Cum a fost lansarea seriei POCO F8 pe Insula zeilor
În prag de sărbători, când oamenii au scos deja la înaintare beculețele de Crăciun la geamuri și și-au împodobit brazii, deschid o gaură atemporală cu acest articol și vă invit să vă proiectați, prin ochii mei, direct în Bali, Indonezia. Tocmai m-am întors de la lansarea globală a seriei F8 de la POCO care a avut loc acolo săptămâna trecută și am o mulțime de impresii de împărtășit cu voi. Dar înainte de asta, să știți că am primit și noi în redacție unul dintre telefoanele lansate, mai exact un POCO F8 Ultra, iar colegul meu, Adi a avut ocazia să îl testeze pe îndelete înainte de plecarea în Bali. Merită să aruncați un ochi pe review-ul său amănunțit, cu toate testele și observațiile sale tehnice, înainte să aflați mai multe. Eu una pot să vă zic că m-am distrat cu F8 Ultra timp de 5 zile în Indonezia, iar acolo am avut ocazia să îl pun la încercare în diverse contexte, dar mai ales, să înțeleg mai bine considerațiile din spatele creării sale direct de la sursă, adică de la reprezentanții POCO. Dar să începem cu începutul… Prima mea impresie Primul lucru pe care îl observi la F8 Ultra este designul distinct. Chiar și așa, recunosc că, spre deosebire de Adi, eu nu am fost neapărat încântată de look-ul retro de jeanși. Deși sunt născută în ‘96, adică destul de devreme încât să recunosc melodiile de la petrecerile cu tematică Nostalgia, dar suficient de târziu să nu fi prins perioada bișniței cu Levi’s aduși pe vapor din SUA, nu prea am fost impresionată. Când am desfăcut cutia neagră cu galben intens, am scos telefonul și am dat cu ochii de spatele din blugi, primul meu gând a fost că arată cam prea „country”, „prea ca la țară” ca să zic așa… and not in a Beyoncé kind of way. Cei de la POCO spun că au folosit un material nano-tehnologic aflat la a treia sa generație, atât din considerente de durabilitate, cât și din unele ecologice/de sustenabilitate, însă așa cum v-ați putea imgina materialul „de blugi” de pe spate se simte destul de plasticos la atingere, ca un silicon moale și texturat. Pe scurt, nu a fost chiar pe placul meu, nici vizual, nici tactil. Așa că pentru mine husa gri, simplă și elegantă care vine deja în pachet a picat la fix, nu doar ca să mă scutească de ceea ce ar fi devenit, cu siguranță, un „eyesore” în scurt timp, ci și pentru că îmi asigura un grip mult mai bun în mână. Dacă nici telefonul ăsta nu e bun pe poze…… eu nu știu care e! Prima poză făcută cu F8 Ultra a fost la Five Guys în aeroportul din Dubai, iar mai apoi în zbor când ne apropiam de Bali, una din cele 38 de provincii ale Indoneziei (și probabil cea mai populară). De la bun început mi s-a părut că scoate în evidență cu mare acuratețe fiecare detaliu din scenă și oferă un contrast puternic. Pozele ies vii, clare, bogate în detalii, cu siguranță se ridică la standardul de exigență al oricărei instagrammerițe versate, cu atât mai mult ale unui turist amator. E adevărat însă că am observat și faptul că post-procesarea transformă culorile din realitate în unele o idee mai bogate, mai saturate. Dar mi se pare că o face cu moderație, nu este nimic exagerat și rezultatul final este doar un pic mai aprins decât în realitate. Fiindcă am ajuns noaptea în Bali, nu m-am putut abține să nu pun puțin camera la încercare chiar atunci. În continuare mi se pare că cei 50MP de pe camera principală își fac foarte bine treaba chiar și în condiții de lumină scăzută, iar camera reușește să prindă niște detalii foarte fine și, ajutată fiind de post-procesare, să regleze cu brio atât umbrele inestetice, cât și echilibrul de culori din compoziție. Nu că aș vrea să fiu o moară stricată, dar dacă tot suntem la capitolul cameră, eu una am rămas impresionată în special de zoom care, după părerea mea, aproape că bate zoom-ul de pe S25 Ultra în materie de claritate de detalii la distanțe mari. Și pentru că, vorba aia, o poză face cât o mie de cuvinte, vă las mai jos câteva poze cu 3x, 5x și 10x zoom. Cu atât mai mult cu cât stabilizarea pe zoom ajută enorm inclusiv noaptea. Cum stă pe mobile gaming Eu una nu sunt o mare jucătoare de mobile games (a se citi „nu sunt deloc”), în ideea în care prefer de o mie de ori PC gaming-ul, cu mouse și tastatură, în detrimentul ecranului de telefon, oricât de mare ar fi cel din urmă. Mi se pare mult mai comod să te joci pe calculator și oricum, la stilul meu de viață, nu prea mă joc on the go așa că portabilitatea nu este criteriul nr. 1 pentru mine atunci când vine vorba de gaming. Cu toate acestea, pot să înțeleg de ce ar fi o prioritate pentru alții și, mai ales, pot să empatizez cu dorința de a avea acces la unul din jocurile tale preferate oriunde, oricând, fără frustrări sau nevoia de a te căra cu extra device-uri la tine. Acestea fiind zise, tot mi-a plăcut experiența de a juca ZeldaGenshin Impact pe F8 Ultra. Cred că fix ăsta este scenariul în care arhitectura dual-chipset pe care o laudă POCO ajunge să strălucească cel mai tare, iar jocul a rulat extrem de fluid și fără probleme, fără niciun lag sau întrerupere. Recunosc că poate m-aș fi așteptat la niște culori superbe și extrem de saturate de la ecranul AMOLED de (doar) 120Hz, dar dacă nu mi-a atins complet așteptările pe partea asta, ei bine la capitolul sunet mi le-a depășit total. Parteneriatul cu Bose crează o experiență de vis, și repet, eu nu mă joc pe telefon de obicei, dar până și eu am apreciat faptul că sunetul era… absolut impecabil! Chiar dacă scenariile în care aș putea pune muzică pe
Poco F8 Ultra, telefonul în blugi care cântă Bose și vrea să fie mai mult decât un gaming phone
Poco F8 Ultra e genul de telefon care îți sare în ochi înainte să apuci să-l aprinzi. Varianta Denim Blue arată ca un copil reușit rezultat din dragostea dintre modă și tehnologie, cu un spate care-ți aduce automat aminte de versul „Te salut, generație-n blugi”, chiar dacă n-ai prins epoca. Nu e chiar pânză, doar o iluzie atent construită, dar senzația rămâne. Sau cum zicea unul dintre colegi, dacă era pânză trebuie să aibă și etichetă de spălare. Ca design general, amintește de iPhone 17 Pro, însă modulul dorsal cu patru obiective și difuzorul cu emblema Bose creează o identitate aparte. Stă bine în mână, are muchii drepte și un aer serios, de flagship cu ambiții. Să trecem în revistă și cutia neagră cu galben, care-mi amintește puțin de cele de la realme. După cum te-ai obișnuit deja, pentru că ești cetățean european și ai drepturi, nu vei găsi încărcător în ea, iar cablul alături de documentele standard (ghid, garanție, certificat energetic), husa și cheița se găsesc într-o cutie secundară deasupra telefonului. Husa gri banală reușește să neutralizeze farmecul tineresc al telefonului și n-ar trebui s-o folosești dacă vrei să păstrezi vibe-ul. Pe de altă parte, dacă ții la integritatea lui Poco F8 Ultra, mai bine o pui pe el. Asta e și o chestiune de gusturi, nu doar o dispută între frumusețe și utilitate. Poco F8 Ultra, construcție și ecran Poco F8 Ultra e un telefon mare, cel mai mare din seria F, ecranul având diagonala de 6,9 inch. Cu dimensiunile de 163,33 x 77,82 x 8,3mm și 220g în varianta Denim Blue, stă bine în mână nefiind foarte gros. Ecranul are margini înguste de 1.5mm pe trei laturi și puțin mai groase jos, de 1.68mm. Șasiul de metal în combinație cu spatele albastru și cu ecranul masiv creează impresia unui flagship autentic, mai ales că are și rezistență la apă și praf IP68. Ecranul cu tehnologie POCO HyperRGB AMOLED este o premieră pentru brandul Poco. Structura full RGB cu subpixeli activi pentru fiecare culoare (roșu, verde, albastru) livrează claritate excepțională, densitate superioară și nuanțe mai bogate decât panourile tradiționale OLED. Rezoluția de 2608 x 1200 se apropie de 2K, cu reproducere cromatică precisă (100% DCI-P3) și contrast de 5,000,000:1. Luminozitatea maximă de 3500 nits face ca orice tip de conținut să se vadă bine inclusiv în lumina directă a soarelui, iar în medii întunecate, suportul pentru luminozitatea scăzută până la 1 nit (ultra-low brightness) protejează ochii. Tehnologia DC dimming all-day scade oboseala ochilor, menținând ecranul aproape fără flicker la utilizare prelungită. Refresh rate-ul de 120Hz e ok pentru utilizarea obișunită și gaming casual, dar pentru un telefon de gaming aș fi preferat 144Hz sau mai mult. Touch sampling rate ajunge la 480Hz în mod normal și 2560Hz instant în Game Turbo mode, oferind răspuns excelent la comenzi. Ca să nu existe vreun dubiu, ecranul este excelent în ansamblu, oferind culori bogate, imagine clară, contrast ridicat și răspuns rapid. Sound by Bose I fell in love with this phone și nu sunt doar blugii, ci și sunetul care te dă efectiv pe spate. Bose, Bose, ce-mi faci tu mie?! Sistemul audio triple-speaker 2.1 channel dezvoltat în colaborare cu Bose este absolut bestial. Poco F8 Ultra combină două difuzoare simetrice pentru frecvențe medii și înalte 1115F cu un subwoofer dedicat pentru frecvențe joase (1620), care oferă bas profund fără distorsiuni. Arhitectura 2.1 channel depășește limitările obișnuite ale design-ului compact specific smartphone-urilor, livrând volum impresionant, claritate pe fiecare frecvență și spațialitate. Tehnologia Sound by Bose vine cu două profiluri audio, fiecare cu propria personalitate. Dynamic pune accent pe basul acela plin și emoțional, iar Balanced aduce vocile mai în față și oferă un soundstage bine organizat, chiar dacă distribuția fizică a difuzoarelor nu e perfect simetrică. Sistemul știe să se adapteze singur: în gaming îți dă bas mai adânc, în clipurile de pe social media scoate vocile în față, iar în filme creează o profunzime spațială care te cucerește. O să vă mai povestesc despre sunet la jocuri. Poco F8 Ultra, puterea brută și „călcâiul lui Ahile” Poco F8 Ultra vine cu noul Snapdragon 8 Elite Gen 5 Mobile (pe 3nm), al cărui CPU octa-core e format din două Prime Cores la 4.6GHz și șase Performance Cores la 3.6GHz. Producătorul spune că oferă performanță cu 20% mai bună, GPU-ul Adreno cu 23% mai rapid, iar puterea de calcul AI cu 37% superioară față de generația anterioară. Memoria LPDDR5X la 9600Mbps împreună cu stocarea UFS 4.1 în configurațiile 12GB+256GB sau 16GB+512GB asigură viteze excelente de citire/scriere. Se simte puterea când te joci, cel puțin eu o simt imediat pentru că, de obicei, mă joc de pe o tabletă midrange. Dar puterea vine la pachet cu un dezavantaj important. Poco F8 Ultra se încălzește atât de tare când depune efort, încât ecranul îți arde degetele și nu glumesc. N-a reușit să termine 3DMark Wild Life Extreme Stress Test, de 20 de minute, din cauza supraîncălzirii. Am încercat de 3 ori și de 3 ori aplicația s-a închis de fiecare dată cam după 15 minute. La finalul testului AnTuTu benchmark, rama și butoanele aproape mă ardeau. În gaming real, situația e destul de bună, dar nu perfectă. În Delta Force, încălzirea a fost mai severă decât în Call of Duty. Iar în Call of Duty Battle Royale (meci de circa 20 de minute) mi s-a părut că s-a înfierbântat mai puțin decât în partidele scurte de 5 minute tip DeathMatch. Dar performanța a rămas stabilă, nu am sesizat gâfâieli sau scăderea numărului de cadre nici după 40 de minute de joc continuu. În Asphalt 9, deși am jucat un sezon întreg s-a încălzit moderat, în schimb sunetul e legendar, felul în care se aud motorul, basul, muzica. Cursele sună ca niște concerte live. Grafica e stelară, ecranul strălucește la fiecare shockwave ca într-o poveste și mașina zboară la propriu și la figurat. Sistemul LiquidCool Technology cu 3D Dual-channel Dual-layer IceLoop, cu o suprafață de răcire de 6700mm², încearcă să țină temperatura sub control,