Diferențe dramatice de costuri între săraci și bogați în 2050
„Cum se va transforma accesul la hrană, apă și energie în următoarele decenii? Un nou studiu realizat de cercetătorii MIT sugerează că răspunsurile ar putea fi foarte variate, în funcție de regiune, resurse și venituri. Bazându-se pe modele extinse ale unor scenarii diferite privind resursele planetei, studiu citat de phys.org arată că, în unele regiune, oamenii cu venituri mici ar putea cheltui 50% din bani pe mâncare, până în 2050, față de cei cu venituri mari, care ar urma să cheltuiască 5% pe alimente, în anumite zone. Loading … „În multe din aceste scenarii, grupurile cu venituri mici se confruntă cu o insecuritate financiară mult mai mare”, spune Jennifer Morris, cercetător în cadrul MIT Center for Sustainability Science and Strategy și MIT Energy Initiative și co-autoare a acestui studiu. Rezultatele, subliniază aceasta, pot fi evaluate de politicienii din diverse țări, pentru a înțelege riscurile pe termen lung. „Orice lucru care îți ia 50% din venit îți destabilizează toată viața, deoarece îți lasă puține resurse pentru nevoile critice și de bază de fiecare zi”, spune Morris. Proiecții: Apă, hrană, energie Studiul se concentrează asupra proiecției viitoare privind accesul la alimente, apă și energie, bazându-se pe variația pe termen lung a zeci de factori majori, de la condițiile economice și producția agricolă, până la condițiile de comerț, clima, utilizarea terenurilor și altele. „Acest studiu arată că nu există un singur factor care să influențeze insecuritatea privind hrana, energia și apa”, spune Gi Joo Kim, cercetător la Tulane University și co-autor al studiului. „Venitul este important, dar condițiile regionale, folosința pământului, sistemele energetice, disponibilitatea apei și comportamentul consumatorului, toate definesc riscurile pe care oamenii le înfruntă”. Pentru guverne, adaugă el, „asta înseamnă că trebuie să se gândească la combinațiile de factori, care generează vulnerabilitate în fiecare regiune”. Lucrarea, intitulată „Identificarea incertitudinilor cheie și a factorilor determinanți ai rezultatelor viitoare privind securitatea resurselor printr-un ansamblu de scenarii multisectoriale”, apare în revista Earth’s Future. Pe lângă Morris și Kim, printre autori se numără Brian O’Neill, specialist în științe ale pământului la Laboratorul Național Pacific Northwest; Marshall Wise, inginer de sisteme la Laboratorul Național Pacific Northwest; John Weyant, profesor de științe și inginerie managerială la Universitatea Stanford; și Jonathan Lamontagne, profesor asociat de inginerie civilă și de mediu la Universitatea Tufts. Median resource security outcomes in 2050. Credit: Earth’s Future (2026). DOI: 10.1029/2025ef007585 Cum funcționează Modelul de Analiză a Schimbărilor Globale (GCAM) Pentru a realiza studiul, cercetătorii au adoptat un cadru existent în domeniu, Modelul de Analiză a Schimbărilor Globale (GCAM) versiunea 7.1, care reprezintă interacțiunile dintre energie, economii, apă, terenuri și climă, împărțind lumea în 32 de regiuni, 235 de bazine hidrografice și 384 de regiuni de utilizare a terenurilor și efectuând ajustări pentru aspecte precum prețurile estimate ale mărfurilor în timp. Grupul de cercetare a utilizat 12 variabile principale legate de disponibilitatea resurselor, inclusiv populația, PIB-ul, distribuția veniturilor, intensitatea emisiilor de carbon, utilizarea terenurilor, comerțul agricol, scenarii multiple de consum de energie, proiecții multiple de utilizare a apei și multe altele. Aceștia au efectuat simulări pentru 3.735 de scenarii diferite care implică acești factori pentru a înțelege mai bine gama de rezultate posibile în materie de resurse până în 2050. Cea mai acută insecuritate alimentară În linii mari, modelarea descoperă unele variații regionale semnificative. În 2050, insecuritatea alimentară ar putea fi cea mai acută în anumite părți ale Africii Subsahariene, în timp ce insecuritatea energetică ar putea fi cea mai acută pentru locuitorii cu venituri mici din unele părți ale Asiei, Europei de Est și Orientului Mijlociu. Însă, în cadrul oricărei regiuni, pot exista încă variații substanțiale în ceea ce privește securitatea resurselor. În Africa de Sud, modelarea sugerează că cei mai săraci 10% din populație, ca venit, ar putea cheltui 49,6% din venitul lor pe alimente, comparativ cu doar 5,5% pentru cei mai bogați 10% din populație. În Africa de Vest și de Est, povara alimentară estimată pentru cei mai săraci 10% din populație, în ceea ce privește veniturile, este de 48,4%, respectiv 42,5%. Pentru a înțelege potențiala schimbare pe care o reprezintă acest lucru în timp, cercetătorii au comparat rezultatele cu datele din 2015 din modelul GCAM. Pentru grupul cu cele mai mici venituri din Africa de Vest, în 2015, povara alimentară medie a fost de aproximativ 25% din venit, comparativ cu estimările pentru 2050, care variază între aproximativ 20% și 75% din venit. În sudul Africii, grupul cu cele mai mici venituri cheltuia 20% din bani pe mâncare, în 2015, dar povara va crește la 25%-60% din venituri. Europa de Est: Povară energetică de 11,3% din venit În ceea ce privește energia, variația în funcție de venit este, de asemenea, evidentă. În unele părți ale Orientului Mijlociu, de exemplu, povara energetică rezidențială în 2050 este estimată la doar 1,7% pentru categoria de venit cea mai mare, dar la 18,9% pentru categoria de venit cea mai mică; în Europa de Est, povara energetică ajunge la 11,3% din venit pentru categoria de venit cea mai mică, rămânând în același timp sub 5% pentru categoria de venit cea mai mare. „Mediile regionale pot face ca viitoarele riscuri legate de securitatea resurselor să pară mai ușor de gestionat decât sunt în realitate”, spune Kim. „Aceasta înseamnă că analizele care se opresc la medie ar putea omite exact populațiile cele mai vulnerabile la schimbările viitoare.” Desigur, așa cum subliniază cercetătorii, există multe incertitudini în ceea ce privește accesul la resurse, iar incertitudinea face întotdeauna parte din modelarea economiei și resurselor globale. Totuși, ei cred că aceste tipuri de proiecții pot oferi o perspectivă mai detaliată asupra condițiilor sociale în 2050 decât cea disponibilă anterior. „Domenii de îngrijorare” „Cel puțin, evidențiază domeniile de îngrijorare și arată că acestea diferă în diferite părți ale lumii”, spune Morris. „Unul dintre rezultatele acestui tip de studiu este de a cartografia acest lucru și de a oferi acest tip de perspectivă. Acest lucru poate, de asemenea, să informeze concentrarea studiilor ulterioare asupra regiunilor și preocupărilor specifice.” Cercetătorii cred, de asemenea, că rezultatele vor oferi o nouă foaie de parcurs pentru
Călin Georgescu răbufnește pe tema crizei din energie
Călin Georgescu, candidatul suveranist care a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale anulate din 2024, a lansat un atac dur la adresa modului în care autoritățile gestionează resursele de apă și energie ale României, numind situația o „acțiune anti-românească”. În paralel, vizitele sale recente la lăcașurile de cult au fost aspru criticate de ministrul Dragoș Pîslaru, care l-a acuzat de ipocrizie și l-a comparat cu președintele Nicușor Dan. Prezent la Mănăstirea Brâncoveni, Călin Georgescu a susținut un discurs în care a subliniat că România este o țară binecuvântată cu resurse naturale uriașe, dar care suferă din cauza deciziilor luate de conducători contrar intereselor naționale. „Deci nu știu ce voi face, dar știu sigur ce nu voi face. Nu voi fura și nu voi trăda. O țară care își asigură hrana, își protejează apa și își produce energie nu va fi niciodată îngenuncheată de nimeni. Proiectul apă, hrană, energie nu a fost o pomană electorală, ci a fost arhitectura libertății poporului român”, a declarat Georgescu. Fostul candidat prezidențial a criticat dur managementul apelor și politicile de taxare din sectorul energetic: „Dumnezeu ne-a binecuvântat și a dat acestei țări 35% din bazinul Dunării, 20% din bazinul hidrografic al Europei și peste 60% din resursele de ape minerale ale Europei. Nu seceta ne lasă fără apă. Înecăm țara când plouă, vărsăm surplusul în mare și apoi declarăm criză suprataxând poporul român. Asta nu mai este nici incompetență și nici hoție, este acțiune anti-românească. Dunărea trebuie abordată pe ansamblu, nu pe segmente”. Dragoș Pîslaru critică vizele lui Călin Georgescu la Mănăstiri Ministrul Dragoş Pîslaru a comentat despre vizitele facute la manastirii de liderii politici în cadrul unei intervenții la postul B1 TV. Dragoș Pîslaru a făcut o distincție tranșantă între modul în care se raportează la credință Călin Georgescu și președintele Nicușor Dan. „Diferența fundamentală între cei doi este că președintele țării chiar este creștin ortodox. Una este să fii practicant și să te duci la mănăstire pentru că faci asta de mult timp. Alta este să ai idei despre energie și spiritualitate și să păcălești credincioșii adevărați”, a explicat ministrul. Potrivit lui Pîslaru, Călin Georgescu ar promova, de fapt, o filieră spirituală diferită de ortodoxia tradițională, bazată pe referiri la concepte de „energie” și pe un „folclor legendar” pe care le consideră străine de dogma creștină. În concluzie, ministrul a catalogat gesturile lui Georgescu drept „fățărnicie”, afirmând că acestea reprezintă „o chestiune de ipocrizie majoră” și „strict o chestiune în căutare de voturi”, în timp ce atitudinea președintelui Nicușor Dan față de religie este una autentică și personală.
(Ep. 1) Harta defrișării industriei României. Uzinele din Transilvania s-au ras. Petru Ianc, cercetător metalurgist, în exclusivitate pentru Gândul: Importăm aproape tot
Cum a ajuns Transilvania, una dintre cele mai industrializate regiuni ale României să-și piardă aproape toate fabricile și uzinele. Gândul l-a contactat în exclusivitate pe inginerul Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România, care explică pas cu pas cum s-a prăbușit industria și de ce viitorul ar putea fi chiar mai sumbru dacă statul nu intervine. Sidermet CălanSursa foto: Mediafax foto Industria românească, tăiată bucată cu bucată De la minele de cupru din Maramureș până la uzinele din Brașov, Zalău și Reșița, Transilvania a fost cândva un colos industrial. Astăzi, în locul combinatelor și al fumului gros de fabrică au rămas hale goale și localități fantomă. „Dacă vorbim de metalurgie, înainte trebuie să vorbim de minerit, care este baza de materii prime a industriei metalurgiei neferoase. S-au închis toate minele din nordul țării, din zona Maramureș și Alba, în momentul în care prețul de piață al cuprului, plumbului și zincului era foarte mic. Astăzi, prețul cuprului este peste 10.000 de euro pe tonă.” Uzinele care au dispărut din Ardeal „S-a închis Fenix Baia Mare, care prelucra minereul de cupru din zona de nord a țării. S-a închis Zalău, care făcea cabluri pentru industria electrotehnică, pentru rețele electrice. S-a închis Metronom Brașov, care făcea produse laminate, inclusiv materia primă pentru obuze. S-a închis Alumina Oradea.” Pe partea de metalurgie feroasă, lista e și mai lungă: „S-au închis Călanu, Hunedoara, Aiud, Reșița, Câmpia Turzii. A rămas în funcțiune doar oțelăria de la Reșița, care face materia primă pentru Slatina.” Lanțul s-a rupt și în construcția de mașini Odată cu metalurgia, s-a prăbușit și industria construcțiilor de mașini, dependentă de aceste materiale. „S-a închis CUC Cluj, armătura Bistrița, Tractorul Brașov, Sinterom Cluj, care făcea piese pentru Timișoara. S-a închis fabrica de mobilă de la Târgu-Mureș, iar în industria textilă s-au închis aproape toate filaturile și țesătoriile de bumbac. În chimie, s-au închis Oltchim Făgăraș, Viromet Făgăraș și fabrica de sodă de la Mureș.” Cauza principală: energia prea scumpă De ce s-au închis toate? Răspunsul, spune Petru Ianc, e simplu: prețul uriaș al energiei și gazului natural. „Cauza principală este prețul ridicat al energiei și al gazului natural. Prețul ridicat al energiei a dus în faliment majoritatea. Acesta este numitorul comun la toate închiderile.” Dar de ce e energia atât de scumpă? „Statul, fiind acționarul principal în domeniul energetic la Hidroelectrica, Nuclearelectrica și termocentralele pe cărbune, a impus profituri mari acestor companii. Statul le-a luat profitul, iar acest profit mare a distrus energia pentru că energia e un cost important pentru toate industriile.” Politici greșite și management prost A doua cauză majoră, spune Ianc, ține de guvernanți și de decizii greșite. „Pe filiera cuprului, politicile guvernamentale greșite au făcut ca materia primă să fie extraordinar de scumpă pentru Baia Mare și Zlatna. Suntem în situația absurdă în care exportăm minereu de cupru spălat și importăm cupru pur cu 10.000-12.000 de euro tona. Pe lângă prețul energiei și al materiilor prime, managementul prost a fost fatal. E o combinație de politică guvernamentală greșită și management defectuos.” Siderurgica HunedoaraSursa foto: mediafax foto „Dacă statul nu rezolvă problema energiei, într-un an nu mai avem nimic” „Guvernul României în loc să compenseze 70-90% din aceste costuri, cum se face în alte țări, compensează doar 30-40%. Astea sunt costuri mari, nu pot să le suporte.” „Revenirea va fi foarte grea, dar nu imposibilă” Pe lângă fabrici, România a pierdut și oameni calificați. „Prin dispariția acestor industrii, au dispărut și multe din școlile profesionale și tehnice. Revenirea va fi foarte grea, dar nu imposibilă. Reindustrializarea României trebuie să aibă la bază materiile prime românești: cuprul, minereurile, lemnul. Statul trebuie să se implice din nou în politica industrială și să rezolve problema energiei.” Concluzia amară: o țară care importă tot ce producea odată „România consumă acum 3,5-4 milioane de tone de oțel, iar metalurgia românească nu mai produce decât o mică parte. Importăm aproape tot. Statul trebuie să se implice în politica industrială și trebuie să revenim la utilizarea resurselor naturale ale României. Dacă nu se schimbă nimic, nu vom mai avea nicio industrie. AUTORUL RECOMANDĂ: S-a pus lacăt peste două mari combinate strategice pentru Romania – Sidex și Hunedoara. Viitorul a mii de oameni este incert. Un cercetător român în metalurgie trage un semnal de alarmă: „Industria țării este pe BUTUCI”