lor, să-i rogi să le faci niște servicii și înlesniri. Nu spun că e caz de pușcărie (în alte țări ar fi), dar de demisie/demitere sigur e”, încheie Patrick de Hillerin. RECOMANDĂRILE AUTORULUI
Patrick André de Hillerin, după ce Liiceanu l-a comparat pe Ilie Bolojan cu Moise: Cât costă o odă de la Liiceanu?”
Într-o nouă postare pe Facebook, Patrick André de Hillerin publică un text ce are ca titlu o întrebare: „Cât costă să–ți umezească fesele primul filosof al națiunii?” În continuare, el se întreabă cât anume „costă” o odă de la Liiceanu. Ei bine, pentru a da răspuns la propriile întrebări, jurnalistul vine cu o serie de documente, despre o licitație publică a Bibliotecii Județene Gheorghe Șincai din Bihor, pentru închirierea unui spațiu de 160 mp pentru o librărie cu cafenea, care, în cele din urmă s-a dovedit a fi vorba despre o librărie și o cafenea Humanitas. Se știe că, încă din 1990, Liiceanu este directorul Editurii Humanitas. „Multă lume și-a pus această întrebare: „Cât costă o odă de la Liiceanu?”. Și eu, recunosc. Dar mă așteptam la ceva mai complicat, niște scheme prin APTOR, din care domnul Liiceanu să câștige mai mult, ca influencer. Ei bine, e mai simplu. Să o luăm puțin cronologic, pentru a vedea cât de rapid se mișcă lucrurile, dacă există voință politică. Pe 9 iulie 2025 se publică un prim anunț de licitație publică, al Bibliotecii Județene Gheorghe Șincai din Bihor, pentru închirierea unui spațiu de 160 mp pentru o librărie cu cafenea. Data limită de depunere a ofertelor este 1 august 2025. Pe 1 august 2025 apare al dopilea anunț de licitație publică, al aceleiași biblioteci, pentru același spațiu, semn că prima licitație nu a prea existat. Termenul limită pentru depunerea ofertelor este 25 august 2025. Pe 27 august 2025 apare deja informația că în spațiul cu pricina va ființa o librărie și o cafenea Humanitas. Pe 6 septembrie 2025 se publică oda domnului Liiceanu. Pe 7 septembrie se inaugurează librăria și cafeneaua Humanitas din sediul Bibliotecii Județene Gehroghe Șincai din Oradea, județul Bihor. Să nu uităm caietul de sarcini. Un singur lanț de librării putea răspunde cerințelor din acest caiet de sarcini, iar acesta era lanțul Humanitas. Apreciez la domnul Liiceanu că nu a dat limbile în avans, ci doar după ce a fost sigur de realizare. Slava!”, se arată în textul publicat de Patrick André de Hillerin. Autorul recomandă: Liiceanu vrea clonarea lui Bolojan și îl compară cu personajul biblic Moise. Cu Brătianu, Carol I, Coposu și alții. Vezi întreaga odă închinată premierului