Un copil poate muri în doar 20 de minute. Pediatrii explică pericolul ignorat de mulți părinți
Valul de căldură intens reprezintă un pericol serios pentru copiii mici. Pediatrii spun ce simptome trebuie urmărite și cum poate fi prevenită insolația în zilele toride. Organismul uman menține, în mod normal, o temperatură constantă între 35°C și 37,5°C, eliminând căldura prin transpirație. Potrivit unui pediatru, acest sistem natural de răcire poate intra în criză atunci când căldura extremă se combină cu umiditatea ridicată sau ventilația insuficientă. Copiii, mai ales în primii ani de viață, au o capacitate redusă de termoreglare în comparație cu adulții, scrie Il Messaggero. Riscul de deshidratare este mult mai mare la copii, iar aceștia nu pot întotdeauna comunica primele semne de stare de rău. Pericolul real al habitaclului unei mașini Insolația apare atunci când organismul nu mai poate controla temperatura internă, care poate crește la peste 41°C. Fără intervenție rapidă, afecțiunea poate provoca leziuni cerebrale ireversibile sau deces. Unul dintre cele mai periculoase contexte este habitaclul unei mașini. Nu este necesar ca vehiculul să fie parcat la soare direct: la o temperatură exterioară de 34°C, spațiul închis al unei mașini poate ajunge la 52°C în doar 20 de minute. Simptomele insolației pe care părinții trebuie să le recunoască Insolația se manifestă prin durere de cap puternică, slăbiciune, amețeli, greață și confuzie mentală. Pot apărea o accelerare a respirației și a bătăilor inimii, iar în cazurile grave, convulsii sau pierderea cunoștinței. Un semn specific este pielea înroșită, foarte fierbinte la atingere și complet uscată, din cauza absenței transpirației. Acest semn apare în paralel cu o temperatură internă care depășește 40°C. Ce trebuie făcut în caz de suspiciune de insolație În cazul unei suspiciuni puternice de insolație, primul pas este să se sune imediat la numărul de urgență. Până la sosirea echipajului medical, copilul trebuie mutat de urgență într-un loc răcoros, aerisit sau cel puțin la umbră. Copilul trebuie întins pe jos, cu picioarele ridicate, pentru a favoriza circulația sângelui către organele vitale. Hainele trebuie scoase, iar pielea udată delicat cu apă călduță. Dacă este pe deplin conștient, copilul poate fi scufundat într-o cadă cu apă călduță și i se pot oferi înghițituri mici de lichide reci și limpezi. Dacă apar vărsături, copilul trebuie întors imediat pe o parte, pentru a preveni sufocarea, iar lichidele nu trebuie administrate dacă prezintă somnolență sau stare de conștiență alterată. Regulile pediatrilor pentru prevenirea căldurii extreme Specialiștii recomandă limitarea ieșirilor cu copiii în orele centrale ale zilei, între 11:00 și 17:00. Traseele la umbră și zonele bine aerisite sunt de preferat în această perioadă. Hidratarea constantă este esențială, întrucât copiii mici nu simt senzația de sete la fel de des ca adulții. Apa trebuie oferită din belșug, evitându-se băuturile carbogazoase sau prea dulci, iar la nou-născuți alăptarea poate fi intensificată în zilele de caniculă. Alimentația de vară trebuie să fie ușoară și proaspătă, cu mese pe bază de fructe și legume de sezon. Aerul condiționat, folosit acasă sau în mașină, este acceptat de pediatri, cu condiția ca temperatura să rămână în jur de 24-25°C, cu funcția de dezumidificare activă. Îmbrăcămintea trebuie să fie confortabilă, din fibre naturale și în nuanțe deschise. O pălărie cu găuri este recomandată pentru joaca pe plajă, pentru a evita supraîncălzirea capului. Crampele și epuizarea cauzată de căldură Crampele de căldură sunt dureri musculare intense, apărute de obicei după efort fizic în condiții toride, cauzate de pierderea de apă și săruri minerale. Copilul trebuie mutat într-un loc răcoros, iar efortul fizic trebuie întrerupt imediat. Epuizarea cauzată de căldură este o afecțiune mai gravă, care apare în medii sufocante și fără hidratare suficientă. Se manifestă prin sete intensă, oboseală extremă, amețeli și vărsături, cu o temperatură corporală care rămâne sub 40°C. În acest caz, copilul trebuie dus într-o zonă răcoroasă, eliberat de hainele în exces și răcorit cu un prosop umed. Dacă simptomele nu se ameliorează rapid, este necesar să se contacteze serviciul de urgență.
Verificarea căilor respiratorii înainte de resuscitarea cardiopulmonară la sportivi poate crește riscul de deces
Este o secvență simplă de salvare a vieții, predată în multe cursuri de prim ajutor: când cineva leșină, se verifică mai întâi căile respiratorii, apoi respirația și, în final, circulația, înainte de a începe compresiile toracice, dacă este necesar. Însă experții au avertizat că această abordare a resuscitării cardiopulmonare ar putea crește riscul de deces pentru sportivii care suferă un stop cardiac. Cercetătorii din Israel spun că accentul pus pe eliberarea căilor respiratorii și, în special, convingerea eronată că este posibil să înghiți limba, duce la întârzieri în începerea resuscitării cardiopulmonare în astfel de cazuri, potrivit The Guardian. „Prima reacție ar trebui să fie inițierea imediată a compresiilor toracice”, a spus dr. Dana Viskin, de la Universitatea din Tel Aviv. Viskin a spus că limba este fixată în gură de diferiți mușchi și ligamente, ceea ce face imposibilă înghițirea, deși a menționat că paralizia sau relaxarea totală a mușchiului principal al limbii ar putea obstrucționa căile respiratorii și duce la sufocare. Dar Viskin a spus că concentrarea inițială asupra căilor respiratorii atunci când se răspunde la evenimente de stop cardiac la sportivi este problematică. „O reacție rapidă – în special compresiile toracice și defibrilarea timpurie – este esențială. Timpul petrecut verificând căile respiratorii sau încercând să prevină „înghițirea limbii” nu face decât să întârzie tratamentul care poate salva viața”, a spus ea. Acțiuni „inadecvate” În revista Canadian Journal of Cardiology, Viskin și colegii săi au identificat imagini online din 45 de cazuri între 1990 și 2024 în care sportivii au leșinat în timpul competițiilor sau antrenamentelor și au fost supuși încercărilor de resuscitare. Prima acțiune întreprinsă de alte persoane a fost vizibilă în 38 dintre cazuri. Treizeci dintre sportivi au suferit un stop cardiac. În 27 dintre aceste cazuri, prima reacție a implicat acțiuni „inadecvate”, cum ar fi prevenirea înghițirii limbii prin forțarea deschiderii gurii sportivului, înainte de a începe resuscitarea cardiopulmonară. Acesta a fost cazul când danezul Christian Eriksen s-a prăbușit pe teren în timpul meciului Euro 2020 împotriva Finlandei în 2021. Cercetătorii au afirmat că, în 18 dintre aceste 27 de cazuri, se știe că sportivul a decedat ulterior sau a rămas în stare vegetativă. Niciunul dintre cei trei sportivi care au primit resuscitare cardiopulmonară ca primă măsură nu a avut astfel de rezultate. „Numărul redus de cazuri în care nu s-a încercat prevenirea „înghițirii limbii” limitează capacitatea de a face comparații statistice solide în ceea ce privește rezultatele, cum ar fi leziunile cerebrale”, a afirmat Viskin. „Cu toate acestea, există o consistență izbitoare a răspunsului inițial incorect în majoritatea cazurilor, iar acest lucru în sine este o constatare importantă”. Cercetătorii au studiat, de asemenea, articole de știri cu vizibilitate ridicată despre aceste cazuri, constatând că multe dintre ele foloseau termenul „înghițirea limbii” și adesea lăudau acțiunile de prevenire a acesteia. „Acest lucru este important, deoarece astfel de rapoarte au un număr enorm de vizualizări”, au scris autorii. Mitul înghițirii limbii Echipa a sugerat că mitul înghițirii limbii pare să fie răspândit și ar fi putut fi promovat în mod neintenționat de secvența – aeriene, respirație, circulație (A-B-C) – pentru resuscitarea cardiopulmonară de bază. Ei au spus că aceste etape au fost, de fapt, reordonate în C-A-B în ghidurile de resuscitare cardiopulmonară ale American Heart Association din 2010. Un purtător de cuvânt al Colegiului Paramedicilor a declarat că sfatul său pentru membrii publicului care asistă la un posibil stop cardiac este să urmeze îndrumările Consiliului de Resuscitare din Marea Britanie pentru resuscitarea cardiopulmonară, începând compresiile toracice și sunând la 999 dacă cineva a leșinat, nu răspunde și nu respiră sau respiră zgomotos. „Compresiile toracice timpurii sunt recunoscute ca fiind de o importanță crucială în salvarea persoanelor care suferă un stop cardiac și de aceea paramedicii nu vor întârzia compresiile toracice”, au spus ei. „Când profesioniști și respondenți instruiți gestionează pacienții care suferă un stop cardiac brusc, compresiile toracice vor fi prioritare, în timp ce un alt profesionist gestionează căile respiratorii”.