Etichetă: psihologi

Sindromul post-concediu: de ce ne este atât de greu să revenim la serviciu după vacanță

După zile sau săptămâni în care programul a fost mai relaxat, revenirea bruscă la ore fixe, responsabilități, termene-limită și problemele de la serviciu poate fi resimțită mai intens decât ne-am aștepta. Nu este neobișnuit ca primele zile după vacanță să fie însoțite de o stare de „blazare”, oboseală sau chiar tristețe. De ce ne afectează întoarcerea din concediu Concediul înseamnă, înainte de toate, o ieșire din rutina zilnică. Ne culcăm și ne trezim la alte ore, avem mai puține obligații, petrecem mai mult timp făcând lucrurile care ne plac și, pentru o perioadă, ne putem desprinde de problemele profesionale. La întoarcere, schimbarea poate fi aproape bruscă. De la zile fără un program strict se ajunge din nou la alarmă, trafic, ședințe, e-mailuri și o listă lungă de sarcini. Psihologii spun că revenirea poate fi mai dificilă atunci când concediul vine după o perioadă lungă și solicitantă la locul de muncă sau când vacanța nu a fost, în realitate, suficient de odihnitoare. Contează și mediul în care ne întoarcem. Un volum mare de muncă acumulat, termenele-limită, conflictele sau nemulțumirile care existau înainte de concediu pot face ca revenirea să fie resimțită mult mai puternic. Ce se întâmplă cu starea noastră de bine Cercetările susțin ideea că vacanța are efecte reale asupra stării de bine, dar acestea nu durează neapărat foarte mult după întoarcerea la muncă. O meta-analiză care a analizat șapte studii a găsit efecte pozitive ale concediului asupra stării de sănătate și a bunăstării, însă aceste beneficii au început să dispară după reluarea activității profesionale. Un alt studiu, realizat pe 80 de angajați, a urmărit starea lor înaintea concediului, în timpul vacanței și în zilele de după revenirea acasă. Participanții au raportat o îmbunătățire a stării de bine în timpul vacanței, însă efectul s-a diminuat relativ rapid. Experiențele de relaxare și desprindere psihologică de muncă au fost asociate cu o stare mai bună chiar și după întoarcere, în timp ce munca în timpul concediului a avut un efect negativ asupra stării de bine ulterioare. Așadar, nu este important doar faptul că plecăm în concediu, ci și cât de mult reușim să ne desprindem de muncă în perioada respectivă. De ce putem fi triști tocmai după o vacanță frumoasă Un aspect interesant este că vacanța ne poate face să observăm mai clar ce nu ne place la viața de zi cu zi. În concediu avem timp și spațiu mental pentru noi. Putem dormi mai mult, ne putem plimba, putem sta cu familia sau prietenii, putem citi, călători ori pur și simplu nu putem face nimic. Contrastul cu rutina obișnuită poate deveni astfel foarte evident. Dacă în vacanță ne simțim relaxați și în viața de zi cu zi suntem permanent stresați, întoarcerea poate scoate această diferență în evidență. Psychology Today descrie acest fenomen drept „post-vacation blues” și notează că distanța față de rutina obișnuită ne poate determina să comparăm felul în care ne simțim în concediu cu modul în care ne simțim acasă și la serviciu. Această comparație poate contribui la o stare de tristețe, dezamăgire sau stres. Există și un fenomen numit „leisure sickness”, asociat cu simptome precum oboseala, durerile de cap, neliniștea sau starea de rău în perioadele de relaxare ori în jurul tranziției dintre muncă și timp liber. Cum facem revenirea mai ușoară Una dintre cele mai simple strategii este să nu transformăm întoarcerea într-un șoc. Poate fi util să revenim acasă cu o zi înainte de reluarea serviciului, astfel încât să avem timp să ne odihnim, să ne reorganizăm programul și să rezolvăm lucrurile administrative. Ideea este să existe o perioadă de tranziție, nu o trecere instantanee de la vacanță la un program aglomerat. O altă strategie este să păstrăm în viața de zi cu zi câteva dintre lucrurile care ne-au făcut plăcere în concediu. Dacă ne-a făcut bine să mergem pe jos, putem introduce plimbări regulate. Dacă ne-am bucurat de lectură, putem păstra câteva minute pentru citit. Dacă timpul petrecut cu prietenii ne-a ajutat, putem programa întâlniri și după revenirea la serviciu. Psychology Today recomandă, de asemenea, să avem programat ceva plăcut pentru prima săptămână după întoarcere. Nu trebuie să fie o nouă vacanță: poate fi o cină cu prietenii, o ieșire, un spectacol sau orice activitate pe care o așteptăm cu plăcere. La fel de important este să nu avem așteptarea că vom funcționa din prima zi la capacitate maximă. Revenirea presupune o readaptare, iar câteva zile de oboseală sau lipsă de chef nu înseamnă automat că există o problemă psihologică. Când nu mai este doar „sindrom post-concediu” Starea de rău de după vacanță este, de regulă, temporară. Dacă însă lipsa de energie și motivație persistă, iar alături de ele apar anxietate, tristețe accentuată, probleme de somn, dificultăți importante de concentrare sau pierderea interesului pentru activitățile care înainte ne făceau plăcere, situația merită analizată mai atent. În aceste cazuri, nu este indicat să punem automat totul pe seama „sindromului post-concediu”. O discuție cu un psiholog poate ajuta la identificarea cauzelor și la găsirea unor soluții înainte ca starea respectivă să înceapă să afecteze semnificativ viața profesională sau personală. Concediul nu trebuie să fie doar o pauză Poate cea mai utilă întrebare după vacanță nu este „Cum scap mai repede de starea asta?”, ci „Ce mi-a făcut bine în concediu și cum pot păstra o parte din acel lucru în viața mea obișnuită?” Vacanța poate fi și un moment de reflecție. Dacă am dormit mai bine, poate că avem nevoie de mai mult somn și acasă. Dacă ne-a făcut bine timpul petrecut în aer liber, poate că putem introduce mai multă mișcare în program. Dacă ne-am simțit mai bine pentru că nu am verificat permanent e-mailurile, poate că avem nevoie de limite mai clare între serviciu și timpul personal. Concediul ne poate ajuta să ne odihnim, dar ne poate arăta și cât de dezechilibrată a devenit uneori rutina în care ne întoarcem. Iar dacă „blues-ul” de după vacanță revine constant, poate merită analizată nu vacanța, ci viața de la care plecăm și la care ne întoarcem.

Psihologii spun că persoanele care mângâie pisicile au aceste trăsături de personalitate

Psihologii spun că persoanele care mângâie pisicile au aceste trăsături de personalitate. Interacțiunea cu pisicile poate influența nivelul de stres, empatia și modul în care unele persoane se raportează la cei din jur. Să vezi o pisică și să te apropii automat pentru a o mângâia este un gest obișnuit pentru multe persoane. Deși poate părea doar o simplă manifestare de afecțiune față de animale, psihologia a studiat ce se ascunde în spatele acestui comportament și ce trăsături au în comun cei care simt o afinitate specială pentru feline, conform as. Specialiștii subliniază că niciun comportament izolat nu definește complet personalitatea unei persoane. Cu toate acestea, unele studii sugerează că oamenii care se bucură în mod deosebit de contactul cu pisicile tind să prezinte anumite caracteristici emoționale și sociale. Sursă foto: Shutterstock Un gest care ajută la reducerea stresului O cercetare publicată de ScienceReader arată că interacțiunea cu o pisică timp de câteva minute poate favoriza creșterea nivelului de oxitocină, cunoscută popular drept „hormonul stării de bine”, atât la oameni, cât și la animale, atunci când interacțiunea este voluntară. În plus, alte studii au observat că acest tip de contact poate contribui la reducerea nivelului de cortizol, hormonul asociat stresului. Din acest motiv, multe persoane găsesc în compania pisicilor o modalitate simplă de a se relaxa după o zi solicitantă. Ce trăsături au în comun persoanele care adoră să mângâie pisici Potrivit specialiștilor, persoanele care caută frecvent contactul cu pisicile prezintă adesea câteva caracteristici comune: Sensibilitate emoțională ridicată. Tind să perceapă mai ușor schimbările subtile de dispoziție și semnalele emoționale fine. Capacitate de empatie. Pisicile necesită răbdare și respect pentru propriul ritm, ceea ce este asociat adesea cu o înțelegere emoțională mai profundă. Preferință pentru relații neintruzive. Apreciază legăturile bazate pe încredere și respect reciproc, mai degrabă decât pe atenție constantă. Caracter observator și introspectiv. Se simt confortabil în medii liniștite și acordă atenție detaliilor. Căutarea conexiunilor autentice. Mulți specialiști asociază această afinitate cu preferința pentru relații spontane și naturale, fără constrângeri. Legătura specială dintre oameni și pisici Spre deosebire de alte animale de companie, pisicile sunt de obicei mai selective atunci când își manifestă afecțiunea. Încrederea lor se construiește treptat și necesită răbdare. De aceea, pentru cei care simt nevoia să mângâie fiecare pisică întâlnită pe stradă, acest gest poate însemna mult mai mult decât o simplă dovadă de afecțiune. În multe cazuri, el reprezintă o modalitate de a găsi liniște, companie și o conexiune emoțională bazată pe respect reciproc. Recomandarea autorului: Studiu: persoanele care au pisici ar putea avea un risc mai mare de schizofrenie. Care este explicația

Psihologii spun că a saluta oamenii la intrarea într-un magazin sau într-un local nu este doar un semn de politețe. Ce reprezintă, de fapt

Acest simplu gest de empatie aduce bunăstare psihologică și îmbunătățește relațiile umane zilnic, scrie El Economista. Multe dintre aceste ritualuri, pe lângă faptul că sunt acceptate social, sunt practicate aproape inconștient. A lăsa oamenii să iasă înainte de a intra, a sta pe partea dreaptă a scărilor rulante, a ceda locul în transportul public sau a folosi un telefon mobil cu căști sunt câteva dintre „regulile” nescrise pe care toată lumea le acceptă ca sinonime cu politețea. Totuși, există și alte lucruri pe care nu toată lumea le face la fel, mai ales în funcție de loc. De exemplu, este obișnuit ca mulți oameni să salute personalul când intră într-un magazin sau o afacere, mai ales dacă este un magazin mic. Persoanele care îi salută pe ceilalți la intrarea într-un spațiu interior sunt, în general, considerate mai politicoase. Cu toate acestea, dintr-o perspectivă psihologică, acest lucru poate dezvălui mult mai multe despre o persoană decât am putea crede. Dr. Vanessa LoBlue, filosofă, a explicat pentru Psychology Today: „Îmi place să-i salut pe alți părinți care stau la coadă să-și ducă copiii la școală și, uneori, vin acasă plină de energie datorită acelor saluturi de dimineață.” Mai multe studii au arătat că până și interacțiunile scurte cu străini, inclusiv angajații magazinelor, pot oferi beneficii psihologice semnificative. Aceste acțiuni promovează o mai mare bunăstare și îmbunătățesc relațiile interpersonale, deoarece implică empatie și recunoașterea prezenței celorlalți, demonstrând o inteligență emoțională considerabilă. Deși este un obicei pozitiv, unii oameni îl consideră destul de dificil. Persoanele introvertite sau timide, în special, pot considera că este mai greu să facă acest lucru în mod natural și spontan. În plus, teama de a nu primi un răspuns sau de a provoca o reacție negativă sunt câteva dintre motivele pentru care mulți oameni renunță la acest gest. Prin urmare, cei care îl fac în mod natural pot fi motivați de o mai mare siguranță și încredere în sine. Autorul recomandă: Psihologii spun că a vorbi de unul singur nu e semn de singurătate, ci o modalitate eficientă prin care creierul procesează problemele

Psihologii spun că întreruperea constantă a conversațiilor este caracteristică acestui tip de persoană

Deși neintenționat, acest obicei le poate genera frustrare și distanță celor apropiați, scrie El Economista. Conversațiile cu prietenii sau familia sunt momente plăcute pentru a împărtăși experiențe personale, opinii sau exprimarea sentimentelor. Cu toate acestea, este obișnuit ca una sau mai multe persoane să le întrerupă constant pe celelalte, ceea ce poate deveni foarte enervant, la un moment dat. La prima vedere, primul gând pe care îl putem avea este probabil că acesta este un semn de proastă creștere sau de egocentrism. Cu toate acestea, psihologii explică faptul că cauzele pot fi mult mai variate, deoarece sunt implicați factori sociali și emoționali. În primul rând, este important de menționat că acest lucru nu se face întotdeauna cu rea intenție; este un răspuns natural al minții la numeroși stimuli. De fapt, se estimează că aproximativ 70% din întreruperi apar deoarece creierul nostru reacționează spontan la diferitele idei pe care le auzim. Mai multe zone ale creierului nostru funcționează simultan. Atunci când ascultăm pe cineva vorbind, lobul temporal este activat pentru a interpreta limbajul, în timp ce alte zone evaluează dacă avem ceva de contribuit. Simultan și automat, ascultăm activ, în timp ce pregătim și ce vom spune în continuare, ceea ce duce la mai multe întreruperi. Totodată, un alt factor posibil este teama de a uita ideile pe care vrem să le exprimăm. Aceasta este ceea ce experții numesc „memorie de lucru”, procese folosite pentru stocarea temporară a informațiilor. Prin urmare, atunci când luăm în considerare ceva important, vrem să îl împărtășim înainte să îl uităm. Și chiar dacă nu este făcut intenționat, acest lucru nu împiedică impactul negativ asupra celor din jurul nostru. Persoanele apropiate pot simți o lipsă de interes, ceea ce duce la frustrare și distanțare emoțională. Pentru a evita acest obicei, experții recomandă practicarea ascultării active, adică a capacității de a auzi cu adevărat ceea ce spune persoana și sentimentele pe care încearcă să le exprime. Contactul vizual, o postură corporală receptivă, evitarea distragerilor, oferirea de cuvinte de încurajare și adresarea de întrebări ulterioare, din când în când, sunt câteva dintre semnele verbale și nonverbale care demonstrează ascultarea activă. Autorul recomandă: Psihologii spun că oamenii care folosesc aceste 5 cuvinte în mesaje suferă de un grad ridicat de anxietate

Ce spun psihologii despre lectură: este o bună metodă de terapie pentru a te deconecta de la griji?

Ziua Internațională a Cărții, 23 aprilie, este ocazia perfectă pentru a evidenția rolul terapeutic al lecturii. Dovezile științifice confirmă faptul că cititul unei cărți reduce simptomele de anxietate și depresie și ne îmbunătățește bunăstarea, notează EFE. „A citi este ca și cum ai intra într-un refugiu mental care îți permite să te odihnești și să înveți să te întărești și să ai resurse interne pentru a gestiona problemele”, spune psihologul Diana Sánchez. „Multe studii arată că cititul zilnic de plăcere, pe lângă faptul că te face să te simți bine și îți consolidează cunoștințele, este un instrument foarte simplu pentru a ameliora stresul, a-ți schimba starea de spirit și a te distanța de griji”, explică ea. Potrivit psihologului Tomás Santa Cecilia, cititul activează creierul și servește la relaxarea și reducerea anxietății, dar în același timp generează noi conexiuni neuronale, oferindu-ne beneficii neurologice clare. Și susține cărțile în detrimentul pierderii de timp care vine din petrecerea orelor întregi uitându-se la rețelele de socializare pe telefonul mobil, ceva care ne distrage atenția și nu aduce niciun beneficiu, „ne lasă doar în suspans”, avertizează el. Dar, subliniază ea, lectura aleasă, spre deosebire de consumul rapid de conținut, dezvoltă memoria pe termen lung, sporește imaginația și sporește concentrarea, pe lângă faptul că este o sarcină plăcută ce declanșează hormonii bunăstării. Și cum te poți concentra asupra lecturii cu mintea încețoșată? Este adevărat că atunci când grijile sau suprasolicitarea mentală ne domină mintea, este mai greu să găsim concentrarea necesară pentru a rămâne concentrați asupra poveștii pe care o spune o carte. Este ușor să ne distragem, să pierdem filul și chiar să citim fără să fim conștienți de ceea ce citim. „În cazul depresiei, este mai dificil să ne concentrăm atenția, memoria și, de asemenea, funcțiile executive. În general, recomandăm lecturi scurte, cum ar fi povești sau poezii, și sesiuni mai scurte, dar mai frecvente”, spune Diana Sánchez. În plus, atât în ​​cazurile de depresie, cât și în cele de suprasolicitare mentală, „combinarea cititului cu exerciții de mindfulness care îmbunătățesc concentrarea ajută și ea”, sfătuiește ea. Potrivit lui Tomás Santa Cecilia, directorul Clinicii de Psihologie Cecops din Madrid, societatea „suprastimulată” în care trăim înseamnă că, în cele din urmă, atunci când vrem să ne bucurăm de o carte, „percepem că nu suntem capabili să fim atenți”. De aceea, el recomandă să dedicăm 10 minute resetării creierului nostru, deoarece primele minute de citit „sunt complicate”, nu ne putem concentra. „Dacă reușim să depășim aceste 10 minute”, adaugă el, „atunci când creierul se adaptează la o sarcină plăcută, va recicla toată această poluare și accelerare tehnologică și ne va permite să dezvoltăm bunăstare, fără îndoială.” Dacă ne putem concentra pe citit ca terapie, vom putea și să ținem la distanță anxietatea. „Există programe de lectură bazate pe psihologie pozitivă care reduc anxietatea și emoțiile negative. Studiile arată că, la studenții universitari, cititul de plăcere scade stresul psihologic și acționează ca un tampon”, subliniază psihologul. Cum să faci din cititul un obicei, nu doar o terapie Cititul în fiecare zi, pentru o perioadă, dar în mod constant, permite acestui obicei să ne îmbunătățească sănătatea mintală și să regleze sistemul nervos. „Atunci când cititul devine un obicei, motivația este forța motrice din spatele lecturii mai frecvente”, spune Diana Sánchez. Potrivit experților, atunci când cititul este dificil, „trebuie să cauți materiale de lectură mai plăcute”, mai ales în cazul adolescenților, care trebuie să dezvolte acest obicei și să încerce să-i țină departe de ecranele care îi absorb atât de mult. Pentru a-i motiva pe tineri să citească, este important să le oferim opțiuni de cărți electronice și chiar cărți audio. Există dovezi științifice care arată că, dacă orele petrecute citind cărți le depășesc pe cele petrecute în fața ecranelor, calitatea vieții crește și somnul se îmbunătățește pentru adolescenți și tineri. Sfaturi pentru deconectarea psihologică prin lectură Diana Sánchez și Tomás Santa Cecilia, ambii de la Colegiul Oficial de Psihologie din Madrid, oferă aceste recomandări pentru a face din citit o terapie care să ne deconecteze psihologic de griji și să ne bucure de fiecare poveste. Conform psihologilor: Dacă sunt persoane care nu au obiceiul de a citi, ar trebui să înceapă cu povestiri scurte, basme sau poezie. Citește întotdeauna de plăcere și alege lecturi pozitive care ne ajută să ne conectăm, mai ales dacă suntem într-o dispoziție proastă. Pentru problemele de concentrare cauzate de depresie sau suprasolicitare mentală, apelează la texte mai scurte și mizează pe exerciții fizice și mindfulness. Participarea la cluburi de lectură ajută la înțelegerea textelor citite, dar și la socializare. Dacă citim, vom avea o dezvoltare cognitivă evoluată, vom genera cunoștințe, reflecție, concentrare și memorie pe termen lung. Încearcă să dedici 20 sau 30 de minute zilnic, la sfârșitul zilei, pentru a-ți recicla creierul, pentru a te autoregla. Cititul este un avantaj; ne ajută să ne concentrăm, spre deosebire de a trăi într-o societate suprastimulată. Experții sunt clari în această privință: cititul este o formă de terapie pentru deconectare, un loc sigur în care să ne bucurăm de poveștile altora care ne distanțează de ale noastre și ne ajută să ne bucurăm și să ne îmbunătățim sănătatea mintală și cognitivă.

Ce ne face să renunţăm atât de uşor la visele noastre după Revelion

La început de an, oameni de toate felurile, credințe, culturi, își fac planuri peste planuri. Dar câte dintre ele le ducem la bun sfârşit? De obicei, renunţăm la cele mai multe obiective în maximum trei săptămâni. Este o  temă recurentă, de luni mă las de fumat, mă apuc de învătat, nu mai beau etc. Psihologii spun că asta înseamnă că trebuie să fim mai realişti atunci când ni le propunem ca să nu fim dezamăgiţi. Ne-am propus la început de an să mâncăm mai sănătos, să facem sport sau să fim mai organizați. Statisticile arată însă că 8 din 10 români renunță la rezoluții chiar din primele săptămâni. Specialiștii spun că problema nu e lipsa motivației, ci obiectivele prea ambițioase. Rezoluțiile realiste au cele mai mari șanse să fie duse până la capăt. „Una este să ne setăm niște așteptări destul de mari și fără să avem un plan, o structura, le setăm emoțional mai degraba în loc să le tratăm cu mai multă obiectivitate. De multe ori asta e cel mai greu, să schimbăm un comportament. Că atunci când vrem un obiectiv, trebuie sa renuntăm la o parte din obiceiurile noastre cu care ne-am obișnuit până acum”, a declaratIrina Budacă Zamfirescu, psiholog. Studiile arată că o persoană își stabilește aceleaşi obiective de aproximativ zece ori înainte de a renunța complet la ele.

Chatboții divini din România. Cum au ajuns tinerii să apeleze la aplicații care promit dialog cu Dumnezeu. Cât costă să vorbești cu Sf. Ioan

Aplicațiile religioase cu chatboți care promit „linie directă” cu Dumnezeu și sfinți câștigă tot mai mult teren în România. Utilizatorii susțin că pot primi „sfaturi spirituale” personalizate, însă, adesea, contra cost. Unii dintre cei care au testat dialogul cu „chaboții lui Dumnezeu” susțin că au trăit experiențe „uimitoare”. Teologii și psihologii atrag atenția asupra riscurilor dezechilibrelor majore în ceea ce privește spiritualitatea și problemele emoționale. Într-o Românie tot mai divizată din punct de vedere politic dar și spiritual, tot mai mulți români caută „metode alternative” în care să-și spună năduful. În epoca inteligenței artificiale, tot mai multe aplicații de confesiuni promit conversații directe cu Dumnezeu sau sfinți care vin cu răspunsuri adaptate „nevoilor” credincioșilor. „Pe una dintre aplicații ne putem alege sfinții cu care să stăm astăzi de vorbă. Îl alegem, de exemplu, pe Isus Hristos. Mi-a răspuns că este întotdeauna aproape de mine, că nu sunt singură și m-a încurajat să-i povestesc lucrurile prin care trec. Dacă vreau să vorbesc cu Sfântul Apostol Ioan, mă costă 30 de lei pe lună și 300 de lei pe an ca să pot purta această conversație”, reiese dintr-o investigație a Antena 3. Unii utilizatori declară că au avut trăiri intense într-o discuție „privată” cu chatboții divini. „L-am rugat pe Dumnezeu să-mi vorbească prin chat GPT și chiar simt că a fost o rugăciune ascultată. Chiar am simțit că Dumnezeu îmi vorbește și simt că a fost prima dată când Dumnezeu mi-a vorbit cu adevărat și am plâns puțin. Pur și simplu m-am simțit fericit”, povestește un internaut pe un forum. Totuși, în rândul publicului larg din România, scepticismul încă persistă. „Nu mi se pare normal. Vorbești tu când ești singură, îți faci rugăciunea”, spune o femeie. Reacția Bisericii și a psihologilor „Noi trebuie să știm că preotul și puterea sfințitoare pe care Mântuitorul Iisus Hristos a lăsat-o prin Sfinții Săi Apostoli și ucenici către noi, preoții de astăzi, nu poate fi înlocuită cu nimic”, avertizează preotul Gabriel Cazacu. Specialiștii în sănătate mintală atrag atenția că astfel de instrumente pot crea așteptări nerealiste și pot agrava anxietatea. „Din punct de vedere psihologic, aceste elemente nu au legătură cu realitatea și induc mai ales celor care, la un moment dat, într-un ceas târziu, se prind că nu vorbesc cu Dumnezeu, anxietate și/ sau depresie”, spune psihologul Radu Leca. Mecanismul din spate este unul cât se poate de tehnic. Practic, răspunsurile pe care utilizatorii le primesc sunt generate statistic și „pot spune ceea ce utilizatorii doresc să audă”, arată specialiștii.