Proteina care răspândește cancerul. Descoperirea deschide calea unor medicamente mai eficiente
În anumite tipuri de tumori, precum carcinomul gastric și mamar, celulele produc niveluri ridicate de vimentină. Proteina formează un schelet mecanic care le permite să migreze și să genereze metastaze, scrie Il Messaggero. Vimentina este prezentă și în nucleul celulelor tumorale. Acolo stimulează producția proteinelor necesare răspândirii eficiente în organism. Studiul de la Padova, publicat în Nucleic Acids Research Rezultatele au fost obținute cu sprijinul Fundației AIRC pentru Cercetarea Cancerului. Studiul a apărut în revista Nucleic Acids Research, editată de Oxford University Press. „Am demonstrat că această funcție depinde de legarea vimentinei de structuri tridimensionale ale ADN-ului”, a explicat Claudia Sissi, de la Departamentul de Științe Farmaceutice. Cercetătorii au identificat porțiunea proteinei care îi permite atașarea de genom. Această porțiune este esențială și pentru structura de susținere a celulelor metastatice. Ce înseamnă pentru tratamentul cancerului Descoperirea face posibilă proiectarea unor medicamente care să vizeze vimentina cu precizie. Astfel ar putea fi neutralizată capacitatea celulelor de a migra și de a forma tumori secundare. Aceste terapii vor trebui testate în studii preclinice și clinice. Ele ar putea fi mai eficiente și mai bine tolerate decât tratamentele actuale.
Un pacient german s-a vindecat de HIV/SIDA cu un tratament complet revoluționar / Este a șaptea persoană din lume care a învins SIDA, dar mai e mult până departe
Un bărbat german s-a vindecat de HIV și devine, astfel, a șaptea persoană din lume care a învins SIDA, considerată incurabilă timp de patru decenii. Abordările de tratament au diferit de-a lungul vremii, însă cel mai eficient s-a dovedit a fi transplantul de celule stem, prin care s-a vindecat pacientul german. Tratamentul standard pentru HIV/SIDA era tratamentul de tip antiretroviral, care acționa doar asupra celulelor sistemului imunitar. Neajunsurile tratamentului antiretroviral Însă caracteristica celulelor infectate este că acestea fac cópii noi, virale și, prin urmare, virusul rămâne în aceste celule care poartă numele de rezervor viral. Orice celulă din rezervorul viral poate să înceapă să producă HIV, ceea ce înseamnă că, dacă pacientul întrerupe tratamentul, încărcătura virală se reface în câteva săptămâni. Oamenii de știință au încercat, ca alternativă la acest tip de tratament, transplantul cu celule stem, care are potențialul de a vindeca HIV în parte, pentru că necesită distrugerea sistemului imunitar cu chimioterapie și uneori cu radiații și înlocuirea acestuia cu celule sănătoase primite de la donator. Tehnologia CRISPR – o modalitate nouă de editare genetică Transplantul de celule stem este foarte complex. El are o rată de mortalitate de aprox. 10% și este recomandat doar în cazuri severe. În 2021, a fost aprobat primul studiu uman care testează tehnologia CRISPR (Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats – repetiții palindromice regulat scurte, grupate și interspațiate) – o modalitate de editare genetică ce folosește virus adeno-asociat la o doză relativ mică. Această terapie a demonstrat capacitatea excizării ADN-ului proviral HIV în celule primare umane, precum și în mai multe modele animale, printre care primate non-umane. În 2024, în cadrul celei de-a 25-a Conferințe Internaționale SIDA de la Munchen, cercetătorii au dezvăluit că un pacient din Germania nu mai are HIV detectabil, după ce a fost tratat în 2015. Acesta devine a șaptea persoană din lume care s-a vindecat de HIV. A avut și puțin noroc! La cinci din cele șapte cazuri, medicii au găsit donatori care aveau defecte rare, naturale, în ambele copii ale unei gene, care dă naștere proteinei CCR5 pe suprafața celulelor imunitare. Majoritatea tulpinilor de HIV se atașează de această proteină pentru a trece în celule. În lipsa proteinei CCR5, celulele imunitare sunt rezistente la HIV. Donatorul de celule stem avea doar o copie a acestei gene, ceea ce înseamnă că, probabil, el are jumătate din cantitatea normală a acestei proteine. În plus, primitorul însuși avea o singură copie a genei – doi factori genetici care este posibil, spun oamenii de știință, să fi ajutat la vindecarea pacientului german de HIV. 1,3 milioane de infecții HIV/SIDA noi, raportate în fiecare an Aproximativ 1% din populația nativă nord-europeană are două cópii ale genei CCR5 și 16% dintre persoane au doar o copie. Cazul germanului este singurul caz de vindecare de HIV/SIDA în care donatorul a avut o singură mutație, mai degrabă decât dublă, lucru care ar putea să fie o componentă pozitivă pentru cercetările următoare. Cu toate acestea, oamenii de știință cad de acord că un vaccin ar fi cel mai bun mod de a pune capăt celor patruzeci de ani de HIV/SIDA, în contextul în care, în fiecare an, 1,3 milioane de infecții noi sunt raportate în fiecare an.
Bebelușii sănătoși au în sânge cantități uriașe din proteina care distruge creierul în Alzheimer
Proteina p-tau217 era văzută ca un marker al neurodegenerării, dar un studiu internațional condus de Universitatea din Göteborg arată că bebelușii o au în cantități record și au nevoie de ea pentru dezvoltarea creierului. Echipa a analizat sângele a peste 400 de persoane, de la nou-născuți la bolnavi de Alzheimer. Bebelușii prematuri aveau cele mai mari niveluri de p-tau217, urmați de cei născuți la termen. Cu cât nașterea era mai prematură, cu atât nivelurile erau mai ridicate, dar copiii erau complet sănătoși. Nivelurile scad apoi în primele luni de viață, rămân foarte mici la adulții sănătoși, apoi cresc din nou la bolnavii de Alzheimer, dar fără să ajungă la valorile extreme ale nou-născuților. Proteina pare să joace un rol crucial în dezvoltarea timpurie a creierului, ajutând la formarea conexiunilor neuronale. Întrebarea centrală devine: de ce creierul bebelușilor poate gestiona cantități mari de p-tau217 fără probleme, când aceeași proteină afectează grav adulții? Descoperirea contrazice și o teorie fundamentală despre Alzheimer. Timp de decenii, cercetătorii au crezut că p-tau217 apare doar după ce o altă proteină – amiloidul – se acumulează în creier. Dar bebelușii nu au amiloid, ceea ce arată că cele două proteine funcționează independent, conform Science Alert.
Studiu: Un nou set de proteine ar putea ajuta la detectarea timpurie a demenței
Un studiu recent, publicat în revista Nature Aging, a identificat un grup de proteine din lichidul cefalorahidian care ar putea permite depistarea demenței frontotemporale (FTD) înainte de apariția simptomelor, dar și monitorizarea evoluției acesteia. Cercetătorii au analizat peste 4.000 de proteine la persoane cu forme ereditare de FTD și au descoperit că expresia genetică dereglată și deteriorarea conexiunilor neuronale sunt caracteristici-cheie ale bolii, oferind noi direcții pentru diagnostic și tratament. Demența este o afecțiune neurodegenerativă progresivă care afectează în principal lobii frontal și temporal ai creierului, zone responsabile de comportament, personalitate, limbaj și mișcare. Spre deosebire de boala Alzheimer, care debutează cu tulburări de memorie, FTD începe adesea cu schimbări de comportament, dificultăți de comunicare sau decizii iraționale. Demența poate apărea și la persoanele fără istoric familial Persoanele afectate pot deveni inadecvate social, detașate emoțional sau pot avea probleme de vorbire și înțelegere. În unele cazuri, apar și tulburări de mișcare similare cu cele din boala Parkinson. FTD poate fi cauzată de mutații genetice moștenite, dar apare și la persoane fără istoric familial. În prezent, nu există tratamente aprobate care să oprească sau să încetinească evoluția bolii. „Demența Frontotemporală este cea mai frecventă formă de demență la persoanele sub 60 de ani și are efecte devastatoare asupra personalității, comportamentului și limbajului,” a explicat Rowan Saloner, neurolog la Universitatea din California, San Francisco. „Cu toate acestea, boala nu are tratamente eficiente și duce lipsă de biomarkeri fiabili. Studiind formele ereditare, putem observa modificările cerebrale chiar înainte de debutul clinic, ceea ce ne oferă un model valoros pentru înțelegerea modificărilor biologice timpurii.” Cercetarea a inclus 116 persoane purtătoare ale unor mutații genetice cunoscute că provoacă FTD – C9orf72, GRN și MAPT – comparate cu 39 de rude apropiate care nu prezentau aceste mutații. Pentru toate, s-au recoltat probe de lichid cefalorahidian prin puncție lombară. Sursa: Pixabay Folosind o tehnologie avansată (proteomică bazată pe aptameri), cercetătorii au măsurat nivelurile a peste 4.000 de proteine. Apoi, printr-o analiză de rețea, au grupat proteinele în 31 de „module” care reflectau diferite procese biologice. Mai multe dintre aceste module s-au dovedit legate de severitatea bolii și de progresul ei. Un rezultat important a fost identificarea unor niveluri anormale de proteine implicate în procesul de splicing al ARN-ului – esențial pentru transformarea informației genetice în proteine. Aceste modificări erau mai pronunțate la purtătorii mutațiilor C9orf72 și GRN și au fost observate chiar înainte de apariția simptomelor la unii participanți. „Modificările moleculare pot fi detectate cu ani înainte de apariția simptomelor” „Am fost surprinși cât de devreme apar unele dintre aceste modificări proteice la purtătorii mutațiilor,” a spus Saloner. „Anumite proteine implicate în metabolismul ARN-ului și transportul ionilor sinaptici erau dereglate la persoane care erau încă clinic normale. În unele cazuri, semnătura proteică din lichidul cefalorahidian a prezis declinul cognitiv viitor. Asta sugerează că modificările moleculare pot fi detectate cu ani înainte de apariția simptomelor și ar putea fi folosite pentru urmărirea evoluției bolii sau chiar pentru tratamente preventive”.