Analiză | Kremlin, noua definiție a păcatelor de neiertat. Pentru cei considerați vinovați de astfel de infracțiuni nu există cale de întoarcere
De la începutul războiului din Ucraina, în anul 2022, numărul păcatelor considerate „de neiertat” de către Kremlin s-a extins pentru a include orice este considerat că ajută inamicul. Aparenta sinucidere a recent demisului ministru al Transporturilor din Rusia, Roman Starovoit, cu puțin timp înainte de probabila sa arestare pentru acuzații de corupție, a fost un șoc major pentru elita rusă. Nu numai că a fost un eveniment fără precedent pentru Rusia post-sovietică, dar a scos în evidență și modul în care sistemul politic rus s-a schimbat. Pe fondul războiului din Ucraina, există mult mai puține oportunități de a părăsi politica (sau țara), iar un sentiment omniprezent de deznădejde a modificat modul în care se comportă oficialii. Cel mai important, numărul infracțiunilor pe care regimul le consideră „de neiertat” și pe care le va pedepsi aspru a crescut dramatic. Președintele rus Vladimir Putin a fost întotdeauna cunoscut pentru indiferența sa față de corupția pe scară largă. A spus în repetate rânduri că nu poți închide fiecare oficial corupt și că, chiar dacă ai face-o, cei care îi vor înlocui nu vor fi mai buni. Spre deosebire de mulți alți lideri populiști, Putin a evitat campaniile publice anticorupție, în ciuda potențialului acestora de a-i spori popularitatea. „Înainte de invadarea Ucrainei, existau doar două cazuri în care un ministru în exercițiu risca închisoarea. În 2013, fostul ministru al Apărării, Anatoli Serdiukov, părea că va primi o pedeapsă cu închisoarea. În cele din urmă, însă, a rămas în libertate, în ciuda beneficiilor politice pe care Putin le-ar fi obținut dacă ar fi ajuns după gratii. În 2016, ministrul Dezvoltării Economice de atunci, Alexei Uliukaev, a fost arestat și ulterior trimis la închisoare după ce a fost condamnat pentru solicitarea unei mită de 2 miliarde de dolari într-o operațiune subreptică efectuată de șeful gigantului petrolier Rosneft, Igor Sechin”, notează Tatiana Stanovaya – fondatoarea proiectului de analiză politică R. Politik – într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace. „Norii au început să se adune asupra lui Starovoit în aprilie” Uliukaev a avut ghinion, continuă Tatiana Stanovaya, deoarece – pentru adversarii săi – trimiterea sa în sparele gratiilor era o chestiune de principiu. Vladimir Putin nu a jucat un rol major în niciunul dintre aceste două cazuri, iar poziția sa publică a fost întotdeauna aceea că anchetatorii ar trebui să fie lăsați să-și facă treaba. „Aceleași reguli informale s-au aplicat și în primii ani ai războiului cu Ucraina. Este adevărat că au fost închiși mai mulți oficiali, dar toți erau relativ… juniori. Situația s-a schimbat în 2024, când Putin a dat undă verde unei epurări a tuturor celor apropiați de fostul ministru al apărării, Serghei Șoigu. Pentru moment, loialitatea trecută a lui Șoigu față de Putin înseamnă că a reușit să evite orice acuzații penale. Desigur, Starovoit nu era nici pe departe la fel de apropiat de Putin ca Șoigu. Starovoit fusese ministru doar de un an, după o perioadă de șase ani ca guvernator al regiunii Kursk. Cu toate acestea, era cunoscut pe scară largă faptul că Starovoit avea legături strânse cu frații magnați Arkady și Boris Rotenberg, asociați de încredere ai lui Putin și însărcinați cu supravegherea unor proiecte majore de infrastructură, inclusiv podul care leagă continentul rus de Crimeea anexată. Starovoit s-a bucurat, de asemenea, de toate privilegiile de a fi ministru federal și a participat la întâlniri regulate cu Putin. A fi responsabil de rețeaua de transport a Rusiei în timp de război este un rol incontestabil important. Norii au început să se adune asupra lui Starovoit în aprilie, după arestarea lui Alexei Smirnov, adjunctul său și apoi succesorul său ca guvernator al regiunii Kursk. Dosarul penal împotriva lui Smirnov s-a concentrat pe rolul său în construirea de fortificații defensive în regiune, care s-au dovedit a fi deficitare atunci când trupele ucrainene au invadat în august 2024 și au făcut progrese rapide”, mai scrie Tatiana Stanovaya. „Numărul păcatelor considerate «de neiertat» a crescut” Se pare că alți oficiali depuseseră deja mărturie împotriva lui Smirnov și Starovoit, care împreună supravegheau construcția apărării. Această veste a stârnit speculații cu privire la posibilitatea ca frații Rotenberg să-l protejeze pe protejatul lor, Starovoit: ar fi în interesul lor să intervină și, dacă ar face-o, cât i-ar putea costa? „În acest moment s-a făcut simțită o nouă evoluție în cadrul regimului rus. De la începutul războiului în 2022, numărul păcatelor considerate «de neiertat» de către Kremlin a crescut pentru a include orice este perceput ca ajutor pentru inamic. Aceasta include declarații publice care critică regimul (de unde și înăsprirea legilor privind agenții străini și organizațiile indezirabile), profitul companiilor care dăunează pregătirii militare a Rusiei (de unde și valul de naționalizări recente), eforturile de a muta bani în străinătate și chiar încercarea de a avea două roluri conducând atât o companie internă, cât și una internațională. Eșecul de a construi apărări adecvate în regiunea Kursk, permițând astfel forțelor ucrainene să pătrundă pe teritoriul rus, se încadrează evident în categoria unui păcat de neiertat. Iar pentru cei considerați vinovați de astfel de infracțiuni nu există cale de întoarcere. Se pare că frații Rotenberg nu numai că nu au putut să-l protejeze pe Starovoit, dar nici măcar nu au fost dispuși să încerce. Când a devenit clar că ofensa sa era extrem de gravă, a fost mai sigur să se distanțeze de Starovoit – un client toxic, decât să lupte de partea lui”, explică Tatiana Stanovaya. „Figurile cândva influente, mai puțin puternice” Aceste tipuri de cazuri par să devină din ce în ce mai frecvente. „Alte figuri influente – precum șeful corporației de apărare, Serghei Cemezov, șeful Rosneft, Igor Sechin, și puternicii frați Kovalchuk – se vor vedea, probabil, forțate să-i abandoneze pe cei care apelează la ei pentru protecție. Nu vor putea salva protejații, subordonații loiali sau pe cei care beneficiază de patronajul lor din ghearele mașinii represive a Rusiei. Războiul a făcut ca figurile cândva influente să fie mult mai puțin puternice, interesele lor fiind zdrobite sub roțile unui sistem care se vede angajat într-o luptă
Sinuciderea lui Roman Starovoit după demiterea de către Putin zguduie elita de la Kremlin
Sinuciderea lui Roman Starovoit reaprinde temerile în elita rusă Roman Starovoit, fost ministru rus al Transporturilor şi ex‑guvernator al regiunii Kursk, a fost găsit mort luni (7 iulie n.r.) la periferia Moscovei, la câteva ore după ce preşedintele Vladimir Putin l‑a demis din funcţie. Potrivit anchetatorilor, gestul său extrem a fost comis cu un pistol primit ca distincţie de stat. Martorii afirmă că, imediat ce a aflat de decizie, oficialul de 53 de ani a părăsit rapid centrul capitalei şi s‑a îndreptat spre marginea oraşului, unde ar fi apăsat pe trăgaci. Sinuciderea lui Roman Starovoit readuce în atenţie fragilitatea unui sistem politic renumit pentru loialităţi fluide şi ieşiri violente. Sinuciderea lui Roman Starovoit ridică suspiciuni privind corupţia din Kursk Starovoit a condus Kurskul într‑o perioadă marcată de incursiuni ucrainene şi de un buget de apărare regional estimat la 20 miliarde de ruble – dintre care, potrivit surselor locale, 20 % ar fi dispărut prin „rospil” (deturnare de fonduri). Succesorul său, Alexei Smirnov, aflat în arest din aprilie, era pregătit să depună mărturie împotriva fostului mentor. În lipsa unor dovezi concrete de omor, autorităţile păstrează verdictul oficial: sinuciderea lui Roman Starovoit. Totuşi, experţii văd în moartea sa un posibil mesaj către orice politician dispus să pună la îndoială noul echilibru de forţe de la Kremlin. Sinuciderea lui Roman Starovoit arată schimbarea regulilor puterii la Kremlin De la invazia Ucrainei din 2022, regulile nescrise impuse de Vladimir Putin par să fi devenit imprevizibile: corupţia e tolerată ori pedepsită arbitrar, iar neclaritatea alimenta frica în rândul elitelor. Analistul Mark Galeotti avertizează că sinuciderea lui Roman Starovoit ar putea declanşa un efect de domino – „oricine poate fi următorul”. Între timp, numărul dosarelor de corupţie a crescut cu 25 % faţă de anul trecut, iar preluările forţate de companii au revenit la niveluri similare cu „anii ’90 sălbatici”. Pentru oligarhii ruşi, moartea subită a unui fost ministru semnalează că loialitatea nu mai garantează protecţie, iar incertitudinea a devenit mai periculoasă decât frica.