ROG RYUO IV 360mm ARGB – Un cooler AIO atât de masiv că rivalizează turnurile tradiționale pe aer (review)
Am început în forță, știu, dar trebuie să îl vezi în realitate pe ROG RYUO IV, indiferent de versiune, fie ea SLC sau normală, pentru că ambele folosesc sistemul imens de pompă + ecran care vine deasupra. Dar hai să revenim puțin în formatul cât-de-cât standard al unui review de Cooler AIO și să începem cu începutul. ROG RYUO IV 360mm ARGB este, după cum intuiți după nume, a 4-a iterație a seriei RYUO de coolere cu apă de la Republic of Gamers. Aceasta este soluția lor premium capabilă în general să se bată cot la cot cu cele mai puternice procesoare disponibile. Și acum vine întrebarea inevitabilă: Oare reușește asta și cu cele mai noi procesoare atât din tabăra roșie cât și din cea albastră? Hai să vedem împreună cu un mic studio de caz specific, anume cel mai nou procesor lansat de AMD, adică regele gamingului, noul Ryzen 7 9850X3D. Design/Construcție Să începem totuși cu o descriere vizuală, să vedem direct din cutie cam cum se prezintă RYUO IV, pentru că are niște feature-uri foarte diferite și posibil interesante în același timp. E greu să vezi acest device și să nu țipi ROG, este cel mai Republic of Gamers cooler posibil, privit din orice unghi. Este agresiv dar în același timp calculat. În cutie regăsim radiatorul care atinge lățimea de 400mm, solid, plin de lamele de aluminiu alături de 3 ventilatoare preinstalate MF-12C ARGB capabile de un foarte decent 56.66 CFM. Acestea au și niște secțiuni de plastic transparent pe lateral ca efectul de lumină să se scurgă și pe respectivele laturi. Efectul se numește AURA Edge. Tot în cutie găsim și ecranul și mecanismul cu slider care stă pe pompa lui RYUO IV care, odată asamblate ocupă aproape 14 cm înălțime. Uitați-vă cum iese în evidență pe buildul nostru alături de un RTX 5070 Founders Edition. Și da Ecranul este removable, ca să-l dai la o parte pe durata montării, să nu fie în drum. Apropo de slider, este o soluție foarte creativă pentru problema instalării, o problemă creată tocmai de faptul că tot ecranul este masiv. Deci cumva ASUS și-au creat singuri problema care a necesitat această soluție creativă. Tot sliderul se poate demonta în cazul în care vrei să schimbi orientarea ecranului. De ce ai face asta? Pentru builduri reversed, desigur, un lucru bun de avut în vedere pentru astfel de AIO-uri inspirate de Panorama-ul celor de la Tryx. Socketurile compatibile pe care poți monta acest AIO sunt: AM4 și AM5 de la AMD și LGA 1851, 1700, 1200 și 115x de la tabăra albastră, adică Intel. Tot hardware-ul necesar se regăsește bine catalogat dar pe care nu l-am desfăcut din toate pungulițele lui ca să nu le încurcăm pe viitor, așa că va trebui să vă mulțumiți cu această poză bine ordinată de pe site-ul producătorului. 400 de mm lungime a tuburilor este mai mult decât suficient pentru majoritatea carcaselor Mid Tower, fie ele Dual Chamber sau chiar Triple Chamber, adică noul Corsair Air 5400. Ba chiar m-aș hazarda să zic că ar merge și în Full Towers fără mari probleme. Tot la capitolul tuburi merită menționat că sunt foarte maleabile și îmbrăcate într-un material foarte rezistent care nu pare că va pierde apă aproape deloc în timp. Acum nimic nu este garantat și nu am cum să prezic dacă am dreptate sau nu deci voi reveni peste 2-3 ani cu un update, daca e cazul 🙂 Pentru cei care vor să folosească o carcasă mai mică sau au un amplasament al coolerului care nu cere tuburi foarte lungi, care doar ar încurca estetica general curată a sistemului, există și versiunea SLC, care reduce lungimea respectivelor tuburi de la 400mm la jumătate, adică 200mm lungime și le poziționează central, pentru acces facil și simetric. În teorie, poate avea un efect bun asupra răcirii, pentru că pompa livrează lichidul încălzit de procesor mai rapid către radiatorul unde aceasta este disipată. Sistemul de conectare în serie a ventilatoarelor ARGB elimină haosul cablurilor, reducând numărul acestora de la șase la unul singur. Printr-o conexiune unică se asigură atât alimentarea motorului, cât și controlul iluminării, facilitând un montaj rapid și un aspect interior mult mai ordonat. Performanță Ecranul curbat de 6.67 inchi, rezoluție 2K și rată de refresh de 60Hz, nu este extrem de luminos decât în plaja superioară a procentului reglabil din aplicația dedicată. Cam trebuie să-l ții la 80% sau mai mult ca să poți vedea clar imaginile redate de acesta de la distanță. Bine, acum poate scădem puțin și în funcție de cum îți construiești carcasa și cât de multă lumină emană ventilatoarele folosite la interior, deci nu e exact science. Pentru mine, în redacție în zilele luminoase, cam am stat constant la 100%. Aplicația de care vei avea nevoie ca să controlezi tot ce poți controla în legătură cu ROG RYUO IV, indiferent de versiunea folosită, este Asus Info HUB. Aici vei monitoriza date despre sistem, temperaturi, utilizare, frecvențe etc. De asemenea poți schimba imaginea sau filmulețul care rulează pe ecranul curbat. Acum sincer nu înțeleg, dacă tot ai acest ecran curbat de ce ai separa afișajul în 2, ca să ai pentru fiecare latură ceva diferit. Parcă îi strică tot farmecul, tot sensul existenței, hai să instalăm un ecran curbat șmecher și să le dăm posibilitatea să îl folosească ca și cum ar avea 2 panouri perpendiculare, ca să se ducă tot efectul. Nu, hai să-l folosim normal, că deaia e așa frumos. Dacă ar fi să fiu puțin chițibușar, atunci i-aș reproșa lui RYUO IV că la rotații maxime poate deveni ușor zgomotos în comparație cu alte coolere testate recent. Am testat desigur cu Cinebench-ul dat în blană, dar și cu OCCT-ul pus pe stress test. Ambele au returnat valori în jurul a 84-85 de grade Celsius maxim în cel mai intens grad de utilizare al lui Ryzen 7 9850X3D, care a fost configurat în regim de Overclocking pe placa de bază ROG x870E Crosshair Dark Hero, setări comparabile cu standardul
ROG X870E Crosshair Dark Hero – Vrei Overclocking stabil? Hai să discutăm despre Dark Hero
Cu ocazia multelor ore petrecute în Arc Raiders, vorbesc de parcă nici nu îmi face plăcere să joc oricum jocul acesta, ca să testez componente, am zis hai să mai forțez puțin noul procesor Ryzen 7 9850X3D-ul celor de la AMD, totul la rezoluție 2K, și împreună cu niște top-end hardware a celor de la ASUS. Test bench-ul nostru a fost iarăși modificat ca să susțină noua placă de bază a celor de la ASUS ROG, nume complet x870E Crosshair Dark Hero. Pe aceasta am instalat 32 de Giga de RAM TridentZ 5 de 6000 de MegaTransferuri pe secundă de la G.Skill și noul SSD PCIe Gen 5 Samsung 9100 Pro de 1 Tera, totul completat de același GeForce RTX 5070 Founders Edition. Răcirea a fost asigurată de noul AIO Ryuo IV de 360mm tot din grădina Republic of Gamers. Ce e de zis despre noul Dark Hero X870E al celor de la ROG? Este noua navă amiral care rafinează tot ce a fost bun la toate versiunile anterioare, fiind construită special pentru a gestiona arhitectura complexă a celor mai noi procesoare chipset AM5. Vizual, aceasa păstrează estetica Dark, cu un design ușor monocrom, stealth care dă un aer premium oricărui build. De iluminare se ocupă ecranul de pe I/O, ecran configurabil prin Armoury Crate. Suntm câteva feature-uri foarte interesante despre care putem vorbi. În primul rând avem noul Q connector care vine să ușureze instalarea și cablarea necesară în jurul AIO-urilor care răcesc procesorul. Ideea e foarte bună dar ușor limitativă pentru că vei fi constrâns la AIO-uri din portofoliul ROG compatibile, iar numărul lor este momentan destul de scăzut. Tot la capitolul instalare ușoară includem și diversele Q Release-uri, Q Latch-uri sau Q-Slide atât pentru slotul plăcii video dar și pentru Heat Sink-urile care țin ascunse cele 5 SSD-uri. Din aceste 5 SSD-uri 2 sunt PCIe Gen 5 și 3 sunt Generația 4, iar ultimul, M.2.5, are dimensiuni foarte reduse, mărime 2230, ceva ce nu am mai văzut de mult pe o placă de bază mărime normală, adică dimensiune și format ATX. Ce e și mai interesant însă este faptul că SSD-ul principal, slotul M 2.1, are un heatsink mult mai complex, care-i asigură răcirea cu ajutorul unui 3D vapor chamber. Unele SSD-uri PCIe Gen 5 chiar au mare nevoie de acest transfer rapid de căldură asigurat de acest Vapor Chamber ca această căldură să fie disipată ulterior de airflow-ul carcasei. În mod evident că nu am putut testa acest lucru în amănunt și cu precizie pentru că test bench-ul meu este în aer liber, eu nu am un airflow al carcasei, depind mult de temperatura ambientală. Dar folosind camera termală dar și atingând pur și simplu heatsink-ul pot spune că într-adevăr, căldura emanată de 9100 Pro-ul cu care am decis să chinui răcirea este mutată foarte eficient către partea superioară a heatsink-ului. Memoria RAM maxim suportată este acum 256GB, cam cât valoarea unei garsoniere în berceni, la o frecvență maximă de 9600 de Megatransferuri pe secundă și pentru troubleshooting avem în continuare acel panou LED numit Q-Code extrem de util care este flancat de butoane fizice dedicate pentru On/OFF/Reset. De stabilitatea curentului livrat către procesor se ocupă un sistem de faze 20+2+2, majoritatea pe 110A deci poți sta liniștit că orice procesor socket AM5 curent sau viitor va fi alimentat cu cel mai curat curent posibil. Desigur că pe lângă toate aceste feature-uri fizice avem și update-uri la nivel de software. Poți acum să-ți configurezi sistemul de răcire cu ajutorul AI-ului, cu AI Cooling II, poți face Overclocking cu AI Overclocking sau poți apela la AI Advisor în limbaj natural ca să înțelegi mai ușor tot ce poate face cea mai nouă placă de bază ASUS. Sau dacă vrei și mai multă viteză în procesare AI poți apela la AI Cache Boost ca să injectezi un boost de performanță în diferitele inferențe rulate local. Dacă overclockingul automat cu ajutorul AI-ului nu este suficient pentru tine și știi ce faci poți activa Dynamic OC Switcherul prin care schimbi între 2 comportamente diferite în funcție de nevoi. Combinat cu noul Core Flex, placa îți oferă un control granular asupra modului în care procesorul reacționează la temperatură și consum introducând un nivel de versatilitate superior profilelor standard de Overclocking. Granularitatea meniului avansat de Overclocking din BIOS-ul lui Dark Hero te poate copleși, dar, în același timp, pentru un cunoscător, este mană cerească. Poți șurubări după bunul plac să modifici cât mai multe caracteristici, iar dacă știi ce faci poți extrage o tonă de extra performanță din procesorul selectat. Sincer acum 9850X3D pare că nu este chiar procesorul perfect pentru a fi folosit într-un build alături de x870e Crosshair Dark Hero. Cu așa o placă de bază care este cam Top of the Line din oferta celor de la Republic of Gamers și care costă cam 4200 de lei la PCGarage, ar fi păcat să nu o cuplezi cu cel mai potent procesor în orice din grădina AMD, adică cu 9950X3D. Mai ales dacă iei în calcul posibilitățile extra de performanță pe care le poți debloca cu ajutorul BIOS-ului lui Dark Hero. Panoul de conectică (IO) de pe spatele plăcii X870E Dark Hero este ticsit de butoane și porturi, oferind un total de 11 conexiuni USB. În partea stângă găsim două butoane dedicate pentru BIOS Flashback și Clear CMOS. Imediat sub ele, spre dreapta, sunt poziționate trei porturi USB Type-C (10 Gbps). Continuând spre dreapta, întâlnim un port HDMI pentru ieșirea video a procesorului (iGPU), urmat de cele două porturi USB4 ultra-rapide (40 Gbps, Type-C). Deasupra acestora, marcate cu roșu, se află șase porturi USB 3.2 Gen2 (10 Gbps). În partea superioară sunt dispuse cele două mufe Ethernet bazate pe controllere Realtek (5 și 10 GbE), conectorul „quick-connect” pentru antena Wi-Fi 7 și ansamblul audio (două jack-uri de 3,5 mm pentru ieșire/microfon și o ieșire optică SPDIF). Singurul inconvenient minor ar putea fi prezența a doar șase porturi Type-A, ceea ce ar putea fi limitativ dacă nu folosești deja mai
StudioBox Pro este un SUPER-PC compact și puternic (review)
Astăzi urmează să va povestesc despre unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale noastre, și cu siguranță printre cele mai dragi. De ce? Pentru că ține de ceea ce facem noi în fiecare zi. Dacă mergeți în secțiunea „PC-uri de Muncă” a magazinului nostru on-line, veți descoperi acolo un produs care se numește StudioBox Pro, un PC compact și puternic. Practic, într-o carcasă doar puțin mai mare decât o cutie de pantofi am reușit să îndesăm toată puterea de calcul care am considerat că i-ar fi necesara unui creator de conținut, fie el YouTuber, videograf, fotograf sau orice se mai termină cu „graf”: grafica 2D, 3D, editare video, etc. Practic un PC pentru profesioniști și entuziaști creativi. De ce n-am vrut să fie mare? Fie că vorbim despre spațiul limitat de acasă, fie despre un studio, un birou sau o redacție aglomerată, amprenta trebuie să fie una redusă. Apoi ne-am gândit și la cei care țin la partea estetică. PC-ul chiar arata senzațional, este un bloc compact din aluminiu masiv care se potrivește oriunde, de la birouri de arhitectură sau design, până la spatii dedicate de montaj sau departamente de grafică în studiouri de dezvoltare de jocuri. Și la fel de bine stă și pe biroul unui streamer de pe Twitch, sau poate fi purtat în portbagajul autoturismului, bun dacă ești genul care lucrează în diverse locații și ai nevoie de un PC puternic și portabil la… filmări, concerte sau mai știu eu ce. StudioBox Pro vine într-o carcasă de aluminiu de la Streacom, modelul DA2 V2, disponibilă în versiuni pe argintiu sau negru, cu dimensiuni 34 x 28 x 18 cm. Iar la interior ne-au încăput câteva configurații fulminante. Pe parte de plăci video exista două opțiuni: RTX 5070 Ti cu 16GB, sau RTX 5080. Și pe parte de procesoare sunt tot două variante, cu Intel Core Ultra 7 265K sau Ultra 9 285K, adică cel mai puternic procesor actual al taberei albastre, și două versiuni de sursă, în funcție de configurația aleasă: 750 sau 850W Cybenetics Gold de la Corsair. La toate astea se mai adaugă 32 GB sau 64 GB de memorie DDR5 Kingston Fury Low Profile la 6000 MTS și SSD-uri Samsung 990 Pro de 2TB sau 4TB. Și pe ambele configurații răcirea este asigurata de AIO-uri Corsair Nautilus de 240mm. De ce am optat pentru astfel de soluție de cooling? Nu doar că răcirea pe lichid este mai fiabilă și tine în frâu cu brio componentele, ci este și mai silențioasă, aspect extrem de important pentru un PC de muncă. Asta ca să nu mai vorbim ca un astfel de workstation mic dar voinic funcționează în full load zile întregi, cei care lucrează în domeniu știu cum este să lași mașinile la render peste noapte. Configurația aici de fata este cea de top, cu RTX 5080 și Core Ultra 9 285K, 64 de Giga de RAM, SSD de 4 TB și sursa de 850W. Cum bine puteți vedea, abia daca rămâne loc de o palma în carcasă, și totuși am reușit să păstram un airflow bun, stabilitate mare și temperaturi scăzute, ceea ce veți vedea imediat în secțiunea de teste. Până acolo însă, hai să vorbim și despre ecosistemul și aplicațiile pentru care este conceput acest PC. Și începem cu ce altceva decât driverele. Cum probabil cei mai mulți dintre cei care lucrați în editare video, grafica 3D sau design, știți deja, exista două tipuri de drivere pentru plăcile video NVIDIA, și ele nu sunt născute egale. Pe de-o parte sunt așa numitele drivere Game Ready, concepute să stoarcă și ultimul FPS în titluri AAA sau eSports. Aici ținta supremă este performanta brută. Asta desigur pe lângă facilitarea tuturor gimmick-urilor AI de care plăcile NVIDIA sunt acum capabile: MFG static sau variabil, Upscaling cu DLSS, Ray Reconstruction, Reflex and so on. De cealaltă parte sunt driverele Studio care pun accentul pe stabilitate și reziliență. Sunt mission Critical, cum se numește asta în limbaj tehnic, sau pe românește sunt gândite să nu-ți crape sistemul după ce a randat 12 ore. Dacă în meseriile astea „creative” nu ți s-a întâmplat niciodată să ți se ducă munca pe… apa sâmbetei, când mai aveai doar câteva cadre până la final, înseamnă că lucrezi în domeniu de prea puțin timp. Bun, driverele Studio sunt gândite exact pentru astfel de scenarii în care stabilitatea și predictibilitatea contează mai mult decât viteza sau numărul de cadre pe secundă. Asta nu înseamnă ca ele iți transformă placa în Captain Slow, ci doar ca o împing până la limita fără a sacrifica stabilitatea. Asta este un aspect. Un alt aspect important este ca ele iți optimizează comportamentul plăcii pentru aplicații dedicate, precum Davinci Resolve, Adobe Premiere, Blender etc. Este vorba despre ceea ce accelerează placa în interiorul acestor aplicații, fie ca vorbim despre playback, despre anumite efecte vizuale, sau mai nou despre funcții motorizate de AI precum cele care țin de generare de imagine, de tracking al obiectelor și așa mai departe. Astea din urma vin on top, peste ceea ce plăcile video făceau deja de ceva vreme. Și bineînțeles mai este vorba despre suportul hardware pentru diverse codec-uri și de optimizarea work-flow-ului la render. Practic driverele sunt cele care pun la roată puterea plăcii video, și felul în care aplicația se folosește de nucleele CUDA, Tensor, sau de alte capabilități hardware ale plăcii grafice. Mai mult, tot în zona asta de creare de conținut, începe să-și facă loc un nou trend care și el se bazează masiv tot pe placa video: mă refer aici la diversele modele de generare de imagine, așa cum am demonstrat în mai multe rânduri aici pe PlayGround, și anume acele modele pe care le integrezi într-o interfață precum ComfyUI și pe care le exploatezi local pentru a genera video sau imagine statica. Astea se bazează în exclusivitate pe placa video, și chiar acum câteva săptămâni am avut un video dedicat aici pe canal, link și mai jos în descriere, în care veți vedea un 5090 chinuit în full
ROG Azoth 96 HE – Îmi plac din ce în ce mai mult tastaturile ASUS (review)
Tastaturile sunt un domeniu unde poate, dacă privești de la distanță, nu s-a schimbat nimic în ultimii 20 de ani. Ai aceleași butoane, ai în mare același aspect, dar acum majoritatea sunt negre. Dar îndată ce te apropii puțin și aprofundezi subiectul tastaturilor, îți dai seama de fapt că sunt radical diferite și multe lucruri s-au schimbat. Astăzi vă prezint un model pe care l-am chinuit destul de mult în ultima săptămână și, spoiler alert, îmi place. Numele pacientului este ROG Azoth 96 HE al celor de la Asus. E un nume ușor complicat dar nu vă descurajați, vă explic imediat despre ce e vorba și de ce merită atenția voastră această tastatură. Design/Construcție Forma lui ROG Azoth 96 HE este, după cum indică și numele tastaturii, de 96% sau, cum o știu cei mai vechi din domeniu, 1800 Compact. O să ne limităm la 96% pentru că este mai la îndemână și mai ușor de înțeles. Nu o să intru în toată discuția despre formele tastaturilor, încerc să fac un scurt rezumat: Până acum vreo 10 ani cea mai populară și comună forma era cea Full Size, adică toate tastele alfanumerice, rândul de taste F, numpadul, săgeți și blocul de PageUP-End. Vom lua acest Full Size ca referință, din care tăiem bucăți ca să obținem restul formelor populare în prezent. Preferata mea este 75% care elimină complet numadul și păstrează doar parțial blocul PGUP-End, plus săgeți, F Row și de obicei un knob de volum. Dar pe locul 2, foarte aproape, este acest 96%, care este practic un Full Size pe care a venit cineva și l-a storcoșit bine ca să ocupe cât mai puțin spațiu pe birou, fără să renunțe la nimic. Este ușor mai lată ca un TKL (Tenkeyless, adică Full Size tăiat înainte de Numpad), cu aproape 1 cm, deci clar în ochii mei este forma superioară, pentru că în aproape aceiași dimensiune avem toate tastele posibile. Schema de culori este ușor Stealth, tăcută dar gata de acțiune. Bine, acum vorbesc despre versiunea negru cu gri, pentru că Azoth 96 HE există și pe alb cu gri care arată chiar bine, mai bine decât versiunea închisă la culoare, dacă mă întrebi pe mine. Top Plate-ul este metalic, mai precis din aluminiu, pentru a-i oferi atât un aspect premium lui Azoth 96 HE dar și pentru extra duritate. Tastatura pare că ar putea supraviețui celor mai violenți gameri. În dreapta sus tronează ecranul OLED touch deja tipic pentru tastaturile din seria Azoth. Aici poți afișa mici animații, desene, informații vitale pentru sistem, ce vreți voi. Cu acest panou în combinație cu ceea ce ROG numește Three Way Knob plus butonul lateral se deblochează o tonă de posibile funcționalități sau moduri prin care poți schimba caracteristicile sistemului sau ale tastaturii în sine. Pe spatele de plastic texturat cu pattern ROG putem observa atât toate șuruburile la vedere ca să putem desface cele 2 jumătăți ale carcasei tastaturii dar și piciorușele cu care ajustezi înălțimea tastaturii în 3 trepte. Tastele sunt DoubleShot PBT, deci finisajul este foarte rezistent în timp, literele nu se vor șterge. Legendele sunt transparente ca să treacă lumina RGB prin ele, iar fontul este chiar plăcut. În plus pe latura inferioară a tastelor avem înscripționate funcțiile default pentru combinația cu tasta FN. Pe latura de sus regăsim, de la stânga la dreapta, portul USB-C pentru încărcare sau pentru legătura prin cablu, lăcașul pentru stocarea dongle-ului USB și switcherul pentru tipul de conexiune, adică pe fir, Wireless Speed Nova sau prin Bluetooth. Wrist Restul care vine odată cu tastatura este cauciucat și foarte flexibil, opus stilului rigid cu care suntem obișnuiți la alte tastaturi. Ce am de comentat însă este că are în dreapta un logo ROG adâncit, în stil raiat, care adună firimituri sau praf ca un maniac. În pachet regăsim o puzderie de accesorii, pe lângă tastatura în sine, desigur. Avem așa: Wrist rest, Cablu USB Type-C-Type-C, adaptor USB-C-USB-A, dongle extender USB, ROG Keycap puller, ROG Switch puller, 3 Keycapuri extra ROG-themed, Ctrl Keycap. Performanță Partea de HE din toată denumirea tastaturii vine de la Hall Effect. Hall Effect înseamnă switch-uri magnetice, deci vei avea toate funcționalitățile care vin la pachet cu această tehnologie. Ce înseamnă asta? La baza acestei funcționalități e combinația de noi switch-uri magnetice, mai precis ROG HFX v2, versiunea liniară, plus senzorii de Hall Effect care sunt pe PCB. HFX V2 vine cu niște îmbunătățiri față de versiunea 1 a acestui switch. În primul rând amplasamentul magnetului este acum mai optim. După au umblat la stabilitatea switch-ului în sine schimbând construcția sa dar și modul în care se „asamblează” fiecare switch, cu versiunea nouă a tijei care se fixează cu un click în housing. Distanța maximă de apăsare a fost scăzută și ea de la 4mm la 3.5. 4mm a fost standardul pentru cam toate tastaturile mecanice o perioadă îndelungată de timp dar pare că se scade ușor în ultimii ani către 3-3.5mm. Sunt ok cu ambele variante. Dincolo de modificările fizice acum ai și o forță necesară actuării sau a bottom-out-ului ceva mai mică, de la 40 gf pt V1 la 32 pentru V2 și respectiv de la 55 gf la 49 pentru bottom out. Dacă mă întrebi pe mine este ceva mai bine, mi se pare că tastele opun o rezistență perfectă cât să poți tasta rapid și comfortabil dar și ca să nu-ți streseze degetele în sesiuni lungi de gaming intens. Și ultima modificare este granularitatea sistemului de detecție a înălțimii magnetului, adică cât de apăsată este tasta în sine care scade de la multipli de 0.1mm la multipli de 0.01mm, ceea ce deblochează o posibilă finețe deosebită în configurarea lui Azoth 96 HE. După cum ziceam, pentru cei care nu știu de ce un switch magnetic este superior switch-urilor mecanice standard, prin structura sa, acesta se bazează pe un senzor care detectează constant înălțimea la care stă magnetul plasat pe tija centrală a tastei. Astfel, nu mai ai un punct fix în distanța parcursă de
Brother MFC-L8390CDW, laserul color care nu e chiar laser (review)
În birourile din 2026 se vorbește mult despre digitalizare, dar realitatea este că foarte multe lucruri încă ajung pe hârtie. De aceea, un multifuncțional rapid și fiabil rămâne una dintre cele mai importante unelte dintr-o afacere care are zilnic de tipărit, scanat și trimis documente. Și uneori, în tehnologie apar produse care par simple la prima vedere, dar ascund o idee ingenioasă la interior. Brother MFC-L8390CDW este exact genul acesta de dispozitiv și are o tehnologie al naibii de interesantă la bord. Adică este un laser, dar de fapt nu este. Aoleu, cum vine asta? Păi în teorie 8390 se încadrează în categoria laser, dar de fapt el este un… LED color. Puriștii ar putea strâmba din nas, dar soluția asta are două avantaje importante: simplitatea constructivă și prețul, în condițiile unei calități a imprimării foarte apropiate de laserul adevărat. Brother MFC-L8390CDW, laserul care, de fapt, este LED color Dar să nu punem carul înaintea boilor, și să explicăm întâi ce este Brother MFC-L8390CDW. Foarte simplu spus și fără a intra în detalii stufoase și aride, prisma și toate celelalte componente care alcătuiesc sistemul laser al unei imprimante au fost înlocuite cu benzi LED. Beneficiile sunt multe și mărunte: calitatea rămâne aproape imposibil de distins de către utilizatorul obișnuit de cea a unei soluții laser, diferențele sunt insesizabile atât la aspect, cât și la viteza de imprimare, multifuncționalul este mai ușor de servisat și mai fiabil. Până la urmă este o bandă LED, ce poate să se strice la ea? Iar dacă totuși se strică poate fi înlocuită repede, ieftin și ușor, iar prețul produsului este mai mic decât al laserului echivalent, fiind o tehnologie mai ieftină. Și modelul Brother MFC-L8390CDW este vârf de gamă în seria lui, doar că spre deosebire de 2922, e mai clar orientat către birouri. Sigur, nu te oprește nimeni să-l folosești acasă, nu este overkill, doar că mi se pare mai potrivit pentru IMM-uri. Și ăsta este tot un multifuncțional complet, adică imprimă, scanează, copiază și e full duplex pe toate aceste capabilități. Are inclusiv conexiune gigabit prin cablu la rețea pentru trafic mare de documente, și bineînțeles suportă Wi-Fi agregat cu 5 Ghz și 2.4 Ghz. Pe deasupra, ADF de 50 de coli și imprimare de 30 de pagini color pe minut. Și cred că ăsta este cel mai important aspect, pe care am uitat să vi-l zic: este laser color, doar că nu e laser, ci LED color. Și pentru că ziceam mai înainte că tehnologia asta este perfect comparabilă cu laserul, iată și dovada: laserul echivalent imprimă 31 de pagini color pe minut, aceasta 30. Modelul de dinaintea lui 8390 putea doar 20 de pagini pe minut, iată că într-un timp scurt LED-ul a ajuns din urmă laserul, și le mai desparte o singură pagină. Și la scanare viteza a crescut considerabil față de generația precedentă, în duplex, 8390 face 56 de pagini alb-negru pe minut și 32 color. Băh, nu-i rău pentru o tehnologie relativ nouă. În cutie, 8390 vine cu tonere pentru 2600 de pagini alb-negru și 1400 color, dar dacă ai nevoie de capacitate mai mare există și toner negru de 4500 și color 4000. Pe lângă conexiune gigabit prin cablu și W-iFi pe 5 Ghz, mai ai și AirPrint, WiFi Direct sau NFC. Și aceasta beneficiază de ecran color de aproape 9 cm, de unde o poți conecta și seta fără să ai nevoie de un dispozitiv suplimentar și cu atât mai puțin de aberații gen cloud, conexiune always on la net, aplicații specializate sau abonamente, și suportă și ea OCR, imprimare și scanare în și din locații din rețea, în mail ca atașament, în și din telefon. E ceva mai mare și mai grea decât 2922, are 18 kg și da, mi se pare mai potrivită pentru office decât pentru acasă, pentru magazine online mici cum avem noi, mici birouri de contabilitate sau avocatură, școli și grădinițe, din astea. Brother MFC-L8390CDW, pentru cine are de făcut treabă serioasă Volumul de imprimare recomandat de japonezi este de 4000 de pagini pe lună, dar Brother MFC-L8390CDW duce până la maxim 50.000. Extraordinar! Ah, și apropo, dacă ai volume mari, poți să-i adaugi încă o tavă pentru coli. Deci se vede că a fost gândită pentru scenarii mai intensive. Prețul recomandat de Brother este de vreo 580 de euro cu tot cu TVA, dar am văzut 8390 în retail la noi la 2000 de lei, și din nou mi se pare o glumă de preț. Bine, consumabilele nu sunt ieftine și ar trebui să luați și asta în calcul, dar nici excesiv de scumpe, depinde pe ce capacități mergeți. Cele de capacitate mare, gen 4000 de pagini, sunt scumpe la început, dar prețul per pagină imprimată clar e mai mic, deci e mai eficient la costuri, sau puteți plăti mai puțin pentru un toner de 1000 de pagini, dar costul per pagină va fi mai mare. Cum ziceam, fiecare și le știe pe ale lui. Pe scurt, Brother MFC-L8390CDW este genul de multifuncțional care nu încearcă să te impresioneze cu artificii, ci pur și simplu își face treaba rapid, fiabil și la un preț bun pentru ceea ce oferă.
BYD Sealion 5 DM-i este un SUV plug-in hybrid cu dotări premium la preț competitiv (review)
Sunt puține exemple care să ilustreze mai bine miracolul economic chinezesc decât BYD. Doar anul trecut, BYD au vândut peste 4 milioane și jumătate de mașini full electric și hibride, din care peste 1 milion în afara Chinei. Este în acest moment cel mai mare producător de EV-uri din lume, depășind Tesla anul trecut. Dar în continuare nu vom vorbi despre companie, ci despre Sealion 5 DM-i, una dintre mașinile BYD pe care le poți cumpăra și din România. BYD Sealion 5 DM-i este un SUV de dimensiuni medii, cu o estetică ușor agresivă, dar cu accent pe confort. Designul frontal este numit de BYD „Dragon Face”, și face din Sealion 5 DM-i o prezență plăcută și modernă. La o prima vedere, mașina arata interesant, fără să țipe pick me, pick me, dar cei de la BYD încep să imprime și ceva personalitate mașinilor, și se simte un progres de la primele modele care nu făceau decât să împrumute ale design-uri populare. Sealion 5 e similar în dimensiuni cu un QashQai de la Nissan. Avem 4.83m lungime, ampatament de 271 de cm și o gardă la sol de aproximativ 15 cm, suficientă pentru a aborda borduri standard sau denivelări obișnuite în București, dar necesită ceva atenție pe drumuri accidentate sau șleauri mai adânci precum cele apărute în urma ninsorilor recente. Adică este similară cu ce întâlnim la alte SUV-uri moderne de oraș. Sealion 5 DM-i este disponibilă momentan în 4 culori cam uitabile, alb, negru, gri și varianta Atlantis Blue testata de noi. Interiorul este și el ori Negru, ori Maro, ori alb, deci opțiuni destul de limitate. De asemenea avem două niveluri de dotare: Comfort și, cel superior, Design. Versiunea de bază Comfort oferă până la 992 de km de range combinat, iar Design urcă peste 1000 de km, la aproximativ 1016, distanță maxima ce poate fi parcursa conform specificațiilor, dacă ai pornești atât cu rezervorul cat și cu bateria pline. Puterea maximă combinată a sistemului este de 156 kW, adică vrei 210 cai putere, pentru ambele versiuni ale mașinii. Acești cai sunt rezultatul combinației între un motor termic de 1.5L în 4 cilindri și un motor electric. În partea din spate, acel D Pillar, este colorat în gri deschis, și cu un efect d-asta „solzos” care să potenteze estetica asta de Dragon, și să ofere totodată și un efect de „plafon plutitor interesant. Recunosc ca îmi plac astfel de contraste, sau combinațiile de culori gen Two-Tone. „Adidașii” cu care vine încălțată versiunea Design sunt niște jante bicolore de 18 inch care lasă suficientă grosime cauciucului cât să contribuie la atenuarea denivelărilor. Versiunea testată de noi, top of the line-ul Design, vine evident cu niște extra dotări peste varianta Comfort. Acestea includ Scaune frontale încălzite, camera cu vedere 360 de grade, senzori de parcare față și un charging pad wireless pentru telefon cu o putere încărcare de 15W. Și pentru că tot am menționat scaunele, cele frontale au reglaj electric. Scaunul șoferului este mai configurabil, cu reglaj pe 6 direcții, full electric, față de cel al pasagerului care se mulțumește cu doar 4 direcții reglabile electric. Consola centrală pare ca plutește și are un amplu spațiu de stocare dedesubt, cam cât să încapă o geantă de dimensiuni medii, fără să încurce pe nimeni la picioare. Tot acolo regăsim și două porturi USB-C, iar pentru pasagerii din spate avem încă două porturi USB-C pentru un total de patru, suficiente pentru toate dispozitivele voastre. Volanul a primit și el destulă atenție. Avem un design interesant, cu materiale care se simt bine la atingere și elemente lucioase pentru contrast. Totodată este populat shortcut-uri fizice la cele mai importante funcții, ca să nu trebuiască să bâjbâi prin meniuri după volum, Cruise control, apelare sau altele. Designul planșei de bord este dominat de linii orizontale care se prelungesc spre portiere, oferind o senzație de spațiu amplu. Avem același stil ca și pe volan, cu materiale și finisaje diferit, care imprima un aspect premium, chiar daca cu mici compromisuri. Deși ai piele vegană pe scaune, care se simte chiar bine, suprafețele din plastic lucios regăsite prin toată mașina, miros un pic a compromis pentru a menține prețul mai jos. Panoul de bord integrează un instrumentar digital de 8,8 inch pentru informațiile esențiale de condus, și un ecran tactil de 12,8 inch, care rulează cea mai recentă generație a sistemului de infotainment BYD. Acesta suporta comenzi vocale, conectivitate Apple și Android, și beneficiază de o interfață personalizabilă cu acces rapid la funcțiile principale. „Schimbătorul” este și el ușor și intuitiv de folosit, mai ales după ce a fost nevoie de 10 manevre ca să intru în cel mai îngust loc de parcare, făcut și mai îngust de zăpada căzută la finalul săptămânii trecute. Dotări pentru siguranță La capitolul siguranță BYD au zis… DA. Așa că au îndesat tot ce au putut în această mașină. Să le trecem rapid în revista aceste funcții și capabilități: Cruise Control Adaptiv și Cruise Control Inteligent, Asistență la menținerea benzii de rulare, Monitorizarea unghiului mort, Control inteligent al limitei de viteză, Avertizare la părăsirea benzii și Avertizare la coliziune frontală și din spate. Am aici și o mică laudă de adus, mi-a plăcut că sistemul de avertizare pentru unghiul mort, a continuat să funcționează inclusiv după ce am oprit mașina în parcare. Mi-a semnalat că se apropia cineva ca să nu deschid ușa, și asta valabil pentru toate ușile, nu doar pentru cea a șoferului. De asemenea, sunt disponibile funcții precum Recunoașterea semnelor de circulație, Prevenirea părăsirii benzii, Frânare automată de urgență și Asistența la pornirea în rampă, iar mașina nu mai puțin de șapte airbag-uri. Dimensiuni și ergonomie Portbagajul este generos, cu o capacitate de 463 de litri, suficientă pentru bagaje voluminoase sau cumpărături mari. Prin rabatarea banchetei din spate cu fracționare 40:60, volumul crește până la 1.410 litri, iar podeaua este aproape plană. Versiunea de top cu care ne-am jucat, este echipată și cu hayon acționat electric. Greutatea este diferită în funcție de versiune, în parte pentru că varianta Design, adică
Brother MFCL-2922 DW, multifuncțional laser care se descurcă și acasă, și la birou (review)
Imprimantele Brother au o filozofie aproape japoneză în sensul zen al cuvântului, nu țin să te impresioneze, ci să nu te încurce. Iar MFC-L2922 DW este exact tipul de aparat pe care îl pornești o dată și apoi uiți că există… până în ziua în care îți dai seama că fără el nu iese niciun document din firmă. Și, între noi fie vorba, universul digital e contradictoriu: avem cloud, AI și videoconferințe 4K, dar încă semnăm PDF-uri printate, le scanăm și le retrimitem pe mail. Imprimanta n-a dispărut. A devenit ceva de firesc, ca apa de la robinet. Ce este MFC-L2922 DW și ce știe să facă Acest laser monocrom mic și vânjos aici de față, pe numele său MFCL 2922 DW. Acuma, seria asta 2000 este una de mijloc, gândită în general pentru acasă, iar 2922 este the king of the hill în această serie. Dar faptul că 2922 este vârf de gamă, adică măgarul între oi, o face potrivită și pentru afaceri mici, gen birouri de 2-3 oameni. Iar Brother au ținut să sublinieze treaba asta inclusiv prin culoare: dacă toate modelele din seria 2000 sunt negre, culoare pe care japonezii o rezervă pentru consumatorii casnici, 2922 este albă, tocmai pentru a scoate în evidență că „e bună” și pentru office. Alb e pentru persoane juridice, negru pentru persoane fizice. Sigur, nu te oprește nimeni și nimic să o achiziționezi pentru acasă, ea rămâne în mod fundamental o multifuncțională consumer, dar asta n-o împiedică să fie perfect adaptată și unui mediu office de mici dimensiuni. Dar ce este mai exact? Păi, cum spuneam, este un multifuncțional laser alb-negru complet. Ce naiba înseamnă asta? Că are și face de toate: imprimare, copiere, scanare, totul este duplex, și voi lămuri imediat ce înseamnă și asta, ba are până și fax, că tot ziceam despre japonezi că sunt tradiționaliști. În partea de sus are și ADF de 50 de pagini, adică feeder automat de documente, gen nu mai stai să ridici capacul, ci poți să imprimi, să scanezi sau să copiezi față-verso, introducând documentele direct în acel feeder de pe capac, de unde dispozitivul le ia automat, rând pe rând. Cât de repede imprimă și scanează? Ei bine, repede: 34 de pagini pe minut la imprimare, iar la scanare face 22-23 de pagini în modul mono și 45 în modul duplex. Cât despre volumul de imprimare, 2922 este și singurul model din seria 2000 care suportă toner de 5000 de pagini, ceea ce-l face și cel mai rentabil din întreaga gamă. Desigur, tonerul de 5000 îl cumperi separat, 2922 vine în pachet în mod default cu un toner de 1200 de pagini. Pe parte de conectivitate este full option, ca să zic așa, Wi-Fi inclusiv pe 5 GHz, USB și, bineînțeles, port Ethernet, dacă vrei să legi imprimanta prin cablu în rețea. Are și câteva aplicații extra binevenite, dar nimic care să fie inutil sau overkill. De exemplu funcția OCR, adică o capabilitate integrată a produsului, care transformă la scanare documentele fizice tipărite în documente digitale editabile. Și merge țiplă, mai bine decât cele mai multe dintre aplicațiile de OCR de pe telefon pe care le-am testat eu. Practic, transformă un document imprimat într-un Word, PPT, Excel sau PDF și o face foarte bine. Frumos! Adică… dacă tot am un astfel de multifuncțional acasă sau la birou, de ce să stau să mă chinui rudimentar cu telefonul și eventual să mai și dau bani pe o aplicație, că alea bune cam sunt pe bani, când am încorporată direct în scanner o astfel de capabilitate? Deci e „nice to have” și nu costă nimic în plus. Și apropo tot de scanare, dispozitivul poate scana direct către rețea, telefon sau mail. Ce vrea să însemne asta? Înseamnă, de exemplu, că atunci când scanezi, documentul se poate duce automat într-o locație din rețea sau direct ca atașament în mailul tău pe care îl înregistrezi pe dispozitiv, în ce format vrei tu, sau direct pe telefonul tău și, invers, poate de exemplu imprima automat documetele atașate din emailuri. Bineînțeles că este la zi cu toate standardele actuale de conectare directă, adică suportă AirPrint de pe dispozitivele Apple, are Wi-Fi Direct dacă vrei să te conectezi direct la imprimantă fără să mai treci prin rețeaua de acasă sau din birou și, tot apropo de Wi-Fi, suportă atât 5 GHz, adică standardul mai nou și mai rapid, dar și 2.4GHz, pentru compatibilitate cu dispozitive conectate mai vechi sau mai rudimentare. Aplicația mobilă care însoțește dispozitivul este cea nouă, Brother Mobile Connect, deci mai vechiul iPrint and Scan devine ușor, ușor obsolete, dar Mobile Connect păstrează simplitatea spartană a vechii aplicații. Câteva taburi de bază, printare de documente sau de fotografii, scanare, istoric, setări și update de firmware pentru „flota” de multifuncționale din dotare. Simplu și ușor de înțeles, aur curat în aceste vremuri. Din punct de vedere „fizic”, Brother MFCL 2922 DW este așa cum o vedeți: amprentă redusă, 41 cu 42 cu 31 cm, deci nu ocupă prea mult spațiu, are 12 kg, deci poate fi lesne mutată de colo-colo și, pentru asta, are și două fante laterale de tip mâner pentru a ușura fâțâiala cu ea prin acasă sau prin birou. Scula este foarte îndemânoasă și ergonomică. Și, tot apropo de simplitate, dacă nu vrei să-ți bați capul să o conectezi de pe laptop sau telefon, o poți face direct de pe ea, are și un ecran touch color de 9 cm diagonală, de pe care poți accesa toate meniurile și funcțiile. Bagi rețeaua, parola și „you’re good to go”, fără să ai nevoie de vreun alt dispozitiv suplimentar. Și tot de acolo poți să imprimi, să scanezi, să copiezi, simplu și la obiect. Și are inclusiv NFC pentru pairing rapid cu telefonul sau pentru autentificare securizată, dacă o folosești într-un birou și vrei să impui un anumit nivel de siguranță și control. Pentru cine e și cât de rentabilă devine în practică Păi o văd excelentă pentru „work from home”, adică pentru cei
Logitech Signature Slim Solar+ K980, tastatura wireless care se hrănește cu lumină (review)
Logitech Signature Slim Solar+ K980 a ajuns la redacție într-o cutie suplă și… aproape goală. Nici cablu, nici dongle. Doar tastatura în varianta Graphite și câteva „hârtiuțe rătăcite”. Motivul devine evident imediat ce o scoți din plicul alb imaculat, deasupra rândului de taste se află un panou fotovoltaic discret și totodată evident. K980 nu se încarcă la priză și nici nu depinde de baterii clasice, ci de lumină. Orice sursă de lumină: soare, bec, lampă de birou. Alex, colegul meu, gamer înrăit și colecționar oficial de tastaturi mecanice, a venit imediat s-o testeze. A apăsat câteva taste, a mai insistat o dată și verdictul a venit instant: nu e pentru el. Și avea dreptate. Logitech Signature Slim Solar+ K980 nu e deloc o tastatură pentru jocuri. Vrea să fie genul de tastatură pe care o uiți pe birou luni întregi pentru că pur și simplu funcționează. Fără cablu, fără baterii pe care să le schimbi, fără led roșu aprins care să strige că a venit vremea s-o încarci. În utilizare se comportă aproape ca o tastatură pe fir, doar că nu are fir. Software și configurare Logitech Signature Slim Solar+ K980 Acest review a fost scris chiar pe Logitech Signature Slim Solar+ K980. Am folosit-o zilnic, exact pentru ce a fost făcută, muncă de birou, nu doar câteva minute într-un test rapid. Poate merită precizat și că nu am un workflow tocmai obișnuit, nu folosesc un singur sistem de operare pe PC-ul de la birou sau pe cel de acasă. În funcție de ce am de făcut și de locul în care lucrez schimb între Windows, și mai multe versiuni de Linux. Am configurat cele trei taste de comutare rapidă între dispozitive (Control Keys) astfel: pe tasta 1 am pus laptopul de birou cu Fedora, pe tasta 2 același laptop cu Windows. PC-ul de acasă cu Windows l-am pus tot pe tasta 2 (chiar dacă nu apare în Easy-Switch) , iar tasta 3 am rezervat-o pentru telefonul cu Android. Am conectat-o prin Bluetooth întâi pe laptopul de muncă cu sistemul de operare Fedora. S-a conectat imediat. Primele observații sunt că nu găsesc tasta PrtScreen sau cum să iluminez tastatura. În plus, LED-ul pentru CAPS Lock nu există, așa că nu știi niciodată sigur când e activ. Am petrecut apoi vreo 10-15 minute căutând o aplicație prin care s-o pot configura sau măcar înțelege mai bine. Am instalat câteva utilitare, atât din magazinul de aplicații, cât și din Terminal, dar niciunul nu vedea tastatura. Toate cereau conexiune prin cablu, iar Logitech Signature Slim Solar+ K980 nu are niciun port fizic. Doar un buton de pornire și tastele. Trec pe Windows, instalez Logi Option+ și văd în aplicație și mouse-ul meu care e tot Logitech. Folosesc aplicația fără să mă loghez cu contul. Tastatura e încărcată complet și următorul mesaj pe care-l primesc în aplicație este că iluminarea din birou nu e suficientă cât s-o alimenteze. E un februarie mohorât, în jur de 17:30, în cameră nu e decât un bec slab așa că nu mă miră. Tot în aplicație am descoperit și primele funcții speciale. Cele trei taste din partea superioară a NumPad-ului controlează direct apelurile video: Screen Share, pornit/oprit camera și pornit/oprit microfonul în aplicații precum Teams sau Zoom. Experiența de utilizare în detaliu Pe Windows, captura de ecran se obține prin combinația tastei Windows, marcată aici „opt | start”, împreună cu F7 sau clasicul Windows + Shift + S. Nu văd în aplicație nici o opțiune de iluminare, caut pe internet și ceea ce bănuiam se adeverește: tastatura nu e iluminată. Mister rezolvat, nu se poate. Și în acest punct realizez cât de importantă e pentru mine iluminarea, deși nu m-am gândit aproape deloc la acest lucru până acum. Am trecut treptat la tastaturi și laptopuri cu tastaturi luminate și azi totul în jurul meu strălucește. Iar când am dat peste Logitech Signature Slim Solar+ K980 care doar se hrănește cu lumină, nu o și emite, obișnuința mea și-a spus cuvântul. Acasă am conectat-o la fel pe Windows, am instalat Logi Option+, dar de data asta m-am logat și în cont. Cu aplicația instalată când activezi / dezactivezi CapsLock apare un mesaj pe ecran. În aplicație, una din primele opțiuni care-mi sare în ochi este „Enable AI Prompt Builder”. Adică să setez ca tasta AI Launch Key să deschidă asistentul AI disponibil pe PC, și-mi sugerează să lansez Copilot sau Open AI. N-am un asistent AI instalat așa că am alocat tasta AI Launch Key pentru Total Commander prin funcția Smart Actions din aplicație. Configurarea nu e dificilă, dar cere câteva etape și un pic de răbdare. Am ales Total Commander la întâmplare, dar ironia e acolo: tasta pentru AI deschide un manager de fișiere din altă epocă. Aplicația Logitech îți permite mai mult decât să atribui tastelor diverse aplicații sau acțiuni rapide. Poți controla funcții simple precum volumul sau deschiderea unor programe, dar și scenarii predefinite, de tip Work Mode, Meeting Mode și nenumărate altele. Tastatura nu mai e doar un dispozitiv de scris ci se transformă într-o telecomandă pentru Windows. Mai târziu am trecut și pe telefon. Cum e să scrii pe smartphone cu o tastatură completă? Destul de ciudat, mai ales dacă te uiți la dimensiuni. Adică tastatura are o suprafață de aproximativ șase ori mai mare decât ecranul telefonului. Mai exact are o lungime de circa 43 cm și o lățime de circa 14 cm. Conectată la telefon, Logitech Signature Slim Solar+ K980 a fost probabil cel mai simplu, dar și cel mai extravagant scenariu de test. Am împerecheat-o prin Bluetooth ca orice alt dispozitiv. Telefonul a cerut un cod de șase cifre, l-am introdus și conexiunea a fost gata. Partea despre telefon am scris-o chiar pe telefon, în Google Keep, după ce am instalat din APKPure aplicația „More Keyboard Layouts”, care mi-a permis să scriu inclusiv cu diacritice. N-a mers chiar flawless, dar nu din vina tastaturii, ci a aplicației Google Keep, care a refuzat să se alinieze corect în modul orizontal. Când
Familia Brother: multifuncționala de acasă, de la birou, pentru magazinul online și meșteri (review)
Imprimantele Brother nu cer cloud, nu te pun să citești manualul și nici să cauți tutoriale pe YouTube, pur și simplu le bagi în priză și funcționează. De la work from home până la birou, magazin online sau cablare profesională, cele patru (5) modele testate aici par construite după aceeași filozofie simplă și sănătoasă, și anume să-ți rezolve problema. Nu să devină la rândul lor o problemă. Brother MFCL 2922 DW Primul produs pe care-l testăm astăzi va fi acest laser monocrom mic și vânjos aici de față, pe numele său MFCL 2922 DW. Acuma, seria asta 2000 este una de mijloc, gândită în general pentru acasă, iar 2922 este the king of the hill în această serie. Dar faptul că 2922 este vârf de gamă, adică măgarul între oi, o face potrivită și pentru afaceri mici, gen birouri de 2-3 oameni. Iar Brother au ținut să sublinieze treaba asta inclusiv prin culoare: dacă toate modelele din seria 2000 sunt negre, culoare pe care japonezii o rezervă pentru consumatorii casnici, 2922 este albă, tocmai pentru a scoate în evidență că „e bună” și pentru office. Alb e pentru persoane juridice, negru pentru persoane fizice. Sigur, nu te oprește nimeni și nimic să o achiziționezi pentru acasă, ea rămâne în mod fundamental o multifuncțională consumer, dar asta n-o împiedică să fie perfect adaptată și unui mediu office de mici dimensiuni. Dar ce este mai exact? Păi, cum spuneam, este un multifuncțional laser alb-negru complet. Ce naiba înseamnă asta? Că are și face de toate: imprimare, copiere, scanare, totul este duplex, și voi lămuri imediat ce înseamnă și asta, ba are până și fax, că tot ziceam despre japonezi că sunt tradiționaliști. În partea de sus are și ADF de 50 de pagini, adică feeder automat de documente, gen nu mai stai să ridici capacul, ci poți să imprimi, să scanezi sau să copiezi față-verso, introducând documentele direct în acel feeder de pe capac, de unde dispozitivul le ia automat, rând pe rând. Cât de repede imprimă și scanează? Ei bine, repede: 34 de pagini pe minut la imprimare, iar la scanare face 22-23 de pagini în modul mono și 45 în modul duplex. Cât despre volumul de imprimare, 2922 este și singurul model din seria 2000 care suportă toner de 5000 de pagini, ceea ce-l face și cel mai rentabil din întreaga gamă. Desigur, tonerul de 5000 îl cumperi separat, 2922 vine în pachet în mod default cu un toner de 1200 de pagini. Pe parte de conectivitate este full option, ca să zic așa, Wi-Fi inclusiv pe 5 GHz, USB și, bineînțeles, port Ethernet, dacă vrei să legi imprimanta prin cablu în rețea. Are și câteva aplicații extra binevenite, dar nimic care să fie inutil sau overkill. De exemplu funcția OCR, adică o capabilitate integrată a produsului, care transformă la scanare documentele fizice tipărite în documente digitale editabile. Și merge țiplă, mai bine decât cele mai multe dintre aplicațiile de OCR de pe telefon pe care le-am testat eu. Practic, transformă un document imprimat într-un Word, PPT, Excel sau PDF și o face foarte bine. Frumos! Adică… dacă tot am un astfel de multifuncțional acasă sau la birou, de ce să stau să mă chinui rudimentar cu telefonul și eventual să mai și dau bani pe o aplicație, că alea bune cam sunt pe bani, când am încorporată direct în scanner o astfel de capabilitate? Deci e „nice to have” și nu costă nimic în plus. Și apropo tot de scanare, dispozitivul poate scana direct către rețea, telefon sau mail. Ce vrea să însemne asta? Înseamnă, de exemplu, că atunci când scanezi, documentul se poate duce automat într-o locație din rețea sau direct ca atașament în mailul tău pe care îl înregistrezi pe dispozitiv, în ce format vrei tu, sau direct pe telefonul tău și, invers, poate de exemplu imprima automat documetele atașate din emailuri. Bineînțeles că este la zi cu toate standardele actuale de conectare directă, adică suportă AirPrint de pe dispozitivele Apple, are Wi-Fi Direct dacă vrei să te conectezi direct la imprimantă fără să mai treci prin rețeaua de acasă sau din birou și, tot apropo de Wi-Fi, suportă atât 5 GHz, adică standardul mai nou și mai rapid, dar și 2.4GHz, pentru compatibilitate cu dispozitive conectate mai vechi sau mai rudimentare. Aplicația mobilă care însoțește dispozitivul este cea nouă, Brother Mobile Connect, deci mai vechiul iPrint and Scan devine ușor, ușor obsolete, dar Mobile Connect păstrează simplitatea spartană a vechii aplicații. Câteva taburi de bază, printare de documente sau de fotografii, scanare, istoric, setări și update de firmware pentru „flota” de multifuncționale din dotare. Simplu și ușor de înțeles, aur curat în aceste vremuri. Din punct de vedere „fizic”, Brother MFCL 2922 DW este așa cum o vedeți: amprentă redusă, 41 cu 42 cu 31 cm, deci nu ocupă prea mult spațiu, are 12 kg, deci poate fi lesne mutată de colo-colo și, pentru asta, are și două fante laterale de tip mâner pentru a ușura fâțâiala cu ea prin acasă sau prin birou. Scula este foarte îndemânoasă și ergonomică. Și, tot apropo de simplitate, dacă nu vrei să-ți bați capul să o conectezi de pe laptop sau telefon, o poți face direct de pe ea, are și un ecran touch color de 9 cm diagonală, de pe care poți accesa toate meniurile și funcțiile. Bagi rețeaua, parola și „you’re good to go”, fără să ai nevoie de vreun alt dispozitiv suplimentar. Și tot de acolo poți să imprimi, să scanezi, să copiezi, simplu și la obiect. Și are inclusiv NFC pentru pairing rapid cu telefonul sau pentru autentificare securizată, dacă o folosești într-un birou și vrei să impui un anumit nivel de siguranță și control. Bun, deci în final, pentru ce este? Păi o văd excelentă pentru „work from home”, adică pentru cei care au biroul acasă sau pentru birouri mici de 2-3 oameni sau chiar și mai mari, dar care nu au volume enorme de documente de imprimat în fiecare zi. La acest
Am pus mâna pe noua serie de telefoane S26 de la Samsung. Iată câteva impresii la cald (hands-on)
S26-lea celor de la Samsung a fost așteptat cu mare interes de către … toată lumea în principiu pentru că Apple a cam aruncat mănușa în duelul schimbării. Iar acum toți ochii sunt pe Samsung să vedem reacția sa, odată cu lansarea seriei flagship de barphones, adică S26, s26+ și S26 Ultra. Și da, sunt diferite, dar trebuie să te uiți cu lupa ca să vezi unde și în ce fel. În ce sunt diferite la exterior? Păi toată seria are acum colțurile rotunjite în același fel și la aceleași unghiuri și toată seria are un extra strat decorativ care practic unește cele 3 camere principale, un fel de mască a camerelor, o peninsulă de camere dacă vreți. Mai țineți minte S22? Ceva de genul ăla doar că deconectat de marginea telefonului și rezervat doar pentru 3 camere. S26 Ultra care are mai mult de 3 se mulțumește cu ele parțial ridicate. Și S26 Ultra este „The Slimmest Ever” pentru că trebuia copiată până și exprimarea Apple. Atât. Da, atât. A, da! ne-am întors la cadru de Aluminiu, tot la fel ca Apple. Ca și culori disponibile pentru toată seria avem iar diferite nuanțe de spălăcit… err pardon: Cobalt Violet (Hero color), Sky Blue, Alb și Negru, iar disponibile doar la comenzi online sunt Silver Shadow dar și Pink Gold. Ecran Ecranul nu a suferit mari schimbări across the board. Sunt aceleași panouri cu aceleași caracteristici în materie de rezoluție și luminozitate. Nu sunt niște panouri slabe, nicidecum, dar mă așteptam la un mic progres în materie de luminozitate maximă măcar, dacă nu altceva. E drept că alți producători exagerează cu valori astronomice de niți maximi locali care nu reflectă neapărat luminozitatea uniform maximă a panoului și probabil în utilizare medie acest ecran se va comporta excelent în timp, așa că nu sunt neapărat îngrijorat. Poate singurul cel mai nou și interesant feature prezent în noul S26 Ultra și doar pe Ultra este un ecran complex care poate să-și transforme anumite bucăți, precum locația destinată notificărilor, sau chiar ecranul în totalitate în ceea ce Samsung numește Privacy Display. După cum intuiți după nume, este vorba de posibilitatea de a-ți ascunde ecranul împotriva celor care trag cu ochiul din mediul înconjurător. Adică exact ce fac foliile privacy care-ți obturează imaginea dacă nu te uiți fix central la telefon. Doar că de data asta este direct telefonul care face tot, fără să strice culorile, cel puțin nu pentru tine. Privitorii extra nici nu contează. Setările aferente pentru Privacy Display sunt atât de granulare că-ți permit inclusiv să-l activezi pentru anumite aplicații, lucru care mă bucură teribil. Poate fi, de exemplu, încă un strat de protecție pentru când îți accesezi Revolut-ul în public. Protecția ecranelor este asigurată de Gorilla Armor 2 glass pe s26 ultra, restul gamei are Gorilla Glass victus 2. Procesor Samsung nu reușește să mențină o idee mai mult de o generație sau două, ceea ce e foarte confusing. Acest lucru se reflectă clar în acest ping-pong care se face anual cu procesoarele pe diferite dispozitive Galaxy. Anu ăsta avem Snapdragon pe toate, la anu mai băgăm niște Exynos la Europeni. După ce fac scandal aceștia că plătesc mai mulți bani ca Americanii pe același dispozitiv dar mai slab în materie de performanță revenim cu tot line-up-ul la Snapdragon și lumea e fericită…. un an. Ei bine, 2026 este din nou anul în care ne întoarcem parțial la Exynos. Vom avea așadar Snapdragon 8 Elite Gen 5 for Galaxy (3 nm) pe toate versiunile de S26 pentru America, China sau Japonia, iar în restul lumii acest procesor este rezervat doar pentru Galaxy S26 Ultra, frații mai mici S26 Vanilla și S26+ vor avea în componență procesorul Exynos 2600 construit pe 2 nano. Este în mod evident cel mai puternic procesor, cel mai rapid etc, am mai avut contact cu Snapdragon 8 Elite Gen 5 când am testat noul Magic8 Pro al celor de la Honor. Dar teoria ca teoria, cum e cu practica? Păi deși n-am avut prea mult timp la dispoziție la hands-on-ul de câteva ore care ne-a fost permis ieri, la Samsung, am reușit totuși să instalăm un Geekbench, un 3D Mark și chiar un Asphalt 9, deci ne-am putut face o idee, chiar dacă vom reveni în săptămânile următoare cu un review detaliat. Dar până atunci, hai să vedem what’s what. În Geekbench 6 am scos un scor… absolut năucitor. 11.112 puncte întregi, și cred că la o temperatură ambientală mai scăzută decât în incinta aglomerată în care l-am filmat, merge și mai sus. A bătut Magic8 Pro-ul celor de la Honor cu vreo 100 de puncte, bate iPhone 17 Pro Max cu A19 Pro, care a scos 10.202, cu aproape 1000 mai puțin, deci mă gândesc că o conta la ceva acea denumire „for Galaxy”. Și în 3D Mark a rupt norii. În Wild Life Extreme a scos 7500 de puncte, și este fără doar și poate cel mai puternic telefon pe care l-am testat vreodată. Cât despre partea de răcire, i-am dat și un stress test în același Wild Life Extreme ca să văd stabilitatea, termica a scos un procent de 62.6%, care nu-i rău deloc. Am căutat prin arhivă și am găsit recenzia lui S25 Ultra, a cărui stabilitate termică era undeva între 50 și 60 de procente, deci Samsung nu mint când spun că răcirea a fost îmbunătățită. Este un procesor mare, puternic și flămând, deci e normal să se încingă, iar Samsung s-au întrebuințat ca să-l poată ține în frâu. Mă aștept ca pe versiunile mai mici de America sau China cu Snapdragon, pe modelul de bază cel puțin, procesorul ăsta să aibă un comportament mai fierbinte de atât, dat fiind spațiul mai limitat de disipare a căldurii. Prin urmare s-ar putea ca Exynos 2600 de 2 nano de producție proprie al celor de la Samsung să fie în mod paradoxal o opțiune mai bună, dar asta vom vedea la review-ul detaliat care va veni după o testare mai amplă de